1,586 matches
-
făcute după bunul plac al fiecăruia: au fost adăugate nivele, schimbate acoperișuri, construite curți, cotețe, "buticuri" pline de mărfuri de prost gust. Comerțul stradal a rămas, tonetele-cotețe nu au apă, condițiile buticarilor care stau acolo toată ziua fiind scandaloase și umilitoare (nu au unde se spăla, unde merge la toaletă ...). Peisajul adesea degradant este completat de mulțimea de câini vagabonzi care se plimbă printre vizitatori și latră noaptea spre disperarea celor care nu se pot odihni. Și totuși, valoarea acestor clădiri
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
culturală proprie, la declararea apartenenței etnice, la practicarea propriei religii, la folosirea limbii proprii, a limbii comunității din care face parte. Copilul are dreptul să i se respecte personalitatea și individualitatea și nu poate fi supus pedepselor fizice sau tratamentelor umilitoare, degradante. El are dreptul să depună plângeri referitoare la încalcarea drepturilor sale fundamentale. Copilul are dreptul să crească alături de părinții săi care au obligația să-i asigure orientarea, să-i dea sfaturi necesare exercitării drepturilor etc. Părinții au dreptul la
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
un cititor care lua semnătura, dispărea și lăsa locul gol. Privirea lui Petru care aluneca o clipă pe coada de alături, apoi rătăcea prin sală, neștiind pe ce anume să se așeze, îmi reapare periodic în minte. Era nedrept, era umilitor. 11 În Jurnalul de la Păltiniș am scris despre el o pagină a cărei cruzime ar putea tăia viața oricui în două. Exasperat de zecile de proiecte făcute cu Petru de-a lungul anilor, fără ca măcar unul să se fi materializat
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
un cititor care lua semnătura, dispărea și lăsa locul gol. Privirea lui Petru care aluneca o clipă pe coada de alături, apoi rătăcea prin sală, neștiind pe ce anume să se așeze, îmi reapare periodic în minte. Era nedrept, era umilitor. În Jurnalul de la Păltiniș am scris despre el o pagină a cărei cruzime ar putea tăia viața oricui în două. Exasperat de zecile de proiecte făcute cu Petru de-a lungul anilor, fără ca măcar unul să se fi materializat, și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
pe conservatorul Disraeli (pe care îl alinta cu numele de "Dizzie"), ne putem da seama că afectele ei țineau de persoană și nu de politică. Inteligentă, dar naivă și nu prea înțeleaptă, a făcut greșeala imensă de a-l subaprecia umilitor pe Eduard (prin comparație exagerată și obsesiv afirmată cu Albert, după ea un model de perfecțiune de neatins) și, drept urmare, de a-l ține mult timp pe prințul moștenitor departe de treburile politice (pentru care îl socotea incapabil), cu excepția unor
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
înțelesese nimic din conversația emigranților:"am stat la masă cu niște tipi grozavi. Străini, mi se pare, Onulieni, dacă am reținut eu bine"66. Astfel de scurte derapaje înspre comic nu izbutesc să edulcoreze tragicul problematicii de fond, axată pe umilitorul până la absurd statut al exilaților, care, din profesori universitari, medici etc. în țara lor transformată într-o "lume concentraționară fără sârmă ghimpată"67, au devenit apatrizi "fără profesie"68 și tratați ca "prizonieri ai lumii libere"69. O imagine pivot
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Malachy, iar Darcey se întrebă ce vârstă avea fratele lui și dacă îi fusese greu s-o convingă pe această femeie frumoasă să-i fie soție. Dar bărbații cu bani și influență întotdeauna atrăgeau femeile. Și era cu atât mai umilitor că Aidan, fără bani și fără influență, reușise să o atragă pe Nieve Stapleton, care mereu și le dorise pe amândouă. Darcey fusese convinsă în taină că Nieve îl va răpi până la urmă pe Max Christie din brațele lui Lilith
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și care acum Își spunea doamna Teichmüller. Femeia care, după toate probabilitățile, Își omorâse soțul și pe amanta acestuia: era singura fiică a lui Six, Grete. Ca detectiv, trebuie să te aștepți să faci greșeli, dar nimic nu este mai umilitor decât să te afli față În față cu dovada propriei tale prostii, iar asta e cu atât mai enervant atunci când descoperi că acea dovadă s-a aflat sub nasul tău tot timpul. — Herr Six, știu bine că asta o să sune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
