1,424 matches
-
am pus și eu întrebări legate de propria mea sănătate. Dar iată-l. În clipa aceea, ochii lui Maggie se deschiseră larg. Uri se opri din vorbit și se uitară pur și simplu la ecranul calculatorului, David Rosen fiind la fel de uluit ca și cei doi. Shimon Guttman, acum cu transpirația curgându-i pe frunte, scoase de undeva de dedesubt, un obiect pe care îl arătă la cameră. Maro și cam de aceeași mărime cu o casetă audio. Maggie se chinuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
palmieri. Imediat ce se lăsă mai jos, pe ecran apăru un anunț: o reclamă promoțională la un concert care avea să fie susținut acolo mâine seară de un grup de rockeri din anii ’80. Maggie clătină din cap cu un respect uluit. Cum naiba ar mai fi și asta? Continuă să înainteze timp de alte câteva minute, închipuindu-și-o pe sora ei pierzându-se în această lume de linii abrupte și culori vii. Maggie zări un grup de avataruri și coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
părea să fi parcat chiar în fața unei uși. Fu îmbrâncită înăuntru, apoi pe niște scări, ghidată de bărbatul care stătuse mereu în dreapta ei. Apoi, după încă vreo câțiva pași, auzi o ușă închizându-se în spatele ei. —OK. Fu atât de uluită să audă un cuvânt rostit, încât nici nu acordă atenție vocii. Era a unui bărbat, dar mai mult de-atât nu știa. Ce fel de accent avea? Își închipui că era israelian și, ascultând-o din nou în minte, lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să cred: era imposibil să fie atât de bun. Nu voi cădea în ispita de a mărturisi ce anume m-a făcut mai întâi să casc gura, ca apoi să zâmbesc, să râd în hohote și să clatin din cap uluit. Mai bine las cititorul să descopere pe cont propriu. În fine, iată-l pe Ignatius Reilly fără seamăn în nici una dintre cărțile de care fi auzit eu - un haplea nemaipomenit, un Oliver Hardy nebun, un Don Quijote gras, un Toma d
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
împunsă de vite, mușcată de câini polițiști, ciuruită ușor cu alice. Totul i-a făcut o plăcere nebună și mi-a arătat mândră (și, aș zice, destul de sugestiv) o urmă de colț în partea de sus a coapsei. Ochii mei uluiți și neîncrezători au observat cu acea ocazie că purta ciorapi negri și nu pantaloni colanți. Sângele meu, totuși, n-a dat năvală. Corespondăm cu destulă regularitate, tema obișnuită din scrisorile Mymei fiind îndemnul să particip la tot felul de proteste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Am să câștig ș-am să iubesc Acum, că-l am pe Isus. Trăgând după el capătul filmului derulat, Ignatius se grăbi spre ușă și intră în birou. Cele două purtătoare de drapel, nemișcate, prezentau dosul cearșafului pătat unui Gonzalez uluit. Cu ochii închiși, cei din cor cântau dezlănțuit, furați de melodie. Ignatius își croi drum printre cei din batalion, care asistau, bine dispuși, la scenă, cu fața spre masa de lucru a șefului de birou. Domnișoara Trixie îl văzu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
poziție controversată pentru a-și sluji cauza, oricât ar fi ea de nepopulară, oricât de amenințătoare pentru mulțumirea de sine burgheză. Vrea M. Minkoff să aibă sex în politică? Îi dau sex în politică, pe săturate. Firește va fi prea uluită ca să reacționeze la originalitatea proiectului meu. Dar știu că cel puțin va fierbe de invidie. (Fata asta ar trebui supravegheată. Asemenea afronturi nu pot fi lăsate la voia întâmplării.) În mintea mea se duce o luptă între Pragmatism și Moralitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cumpărăm așa ceva, știți, pentru cercetări.” Prima oară când Sylvie și-a pus în vânzare ADN-ul pe bioMart-ul de pe eBay a primit trei oferte în primele cinci minute, care erau cu 100% peste valoarea pe care o ceruse. Era uluită. La 25.000 $ un fragment de ADN, își dădea seama că era un preț bun pentru început. Piața medicală de asigurare a longevității este deschisă afacerilor. LISTA CELOR MAI LETALE BOLI PÂNĂ ÎN ANUL 2020 Cele mai multe dintre boli funcționează asemeni ființelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
