34,237 matches
-
amar și coada înflorită Calul Inima mea Inima mea e o casă învechită dezvelită și cu iederă. Aici să aud focul sau frigul sau iarba cu glasul rece. Toamna cîinelui acoperit de frunze amuțind sub frunze. Să mă poată acoperi umbra unei vieți clătindu-se pe zid sub lună. Femei din cimitire grele cu umbrelă și cu părul înghețat femei nemișcate masive deasupra mea cînd dorm să le văd mișcînd buzele. Fiul Eu plec spre marea fără întoarcere spre aburul ce
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
deschiși și dacă îmi voi aminti de tine am să strig iar strigătul meu se va face miel alb Clădit pe întuneric pe un mal clădit pe oasele pămîntului zăpezile ca pe niște nori le voi mătura și deal și umbră și frunte mă voi întoarce și le voi spune le voi bea sufletul și le voi șopti doamne, fîntîna e tristă! între ziduri Șarpele de veghe stă în centrul casei cei care au trăit în această casă au, cei care
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
Clopotul Tu alergi cu lumea pe muchii clopotul nu vrea să spună că ai fost ultimul sunet îngropat în limba ascuțită tu vii pe un sunet dar el nu sună să sune limbile verzi ochilor tu alergi la vulturul de umbră pe coama rîpei și rîzi iată clopotul să bată clopotul și să despice aerul să bată clopotul și să despice pomii să bată clopotul și să audă cei de pe pămînt clopotul cu limba în valuri clopotul să bată lumînării Femeile
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
umblînd triste pe poduri cu părul în ploaie desculțe și albe clătinîndu-se lîngă niște ziduri închipuite Femeile triste cu ochii mari alergînd pe cîmp implorînd în cămăși lungi de noapte obosite, albe în întuneric ca niște năluci oarbe căzînd în umbra cailor nechezînd Apoi spre ziuă dacă n-ar fi ploaia le-aș vedea triste pe pod zgribulite întorcîndu-se acasă pe furiș să nu le vadă nimeni. Gurile Păsări cu trupuri lungi și un lup încremenit în umbră simt corzile goale
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
oarbe căzînd în umbra cailor nechezînd Apoi spre ziuă dacă n-ar fi ploaia le-aș vedea triste pe pod zgribulite întorcîndu-se acasă pe furiș să nu le vadă nimeni. Gurile Păsări cu trupuri lungi și un lup încremenit în umbră simt corzile goale iar luptătorii în loc de săgeți în arcuri pun femei și în gest sublim întind corzile păsări cu trupuri lungi și un lup uitîndu-se în urmă Bătrînii El ar fi știut să mîngîie zeiasca față lumea sub rază și
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
tușele vieții se estompează într-un gol într-un nimic al splendorii Recuperîri Când înfloreau piersicii îmi închipuiam că Iisus a poposit în grădină lumina frământa orizontul cu păsări scânteietoare ce se împotriveau norilor cu țipătul lor pictural conectată la umbrele albe contemplam necuprinsul și copacii dansau până în pânzele cerului umpleau magice spații nu m-ar fi mirat să-și întoarcă fața spre mine strigându-mă pe numele mic Trecere La răscruce de drum te întâlnești cu Necunoscutul chiar și propriul
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
Emil Brumaru Tresar sub degetele tale străvezii pahare Cînd le atingi, cristalele murmură. E-apropierea ta atît de pură încît ți-e frică parcă și te doare. Neliniștită, umbra pe mătasă Te caută și te îmbie dulce. O, n-o lăsa alături să se culce Tremurătoare și primejdioasă...