adultă. Cu excepția discuțiilor cu celelalte mame, iar ele sunt atât de competitive. Știi cum e - „Andrew al meu este mult mai violent ca Craig“. Craig nu dă niciodată în nimeni, în timp ce afurisitul de Andrew Higgins e Rambo junior. Este foarte umilitor! spuse ea, fixând-o pe Ashling cu privirea. Citesc articole în reviste despre competitivitatea de la locul de muncă, dar nu se compară cu ceea ce se întâmplă în grupurile de mame și copii. Dacă te consolează cu ceva, eu am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mai apoi răutăcios. Clodagh nu citea decât reviste de decorațiuni interioare. Și cărți de genul Cat in the Hat. Și ocazionalele povești ale unor femei care își puneau pe picioare propria afacere și care nu trebuiau să participe la interviuri umilitoare, cum era acela pentru a face rost de o slujbă. — Și văd că ai pus tenisul la domeniile tale de interes. Unde joci? A, eu nu joc, spuse Clodagh, chicotind ca o adolescentă. Voiam să spun că îmi place să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
prânz, fără ca tu să te iei de mine în legătură cu articolul. — Da. Lisa a reușit să își îndrepte colțurile buzelor în sus, deși starea ei de spirit se târa pe undeva la nivelul fundului oceanului. Slujba aceasta putea fi incredibil de umilitoare. Trebuia să fii dezgustător de insistent și să ai pielea la fel de groasă ca un fund de rinocer. Dintr-odată, nu îi mai păsa dacă face sau nu rubrica. Ce mai conta? Era doar o revistă de femei stupidă. În afară de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mintal. Și tatăl meu a făcut foarte bine pe omul invizibil când eu aveam cinci ani. Am crescut în cămine adoptive. Oh, Dumnezeule! Lui Ashling îi părea rău că deschisese discuția. — Da, sunt un clișeu ambulant, spuse Boo. E foarte umilitor. Și nu m-am putut adapta în nici un cămin, pentru că voiam să fiu cu mama, așa că am reușit să parcurg sistemul de învățământ fără să iau măcar un examen. Așa că, chiar dacă aș avea o adresă, probabil tot nu aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să spună ceva. —Uită-te la mine. Acoperindu-și ochii cu o mână, a folosit-o pe cealaltă pentru a arăta spre el însuși, spre hainele lui ude și murdare, spre absența unui acoperiș deasupra capului său. —Este atât de umilitor, tremură el. Ashling rămase înmărmurită. Boo era de obicei atât de vesel. Mi-e foame, mi-e frig, sunt fleașcă, sunt murdar, sunt plictisit, sunt singur și mi-e frică! spuse el, cu fața contorsionată de plâns. M-am săturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de mult. Am parte de atât de multe abuzuri. Oamenii îmi spun că sunt un nemernic leneș, că ar trebui să îmi iau o slujbă. Mi-ar plăcea la nebunie să am o slujbă. Urăsc să cerșesc, e atât de umilitor. — S-a întâmplat ceva? întrebă Ashling. Ceva ce să provoace toate astea? Nu, spuse el apăsat. Am pur și simplu o zi proastă. În timp ce Ashling se întreba ce să facă, ploaia se lovea de umbrela ei și aluneca apoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
s-a întors pe jumătate și Monica a mimat un Hai, du-te! prin geamurile de sticlă. Ea a pornit nesigură către lift. Când s-a așezat la biroul ei, toată lumea a privit-o ciudat, după care au devenit toți umilitor de amabili. Vrei o ceașcă cu ceai? întrebă Trix stânjenită. —Trix, mă sperii, replică Ashling, prea obosită pentru a privi lucrurile de pe biroul ei. Când a ridicat capul pentru o clipă, a văzut-o pe Trix mimând către domnișoara Morley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
reziste de-a lungul mileniilor. Dar sensul lor rămânea de nepătruns. Germanicus puse mâna pe umărul fiului său și-i șopti în greacă: — Ți-ai fi închipuit toate astea? Gajus răspunse: — Nu reușesc să citesc nimic. E de-a dreptul umilitor. După ei, mulți aveau să spună același lucru. Nimeni nu păzea intrarea templului. Germanicus îl întrebă pe cel care-i călăuzea: — În deșertul ăsta am putea întâlni pe cineva care să știe să explice semnele astea? Călăuza, ezitând ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
voi, grecii, le-ați luat drept un personaj din Homeros al vostru, pe nume Memnon. Am citit în scrierile voastre că numiți acele statui „Coloșii lui Memnon“. Dar noi nu cunoaștem pe nimeni cu numele acesta. Cuvintele și zâmbetul erau umilitoare. Germanicus îl întrerupse: — Cine este zeul tău? — Cât despre divinitate, numele ei sunt multe. Uite: sunt scrise pe piatra asta de șapte mii de ori. Și, dinaintea inexplicabilei imensități a acelui număr, clătină din cap. — Grecii întreabă care sunt numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
