3,106 matches
-
vorbea, iar discuțiile nu se învârteau în mod clar în jurul meu. M-am furișat înăuntru. Era ca atunci când te duci la o petrecere unde nu cunoști pe nimeni. O petrecere unde nu era nimic de băut. L-am descoperit, cu ușurare, pe Mike și, cu toate că în lumea de afară mi-ar fi fost teamă să am de-a face cu el, ca nu cumva cineva să-și închipuie că suntem împreună, pentru moment eram mult prea speriată ca să-mi mai pese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
așa de speriați? în cele din urmă, Josephine a spus: —Dumnezeule, tăcerea asta e de-a dreptul stânjenitoare. OK, John Joe, n-ai vrea să ne citești povestea vieții tale? în momentul ăla s-a auzit un oftat general de ușurare. John Joe era bătrânul. De fapt, era de-a dreptul preistoric. Avea niște sprâncene enorme și un costum negru care începuse să lucească din cauza uzurii. Mai târziu am descoperit că ăla era costumul pe care îl purta la ocazii speciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu palma în semn de invitație. Mi-a fost tare milă de tine la cină, fiindcă ai nimerit chiar lângă animalul ăla dezgustător, John Joe. Ce sunete poate să scoată omul ăla! Cred că acasă mănâncă laolaltă cu porcii. Ce ușurare! Mă simțeam de parcă cineva ar fi desfăcut dintr-odată nodul corzii întinse de nervi ce-mi strângea pieptul — Da, am răsuflat eu, încântată să vorbesc cu cineva care simțea la fel ca mine. Nu-mi venea să cred! N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
se permit vizite conjugale! Chaquie a continuat să facă ture până la fereastră și înapoi și, în final, la unu și jumătate a decretat: —A venit. Era aproape imposibil să-i descrii tonul. Regăseai în vocea ei cantități egale de admirație, ușurare și ură. — Unde e? am alergat eu la fereastră ca să-l văd pe Dermot. — Acolo, tocmai iese din Volvo-ul cel nou. Am privit pe fereastră fascinată, sperând că Dermot o să fie un tip oribil. Dar, de la distanță, nu arăta rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
serioasă. —A venit vreun chestionar? m-a întrebat ridicând din sprâncene. Intrând imediat în defensivă, am dat capul pe spate. —De unde știi? De obicei, primul ajunge la două zile după internare, mi-a spus Chris cu o expresie serioasă. Spre ușurarea mea, părea să fi încetat să-și mai bată joc de mine. Efectul e dezastruos. Cel puțin la primele chestionare. De la cine e? — De la iubitul meu. Ochii mi s-au umplut de lacrimi. Vreau să spun de la fostul meu iubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
abandonat să mă omoare și nimeni n-ar fi știut nimic. Nimeni nu mă văzuse plecând de la petrecere cu Darren, Daryl sau cum naiba l-o fi chemat. Cu excepția lui Luke Costello, mi-am dat seama cu un sentiment de ușurare amestecat cu încă ceva, ceva neplăcut - Luke mă văzuse și făcuse o remarcă. Ce zisese oare? Cu stomacul strâns, mi-am amintit dintr-odată episodul cu degetul băgat în talia pantalonilor lui Luke și mi-a venit să vomit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fi participat și el. L-am privit cu atenție pe Chris, disperată să descopăr vreun semn că era încă prietenul meu și am suferit îngrozitor fiindcă n-a spus că voia și el biluțele lui Luke pentru ceva. Dar, spre ușurarea mea, nu părea nici să se ralieze cu boșorogii puritani. Când ne îndreptam spre ședința de grup - simțindu-mă de parcă aveam să apar în fața plutonului de execuție - Chris m-a apucat de mână. — Neața, mi-a zis. Pot să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pârț în locul ăsta fără ca gestul tău să aibă parte de o interpretare hilară, m-am gândit dezgustată. Josephine nu avea dreptate. N-aveam nici în clin, nici în mânecă cu derbedeii, nu eram deloc așa cum credea ea. Spre marea mea ușurare, în după-amiaza aia, lumina reflectorului a căzut din nou asupra lui Neil. Și nu s-a pomenit nici un cuvânt de chestionarul meu. Josephine a decis că pacienții au avut destule șanse să-l ajute pe Neil și că era momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu m-a bucurat deloc. Nimic nu mă prea bucura, fiindcă trăiam cu umbra amenințătoare a chestionarului deasupra capului. însă cele trei batoane de Fuse mi-au fost de ajutor. 