867 matches
-
și Sir Philip Sidney. După moartea lui Shakespeare, Ben Jonson devine figura principală a perioadei iacobine (domnia lui James I). Totuși, estetica lui Jonson își are rădăcinile mai degrabă în Evul Mediu decât în epoca elisabetană: personajele sale întruchipau teoria umorilor. Conform acestei teorii din epocă, diferențele de comportament ale oamenilor rezultă din predominanța unuia dintre cele patru umori (sângele, flegma, bila neagră și bila galbenă); aceste umori corespund celor patru elemente ale universului, aer, apă, foc, pământ. Aceasta îl conduce
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
James I). Totuși, estetica lui Jonson își are rădăcinile mai degrabă în Evul Mediu decât în epoca elisabetană: personajele sale întruchipau teoria umorilor. Conform acestei teorii din epocă, diferențele de comportament ale oamenilor rezultă din predominanța unuia dintre cele patru umori (sângele, flegma, bila neagră și bila galbenă); aceste umori corespund celor patru elemente ale universului, aer, apă, foc, pământ. Aceasta îl conduce pe Jonson la exemplificarea a astfel de diferențe prin crearea unor tipologii, sau clișee. Jonson este un maestru
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
mai degrabă în Evul Mediu decât în epoca elisabetană: personajele sale întruchipau teoria umorilor. Conform acestei teorii din epocă, diferențele de comportament ale oamenilor rezultă din predominanța unuia dintre cele patru umori (sângele, flegma, bila neagră și bila galbenă); aceste umori corespund celor patru elemente ale universului, aer, apă, foc, pământ. Aceasta îl conduce pe Jonson la exemplificarea a astfel de diferențe prin crearea unor tipologii, sau clișee. Jonson este un maestru al stilului și un strălucitor scriitor de satiră. În
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
elenistică (secolul al III-lea a.Ch.) centrul cultural devine orașul Alexandria, unde Herophilos practică primele disecții a unor cadavre omenești. O dată cu ascensiunea Imperiului Roman centrul de greutate se mută la Roma. Galenus din Pergamon - grec de origine - dezvoltă teoria umorilor și descrie cele patru manifestări cardinale ale inflamației: roșeață, căldură, umflătură și durere ("rubor, calor, tumor, dolor"), valabile și în zilele noastre. În această epocă știința a cunoscut o fază de stagnare, interpretarea scolastică a textelor luând locul observației. Înaintarea
Medicină () [Corola-website/Science/296546_a_297875]
-
acestor reacții. Termenul „temperament” definește de asemenea constantă, intensitatea și durata reacțiilor provocate de excitantul extern. Cuvântul provine din secolul al XVI-lea, cănd "temperamentum" era interpretat că un amestec de raporturi echilibrate, sau în farmacie că un amestec de umori ale corpului uman. Cvasiunanimitatea psihologilor au considerat temperamentul ca fiind înnăscut. El este considerat „factorul ereditar” în organizarea internă a personalității. Particularitățile temperamentului țin de structură somatica, de sistemul nevros, de mobilitatea proceselor nervoase, de resursele energetice. ul nu se
Temperament () [Corola-website/Science/307352_a_308681]
-
La majoritatea vertebratelor și câteva moluște, ochiul funcționează prin proiectarea imaginilor pe o retină sensibilă la lumină, de unde se transmite un semnal spre encefal prin intermediul nervului optic. Ochiul are o formă sferică, este umplut de o substanță transparentă, gelationoasă numită umoare vitroasă, are o lentilă de focalizare numită cristalin și, adeseori, un mușchi numit iris, care reglează cantitatea de lumină care intră. Lumina pătrunde prin partea din față a ochiului printr-o membrană transparentă numită cornee, înconjurată de o zonă numită
Ochi () [Corola-website/Science/298003_a_299332]
-
