5,770 matches
-
Acasa > Poezie > Credinta > MAI DĂ-MI O ȘANSĂ Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2175 din 14 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-e ulița plină de vise Și timpul mai scurt ca oricând, Prin colb, trec picioarele-ncinse Iar eu după ele-alergând... În caznă-mi sfârșesc înserarea, Sudoarea-nghețată mi-e rug, Mai bat orologii în zarea Spre care de veacuri, eu fug... Și
MAI DĂ-MI O ŞANSĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367011_a_368340]
-
care de veacuri, eu fug... Și talpa se-afundă mai tare, În clisa născută sub ploi, Privind înspre Soare-răsare, Mă-mpiedic și cad în noroi.. Și tare m-acoperă vina De-a nu fi vegheat; astfel eu, Tot caut pe uliți Lumina, Mă caut pe mine mereu... În vremuri de tâlc și mistere, Tangențe stelare m-ating, Dă-mi Doamne-ntreită putere, Ca Duhul Tău Sfânt să nu-L sting! Mă scutur de ploile care, Fac horă cu vânturi și frig
MAI DĂ-MI O ŞANSĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367011_a_368340]
-
mama a izbucnit în plâns de groaza depărtării. Repartiția a banalizat repede depărtările, însă dorul a căpătat puteri și sunt, în carte, rânduri, rânduri de dor de „Vili, vili, mă...”, de „vramnița” dintre ocol și grădină sau de cea de la uliță, dor de cosit, dor de „toptilă”, de „hecelit” și „zdrăvălit”, dor de Cârna sau de Herleșu. Istoria familială/locală cuprinsă în marea istorie a Țării este tema celor două părți ale volumului, și bătălia cu tot ce amenință liniștea, și
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
spera ca tatăl lui să aranjeze să o ia de nevastă peste 2-3 ani pe Ana, poate și mai devreme după tradiția țigănească. Mânat de aceste sentimente copilărești, toată ziulica cât era de lungă stătea cu ochii ațintiți pe capul uliței de unde trebuia să apară fătuca de la școală. Cum o vedea că se întorcea acasă, se și repezea să o aștepte, stând rezemat de poartă, ca și când era din “întâmplare” acolo. Nici Anei nu-i displăcea Cosmin. Ana avea părul lung până la
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
pe el”, și o pornire de ospitalitate, emblematică și ea pentru români, și ideea că „oameni suntem”. Și m-am dus în josul paginii uneia din aceste reviste, apoi a alteia, m-am uitat mai bine și m-am pomenit pe ulițe românești mirosind a sat la vremea înserării, cum de ani nu mai avem, aievea, nici în România, dar sat al cărui spirit există, în continuare, oricât ne-am fi urbanizat și occidentalizat. La o portiță, se istorisea o întâmplare senzațională
ACASĂ, DIN ÎNDEPĂRTATE ZĂRI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367134_a_368463]
-
-Îți dau o armă să reziști înzecit! -Te implor! Mielul s-a rugat nespus, de s-a cutremurat și zarea. Iar Dumnezeu i-a zis de sus: - Primește de la mine ca armă răbdarea! Aripa de guguștuc Pașii îmi aleargă pe ulița aburului de toamnă, Tăcere,nu se aude pe nicăieri sorbitul paharului întins de-o Doamnă, sunt împins ca o remorcă cu proțapul frânt în accidentul pe autostrada numelui de ieri. Azi sunt altul, nu mă salută cunoscutul, Își aduce aminte
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367151_a_368480]
-
puțini radiau că în sfârșit mi s-a înfundat și că a fost bine „potcovit talanul”- cu toate că nu mi se potrivea deloc uzuala poreclă, dată îndeobște cailor închiși în obor sau lăsați de către stăpâni slobozi, să pască pe miriștile și ulițele satului, la adăpostul nopții ... Văzând că nu mă opresc din plâns s-a așezat lăngă mine în bancă, m-a mângâiat pe creștet și a încercat să-mi explice că „nota” asta este, zicea, ceva de bine, de foarte bine
