1,704 matches
-
explicat că erau tâlhari de drumul mare, ucigași. Cu o altă piesă de argint l-am convins pe comandant să ducă de-acolo morții, iar pe ceilalți să-i mute în temnița de sus, o hală cu tavanul scorojit de umezeală, dar fără mocirlă și șobolani, și cu o fereastră prin care pătrundea oleacă de lumină și de aer. Printre deținuți am remarcat un tânăr cu o privire isteață, chiar dacă mohorâtă. Am cerut să vorbesc cu el, și mi l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nemiloase erau coborâte, iar În spatele lor - Întuneric. Doar trei, căci casa era mică. Oblonul Îngust al băii, cel pătrat al dormitorului și cel dreptunghiular al bucătăriei În fața căruia se deschidea un balcon mic și scorojit: Începea să se Împuțească, de umezeală, un braț de haine uitate pe uscător. Unde dormea ea? Cum se organizaseră? Antonio nu intra În casa aceea de ani de zile. I-o interzicea bătrâna Olimpia, vrăjitoarea aceea proastă și băgăcioasă care toată viața nu făcuse altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se strâng lângă coastele mele, genunchii lui pe burta mea, greutatea lui lângă inima mea. Îl iau iarăși În mine, unde nu i se va mai putea Întâmpla, niciodată, nimic rău. — Sunt aici, totu-i În regulă, hakuna matatta - dormi. Umezeala saltelei o făcu să tremure. Poate că trebuia să vorbească despre această problemă de enurezie nocturnă cu un pediatru, dar singurul pe care Îl cunoștea lua o sută de mii de lire pentru o vizită de un sfert de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
argint Învechit și inscripția: MUNIȚII. Acasă. Totul era identic, dar estompat și mai vechi. Altfel, se simțea un miros Închis, de mucegai și fum stătut care zăcea În canapele ca un fel de ceață cenușie. Și era o pată de umezeală ca un fluture, ruginiu, care se Întindea În jurul candelabrului din salon - o infiltrare de apă de pe terasa de deasupra clădirii. Și praf. Grămăjoare de praf pe mochetă, ghirlande de praf ce atârnau la colțuri din tavan, un văl de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
agăță de o cămașă de salopetă, se eliberă din Îmbrățișare, Împinse ușa - trebuia să iasă. Bucățica aceea Întunecată era probabil o curte. Urcă peste un covor de sticle goale, se agăță de un perete care-i părea ud - poate că umezeala urca din fluviul din apropiere. Aerul rece al nopții o lovi ca o rafală. Dar răul Începuse să crească. Sunt prea multe lucruri, prea multe sunete, prea multă lumină, lumea e un caleidoscop, o inexorabilă mașină din carne și metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Dar nu știa al căreia. La capătul liniei electrice pâlpâiau câteva lumini slabe. O țesătură de cabluri electrice se intersecta cu șinele de tren - pe sub picioarele ei și pe deasupra capului său. La intrarea În galerie, pe pereții care străluceau de umezeală erau prinse două felinare pătrate, care dădeau o lumină albă. Dar apoi, până unde reușea să ajungă cu privirea, nu se vedeau decât doi pereți ce păreau să se apropie În depărtare, până la a se atinge. O șerpuire de cabluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
au făcut. Ea se trezea la ora patru dimineața, își bea cafeaua ori nechezolul, ce era, pe la cinci pleca de-acasă, stătea prin stație cu ochii cârpiți de somn, și pe la șase era în hala îmbălsămată de găinați și de umezeală. Și începea să organizeze munca, să verifice găinile bolnave, să hotărască rețetele de mâncare, din ce în ce mai mici și mai ciudate, gozuri făcute din tot felul de resturi industriale, amestecate simbolic cu grâu, și acela stricat, mucegăit, imposibil de folosit la altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să aștepte o altă iarnă, în care, poate, omul lor de zăpadă va reveni. Burcă Roxana, clasa a V-a Colegiul de Științe „ Grigore Antipa” Brașov profesor coordonator Obreja Rodica-Ioana Comoara din întuneric Sunt într-o încăpere întunecoasă unde e umezeală și destul de frig. Caut întrerupătorul și aprind becul. Lumina pâlpâie palidă. Inspectez camera câteva minute și îmi dau seama că sunt intr-un beci... mai exact, beciul casei bunicii mele. Analizez cu privirea fiecare colțișor și tocmai când vreau să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și ivirea stelelor aurii pe cer ca un zbor luminos. Mă întorc într-o parte și văd cum florile de câmp, obosite, s-au culcat în căpițele de fân, iar cântecul greierilor se înalță către văzduhul înstelat. Se simte o umezeală înăbușitoare afară, dar din casă vine un miros din copilărie, cel de plăcintă cu mere coapte. Primul amurg din lumea adolescenței va rămâne amintit pe paginile unui jurnal, dar zâmbesc fiindcă este noapte și totul o va lua de la început
