2,033 matches
-
Drew s-a încruntat. Preț de-o clipă a semănat teribil de tare cu taică-su. Chestie pe care, dac-ar fi știut-o, nu i-ar fi convenit. Apoi bărbat a respirat adânc și-a atins cu delicatețe obrazul umflat al lui Danny, ca și când acesta ar fi avut exact culoarea normală: albastrul profund al râului. Când s-a întors către tatăl lui, pentru prima dată, Drew și-a arătat vârsta. Era obosit, prăbușit. Tu ucizi locul ăsta, a spus el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mama lui Danny se uita la cabană ca și când acesta ar fi fost ultimul semn de civilizație. Ceea ce Danny spera, plin de râvnă, c-avea să fie adevărat. Charlie se foia când pe-o parte, când pe cealaltă, expunându-și nasul umflat și violet ca pe-un trofeu, iar Mary și-a acoperit nasul și obrajii cu loțiune de protecție solară portocalie. Alice a fost următoarea persoană care-a ieșit din cabană și s-a oprit lângă Helena. Bătrâna i-a șoptit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
bătăi cu pumnii. Dar amândoi puștii continuau să trăznească a pește și fericire. Mike avea în buzunar un Game Boy nou-nouț, complet încărcat, dar nici nu s-a mai obosit să-l scoată la lumină. A mângâiat cu delicatețe obrazul umflat al lui Danny. Mi-a fost dor de tine, i-a spus el. Charlie a pufnit batjocoritor, dar Danny a ridicat ochii. După ce-i murise partenerul, Mike se dusese la un psiholog. Vreme de șase luni, femeia respectivă i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ultima de obicei nu iau prizonieri lună pe skype să vorbim despre iubire numai de bine ai stat vreodată în fața unui val nisipul ți-a ieșit vreodată din gură iubești ce pescăruși se-opresc de două ori pe aceeași pânză umflată sufletul tău singur pe apă aș vrea să-mi aduci dimineți la pachet nu am timp să trăiesc niciuna din ele maree așteaptă luna pe skype un drum pentru visătorii de sare cât vezi un deșert viu și alb herghelia
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
gât iar stomacul se încordă de-atâta greață. Ușurel că nu suntem la pension, îmi spuneam... Dacă vomiți o să fie și mai aiurea și o să pută mai rău. Respiram rar, trâgând aerul pe gură. Limba se usca și părea mai umflată, iar ochii mă usutrau de nesomn. O să adorm și o să rezist mai ușor. Trebuia să mă gândesc la un lucru frumos sau să inventez o culoare, o culoare care să-mi poarte numele cândva, așa cum e albastrul de Voroneț, o
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Dacă nu i-aș fi auzit vocea, nu l-aș fi recunoscut. Purta cravată, Își ajustase barba și-ți era imposibil să-ți imaginezi că era unul și același cu cel care ne servise cu rămen. Unde-i era fața umflată și buhăită de ieri ? Mi-am Îndoit brațul abia perceptibil și mi-am Încordat buzele ca să pot răspunde cu un zîmbet amabilităților lui. Puteam fi amîndoi bănuiți și Între noi se stabili o Înțelegere tacită; ca martori, făceam front comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
prin minte, o clipă, că s-ar putea ca omul acela să moară. Oare nu striga după ajutor din priviri, nu i se citea cumva În ochi agonia clipei finale și nu se simțea capabil să solicite ajutor pentru că limba umflată Îl făcea să se sufoce? Strigătul lui ar fi fost zadarnic. Spațiul respectiv era destinat doar plimbatului. Oricît ar fi strigat, nimeni nu se Întorcea să privească la ceva ce, de fapt, nu există. Se ridică brusc și ca și cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
altceva nu aducea cu fata din fotografie. E și greu să reconstitui o femeie numai din bucățele. Lăsînd la o parte nasul puțin cîrn, toate celelalte trăsături - buzele groase și Încăpățînate, urmele de coșuri de pe ambii obraji, pungile de sub ochi, umflate de parcă puteai stoarce puroi din ele - erau prea vulgare pentru o fotografie de model. Dacă faci abstracție de față, poți Însă afirma că pe fotograf l-a interesat doar spatele. Dacă scoteam fața din cadru... restul mergea. Poate exista posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Cerșetoarele, Valeriile din Sâncrai, viața parastaso-centrică, hainele negre răsspălate, lampa cu gaz, o viață în care femeile încep să moară ca femei de la 50 de ani. Le moare mintea, sufletul, sensibilitatea. Devin bocitoare sterpe sau chivuțe de bloc, cu picioarele umflate. Zac în azile, uitate de lume, molfăind un chec vechi, dat de pomană la un colț de cimitir. Am fugit pe scări, până unde s-a înfundat drumul. Am nimerit în spălătorie. Mirosea a șampon de mere verzi și cearșafurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