ÎNCEPUTURILE LECTURII ŞI CUM ÎŢI VINE POFTA DE EA ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367214_a_368543]
-
era măsura acestora cea mai la îndemână, a părinților către odrasle, chivernisirea nu era un moft, gogoașă sau himeră propagandistică (noile rânduieli abia se înfiripau și în lumea satelor) iar copiii își exibau naivitățile la aproape orice manifestare cu public (ulițe, școală, „cască gura” la horă, cete de colindători, cu ursul, cu brezaia, plugușorul etc), contactul cu altă lume și ieșirea în lume erau pentru săteni povești cu care adormeau seară de seară. Nici măcar difuzorul nu ne era la îndemână, iar
ÎNCEPUTURILE LECTURII ŞI CUM ÎŢI VINE POFTA DE EA ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367214_a_368543]
-
fereastra/ speranței/ și mirosul merelor coapte/ îmi inundă creierul./ Ca un laser, amintirile/ îmi sfredelesc tăcerea/ coborâtă în mine./ Moș Crăciun gârbovit de secole/ apare ca din neant/ și colindele stramoșești/ mă răpesc, purtându-mă/ în sunet de clopoței/ pe ulițele astupate de troiene/ din mine-le copilariei mele...” Copilaria înseamnă acasă pentru poetă, un „acasă” ce definește principii morale, învățături adânci și obiceiuri ancestrale, specifice neamului din care se trage. „Acasă” înseamnă ordine interioară și comuniune spirituală, gândirea colectivă și
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
unde a văzut lumina zilei, de a pătrunde în intimele structuri ale lucrurilor și ale naturii. „Miroase-n mine-a satul meu/ Cu fân uscat și eleșteu,/ Cu șezători în seri de iarnă,/ Când fulgi mirajul vor s-aștearnă./ Cu ulițe ce duc în cer/ Și când e soare sau e ger,/ Și când în ușă crivaț bate./ De satul meu sunt azi departe!/ Îl simt în schimb pulsând în mine/ Cu fiecare spic sau pâine,/ Cu struguri cuprinzându-mi talia
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
unei noi șanse. Efervescenta cuprinde din nou, inimile obosite, agresate, abuzate. Jurnalul Laurei înregistrează cu acuratețe acest eveniment. « Zvonul s-a raspandit repede: "Vin românii, vin ai noștri!" se șoptea la început. Câteva minute mai tarziu toți au ieșit pe ulițe, din casele lor, cu panglici tricolore; se auzeau strigate de fericire și planșete. Din nou auzeam vorbindu-se românește, din nou învățăm în școala în limba română. Veniseră profesori tineri și învățătoarea chiar, de undeva departe din Ardeal și din
ULTIMA PIRUETA – O NARATIUNE DESPRE DRAGOSTE, CREDINTA SI VALORI, DE VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367235_a_368564]
-
ce-au împânzit planeta în a doua jumătate a secolului al XX-lea, după boom-ul nemaiîntâlnit al revoluției tehnico-științifice, iar podul este neîndoielnic efigia orașul Frisco și poate, cea mai fotografiată construcție din lume. După ce am parcat pe o “uliță” din apropierea toll-ului, am plătit taxa de acces de 20 de dolari (cinci de căciulă) și am pornit-o cu pași neîncrezători spre...Pod! Panorama grandioasei construcții peste ape se poate vedea doar dinspre înălțimile laterale ale promontoriilor de nord și
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
ș.a.m.d. Dacă e să ne luăm după sondaje, nici nu ar mai trebui organizate alegeri. Numai la simpla citire a promisiunilor socialiste, îți vine să votezi cu ambele mâini la gândul că laptele și mierea vor curge pe ulițele satelor și orașelor patriei. Ce rost are să mai deranjezi electoratul românesc, și așa foarte comod, când socialiștii saltă la peste 50% împreună cu aripa lor numită, la derută, ALDE? Alde cine?!? Tot cei vechi? Doar votăm viitorul!? Corect. Până una-alta