Tresar sub degetele tale străvezii pahare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9651_a_10976]
-
cumpăr pe tine Cum fluturii bat covoarele raiului Cum o caleașcă aurită străbate la trap Pădurea mea de mucegai Ai văzut n-ai văzut a trecut ai pierdut... Omul meu Ca și vremea omul meu are obiceiul să lase o umbră ușoară ca ceaiul pe toate argintăriile fie sfeșnic fie copită de drac. Cetatea aceea Vin vremuri de ospiciu Cine are nevoie de mărturii ne găsește la registratură Cetatea aceea Cetatea aceea e asta acum și aici unde vrei să fie
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/9419_a_10744]
-
Vulcanii Noroioși, din voia directorului de (obscenă) scenă. Cine l-ar crede pe ferocele "sergent în garda civică", Chiriac, capabil de trăirea (și discursul) unui personaj eminescian: "Am vrut să mă omor adineaori în curte, dar ți-am văzut trecând umbra peste perdeaua de la fereastră, ș-am vrut să te mai văz o dată." - Politizat în anii jdanoviști, Caragiale este, din păcate, repolitizat fără măsură de-a lungul "iepocii dă aor", ba chiar după, la modul șopârlistic cel mai jalnic. Una dintre
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
într-un vaer prelung și demonul bătrân se aude bătându-l cu vergi pe fratele tău geamăn într-un claustru al melancolicei abații În timp ce nepăsătoare nenorocirile proaspete își deschid corolele roșii ca sângele pe pajiștea cu iluzii și miei în umbra luminoasă a paradisului sub flăcările de pucioasă din siderurgia infernului În ceasul acesta în care femeia te ademenește pe coridoare întunecate prin care se furișează amintiri iluzii și spaime printre îngeri cu archebuze în spate șoptindu-ți Pe talgerul morții
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
în cereasca hipnotica babilonie a coroanei sale inimile noastre pluteau ca două silabe luminoase dintr-un roi de limbi nepământene prin care chipul tău, Doamne, ni se dăruia ca o mireasmă fără seamăn Hoarde de mâl Grăbit ori hăituit de umbre gata mereu să te îmbarci pe plute vijelioase pe largile vase cu pânze umflate de vânt de îndoieli de iluzii pe puntea vaporului cu nume tristețe te bucuri de ceasul din urmă al zilei de întâiul din noaptea ce se
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
unui roi de furnici stahanoviste indiferente la suflul îndepărtat al aștrilor la păpădia ezitând ca un mic meteor în pragul clipei Am descifrat îngrozit câteva clipe fremătătoare voracele hieroglife mișunând pe chipul său palid ca pielea tăbăcită a sălbăticiunii în umbra unei tufe de păducel înflorit O, calma putere a florii ce cade pe mâinile indiferente ale putreziciunii. Silogisme fremîtîtoare "Eu sunt cămila ce trece prin urechile acului" mi-a șoptit poetul miop și deodată ochelarii săi fumurii cu lentila groasă
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
din urmă, pînă sub anul 100 după al nostru Hristos" Cînd să-l ating, strînsura de gheață din podul palmelor mi se topi la para focului tocmit de tata, pe șira munților, în patria mică, sus la hotare... elegie la umbra lui P îi dau jeratec și nu mai vrea nimic, îi este sete și nu e nici o apă; asudă întruna întins la pămînt iar gleznele-i subțiri i-s forme comprimate de lumină cu botul moale ca omătul lovește țara
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/9562_a_10887]
-
de noi așteaptă-mă-n moarte: voi fi o vibrare voi fi și etherul subțiindu-mă-n ape și, de va fi doar noapte să fie pînă'n pămînt, veni-va și ziua a 8-a cea dedesubt plină ca umbra grea ca atomul zilei dintîi, una din forme înfășurată pe vînt și pe Dumnezeu. Călătorie m-am scufundat în somnul de o sută de ani somnul de moarte, între chimie și alchimie m-am dus pînă la avatar te-am
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/9562_a_10887]
-
erou de operetă; din ce în ce mai rău, tot mai rău, schimbarea decorului. XVI. Cu o zi mai-nainte Mereu deșertul, deșertul, nu era nici țipenie de om acolo mi s-a întâmplat una bună cu o zi înainte norocos în iubire din umbră doar păsări mari cât ai bate din palme în grabă poezia truverilor și moartea doar moartea în ultima zi din carnaval. XVIII. La cuțite Acuma știu adevărul nu-i rău deloc cu limba scoasă de-un cot fără frâu, la
Poezii by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/9701_a_11026]
-
-mi e nici frică Trăind prin largi ocoale și brusc viața mi se despică Doar citind vechi cuvintele tale. Nici nu apucă aerul să-mi ajungă în nări și îmi furi trei sferturi din el, Lumina mi-o stăvilești cu umbra-ți ovală Privirile mi le smulgi dintre stele și mi le cufunzi ireversibil în irișii tăi Mă desparți de miresmele primăverii De aromele toamnei Pentru mirosul tău de pămînt de flori Îmi furi ziua, timpul, viața Îmi abați gîndul din
