3,608 matches
-
cel necesar pentru a o asculta, Lumina cu care, conform spuselor dumneavoastră, oi fi luminat vreodată cu bunătate acest consiliu, nu era o lumină a mea, era cea a legii, nimic altceva decât lumina legii, răspunse ministrul justiției, Iar în ceea ce privește umila mea persoană și partea care îmi revine în această generoasă distribuire de trageri de urechi, spuse ministrul culturii, având în vedere mizeria de buget pe care mi-o dați, nu mi se poate cere mai mult, Acum înțeleg mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cinema, ministerul plătește, și se întreba ce avea să urmeze după aceea, i se va ordona să se întoarcă la centrală, invocând incapacitate pentru serviciul activ, îl vor așeza la un birou ca să ordoneze hârtii, un comisar coborât la condiția umilă de conțopist, acesta avea să fie viitorul lui, sau îl vor pensiona forțat și vor uita de el pentru a-i mai pronunța numele când o muri și l-or tăia din registrul de evidență a personalului. Termină de mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
inevitabil duc la dezastru și totuși prin cine știe ce concurs de împrejurări izbutesc să scape de efectul nebuniei sau nechibzuinței lor. Când Blanche avea să se certe cu Strickland, era suficient să-l părăsească și soțul ei avea să o aștepte umil, s-o ierte și să uite. Nu eram deloc dispus să manifest vreun fel de compasiune pentru ea. — Vezi tu, tu n-o iubești, zise Stroeve. — La urma urmei nu avem nici o dovadă că ar fi nefericită. După câte știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un gest dramatic, bărbatul Își aruncă gluga pe spate, descoperindu-și țeasta complet cheală, cu o frunte maiestuoasă. Parcă statuia de marmură a unui roman din vechime ieșise din pământ spre a păși din nou printre oameni. Nu avea nimic umil, se gândi Dante, observându-l cu atenție. Cel mult, reprezenta icoana desăvârșită a călugărului războinic, cu umerii săi largi de luptător, statura impunătoare și mai cu seamă poziția semeață a cuiva care vine mai curând să sfideze decât să ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
bătea deja spre ora a șaptea. Avea de făcut o bună bucată de drum dacă voia să ajungă la meșterul Alberto Înainte de terminarea lucrului. Se adânci În labirintul de străduțe dinapoia rămășitelor vechiului amfiteatru, flancate de un viespar de case umile din zidărie și de barăci din lemn, unde locuiau și Își țineau prăvălia mare parte din meșterii artizani ai Florenței. Mai spre sud, către malul râului Anno, drumul era Închis de șirul de uscătoare ale vopsitorilor și de marile mori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
e deja prea târziu pentru orice. - Moartea unui om Încheie socotelile cu breasla medicală. Dar nu și pe acelea cu justiția, Îi replică Dante, fixându-l. Celălalt Încuviință din cap. - Așa e. De fapt, justiția e infinit mai puternică decât umila mea știință. Dante se apropiase Între timp de bătrân, până când ajunsese să Îi atingă brațul drept. Sub haine, Îi dibui rezistența solidă a mușchilor, ca și când trupul i-ar fi fost mai tânăr. Marcello se retrăsese din instinct, de parcă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ex oblivione resurgeat”, comoara lui Frederic va fi smulsă uitării la Florența. - Asta cauți dumneata? Bernardo scutură din cap cu hotărâre. - Nu bogăția o doresc eu. La capătul vieții, aurul e cea mai inutilă dintre materii. Dar aș vrea ca umila mea operă să răspundă la Întrebarea la care nici măcar maestrul meu nu a izbutit să ofere un răspuns. Însă vreau să Îl cer de la Arrigo da Jesi. Am aflat că și el se află În cetatea voastră. - De ce filosoful? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de Îndată de Îl recunoscu. - Poate că vei binevoi să schimbăm câteva vorbe pe drum, zise Dante, ajungându-l din urmă. - Messer Durante, pentru mine e o cinste să te cunosc. Deși Îmi imaginez de unde provine interesul domniei tale pentru umila mea persoană. Poate că, În alte Împrejurări, Învățătura ar fi fost subiectul nostru, iar nu violența și moartea. Bărbatul rostise aceste cuvinte Într-o toscană corectă, abia Înăsprită de accentul francez. - Văd că Îmi cunoști bine limba. Dar la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mai adesea preschimbate În mărăcinișuri arse de soare. Nu era nimeni pe stradă, cu excepția câte unui câine vagabond care scormonea ici și acolo. Însă din clădiri Îi ajungeau la urechi toate sunetele Înăbușite ale unei omeniri Întemnițate Îndărătul acelor uși umile, naufragiați agățându-se de fărâmele unei epave plutitoare. În cele din urmă, ajunse la destinație. În depărtare se zărea deja umbra Întunecată a centurii de ziduri, Împodobită În Înălțime, ca de o constelație, de torțele santinelelor din gardă. La mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