i-a atras ura“. Ochii lui Gajus se opriră pe ultimul rând, în timp ce Drusus punea jos calamusul. În clipa aceea sosi preceptorul Caro, grammaticus al celor doi frați mai mari, și-i anunță că tribunul Silius evitase mâinile nemiloase și umilitoare ale călăului și se sinucisese. O lovitură hotărâtă, de o precizie mortală. Nu se știa cine îi dăduse în taină pumnalul pe când era în lanțuri. Gajus, tăcut, se duse în grădină. Tribunul fusese primul om care îl tratase ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era bântuit doar de suspiciuni și spaime. Era și misogin, nu suporta glasurile, râsetele și zgomotele, nu-i plăceau ceremoniile de la curte, înghesuiala, muzica, veșmintele colorate, prezența femeilor. Rănile sale erau tainice și adânci. Ceasurile petrecute de unul singur erau umilitoare și singuratice. Orgoliul lui fusese rănit când se văzuse respins de Julia. Spre marea lui deziluzie, o văzuse pe tăcuta lui Vipsania refăcându-și viața. Drusus scrise: „Asinius Gallus, un gentilom bătrân, bogat și liniștit, a avut o singură vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ce dorește și observară că îi plăceau peștele din marea aceea, fructele și prăjiturile cu miere. „Mâncarea unui copil“, comentară emoționați la bucătărie. Adesea însă, după câteva înghițituri, vomita. Apoi ieșea din camerele lui - Tiberius nu-i rezervase o cameră umilitoare și sărăcăcioasă, ca aceea pe care i-o impusese Maștera, iar el se simți ușurat și aproape recunoscător - și se plimba privind, cu ochii care nu reușeau să vadă, frumusețea schimbătoare a grădinilor, a stâncilor abrupte, a golfurilor, cu pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a pune să fie ucis. Simțea cum dinaintea lui, a împăratului, mintea acelui tânăr rămânea activă și rece, fără să se sperie. Era aproape admirabil, dată fiind condiția lui. Hotărâse să-l lase în viață și să-i dea treburi umilitoare, care aveau să-i dezvăluie adevărata fire. Sclavul cel cult era cufundat în meandrele Villei Jovis. Însă - fiindcă, așa cum spunea Zaleucos, zeii se joacă cu destinele oamenilor - numele lui ieși la suprafață în ziua aceea înspăimântătoare, în timp ce Gajus încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lanțuri, dar viu. Și nu se anunța vreun proces. — L-a lăsat în viață deocamdată; a spus că nu vrea să înflăcăreze spiritele în Judaea, șopti, în timp ce trebăluia prin bibliotecă, sclavul Callistus, care, după ce făcuse ani de zile cele mai umilitoare munci, acum urca rapid treptele ierarhiei, fără ca Tiberius, bolnav, să bage de seamă. Gajus răsuflă adânc. „De unde a aflat el asta?“, se întrebă. „Și de ce vine să mi-o spună mie?“ Callistus dispăru ca o umbră, surâzând. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui Tiberius se lipeau de ziduri. Gajus se întoarse cu spatele la camera unde zăcea împăratul mort și, fără să-i arunce vreo privire, se îndepărtă. Îndată alți pretorieni se adunară în jurul lui și-l urmară. După ani de spaimă și precauții umilitoare, simți cea mai intensă senzație pe care ți-o dă puterea: invulnerabilitatea. Escortat astfel, ajunse pe terasă la timp ca să-l vadă pe Macro cum sare în spatele calului cu o agilitate greoaie și cum, încadrat de oamenii lui, începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Augustiniană, e legat prin acea legătură de sânge de Roma ca de nici o altă parte a imperiului. În acele zile - mobilizând câțiva juriști pricepuți, care fură și ambasadori persuasivi -, printr-o serie de divorțuri rapide, își eliberă surorile din căsătoriile umilitoare pe care Tiberius le obligase să le încheie și se eliberă și pe el de niște rude obraznice. Opinia publică îl aprobă din instinct; soții, cărora li s-a interzis frecventarea palatelor imperiale, au îndurat, dar nu au iertat. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să devină monumentul în memoria tatălui său. Gândul îi dădu un fior, care îi cutremură trupul. Fantezia i se aprinse, puterea imperială nu percepu vreun obstacol. Pe lângă omagiul adus din iubire, era și o răzbunare, un anestezic pentru suferințele vechi, umilitoare, o izbucnire de orgoliu necontrolat. Îl chemă pe Imhotep, tăcutul arhitect egiptean, căruia îi spuse: — M-am hotărât. Și porunci de îndată: — Aici vei construi monumentul închinat tatălui meu, Germanicus, și visului de pace pentru care și-a dat viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]