TABLETA DE WEEKEND (174): ALEGERI FIERBINŢI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368693_a_370022]
-
de găinari politici, vocali și plini de tupeu, au preluat marota „străinii ne vor răul” ce capătă resuscitări demențiale. De parcă străinii ne-ar fi distrus țara și nu mafiotismul local și național! Lipsa de obiectivitate conduce la accese paranoice pe ulițele patriei. O fantomă, numită Soros, activată la nivel mondial, face victime printre mulți creduli din România. Soroș e-n toate, fiind în diverse locuri în același timp. Măi, să fie! De parcă lumea ar fi o turmă de oi!?! Tehnocrații sunt
TABLETA DE WEEKEND (175): CU MASCĂ ŞI FĂRĂ MASCĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368694_a_370023]
-
Acasă > Cultural > Tradiții > CORINDATUL CU BANDA ÎN MACEA DIN PUSTA ARADULUI Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 2182 din 21 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Vechi de sute de ani când săniile spulberau neaua și băteau ulițele iar caii împănați trăgeau din clopoțel , să iasă găzdoii afară acest obicei nu s-a alterat, din contră!Veniți la Arad la Târg Bandă a cântat cu Cete de fete și feciori din Ansamblul Edera, cu saxofon și doba corinde
CORINDATUL CU BANDA ÎN MACEA DIN PUSTA ARADULUI de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2182 din 21 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368709_a_370038]
-
români! A reușit să se înalțe la cer, așa simte el românul, cu curul... Sunt sus de tot, peste toți și pe voi vă văd mici și umili. Eu, nene, mi-am lepădat tălpile crăpate din colbul bătăturii și al uliței, apoi m-am și purificat pe asfaltul impecabil al autoband ulilor românești. România miroase a noi, uni zic: " a oi și-a capre", sunt dejecții, torente, burniță și barbarie scuipate peste Daci, și, acceptate de noi actualii fără respect față de
CA LA NOI, LA ROMÂNI! de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363604_a_364933]
-
aveau din moși strămoși, fapt consemnat ca sigur de istoricul Ion Conea pe vremea când făcea săpături arheologice în dealul Tihomir din vestul Sododolului de Tismana. El identificase prin anii 1940, doi locuitori cu acest nume, având casele pe o uliță numită Valea Mică, aflată la poala dealului Tihomirului. Numele Basarabă deși s-a stins în sat încetul cu încetul, există și astăzi familii „de-ai lui Basarabă”. Mai ales că una din legende spune că Matei Vodă ar fi avut
EROII BOIERI ŞI FĂURITORI DE ŢARĂ NOUĂ, STUDIU DE PROF. NICOLAE N. TOMONIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363703_a_365032]
-
versuri, poate, Umbra de-ți văd, te-aș mângâia. Pe soclu ești nemurito, Mă bântuie un singur dor: Rămâi un geniu ne-ntrecut De toți iubit și cunoscut ... ! Vasile David - În umbra lui Eminescu Durerile din case se scurg pe-nguste uliți, Privirile pierdute s-au prefăcut în suliți, Ne tot luptăm cu dorul din sensul mărginit Noi, triste picături în ochi de infinit. Ai scris cu stea de geniu pe-al vieții noastre cer Și ne privești cu milă din colțul
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > SIMPLE PLĂCERI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1308 din 31 iulie 2014 Toate Articolele Autorului SIMPLE PLĂCERI Îmi place ciripit de pițigoi, Sau gungurit de guguștiuci, Mă simt copil în sat la noi, Pe ulițele pline cu noroi! Îmi este drag ogorul primăvara, Când brazda neagră iese la soare, Din pământul răscolit de plug, Simțind căldura sub picioare. Perlele din picături de ploaie, Diademe din fulgi de zăpadă, Cercei din boabe de struguri, Peste toate
SIMPLE PLĂCERI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349562_a_350891]