oprească poluarea, cu condiția să le rămână lor cimentul pe care îl filtrează. Da’ tovarășii de la partid nu au fost de acord, iar tâmpitul de Todea activistu’, cu figura lui de strung din primul război mondial, a venit la școală umflat ca o căpușe să ne spună că noi suntem patrioți și nu ne vindem nici praful de pe case. „Tui Dumnezeu’ lui de țugulan!... Vin cu tine la Cluj, să stăm iar pe terasă...” Mergeam la Cluj și ne așezam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o friptură bună, și totul s-a sfârșit! Și o ciorbă! O ciorbă și o friptură! Asta e! Și chem pe Marin, și treaba e gata! Pe onoarea mea! Și rămase în fața crâșmei, cu mânile în șolduri, cu nădragii largi umflați ca de vânt, privind fericit în urma mea, pe când eu mă cufundam repede pe Corbul meu în umbrele Bărăganului, spre asfințitul șters, aproape stâns. A doua zi pe la toacă, cum descălecai, Sandu se repezi pe ușa crâșmei ca izbit de cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ce folos ai acum! S-a răscolit toată ulița din pricina ta! S-aude și pân’ la fata picherului! — Nu vin! Am să mă duc după dânsul în lume! Și se văita cu obrazul bugezit de lacrimi, cu ochii roșii și umflați. O umpleau valuri de mânie, îi venea să sfarme tot în juru-i; se zbătea ca o fiară în lanțuri. Abia într-un târziu s-a liniștit, a intrat în casă și s-a ghemuit într-un colț, privind fix înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
parc-ar fi umblat ziua. —M-am cam trecut eu în ia-sară cu băutura... grăi el într-o vreme... dar moșia văd că tot mă cunoaște... Așa cercetară toate ocoalele; pe urmă trecură pe malul iazului, pe lângă moara cu opustul umflat, suiră vălcelele Grâumăruntului la stâni, și trecură până la hotarul de la miazănoapte. Pe la așezări, abia mormăiau dulăii, pătrunși de ploaie în culcușurile lor. Încolo, pe întinderile goale, parcă mergeau împotriva unui zid negru care se trăgea îndărăt. Pe când se întorceau, Faliboga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
durerea din mâna mea ruptă. Nici măcar analgezicele pe bază de morfină nu puteau s-o amorțească întru totul, durerea era mereu acolo, doar puțin mai departe, și obișnuiam să mă trezesc noaptea, cu degetele zvâcnind atât de tare încât păreau umflate cât niște dovleci. Acum de-abia dacă mă mai dureau. —Ai o mână ruptă, domnișoară. Ruptă în trei locuri. — Dar au fost fracturi deschise și nu mă mai doare. Aș zice că e aproape vindecată. —O, ești și ortoped acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fulgere, ascultați la mine, pui de lele! Chiar de-ați colinda mările în lung și în lat, nu veți găsi un tratament pentru ochi mai avansat ca Eye Eye Captain. Cearcăne? - S-au dus pe apa Sâmbetei. Diminețile cu ochii umflați? - Aruncați-le peste bord. Riduri de suprafață și accentuate? - În mare cu ele. Papagalul de pe umăr? - Ne pare rău, asta e problema ta“. Teenie s-a uitat la monitor peste umărul meu. —Yo, ho, ho, a zis, compătimitor. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
trusă de îngrijire pentru ochi 3 în 1. Trei produse diferite, fiecare acționând în tandem cu celelalte pentru a le spori eficacitatea (ori, cel puțin, așa ziceau). Includea Pack Your Bags (un gel răcoritor pentru a îndepărta efectul de ochi umflați și pungile de sub ochi), Light Up Your Life (un creion corector care refracta lumina pentru a alunga cearcănele) și Iron Out Your Kinks (o spumă grasă care anihila ridurile). Exista doar o mică problemă: cele trei produse încă nu sosiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dat chiloții jos. Mi-am întors privirea. Nu, uită-te, uită-te! a zis. O să-ți placă la nebunie. Mi-am făcut o depilare braziliană și ceva puțin mai special. Vezi? S-a arcuit ca să pot vedea sub pântecele ei umflat; își pusese un diamante rose micuț pe osul pubian. Ca să avem ceva drăguț la care să ne uităm în timpul travaliului. De fiecare dată când spunea cuvântul „travaliu“ mă lua cu amețeală. Te rog, Doamne, fă să nu fie prea îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