că arabul ar fi avut ceva de adăugat. Dar tânărul tăcea mâlc, vădit suspicios față de mașinărie. În spatele lui, perdeaua după care Își avea patul era trasă. Prin crăpătură, privirea poetului se opri la manuscrisul lui Mi’raj, deschis pe covorul umil. Oftă. - Orișicum, Îți mulțumesc, meștere Alberto, pentru tot ce ai făcut. Într-un ungher era o ladă, În care poetul depuse mașinăria, ajutat de mechanicus. - Ascunde lada Într-un sac, zise el. Îți rămân recunoscător și, În curând, voi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cât datorează. Și, mai cu seamă, activitățile ce se desfășoară aici, cine le Îndeplinește și unde. Celălalt Își miji ochii, cu o imperceptibilă grimasă de mulțumire. Apoi se feri printr-un zâmbet ușor. - Ești prea generos În a-mi lăuda umilele Însușiri. Mai curând breslele, cu registrele lor de zonă, sunt cele care țin socoteala precisă a activităților desfășurate de membri, În diferitele lor domenii. Deși e adevărat că În biroul meu se păstrează un soi de informare generală despre toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Dante se apropie de baza catedrei, Încrucișându-se cu elevii care se Îndreptau spre ieșire. Arrigo Închisese codicele. Își ridică privirea, recunoscându-l de Îndată. - Messer Alighieri! Și dumneata, Bernardo... Mă bucur că v-ați găsit timp să asistați la umila mea disertație. Dar veniți, să părăsim spațiul acesta sufocant. Afară, În umbra răcoroasă a claustrului, ne vom putea continua conversația mai În largul nostru. Îi conduse afară. Porticul, susținut de niște subțiri coloane duble, Înconjura o grădină plină de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se Întorsese de mult din călătoria lui. - Dar nu ai auzit nimic niciodată? Vreo aluzie, vreo șușoteală? insistă Bernardo. - Nimic cât am fost de față. Dar, cum am spus, eram doar un novice care se Îndeletnicea cu serviciile cele mai umile. Confrații nu Îmi Împărtășeau, firește, secretele lor... admițând că ar fi existat așa ceva. Bernardo Își plecă fruntea, gânditor. Părea prea puțin convins. Își ridică din nou ochii către Arrigo, iar filosoful Îi susținu privirea cu fermitate. - Deci așa stau lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Pentru că, atunci când vrem să stăm de vorbă cu un om, e mai bine să ne adresăm minții lui, decât să facem apel la mădulare sau măruntaie. Și, cu siguranță, dumneata ești mintea acestui Consiliu, după câte știm. - Se pare că umila mea persoană face obiectul unui studiu atent din partea servitorilor lui Bonifaciu, șuieră poetul. - Servitorii lui Bonifaciu sunt servitorii Bisericii. Păstorii poporului lui Dumnezeu. Și ca atare călăuzesc cu blândețe turma care se Încrede În ei, Întărită În certitudinea credinței, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Nu mai e aici, priorule, răspunse hangiul. Se pare că s-a mutat la alt han, adăugă pe un ton de mândrie rănită. Dante Își ciupi buza cu degetele, după obiceiul său. - N-a lăsat spus nimic? - Nu. Poate că umilul meu adăpost nu e potrivit pentru străini sofisticați, iar eu nu sunt demn de Încrederea lor. A plecat Însoțit de alți doi necunoscuți. - Străini? - N-au deschis gura. Dar aș băga mâna-n foc că da. Dante se despărți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
asta. Nu a zâmbit spunând asta. — Ești o bomboană. Mai Întâi, răspunde-mi la câteva Întrebări. Sunt un afurisit de Înfumurat? — Păi... nu. Ai un orgoliu uriaș, dar amuzant pentru cei care-i observă preponderența. — Înțeleg. — În adâncul sufletului ești umil. Te scufunzi până-n al treilea iad al deprimării când te socotești desconsiderat. De fapt, nu ai prea mult respect față de tine. — Două lovituri bine țintite, Clara. Cum reușești? Doar nu mi-ai permis să suflu nici o vorbuliță. — Firește că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sau tufele de la marginea drumului și uneori chiar le distrug. Sunt aceiași oameni care chinuie și animalele. Sunt mediocri și necugetați, ceea ce copiii ei nu sunt. Copiii ei trebuie să respecte ceea ce alții nu bagă în seamă, lucrul mărunt și umil. Asta‑i educația pe care le‑a dat‑o ea și pentru care s‑a luptat adesea cu soțul ei. Acest soț este soldat și, ca atare, un grobian care preferă filmele comerciale ieftine. Dacă n‑ar fi așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
