923 matches
-
purta numeroase inele de mărimi și forme variate; unele bătute cu pietre prețioase de-ți luau ochii, precum și niște ghiuluri dolofane și borțoase cât castanele. Mă gândeam cum de-și mai putea mișca bietele degete încorsetate și strangulate de menghinele ucigătoare de formă circulară ale celui mai răspândit totem de pe fața pământului, simbolul puterii supreme: aurul. Unghiile sidefii și pielea albă și perfect întinsă de pe mâini te duceau cu gândul la regina Cleopatra. Dar ceea ce ne-a impresionat cel mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
roș." (B. Fundoianu) Tata... Era în timpul cumplit al secetei: vara anului 1946. Se formase "trenul foametei" care îi aducea pe bieții moldoveni terorizați de foamete în cealaltă parte a țării, spre Banat, unde recoltele fuseseră bune și nu se manifestase ucigătorul flagel cauzat de lipsa alimentelor. Trenul era arhiplin și atât de înțesat de înflămânziții ăștia zdrențăroși, nespălați, urât mirositori, iritați și mereu cu capsa pusă, capabili să riposteze necontrolat și cu o violență extremă atât verbal, cât și concret, fizic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
îmbibată cu acizi, baze și săruri ale trupurilor năclăite, procesul respirației otrăvitor cauzat de cariile și putregăiturile dinților, de nefolosirea îndelungată a pastei și a periuței de dinți, pigmentată cu reziduurile fermentate de ceapă și usturoi, respirația era într-adevăr ucigătoare precum pilulele produse de I.G. Farben care alimentau sistematic și profitabil funcționarea la parametri înfiorători a camerelor de gazare de la Birkenau. Era îngrozitor! Aglomerația era identică cu aceea a vagoanelor supraîncărcate monstruos cu evrei, oameni absolut nevinovați mergând pe un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe dușumea. Tata , când m-a văzut precipitându-mă în cămăruță, și-a dat seama de imprudența comisă și dintr-un salt a fost lângă mine. În momentul în care am căzut inconștient pe dușumea în camera îmbâcsită cu fumul ucigător, tata m-a ridicat în brațele-i puternice ca pe o păpușă, depunându-mă cu grijă pe iarba din curte la aer curat. Frații mei pur și simplu înlemniseră; nu mai mișcau deloc. Priveau fix la cadavrul din fața lor, fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
aplicat un șut năprasnic, proiectând-o aerian la zece metri distanță. Rânjind cu o deplină satisfacție de performanța obținută, împins de instincte morbide, ieșite din străfundurile arhitecturii primare, în momentul contactului cu solul, i-a aplicat un alt șut la fel de ucigător ca cel dintâi. Distracția era incitantă, provocatoare și începuse să-i placă, așa că, luând pisica aproape moartă drept minge de fotbal, o lovea la fiecare pas, ducând-o prin driblinguri întortocheate spre o poartă imaginară pentru a marca un gol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
până când bestia cu chip uman și-a dat seama că a obosit. Totuși, nu murea; se încăpățâna să trăiască, mișcându-și într-o zvâcnire imperceptibilă corpul schilodit. Era prea mult. Atunci, cu mintea încețoșată, plutind într-o maree de instincte ucigătoare, apelând la rudimentele lui de inteligență cavernicolă, a luat muribunda de coadă și a mai trântit-o de câteva ori de pământ. Tot mai răsufla. Exasperat de rezistența și de încăpățânarea ei care parcă puneau sub semnul îndoielii calificarea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
didactică, ne spune pe canalul educativ Discovery că varanul din insula Komodo (unul dintre marile staruri ale acestui post, după rechin și crocodil) dezvoltă în cavitatea bucală un mediu extrem de toxic, ceea ce face ca mușcătura sa să fie și mai ucigătoare. Cât de mult îmi plăceau pe vremuri, la ora Teleenciclopediei, astfel de istorioare pseudoștiințifice. Probabil că, dacă aș fi fost născut în America, aș fi apărut în acest moment într-o emisiune de acest gen, în pantaloni scurți, cămașă kaki
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
lung, interminabil. Dar cine să-și mai amintească ce a mai fost după aceea, cred că numai poveștile celor din jur, reluate la o altă vârstă, m-au făcut să-mi amintesc că am trecut și eu prin acea noapte ucigătoare, cutremurătoare. Ți-am zis că s-a mai îngrășat... nu ți-am zis? Și, pe urmă, nu știu cum naiba face, dar s-o vezi ce repede slăbește la loc... Stați cu ochii pe ea, tovarășa ingineră, că tare mai e secretoasă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