-
unde le-a dat încredere scriitorilor si publiciștilor români, mai puțin cunoscuți, în valoarea lor creatoare. Pe Oamenii Mari, cei care au rămas modelele neamului îi numea „Înțelepții secreți ai nației”: „Școala lor era altundeva. Ei erau ca Socrate ”pe uliță”, în biblioteci, la Academie, într-o Academie care avea marile grădini de Lyceum; așa îmi apar acum, din perspectiva memoriei care transfigurează și explică, marile grădini în care îi întâlneam.... Și am încredințare ca trăim într-o lume ce ne
DIALOGUL CU ASCULTATORUL E PROVOCATOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 124 din 04 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349616_a_350945]
-
spun că Bethleemul are mai bine de o sută de mii de locuitori; cam cât urbea mea natală... Casele lui albe, dealurile golașe, puținătatea vegetației, oamenii tăcuți sub căldura toridă, contrastează puternic cu iernile noastre viforoase, cu larma pruncilor pe uliți, cu veselia colindătorilor. Stelele lui sunt în cinci colțuri ca și pe stindardul comuniștilor, ca pe flamurile islamiștilor. De altfel am aflat că în tradiția creștină abia prin secolul al VI-lea a fost adoptată Steaua lui David, simbol profanat
CU GÂNDUL LA BETHLEEM de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 108 din 18 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349662_a_350991]
-
ci din cel plantat de tine, dacă ești matur sau din cel sădit de alții, dacă ești doar un prunc. Îmi este dor de mine cea din grupul de copii care jucau “tupu”, adică de-a v-ați ascunselea, pe uliță și mai ales în curtea și după șura lelii Anica Babii. De ce din toate curțile o alegeam pe cea mai modestă? Este greu de explicat. Poate pentru că lelea Anica având mai mulți copii și fiind și cea mai nevoiașă de pe
MIGDALE DULCI-AMARE (7): „ÎN FIECARE ZI MI-E DOR DE MINE, SAU CUM SE PREPARĂ SILVOIŢUL!” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349685_a_351014]
-
luat-o la fugă pe drum în sus. - Un’te duci, bă, primitule? - a apucat să-mi strige taică-meu în urma mea, dar n-a mai primit niciun răspuns... Am alergat cât am putut de repede la Zbârț, stătea pe Ulița Cimitirului. - Marinică, tată, n-am ce-ț’ face, ie că- țălu’ mieu șî nu țî-l dau, na! - mi-a spus Zbârț. Oite, dacă vrei, ia ici’șa trei lei de biscuiț’ șî de bomboane drept mulțumire că mi-ai văs
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
de existența unor locuri interesante: Râpa Corbului , Râpa Scaunului , Puțul Hoților , Podul Berții , Valea Trovanților. Întărâtat de cele auzite , am hotărât pe loc să facem o primă cercetare la Râpa Corbului. Am traversat gârla Alunișului , am luat-o pe o uliță în urcuș ușor , iar după circa zece case am ieșit într-o poiană , apoi , urcând în continuare , poteca ne-a dus într-o zonă de anini tineri. Ierburi înalte mărgineau poteca , din loc în loc scaieții ne atrăgeau atenția , iar lumânăricile
PE URMELE LEGENDELOR de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350265_a_351594]
-
unii. Metodele vechi, tradiționale de supraviețuire ale înaintașilor noștri erau bune, astăzi ele nu mai sunt toate de mare folos. De exemplu, la sate oamenii lăsau ușile caselor descuiate, fiindcă oamenii se cunoșteau, respectau legile morale cu strictețe și pe ulițe nu pătrundeau străini. Astăzi pe șosele circulă și opresc în sate, tot felul de oameni, unii certați cu legile. Altădată - și aceasta cu puțini ani în urmă - trebuia să știi: să înoți, să mergi pe bicicletă și să scrii la
ALEGE-ŢI PLAJA, NISIPUL, VÂNTUL ŞI STÂNCA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350295_a_351624]