31tc "31" A doua zi dimineața, la ședința de grup, ușurarea mea a frizat isteria când mi-a devenit clar că în centrul atenției urma să fie John Joe. Josephine a început să-l prelucreze imediat. —Vinerea trecută ți-am analizat trecutul romantic și sexual, a zis ea. Poate că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aproape la fel de rău ca la noi acasă“. Am salvat-o pe mama de la o alunecare pe poneiul de jucărie al lui Michelle. E cineva faimos pe-aici? mi-a șoptit Helen. Momentan, nu, am răspuns cu nonșalanță. Spre marea mea ușurare, Helen n-a spus decât: — Fir-ar al dracului! Și asta a fost tot. I-am condus pe toți trei în sala de mese. Care era înțesată de lume. Arăta de parc-ar fi venit Ziua Judecății de Apoi. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vocii, doar din felul în care spusese „Rachel?“ - ca și cum m-ar fi mângâiat - am știut că totul avea să fie bine. Mai mult decât atât. Fusesem sigură că n-o să mai dea nici un semn de viață. Aproape am plâns de ușurare, fericire, eliberare și recunoștință pentru noua șansă pe care o primisem. —Luke? am spus. Vedeți, n-am zis „Daryl?“ sau „Frederick?“ sau „Belzebut?“ sau orice alt nume de bărbat, așa cum aș fi procedat dacă încă m-aș mai fi jucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
drăguț. Distanța aceea impusă, situația gen „atât de aproape și totuși atât de departe“, lipsa atingerilor m-a făcut să-l doresc și mai mult. Când am ajuns aproape de intrarea în bloc, m-am simțit inundată de un val de ușurare. Era și timpul, m-am gândit. Lipsa contactului fizic mă chinuise mai mult decât îmi dădusem seama. Veselă, m-am pregătit pentru scenariul care începea cu replica „Nu vrei să urci să bem o cafea?“. Și așa mai departe. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
se păruse așa de îngrozitor. Atunci n-am simțit nimic. Brigit a fost promovată, îmi făcusem eu socoteala, își poate permite. Iar acum mi-era imposibil să înțeleg cum de putusem să gândesc în felul ăla. Apoi, spre profunda mea ușurare, m-am simțit din nou bine. Sâmbătă dimineața, înainte de ora de gastronomie, când Chris și-a petrecut brațul în jurul meu și a murmurat „Cum te simți acum?“, am fost în stare să zâmbesc și să spun: —Mult mai bine. Normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lucrurile să fi stat altfel. Sincer vorbind, mi-am spus singură, întotdeauna am știut că e ceva în neregulă cu mine. Măcar acum știam și ce e în neregulă. Pentru prima oară în viață, m-am simțit ușurată. Era o ușurare să încetez să mă mai lupt, să încetez să mai opun rezistență adevărului absolut evident că viața și comportamentul meu nu erau normale. Și era o ușurare să știu că nu eram nebună, cretină sau nefolositoare. în neregulă era imaturitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în neregulă. Pentru prima oară în viață, m-am simțit ușurată. Era o ușurare să încetez să mă mai lupt, să încetez să mai opun rezistență adevărului absolut evident că viața și comportamentul meu nu erau normale. Și era o ușurare să știu că nu eram nebună, cretină sau nefolositoare. în neregulă era imaturitatea mea, faptul că nu consideram că valorez prea mult, dar și problemele astea aveau să se atenueze dacă stăteam departe de substanțele care duceau la modificarea stărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am luat-o în sus, pe scări, în timp ce mama a rămas jos, strigând după mine: —Copil egoist! Poți să pleci și nu-ți mai bate capul să te-ntorci. Haide, fă-ți bagajele și pleacă. Pentru mine o să fie o ușurare dacă n-o să te mai văd niciodată. Mă chinui așa... Tremuram din cauza șocului. întotdeauna am urât certurile, iar furia mamei mă lăsase perplexă. Disprețul pe care mi-l arătase era terifiant. Bănuisem de mult că pentru ea eram o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