fost raportată o genă a somnului ... — La șobolani. — Gena pentru alcoolism? — Nu a rezistat. Dar gena diabetului? — Până acum, am identificat nouăzeci și șase de gene implicate în diabet, spuse el. Fără îndoială, vom găsi mai multe. Urmă o tăcere uluită. În cele din urmă, unul dintre asistenți spuse: Dacă nu s-a dovedit că vreo genă provoacă un anumit tip de comportament, ce e cu toată agitația asta? Profesorul Garfield ridică din umeri. — Putem să spunem că e vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ridică privirea. — Ce a fost asta? — Eu. — E o pasăre, zise Henry. — Scuzați, numele meu e Gerard, spuse pasărea. — Oh, un papagal vorbitor, zise Alex. — Numele meu e Jamie. Bună, Jamie. Eu sunt Gerard. Bună, Gerard, zise papagalul. Alex înțepeni, uluită. — E vocea lui Jamie! — O cunoști pe mama mea? spuse pasărea, cu o voce identică cu a lui Jamie. — Jamie! Alex începu să strige în grădină. — Jamie! Jamie! Și auzi, din depărtare: — Mamă? Dave o luă la fugă, înainte. Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
masă cu un interes crescând. — Ce masă minunantă, a spus ea radiind. Astea sunt felurile mele preferate. Văd că ați făcut humus, baba ganoush, yalanci sarma... și ia te uită, ați copt churek! — Aaa, vorbești turca? a exclamat mătușa Banu uluită, pe când se Întorcea cu o oală aburindă În mâini și cu Sultan al Cincilea ținându-se Încă după ea. Armanoush a dat din cap pe jumătate serioasă, pe jumătate amuzată, de parcă i-ar fi părut rău să dezamăgească atâtea așteptări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
e la Istanbul, i-a spus soțului ei cu o nuanță de reproș În glas de parcă ar fi fost vina lui. Apoi a țipat În receptor: — Ce naiba faci acolo? — De fapt, stau În casa soacrei tale. E o familie minunată. Uluită, Rose s-a Întors din nou spre Mustafa și de data asta l-a mustrat mai tare: — Stă la familia ta. Apoi, Înainte ca Mustafa Kazanci care se făcuse pământiu și intrase În panică să poată scoate vreun cuvânt, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sau să trântească ușa În urma lui, așa cum făcuse de nenumărate ori Înainte, s-a oprit, ca și când ar fi fost distras de un gând. — De ce porți fustele astea scurte? Întrebarea era atât de neașteptată, Încât Zeliha s-a uitat la el uluită, descoperind abia acum vălul Încețoșat din privirea lui. Anul ăsta, mai mult ca niciodată, și-a zis, s-a transformat Într-un nenorocit. A rostit cu voce tare ultimul cuvânt: — Nenorocitule! Prefăcându-se că nu auzise asta, Mustafa a cercetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cercuri În jurul lor și pentru o clipă li s-a părut că fuseseră aruncați În afara timpului. La sfârșitul scurtei lor discuții, Yervant Stamboulian i-a dat lui Shermin Kazanci două lucruri: broșa În formă de rodie și timp de găndire. Uluită și confuză, a Închis ușa și a așteptat să asimileze acea dezvăluire. Levent se târa și gângurea lângă ea, pe covor, cu un entuziasm fără margini. S-a Îndreptat În grabă spre camera ei și a ascuns broșa Într-unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
băț și a Început să bată În toba pe care celălalt o ținea În aer. Imposibilitatea misiunii trebuie să le fi dat energie, fiindcă curând au suplimentat bubuiturile și bufniturile cu un imn. Câțiva trecători de pe trotoare s-au oprit uluiți, Însă mulți alții au aplaudat și s-au alăturat duetului, declamând versurile cu o Înflăcărare crescândă: Pământul, cerul, apa să ne asculte glasul Întreaga lume să se cutremure sub pașii noștri. — Ce spun? a Întrebat Armanoush Împungând-o pe Asya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Începuse construcția sub Ludovic al XIII-lea. Se reîntorsese În bîrlogul lui, unde nimeni altcineva nu se Încumeta să se aventureze. Puținii vizitatori rămîneau la ușă și se uitau În interior de parcă ar fi cercetat un fenomen natural, cu atitudinea uluită a lui Livingstone cînd descoperise cascada Zambezi. Încăperea aceea era un talmeș-balmeș de lucruri, un haos, o harababură. Auzise cam tot ce se putea spune despre starea În care se găseau cei cincizeci de metri cubi ai nefericitei lui Încăperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