face, locuința asta-s eu . Te-am văzut trecând pe stradă, tot intrând în câte-o casă și m-am întrebat Isuse dacă mi-ai mai da o șansă . Nu-ndrăznesc să-Ți cer, o, Doamne, să treci pragul meu umil, dar dacă mi-ai bate-n ușă Ți-aș zâmbi ca un copil . Te-aș striga, dar n-o pot face, remușcări mă chinuiesc, mi-este atâta de rușine să Te chem, chiar nu-ndraznesc. Mă retrag mai bine-n
Trezirea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83357_a_84682]
-
cum tocmai în țara originară a empirismului, poezia nu vrea să știe de un amestec cu realitatea vie. Mai bine: Wordsworth, americanul, a făcut dovada de ceea ce poate un "spirit pur" când se apucă să observe și să însuflețească lucruri umile. Natura devine pentru el o 1 Edgar Poe: Ulalume. 2 Byron: Ellegra-Though the day of my destiny is over. mare galerie de tablouri murale, didactice și moralizatoare. Decât asemenea viziune realistă, tot mai prețios cântecul fără sex și incorporat al
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Și azi se cântă-n cinstea lui Isus, întreg pământul freamătă acuma, răsună cor de îngeri colo sus. Pe-un colț de cer, de unde nemurirea a coborât în chip de copilaș, născându-se alăturea de vite, în Betleem, într-un umil sălaș. Cât a iubit Isus această lume atât de mult pe cruce-a suferit din dragoste, cu nimb de veșnicie pentru noi toți din slavă a venit. El, Prințul vieții, coborât din astre, un dar ales, copilul nepătat, din infinit
Poem de Cr?ciun by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83369_a_84694]
-
mântuiască lumea de păcat. Dar nimenea nu L-a primit în casă și nicăieri un loc nu s-a găsit, pe Domnul Domnilor, al lumii rege, nevrednici pământeni L-au umilit. Într-un târziu găsit-a Iosif locul, un grajd umil, pe-un braț de paie seci, acolo-ai vrut și Te-ai născut, Iubire, căldură să aduci în inimi reci. Indiferența lumii încă doare, deși Te-ai ridicat demult la cer, tot mai privești spre pământeni cu milă, cuprinzi în
Poem de Cr?ciun by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83369_a_84694]
-
plângă... mort. numai tu îmi ești aproape, numai tu ești mângâiere și plătești ca să îmi sape, scump, pe cioclii ăstei nații, locul veșnic de tăcere. tu, amanta mea de-o viață, credincioasă și servilă, temerara mea speranță, și naivă, și umilă, ai avut de mine... milă. Referință Bibliografică: temerara mea speranță / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 951, Anul III, 08 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
TEMERARA MEA SPERANŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364330_a_365659]
-
a stârni sentimentul iubirii. Dorința de posesie, mai arhaică, trece înaintea elaborărilor eroticii galante. Ba mai mult, pictorii, începând cu secolul al XVII-lea, plăsmuiesc expresii absolut seducătoare, alegând ca modele menajere, amante sau prostituate. Atelierele se populează de femei umile care își expun nuditatea pentru bani puțini. Din corpuri viguroase debordează însă seducția, atracția sexuală, chiar dacă arta se străduiește să sublimeze dorința și să ceară ca frumusețea să fie admirată în sine. Estetica, ca și viață privată, se impregnează de
FRUMUSEŢE ŞI FARMEC de DAN CARAGEA în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364317_a_365646]
-
DE EDUCAȚIE (INCONȘTIENT ?) Încercăm să ne educăm copiii să fie cît mai sensibili la frumos,la a fi buni cu semenii din jurul nostru, la a păstra morală în limitele bunului simț. Asistăm de ani buni la un fenomen distrugător ( după umila mea părere):desenele animate - acele drăguțe animăluțe, șunt doar în arhivă-au apărut acum niște monștri,niște desene urîte , ca bieții copii șunt într-o confuzie totală și nu mai știu să facă deosebirea între frumos și urît.Urîtul e
DESENSIBILIZAREA CA MOD DE EDUCAŢIE (INCONŞTIENT?) de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364427_a_365756]
-
cruce, tot așa omul zilelor noastre reușește zilnic să-L răstignească pe Hristos, prin atitudinea sa față de propia viață; marele Dar, ce ne-a fost dat cu atâta Jertfă ! Simt nevoia să-i mai spun în încheiere lui Ștefan Doru-Dăncuș, umilele mele cuvinte: judecățile de valoare au profunzimea căutătorului de esente. Zborul meu, al tău, al fiecăruia dintre noi, nu este niciodată singur, dacă există Lumina Dumnezeească ! Referință Bibliografică: ,,AVOCAȚII CERULUI ,, / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 965
,,AVOCAŢII CERULUI ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364414_a_365743]