ochiului printr-o membrană transparentă numită cornee, înconjurată de o zonă numită albul ochiului sau sclerotică. În spatele corneei se găsește irisul, un disc colorat (acesta are un caracter unic pentru fiecare individ). Între cornee și iris există un lichid numit umoare apoasă. Irisul este perforat în centru de un orificiu de culoare neagră, denumit pupilă. Pentru ca ochiul să nu fie deteriorat, atunci când lumina este foarte puternică, pupila se contractă (și prin urmare, se micșorează); iar în caz contrar, atunci când este întuneric
Ochi () [Corola-website/Science/298003_a_299332]
-
ochiul să nu fie deteriorat, atunci când lumina este foarte puternică, pupila se contractă (și prin urmare, se micșorează); iar în caz contrar, atunci când este întuneric, pupila se mărește. În continuare, lumina traversează cristalinul, acesta având funcția de lentilă biconvexă, apoi umoarea sticloasă, în final imaginea fiind proiectată pe o membrană numită retină. Pleoapele și genele au rolul de protecție a ochilor. O membrană subțire transparentă, denumită conjunctivă, căptușește interiorul pleoapelor și o parte din sclerotică. Conform unei cercetări din septembrie 2016
Ochi () [Corola-website/Science/298003_a_299332]
-
distanță mai mare necesită mai puțină refracție decât unul situat la o distanță mai mică. Cel mai mare procentaj din procesul de refracție are loc în cornee, restul refracției necesare având loc în cristalin. Lumina trece prin mediile transparente (cornee, umoare apoasă, umoare sticloasă) și cristalin si formează o imagine răsturnată pe retină. Pe retină, celulele specializate transformă imaginea în impulsuri nervoase. Acestea ajung prin nervul optic până la regiunea posterioară a creierului. Acesta din urmă interpretează semnalele printr-un mecanism complex
Ochi () [Corola-website/Science/298003_a_299332]
-
mare necesită mai puțină refracție decât unul situat la o distanță mai mică. Cel mai mare procentaj din procesul de refracție are loc în cornee, restul refracției necesare având loc în cristalin. Lumina trece prin mediile transparente (cornee, umoare apoasă, umoare sticloasă) și cristalin si formează o imagine răsturnată pe retină. Pe retină, celulele specializate transformă imaginea în impulsuri nervoase. Acestea ajung prin nervul optic până la regiunea posterioară a creierului. Acesta din urmă interpretează semnalele printr-un mecanism complex care implică
Ochi () [Corola-website/Science/298003_a_299332]
-
erorile acestora: Galenus a fost unul dintre promotorii metodei experimentale în cadrul investigației medicale. El recomandă tutror medicilor să practice disecția, atât ca modalitate de a face noi descoperiri, cât și în vederea îmbunătățirii abilităților chirurgicale. Totuși, rămâne tributar teoriei celor patru umori: sânge, bilă, limfă și splină. Le considera influențate de cele patru elemente: aer, pământ, foc, apă. Omul ar avea patru temperamente, iar boala ar fi cauzată de dezechilibrul celor patru. Galenus ne-a lăsat cel puțin 500 de texte. S-
Galenus () [Corola-website/Science/312155_a_313484]
-
Galen, Hippocrate și Avicenna, lucru obișnuit în medicina din acele timpuri. A combătut concepția despre boală a lui, Galenus din Pergam (sec II), elaborând o concepție nouă, mai generală. Dacă la Galenus apariția bolii era determinată de tulburarea echilibrului dintre umorile organismului, după Paracelsus, rolul de factor determinant era atribuit chimismului fenomenelor fiziologice. Concepția lui Paracelsus, deși mai generală decât a lui Galenus, a avut totuși un caracter mecanicist, deoarece reducea procesele biologice implicate în apariția și evoluția bolii, la fenomene
Paracelsus () [Corola-website/Science/311146_a_312475]
-
masajul, acupunctura. Învățații Greciei antice pot fi considerați fondatorii medicinei occidentale moderne, ei realizând separarea definitivă de magie și supranatural. Hippocrate, părintele medicinei, caracteriza bolile că: acute, cronice, endemice și epidemice. Boală era considerată că un dezechilibru dintre elementele clasice (umori). Românii au inventat numeroase instrumente chirurgicale cum ar fi: forcepsul, scalpelul, speculum, acul chirurgical. Ei au fost pionierii chirurgiei cataractei. Cel mai de seamă reprezentant a fost Galen din Pergam. Acesta a executat multe operații îndrăznețe pentru acea epoca, aparținând