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
de pămînt de flori Îmi furi ziua, timpul, viața Îmi abați gîndul din drum ca un magnet și nu-mi dai nimic decît leac contra morții și nu-mi ceri decît Să te iubesc iubito. Pe sub poarta închisă, zărești zbătîndu-se umbrele celor ce trec încolo și încoace pe trotuarul însorit. O enigmatică lume pulsatilă, peste care abia ai închis poarta. Ai ieșit din scenă, ai rămas în fundul gangului întunecat. Cu patria la tîmplă Pot să nici nu ascult șoapta rîului Cîntecul
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
pătura verde și cu ochelarii pe nas, iar el se simțea în siguranță știind-o alături. O privea pe furiș, ca pe-o servietă veche și dragă. Apoi intrase total în acțiunea filmului: personajul înainta printr-o pădure, urmărit din umbră de criminal. Era liniște și tensiune maximă. Cristian încerca să antici, pe următoarea mișcare, când pe fereastra deschisă năvăliseră fără veste cele 8 sunet rătăcitoare. Erau transparente și alunecoase ca niște fiole de gheață, rostogolite una după alta pe covorașul
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
transparente și alunecoase ca niște fiole de gheață, rostogolite una după alta pe covorașul din fața fotoliului, iar numele se legase elastic, într-un glas bine știut: Cristiaaan! Vedea penultimul sunet vibrând și multiplicându-se și se simțea legat instantaneu de umbra altui timp. Cele 8 impulsuri sonore, coborâte din neant, erau parte din numele lui și picături de viață, materializate atât de firav sub ochii săi între fotoliu și televizor. Se uită fulgerător spre nevastă-sa și înțelese imediat că și
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
mănînc cireșe pe întuneric număr stele și o pasăre se așază în fereastră și-mi pune în palme luna. 5. Magnifica zăpadă, murg și mărgea și îndrăzneala celor trei trandafiri și drumul la poartă în vara din iarnă. 6. O umbră a numelui Tău eram și mă bucuram întru singurătatea mea bogată. Salvarea insulei în casa, cît de senină e mărturisirea freziei către laleaua albă, în prag de primăvară cînd copiii au plecat la cules de leurdă și de păpădii. Un
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
singurătatea mea bogată. Salvarea insulei în casa, cît de senină e mărturisirea freziei către laleaua albă, în prag de primăvară cînd copiii au plecat la cules de leurdă și de păpădii. Un pas și încă unul, o nouă hartă caligrafiază umbrele noastre în parcul cu copaci exotici. Cîndva, sub umbra cireșului japonez sub care stăm acum își avea atelierul meșterul de stele, iar sub laur se întindeau imperiile ceții dinspre nordul tău moldav "Vezi ce rostești deasupra rîului, memoria lui e
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
senină e mărturisirea freziei către laleaua albă, în prag de primăvară cînd copiii au plecat la cules de leurdă și de păpădii. Un pas și încă unul, o nouă hartă caligrafiază umbrele noastre în parcul cu copaci exotici. Cîndva, sub umbra cireșului japonez sub care stăm acum își avea atelierul meșterul de stele, iar sub laur se întindeau imperiile ceții dinspre nordul tău moldav "Vezi ce rostești deasupra rîului, memoria lui e nemuritoare" cum versurile din Luceafăr pe care mi le-
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
Emil Brumaru , Lasă-mă-n lumina albă, Să plutesc prin urbea veche Ca un fluture de baltă, Fără țintă, fără sprijin, Cînd lin umbra malu-și saltă, Doamne, părăsește-mă Proaspăt în lumina caldă... Doamne, părăsește-mă Ca o ciutură fîntîna Clipocind în pietre apa Dusă-n căni, spre guri, cu mîna, Ca să mi se-nmoaie-n suflet Tristețea groasă cît rîma, Doamne, părăsește-mă
Doamne, părăsește-mă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9769_a_11094]
-
Și le dă rîzînd oricuia O întinde pe mătasă, Doamne, părăsește-mă Ca femeia păcătoasă... Doamne, părăsește-mă, Lasă-mă-n lumina caldă Să plutesc prin vechea urbe Ca un fluture de baltă, Fără țintă, fără sprijin, Cînd lin malul umbra-și saltă, Doamne, părăsește-mă Singur în lumina albă...
Doamne, părăsește-mă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9769_a_11094]
-
multe drumuri îmi fug de sub picioare, Mă duc în gând spre mare, Cu un creion în mână Și-ncep să scriu pe ape, Pe aripi și pe dune, Iar semnul nu se șterge Căci valurile, plaja, Și stolurile albe Sunt umbre pe hârtie. Corabia ce trece Acum pe fața mării Și-mi sfâșie privirea De doruri, e nălucă, Așa cum e prezentul O undă de fantasme. Ajung pe foaia-ntinsă La strada care suie Spre casa cu grădină, Unde foșnesc castanii, Și
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]