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lui, Îi cuibări capul În scobitura umărului fără ca ea să se opună și nu se mai gîndi nici o clipă la prețiosul cașmir al hainei al cărei guler se Îneca sub valul de lacrimi sărate. Acoperite de burniță și saturate de umezeală, geamurile mașinii ascundeau interiorul. MÎna apucă mînerul portierei și trase cu putere. Deși rapidă, mișcarea pe care o făcură Marie și Lucas ca să se despartă nu rămase neobservată de ochii lui Christian. - A fost găsită barca, la șapte metri adîncime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ce nu va găsi ființa monstruoasă care suprimase acele vieți. Un amănunt Îl intrigă: un minuscul colț de hîrtie ieșea de sub trupul lui Nicolas. Dădu ordin să se continuie operațiunea de degajare a trupurilor și recuperă niște foi marcate de umezeală care se părea că fuseseră aruncate acolo Împreună cu cele două victime. Deși cerneala era decolorată, iar scrisul aproape ilizibil, recunoscu pe dată marginile rupte, care dovedeau că era vorba de paginile lipsă din registrul personal al bătrînului Pérec. Cu veșmintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Nimeni neavînd nici o reacție, bătrînul se sculă cu o suplețe uimitoare pentru o persoană pe care reumatismul o chinuia atît de tare și se duse să azvîrle scrisoarea anonimă În șemineul unde un foc permanent Întreținut lupta cu disperare Împotriva umezelii Înconjurătoare și a salpetrului. - Refuz să cred fie și doar o clipă că un Kersaint a avut vulgaritatea de a se Împerechea cu o creatură ca această... brutăreasă. Împotriva oricărei așteptări, expresia dezgustată pe care o afișă Armelle Îi smulse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
puțini străbuni. Of, of. Runa s-a trântit la poalele unui astfel de copac și a gemut din nou. - Uite acolo: apă, i-am zis lui Enkim. Era o baltă Înconjurată de nisip și de tufe verzi care musteau de umezeală. - Eu... ce trebuie să fac eu? am Întrebat. Runa m-a privit lung. - Enkim? am Întrebat din nou. Enkim m-a privit la fel ca ea și atunci am plecat. M-am vârât Îndărătul tufelor de pe malul bălții. Vântul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
convingere pătrunsă de seriozitate: - De mult am adoptat hotărârea de a muri de moarte naturală, ca tot omul. La viața mea, am văzut mulți oameni murind, așa Încât sunt pregătit. Poate că am țesut prea multă ficțiune În jurul gropii - frigul și umezeala din mormânt. Poate că am imaginat prea multe detalii legate de moarte și poate că sunt prea atașat - anormal de atașat - de morții mei. Dar nu există nici o șansă pe lumea asta ca să mă las În mâinile științei experimentale. Propunerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
poveste. Umbra îi cade pe scaunul de lângă șofer, de acolo se lățește la șofer, apoi urcă în întuneric, ca să se ivească din nou în colțul din dreapta, să urce, să crească, să dispară, să se ivească din nou. Pe parbriz șiroiește umezeala, îndepărtată ritmic de cele două ștergătoare. Fâș fâș. Roțile scârțâie. Fâș fâș. Motorul urcă în viteza a treia. Fâș fâș. Umbra suie pe scaunul din față. Fâș fâș. O roată din dreapta a trecut peste un capac de canal. Fâș fâș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
prevestească dacă apele vor fi sau nu atât de întinse, încât vor îneca și peștii... Ploaie, ploaie, ploaie. Ploaie, ziua, și ploaie, noaptea. Apă ce curgea din cer și un abur dens, de saună finlandeză, ridicându-se din pământ. O umezeală de sută la sută, pentru că lumea încetase să mai fie compusă din patru elemente și s-ar fi zis că nu exista pământ mocirlos, nici aer înecat de ploaie, nici foc, care refuza să ardă în lemnul udat ciuciulete. Selva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