Istoria medicinei () [Corola-website/Science/311800_a_313129]
-
executat multe operații îndrăznețe pentru acea epoca, aparținând chirurgiei cerebrale și celei oculare. Arabii au dus mai departe realizările grecilor și românilor. Al-Razi, în al său tratat de medicină, studiază rujeola și variolă. Este primul care încearcă să demonstreze teoria "umorilor" și teoria elementelor clasice a lui Aristotel. Dar cea mai importantă personalitate a școlii islamice este Avicenna. Lucrările sale, "Tratat canonic de medicină" (1020) și "Cartea vindecării" (secolul al XI-lea), rămân adevărate standarde în cadrul universităților de medicină ale zonei
Istoria medicinei () [Corola-website/Science/311800_a_313129]
-
de fotosinteză și la tulburarea metabolismului de azot. Cuprul activează respirația tisulară la plante și la unele animale și participă, împreună cu fierul, la formarea hemoglobinei. El este folosit la profilaxia și tratamentul anemiei, ataxiei ș.a. "Manganul" este prezent în diferite umori și țesuturi și asigură activitatea unor enzime, așa ca lactaza. Deficiența manganului în sol duce la apariția unor boli specifice la plante. În organismul animal și uman el stimulează creșterea și înmulțirea celulelor. "Molibdenul" intră în componența unor enzime, stimulează
Microelement () [Corola-website/Science/311360_a_312689]
-
Charlotte. William părea să se bucure de viața sa de familie cu dna Jordan. Ducele a spus unui prieten, "Mrs Jordan este o ființă foarte bună, familistă și atentă cu copii ei. Fii sigur că este absurdă uneori și are umorile ei. Dar există astfel de lucruri mai mult sau mai puțin în toate familiile". Regele, în general, a acceptat relația fiului său cu actrița (deși a recomandat ca el să-i înjumătățească alocația) și în 1797 a mărit parcul casei
William al IV-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312922_a_314251]
-
anotimpurilor „bobocilor”, menită să ajungă la concluzia-mesaj: „N-am venit ca să plecăm, am venit să rămânem, să ridicăm agricultura și satul”. Ilustrare, în diapazon comic, a democrației socialiste la țară, deși monoton în efecte comice (ciondănelile dintre Toderaș și Varvara, umorile schimbătoare ale tinerilor șovăielnici în fața greutăților etc.), filmul are darul rar de a reda, în dialog, culoarea locală, efort rar exersat în comediile noastre.”" Ziarul "Adevărul" și ghidul „Adevărul TV” au fost distribuite la 15 mai 2009 împreună cu DVD-ul
Toamna bobocilor () [Corola-website/Science/312955_a_314284]
-
utile pentru omenire. Conform teoriei sale iatrochimice, corpul uman ar fi un sistem chimic în care elementele de bază - sulf, mercur, sare - joacă un rol primordial. Consideră ca boala este cauzată de dezechilibrul dintre aceste principii chimice și nu al umorilor, cum considerau galenicii. Deci remediul ar trebui să fie de natura minerală și nu organică. Savantul englez John Dee (1527-1609), care a fost și consilierul științific al Elisabetei I, și-a dedicat o mare parte a vieții alchimiei și filozofiei
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
pedeapsă divină, ce se putea combate cu mijloace mistico-religioase efectuate de sacerdoți. A fost meritul lui Hippocrate de a fi introdus conceptul inovativ după care starea de sănătate și boala depind de circumstanțe specifice ale vieții omenești, în funcție de echilibrul diverselor umori (""teoria umorală""), și nu de intervenții divine. Astfel, depresia era considerată drept rezultatul unui exces de ""bilă neagră"". Bazându-se pe observații clinice, Hippocrate individualizează patru tipuri de boli mintale: Din timpul Imperiului Roman ne-au rămas numeroase descrieri ale
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