soldații noștri ar face orice ca să fie transferați la Mediterana. Sclavul lăsă draperia să cadă, iar Vitellius se apucă din nou să ronțăie migdale și să bea vin dintr-o cupă din aur cizelat. Îl privi pe băiat pe sub pleoapele umflate. — Ești gal? — Sunt gal. Nu-mi plac galii, zise încruntat Vitellius. Cel mai bun gladiator al meu a evadat. Nu știu cum a reușit să fugă de la Ludi, aici, în Colonia. Era gladiatorul care ucidea pentru mine. Cel care, pentru mine, aducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Errius, ca să-l consoleze. Manteus îi însoțise de-a lungul unei scări ce părea să coboare în infern. Valerius stătea ghemuit într-un colț, într-o încăpere îngustă ce mirosea a moarte. Trupul îi fusese chinuit, iar fața îi era umflată. Când Antonius se apropiase de el, îi aruncase o privire teribilă, fără să-i adreseze un cuvânt. Tăcut, își lăsase capul pe brațe. Antonius înălță capul, oftând. Contemplă umbrele lungi ale copacilor pe pajiște, tufele de arcoantus pline de flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu-l cunoscuse până atunci. Cineva suspină lângă el. Valerius se întoarse brusc. Pe grămada de paie, lângă el, era întins un bărbat. Avea vreo douăzeci de ani. — Dormeai când m-au adus aici. Avea ochii limpezi. Buza îi era umflată, plină de sânge închegat. — Am venit de curând. Manteus a scos mulți bani din buzunar ca să mă cumpere. În glasul lui nu era nici urmă de orgoliu. — Sunt retiarius. Dar tu? — Mă numesc Valerius și sunt secutor. — Eu sunt Marcus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui Manteus, care era mai înalt cu un cap decât el. — Hai, sprijină-te de mine. Văd că guta continuă să te chinuiască. Încruntat, Manteus se trase în lături și intră în sală înaintea lui Proculus, clătinându-se pe picioarele umflate. Se așeză pe scrinul pe care stătea de obicei, lângă masa unde sclavii așezaseră deja farfuriile cu mâncarea pentru prânz. După cum vezi, Proculus, mănânc sănătos, spuse Manteus iritat, arătând spre cerealele și legumele fierte din fața lui. Proculus nu-i răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a pățit Salix? Valerius se opri brusc, întorcându-se spre maestru. — Salix? — Prins de tensiunea luptei, Salix a uitat cu totul de rana pe care i-o făcuse Skorpius în fesă. Nu-l durea, zise, arătând spre genunchii lui Valerius, umflați și plini de sânge. De câte ori ai căzut în genunchi? De multe ori - emoția luptei te va face să uiți de durere, dar când va trebui să faci o mișcare bruscă, locul rănit îți va tăia elanul, și așa îi vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se dezbrace și eu am făcut la fel. Apoi eu m-am oprit... Dar ești gravidă, îmi amintesc că i-am spus eu cu o uimire copilărească. — E-n regulă, mi-a răspuns ea. Eu m-am holbat la pântecele umflat și strălucitor. Te așteptai să fie moale, dar părea atât de tare. — Ba nu-i deloc în regulă, am răspuns. I-am spus să se îmbrace și m-am așezat pe pat. I-am luat mâna, după care m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
exclamat eu și am cerut ajutorul lui Fielding. Aici e vorba de un fel de mahmureală dramatizată, mi-am spus eu. Am tras cu putere din țigară și în lumina liliachie l-am văzut mai bine pe Davis, cu mușchii umflați ieșindu-i din maieu. Capul îi era înclinat într-un chip curios și așezat pe umeri ca și cum ar fi privit în sus, de pe ghidonul răsucit al unei biciclete. Zâmbea. — Fie, spuse el. Fumează. Și fiindcă veni vorba de Preistoric, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
văzut, contorsiunile astea aveau misiunea de a pun cât mai mult în valoare rolul femeii. Și tot ele îți dezvăluiau și partitura masculină, actorul ăla gras făcut pentru roluri mici, de umplutură, cu spatele plin de pustule, pântecul tremurător, gâtul umflat - nu, nu era vorba de corp (cu toții avem corpuri), era vorba de față. Ah, fața! Rușinea și teama gingiilor dezgolite, spasmele ei bătrâncioase, surpriza teribilă care se imprimase pe ea. Am ajuns la scena suptului și am o meclă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]