67" Cum am ieșit din spital, tata m-a anunțat că o tipă pe nume Nola mă căutase la telefon. Nola cea blondă, spectaculoasă și frumoasă care venise la Cloisters pentru întâlnirile DA. Mulțumesc, Doamne, m-am gândit simțind o ușurare care parcă îmi făcea inima să tresalte. Trebuia să încep să particip la întâlnirile de sprijin, dar nu voiam să mă duc singură. Am sunat-o pe Nola și, dezgustată, i-am povestit despre recăderea în păcat. Nola nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Am crezut că n-o să-mi mai revin niciodată. Dar mi-am revenit. în câteva zile. Și am fost foarte mândră că trecusem printr-un episod așa de dureros și nu luasem droguri. Apoi am avut un sentiment ciudat de ușurare pentru că nu mai eram legată de Brigit. Era plăcut să știu că puteam să supraviețuiesc și fără ea, că nu aveam nevoie de aprobarea sau de sprijinul ei. Mă simțeam puternică. Stăteam singură, pe propriile mele picioare, fără atele sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din cap, notându-și câteva dintre detaliile pe care mi le notasem și eu în seara precedentă. — O să am ceva gata într-o oră, mi-a declarat el, cu o încredere în sine pentru care l-am invidiat. Era o ușurare să-ți poți delega o parte din responsabilități - speram ca, în următoarele două ore, să reușesc să mă ocup de cele patru idei care mai rămăseseră. Mai întâi, însă, am sunat la biroul lui Randall ca să-i mulțumesc. Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
scrisă de un finalist în competiția Beard Award și alta de un favorit Napa Valley - și muncise de zor ca să coordoneze fotografii, autorii și oamenii care testau rețetele, asigurându-se că fiecare detaliu era adus la perfecțiune. Spre marea mea ușurare, Mara preluase și cartea bucătarului Mario. Asta după ce omul fusese lăsat baltă, atât de abrupt, de Grant Books. De când începusem lucrul la Grant, n-o mai văzusem pe Mara decât de câteva ori, dar ne trimiteam e-mail-uri în mod regulat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Da. Îi merge bine. Ia lucrurile mai încet, încearcă să iasă mai des din birou. Pare mai fericit. — Mă bucur să aud asta. și tu pari mai fericită, Claire. Eram fericită. Mă simțeam, din nou, eu însămi. Ceea ce era o ușurare incredibilă. Ultima lună fusese cu-adevărat minunată. În primul rând, îmi găsisem un apartament cu două camere foarte drăguț, în Williamsburg, pe care Bea mă ajutase să-l transform într-un cămin încântător. Nu era mare, dar era al meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
se străduia să se așeze în poziția potrivită, când auzi pași pe coridor. Wilt se opri din străduințe și înțepeni pe capacul closetului. Cineva încercă ușa și descoperi că e încuiată. Pașii se îndepărtară și Wilt scăpă un oftat de ușurare. De-acum las’ pe el: nu mai trebuia decât să descopere valva. Și chiar în acel moment îl lovi nenorocirea. Piciorul stâng al lui Henry nimeri în șamponul care se scursese din păpușă pe capacul closetului, îi alunecă pe una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
femeie plonjă înspre el, apoi începu să vâslească, îndepărtându-se și uitând complet de misiunea lui inițială. Sally rămase în cocpit și-i strigă vorbe jignitoare, iar în spatele ei se ridică o formă apărută în ușa cabinei. Parohul văzu cu ușurare că acum bărbatul avea față - nu una simpatică, ci de-a dreptul oribilă, dar, la urma urmei, totuși o față! - și că se apropia de femeie prin spate, mânat de cine știe ce intenție oribilă. în clipa următoare intenția a și fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
a zis ea. Sper să ne mai vedem. — Și eu, i-a răspuns el, apoi, spre mirarea mea, s-a întors spre mine și mi-a strâns mâna. Rămâne să ne vedem la prânz, da? Sigur, am răspuns, constatând cu ușurare că nu era atât de supărat cât crezusem. Aceeași oră, același loc. Și a plecat legănându-se, traversând cvartalul cu pasul lui greoi, micșorându-se tot mai mult în depărtare. Când s-a distanțat suficient ca să nu ne mai poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Cine? —Omul tău. Nick. —Nick? Omul tău. Janice arată cu pieptănul spre fotografie. Deodată îmi aduc aminte că numele lui Adam în serial e Nick. Și că Jane se culcă, evident, cu Nick, și nu cu Adam. Ceea ce e o ușurare. Dacă Adam s-ar culca cu cineva pe nume Jane și în viața de zi cu zi, nu aș fi prea încântată. —Urmărești serialul? întreb, căutând informații. Dacă îl urmăresc? spune Janice făcând ochii mari. Nu l-aș pierde pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]