În mîini lira și arcul, mîndru și melodios. VÎntul Îi flutură buclele blonde. La șold Îi atîrnă tolba cu săgeți, iar marea palpită În fața celui care, odinioară, la Delfi, a străpuns cu săgețile sale un șarpe monstruos ce pustia ținutul. Ucigătorul șarpelui rupe limitele cărnii și se Înalță În transparența sufletului său solar. Aceasta e fața olimpiană a Greciei peste care plutește un surîs calm și Încrezător. CÎtă vreme stă cu această față Întoarsa spre soare, grecul antic are liniștea lui
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
spre mare; o mare plină de fluturi albi, uciși... Dionysos Dionysos, zeu al tragediei și vinului, este prin pasiunile sale dovada eșecului lui Apolo. Dar de-abia existența lor paralelă a creat echilibrul pe care grecii l-au așteptat de la ucigătorul șarpelui. De la un pescar am aflat că În dreptul satului valurile au azvîrlit la țărm un om Înecat. Peste toată bucuria zilei precedente, aceasta moarte a coborît ca un stigmat. Marea mi se pare revoltător de luminoasă și cinică și poate
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pierzînd o singură luptă, aceea cu sine Însuși... (...Cămașa Înveninată a centaurului Nessos i s-a lipit de corp lui Heracles, Îndată ce a Îmbrăcat-o, și a luat foc. În zadar și-a smuls carnea ca să scape de această cămașă ucigătoare. Flăcările pătrundeau prin răni pînă la oase. Văzîndu-și sfîrșitul aproape, Heracles și-a Înălțat atunci singur un rug. I-a Încredințat-o pe Iole fiului său și mie mi-a dăruit arcul și săgețile sale. Mi se rupea inima văzîndu-l
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să mai fie la fel ca cea de ieri. Speranțele și liniștea lor dispărură ca un șuierat ascuns. Era ceva asemănător cu pocnetul unui dop ce provoacă panică. Mai târziu căzuse ca într-un fel de transă, într-o deprimare ucigătoare în care și trupul și sufletul erau concentrate numai la sfârșitul lui. Erorile vieții intrau în acțiune rapid ca un vârtej în mintea lui, devenind o pradă prinsă în ghearele deznădejdii. Ochii îi erau mult mai triști și mult mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pot fi decît cinstit. Dar, atunci, cum se face că la numai cîteva minute după ce-mi cîntăresc iubirea pentru Livia uit totul și mă pierd în fața unei femei blonde, care îmi dă speranțe cu veșnicul ei zîmbet ironic și ucigător?!... Oare, învățat atîta timp să fiu liber, încă nu m-am deprins cu gîndul că sînt jumătatea unui întreg pe care-l formez împreună cu Livia?!... Atunci, în '70, am stat împreună cu Tamara doar o noapte. O singură noapte, după care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu liniște: „Îmi feresc copilul și trebuie să fie așa“. Îmi vorbea azi cineva de heimatlos (fără țară, fără pașaport) ca de un lucru infamant. Lăsam vorbele să cadă cu dispreț. Vorbele ce valoare mai au. Și „Faptele“ dureroase și ucigătoare au alură de tragedii grecești. Iubito, fii fericită. Atâta vreau. Să știi ori când că eu am știut ce vine - că nu ne vom mai vedea - de când am rămas singură pe peronul Gării de Nord. Singură, fără tine. Nu văd reîntoarcerea, nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
care se aruncă în apă după ele și dispar pentru totdeauna. Dis-de-dimineață, a doua zi, plecăm către o cascadă undeva pe un deal, acompaniați de un ghid care știe drumul mai bine decât Cindy. După cam patru ore prin soarele ucigător, ajungem într-o pădure răcoroasă, urcăm un perete abrupt și ne pierdem brusc în strălucirea și huruitul unei perdele de apă înalte de vreo douăzeci de metri. Ne aruncăm în apa înghețată și rămânem magnetizați de sclipirile soarelui printre copaci
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
renumit în miracole răsunătoare "gen Podul Înalt"! De Valea Albă nu mă întreabă nimeni?! O așa frumușică de "minune" am săvârșit acolo, de-o să mă cânte în letopiseți pentru o așa năzbâtie celebră! Cu drept cuvânt m-au botezat vrăjmașii: "Ucigător al neamului moldovenesc"! Se împiedică în cârpele ce-i oblojesc piciorul. Daniil, îmbufnat, bombăne ironizându-l: Alta acum! "Ucigător"... Da, mai stai locului, Măria ta! Faci vânt și-mi stingi lumânările! Poate... poate trebuia să las ifosele! Trebuia să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am săvârșit acolo, de-o să mă cânte în letopiseți pentru o așa năzbâtie celebră! Cu drept cuvânt m-au botezat vrăjmașii: "Ucigător al neamului moldovenesc"! Se împiedică în cârpele ce-i oblojesc piciorul. Daniil, îmbufnat, bombăne ironizându-l: Alta acum! "Ucigător"... Da, mai stai locului, Măria ta! Faci vânt și-mi stingi lumânările! Poate... poate trebuia să las ifosele! Trebuia să mă plec! Să ling papucii padișahului! Un domn