alți pereți, decât selva de o parte și râul de cealaltă parte. Se trezi la răgetul jaguarului dând târcoale prin împrejurimi, deranjat poate de ciudata prezență a omului, poate în călduri, poate înfometat. Visă selve fără căldură și țânțari, fără umezeală și lilieci-vampiri, fără anaconde, șerpi și nici caimani, prin care alerga, cu părul în vânt, după fata cu tunică albă ce făcea reclamă pentru bere pe plaja de la Malibu. Se trezi cu primele raze de lumină, cu zarva papagalilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Pedro nu bătea nici o adiere de vânt, iar soarele îi pedepsea apele, care îi restituiau înmulțit sclipirile. Acolo, nu domnea penumbra liniștită a desișurilor din pădure, ci de la suprafața apei râului se înălța, de pe la mijlocul dimineții, un abur dens, o umezeală sâcâitoare care te făcea să asuzi șiroaie, îți îmbiba hainele și îți aburea ochelarii. Apoi, dintr-odată, venea un vânt cald și dens, încărcat cu electricitate și cu teamă și cu el venea de îndată o furioasă ploaie torențială biciuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cuvinte, nu dau selva pe tine, cel mult, te accept în ea... Ieși în strada pustie. La patru dimineața, Santa Cruz părea un oraș mort și putu să se plimbe liniștit pe mijlocul drumului, bucurându-se de răcoarea zorilor. O umezeală vâscoasă venind dinspre mare acoperea vehiculele parcate lângă trotuare și umezeala nopții strecurându-i-se sub cămașa subțire. Privi giganticele edificii cu apartamente în care oamenii se îngrămădeau ca niște termite. Pe strada lungă se zărea doar o fereastră aprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ea... Ieși în strada pustie. La patru dimineața, Santa Cruz părea un oraș mort și putu să se plimbe liniștit pe mijlocul drumului, bucurându-se de răcoarea zorilor. O umezeală vâscoasă venind dinspre mare acoperea vehiculele parcate lângă trotuare și umezeala nopții strecurându-i-se sub cămașa subțire. Privi giganticele edificii cu apartamente în care oamenii se îngrămădeau ca niște termite. Pe strada lungă se zărea doar o fereastră aprinsă și se întrebă cine o fi locuind acolo și de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în hamac între două trunchiuri de palmier, protejat de apărătoarea de țânțari cârpită, fără alt acoperiș, decât cerul fără nori, fără alți pereți, decât pădurea de o parte și râul de cealaltă parte. Visă selve fără căldură și țânțari, fără umezeală și lilieci-vampiri, fără anaconde, șerpi sau caimani. Mâncă alte ouă de broască-țestoasă, și iuca, și banane prăjite, și se scăldă în apa neagră, curată și repede a râului, care îi întări trupul și îl însufleți... Se odihni în căldura amiezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
afundându-se până când genunchii Îi fură aproape la nivel cu bărbia. Ea aprinse becul de lângă fotoliul său; familia Ruffolo locuia În nesfârșitul crepuscul al apartamentelor de la parter, dar nici chiar becurile aprinse În toiul zilei nu puteau face nimic Împotriva umezelii. — Nu te mișca, comandă ea și se duse În cealaltă parte a camerei, unde Împinse În lături o draperie Înflorată, În spatele căreia se afla o chiuvetă și-un aragaz. Din partea lui de cameră, putea vedea că robinetele scânteiau și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
stătea Întins În fața corpului, cu mâna chiar la marginea apei, valurile mici lovind-o cu delicatețe. Celălalt braț era adunat sub corp. Brunetti se aplecă și-i pipăi Încheietura mâinii, dar nu simți nici un puls. Carnea era rece, udă din pricina umezelii care se ridicase din lagună. Se apropie cu un pas, se strecură În umbră și așeză mâna la baza gâtului băiatului. Nu era nici un puls. Când păși Înapoi În lumina lunii, văzu că avea sânge pe degete. Se lăsă jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
picături mari care se risipeau în toate direcțiile după ce loveau capota, un Land Rover negru staționa lângă bordură... 3 Bun, și dacă staționează o mașină peste drum de casa mea, într-o după amiază ploioasă parșivă în care te pătrunde umezeala și semeni al dracului de tare cu un burete, asta înseamnă neapărat că poate fi la volanul ei, pe canapelele ei de piele, interlopul acela care are pe mână tatuajul cu Celine Dion și care obișnuiește să-și introducă adversarii
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ha, apoi iată-te aruncat din nou în joben și totul dispare ca prin farmec, e întuneric și crezi că te afli în vizuină, acolo unde nu te poate ajunge nicio gheară, nicio mână de magician insensibil, numai că simți umezeală, plouă de ore bune, e mocirlă până și în gânduri și vrei să fugi, dar nu poți, încerci din nou, o iei la sănătoasa, te lovești de ceva, surpriză!, un geamantan. În vizuina unui iepure fricos care... Care se îndreaptă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]