-l auzisem pe tata spunînd. La ieșire, am văzut-o pe mama improvizînd pe bulevard cîțiva pași de dans inspirați de felul de a fi al domnului Hulot. Își legăna șoldurile la fel ca el și se apropia de trecătorii uluiți, Întorcîndu-se totodată ca să verifice dacă ne țineam după ea și dacă ne făcea să rîdem. Imita de minune gesturile lui Hulot jucînd tennis, chiar dacă aducea mai degrabă cu eroina din La Strada, acea micuță Gelsomina care are În filmul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ochii, Încercând să ațipească. Știa că Desert Rose trebuia să se străduiască mai mult ca să găsească ceva amuzant, chiar provocator, ceva care să-l prindă și să-l intereseze, fără să-i afecteze respectul față de ea. Când se trezi, descoperi uluită că Desert Rose povestea viața ei amoroasă, a lui Kitty. Ca și când ar fi fost o sită, incapabilă să țină ceva pentru ea, Desert Rose tocmai Îi povestea lui Charlie episodul cu Albă ca Zăpada. — Deci nebunul ăsta o invită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Păi nu erai tu aia care-mi spunea mereu că trebuie să fiu Îngrijită? — Da, dar acum nu e nevoie să arăt bine, zise Kitty nepăsătoare. Mă simt În largul meu așa. — Ți-e rău? Diane se holba la ea uluită. — Nu, sunt bine. Nu vrei să cunoști nici un tip mișto În seara asta? Încercă Diane să o tenteze. — La ce bun? Ce se poate Întâmpla, În cel mai bun caz? — Habar n-am, o cină romantică mâine-seară, poate? — Sunt la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
a face cu film de artă cu fundurile tipelor din L.A. pentru galeria sa. Se făcuse aproape dimineață când Kitty și Desert Rose ajunseră În sfârșit la rulotă, Își luară rămas-bun de la grup și rămaseră singure. Kitty era pe jumătate uluită, pe jumătate furioasă din cauza felului În care Charlie o ignorase cu desăvârșire pe Desert Rose la club. Dacă ar fi iubit-o, se gândi ea, ar fi trebuit să-i pese că era obosită și că aștepta cheile ca să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pe nepusă masă din gura unei femei cu care niciodată nu fusese intim, că a dormit, ea, în patul lui, oricât de energic ar fi mers spre casa unde se petrecuse echivoca întâmplare, își va suspenda fără îndoială pasul, privind uluit îndrăzneața creatură, bărbații, s-o mărturisim o dată pentru totdeauna, nu vor reuși niciodată să înțeleagă femeile, din fericire acesta a reușit, fără să știe prea bine cum, să descopere în mijlocul confuziei cuvintele exacte pe care le cerea momentul, N-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
arăta sculptura. A trebuit să improvizez un subiect. Mi-am adus aminte de cerceii Liviei și i-am spus că încercam să înfățișez un nor de lăcuste care devoră o catedrală. „Dumnezeu mâncat de lăcuste, îți place ideea?” Privirea ei uluită m-a încurajat să continui: „Dintr-un vis mi-a venit ideea. Am visat că rătăceam într-o lume cu temple închinate lăcustelor, tu preoți îmbrăcați în odăjdii pe care erau țesute cu fir de aur lăcuste și cu nenumărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
salveze măcar memoria: l-a denunțat. Astfel, din Isus a rămas crucea, care a răscumpărat totul. „Dacă Isus n-a rezistat apostolilor care i-au sucit mințile, ce să ceri unui om obișnuit?” perora, clătinându-se, călugărul renegat. Ceilalți ascultau, uluiți și puțin speriați de această blasfemie. Cu vocea lui nazalizată și ușor cântătoare apostatul îi liniști: „Chiar dacă Bătrânul nu există, noi trebuie să trăim ca și cum ar exista”. „Cum adică?” sări Domnul Andrei, mai mult ca să schimbe vorba. Călugărul l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care atârna un candelabru uriaș, aprins, și podeaua erau îmbrăcate în oglinzi mari, venețiene, și totuși m-am zăpăcit. Sala era un fel de incubator enorm și strălucitor, mai degrabă pătrat decât dreptunghiular, în care din toate părțile mă întâmpina, uluită, figura mea, reflectată în sute, chiar mii de exemplare în oglinzile scăldate de o lumină orbitoare și rece. Senzație necunoscută, stranie, care pur și simplu m-a amețit. Cum s-o explic? Să-și închipuie oricine. La stânga, la dreapta, sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
grămadă de carne înfricoșată”. Dar Vecu e îndărătnic. Nu vrea cu nici un chip. Încearcă chiar să se smulgă din mâna ta. Alunecă și cade, murdărindu-se de mâlul de pe marginea bălții. Râzi din nou, dar, deodată, te oprești din râs uluit: dinaintea ta, acum, nu mai e bătrânul șters, prăpădit; de jos, s-a ridicat un om aproape necunoscut, cu părul atârnând în dezordine, cu bărbia tremurând și cu ochii plini de mânie, care te privește fără să zică nimic. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]