pectinatum anguli irido-cornealis"), cu corpul ciliar. Fața sa posterioară este neagră și privește fața anterioară a cristalinului. Fața anterioară a irisului prezintă proeminențe radiare; culoarea sa variază individual după cantitatea de pigment conținută în celulele sale. Irisul se scaldă în umoarea apoasă și împarte spațiul care conține acest lichid într-o cameră anterioară și una posterioară. El conține fibre musculare care alcătuiesc un mușchi circular, sfincterul pupilei (m. "sphincter pupillae") și un mușchi radial, dilatator al pupilei (m. "dilatator pupillae"). Irisul
Iris (anatomie) () [Corola-website/Science/310450_a_311779]
-
51801 PCR de detectare a ADN parazitar în măduva osoasă 2.51802 PCR de detectare a ADN parazitar în LCR 2.51803 PCR de detectare a ADN parazitar în lichidul amniotic 2.51804 PCR de detectare a ADN parazitar în umoarea apoasă 2.51805 PCR de detectare a ADN parazitar în alte lichide ale corpului 2.5189 Alte metode de detectare a ADN parazitar 2.6 HEMATOLOGIE 2.60 Citologia sângelui 2.600 Hemoleucograma completa 2.6000 Numărătoare elemente sanguine în
ORDIN nr. 1.782 din 28 decembrie 2006 (*actualizat*) privind înregistrarea şi raportarea statistică a pacienţilor care primesc servicii medicale în regim de spitalizare continuă şi spitalizare de zi. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/273188_a_274517]
-
51801 PCR de detectare a ADN parazitar în măduva osoasă 2.51802 PCR de detectare a ADN parazitar în LCR 2.51803 PCR de detectare a ADN parazitar în lichidul amniotic 2.51804 PCR de detectare a ADN parazitar în umoarea apoasă 2.51805 PCR de detectare a ADN parazitar în alte lichide ale corpului 2.5189 Alte metode de detectare a ADN parazitar 2.6 HEMATOLOGIE 2.60 Citologia sângelui 2.600 Hemoleucograma completa 2.6000 Numărătoare elemente sanguine în
ORDIN nr. 576 din 28 decembrie 2006 (*actualizat*) privind ��nregistrarea şi raportarea statistică a pacienţilor care primesc servicii medicale în regim de spitalizare continuă şi spitalizare de zi. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/273189_a_274518]
-
5 . 5. 1 Proprietăți farmacodinamice Cod ATC : SO1E E04 Mecanism de acțiune Travoprost , un analog de prostaglandină F2α , este un agonist deplin cu înaltă selectivitate care are afinitate foarte mare pentru receptorul prostaglandinic FP ; scade presiunea intraoculară prin creșterea filtrării umorii apoase prin rețeaua trabeculară și căile uveosclerale . La om , scăderea presiunii intraoculare începe la aproximativ 2 ore de la administrare , iar efectul maxim este atins după 12 ore . Efectul de scădere semnificativă a presiunii intraoculare se poate menține peste 24 ore
Ro_1072 () [Corola-website/Science/291831_a_293160]
-
farmacocinetice Absorbție Travoprost este un promedicament esteric . Se absoarbe prin cornee unde esterul izopropilic este hidrolizat la acidul liber , care este forma activă . Studiile la iepuri au arătat că , după administrarea topică a TRAVATAN , concentrațiile maxime ale acidului liber în umoarea apoasă de 20 ng/ g s- au obținut în una- două ore . Timpul de înjumătățire al concentrației din umoarea apoasă a fost de aproximativ 1, 5 ore . Distribuție După administrarea topică oftalmică a TRAVATAN la voluntari sănătoși , s- a evidențiat
Ro_1072 () [Corola-website/Science/291831_a_293160]
-
care este forma activă . Studiile la iepuri au arătat că , după administrarea topică a TRAVATAN , concentrațiile maxime ale acidului liber în umoarea apoasă de 20 ng/ g s- au obținut în una- două ore . Timpul de înjumătățire al concentrației din umoarea apoasă a fost de aproximativ 1, 5 ore . Distribuție După administrarea topică oftalmică a TRAVATAN la voluntari sănătoși , s- a evidențiat expunerea sistemică mică la acidul liber activ . La 10- 30 minute după administrarea dozei , s- au observat concentrații plasmatice
Ro_1072 () [Corola-website/Science/291831_a_293160]