adevărat pentru țara lui face orice mârșăvie! N-am putut s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-l! se cutremură Daniil frângându-și mâinile. Sau.... îl vezi pe Ștefan, laș, cu un jungher, dându-și "loc de odihnă, loc de verdeață, unde nu-i întristare nici suspin?!" Ștefane!! strigă Daniil cu disperare. Și... și eu, netrebnicul domn "Ucigător al neamului moldovenesc", hălădui năuc, jelesc, mă tângui și nimica alta nu fac! Brusc, răstoarnă pe gât ulcica cu afion până la ultima picătură, apoi, o trântește pe masă. Merge de colo-colo, agitat, târșind piciorul. Cutremurat de un fior se lipește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în Academia Suedeză. Visat din nou multă zăpadă și pe René care mă iubea. Exod din Albania în Italia (Brindisi), oameni disperați, cu copii și boccele, în panică. În același timp la TV, imagini din Irak: Saddam a folosit gaz ucigător împotriva rebelilor kurzi din Basra. La Presscentret, cu Andrei (Bart) care-mi povestește că au sosit din România zece femei ca reprezentante ale Frontului național, printre ele Marina Sandu, secretară la Ambasada suedeză din București. Am primit de la Eva Bonnier
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a unei roți, care ar trebui să ajungă undeva. Dar am impresia că suntem grăbiți din simpla deprindere de a fi grăbiți, avem viciul vitezei în sine, nu atât din scopul de scurtare a duratei, cât din beția vitezei. Mai ucigător decât alte vicii luate la un loc pare un viciu modern și ar fi o noutate în istoria psihologiei dacă diligentele de odinioară nu ar fi fost și ele ucigătoare, dacă nu ar fi murit atâția oameni și atâția cai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
scopul de scurtare a duratei, cât din beția vitezei. Mai ucigător decât alte vicii luate la un loc pare un viciu modern și ar fi o noutate în istoria psihologiei dacă diligentele de odinioară nu ar fi fost și ele ucigătoare, dacă nu ar fi murit atâția oameni și atâția cai din aceeași cauză. Graba, care este o anxietate, este înscrisă în formula psihologică a omului, viciul vitezei nu este nou, dar au apărut mijloace noi de a-l satisface. Între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
eram deloc pătrunsă de importanța momentului. Treuse 68-ul mândriei românesc-patriotice. Trecuse și euforia schimbării imnului de stat și cea a redescoperirii trecutului îngropat sub cisma sovietică. În schimb, venea ca o vijelie vârsta contestatară și odată cu ea un dispreț ucigător față de tot ce prețuiau părinții și profesorii mei, care se uitau la trecutul proxim, tinerețea lor. Ei simțeau că recapătă identitatea națională, independența față de ruși, nu știau încă gustul amar al sclaviei la alți români. Îi descopereau pe Octavian Goga
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
în această magmă de pietriș, iar parapetele șanțurilor erau făcute doar din saci umpluți cu pămînt, aduși de departe, prin cîmp deschis și cu ocoluri, pînă în prima linie. În plus, explozia șrapnelelor în acest sol stîncos le dubla efectul ucigător, prin aruncarea pietrei sfărîmate în toate părțile. Astfel, în aceste condiții, războiul se imobiliză pentru Italia fără fapte de arme glorioase probă de rezistență nervoasă pentru populația al cărei orgoliu era o clipă trezit de raidul spectaculos al lui d
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
celuilalt, indiferent de superioritatea sau inferioritatea sa definitorie. Idolul reprezintă aici masca în care se investește omul decadent, o mască-capcană dincolo de care zeul privește și surpinde același surâs demonic ce tentează, spre a pierde, spița umană în aluncările unei maleficități ucigătoare. După evocarea viziunilor ce relevă conflictul dintre forțele divine reprezentate simbolic de înger, cei doi martori profetici, femeia înveșmântată cu soarele și forțele demonice ipostaziate mereu sub titulatura de balaur sau fiară, apare, în textul Apocalipsei, enunțarea unui act malefic
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
urmează nelipsita adormire în codru: Adormi-vom, troieni-va Teiul, floarea-i peste noi, Și prin somn auzi-vom bucium De la stânele de oi. Dragostea e violentă, ferină. Când vede pe Ieronim gol Cezara răcnește. Femeia este un izvor "de-ucigătoare visuri de plăcere", care se așează pe genunchii bărbatului și se anină de gîtu-i "cu brațele-amîn-două". Iubiții stau "mînă în mână, gură-n gură", își îneacă unul altuia suflarea "cu sărutări aprinse" și se strâng "piept la piept", el sărutând
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]