23,058 matches
-
cu atît mai puțin, una regală) a studiului eminescologic. " Ceea ce lipsește, la ora de față [...], este o critică temeinică a izvoarelor", scrie dl Georgescu în A doua viață... (p. 12). Să zicem că lucrurile ar sta așa. Dar cu ce umple dl Georgescu golul? Premisa d-sale este aceea că "de multe ori, de foarte multe ori, adevărul se află în partea necitată, evitată a documentelor" (ibid.). Și aceasta, deoarece destui dintre contemporanii importanți ai lui Eminescu, literați, politicieni sau gazetari
Potriveli și mașinațiuni by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17312_a_18637]
-
comun. Ca hoții de buzunare, ca tâlharii, ca violatorii de dame... Comuniștii sunt atât de tereștri, că eu nici nu i-aș lăsa să se suie în avion, și între București și Moscova i-aș pune să meargă pe jos, umplând desagii cu mâncare din loc în loc... Nu se poate face economie în comunism și de către comuniști. Ăștia nu-s în stare să conducă nici măcar o comună rurală. încurcă apele, înfundă fântânile... Comunismul este un cancer social. Unde se instalează, rămâne
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
1989, pe versantul bunăstării... Lipsit de ocrotire, de un confort elementar, de normalitatea existențială, Ion Zubașcu nutrește o aspirație cu caracter compensator, cea de-a îmbrățișa Întregul. Golul unei vieți de la început sortite celor mai crunte vitregii cată a fi umplut de o materie vizionară a plinului, cu o factură exuberantă, cu o amplitudine prin sine recuperatoare. Nu detaliul îl reține pe autor, deși lucrătura textului d-sale trădează vocația artizanului verbal, ci năzuința spre ansamblu, impulsul îndrăzneț spre o boltă
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
situației. Din contră. în ianuarie, un abur de evlavie subit cuprinde toată lumea, prinsă într-o suspectă unanimitate: potentați "cu ceafa groasă" rostesc solemn platitudini indigeste la împărțirea unor titluri și premii "Eminescu"; grafomani notorii, adulatori de meserie, își dau ghes umplând coloane interminabile cu elogii ritmate la adresa marelui Poet, și nu-i insultă mai mare decât să-i închini Luceafărului o poezie proastă sau chiar o carte de o valoare discutabilă, situată programatic sub "steaua Eminescu" - o contraperformanță larg răspândită în
REZERVA DE LUCIDITATE A REPUBLICII MOLDOVA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17315_a_18640]
-
operă, dar epatează prin tupeu și agresivitate. Oamenii de valoare sînt puși în discuție, contestați, trași de urechi. În loc să devină lideri de opinii, se retrag în umbră bulversați de agresiunea mediocrității și îi lasă astfel locul gol. Locul nu se umple cu o creație ce va rămîne în istoria teatrului, ci cu sfori și influențe periculoase. Toate astea pe un fond acut de sărăcie a artiștilor. E din ce în ce mai greu să rămîi demn uman și profesional cînd prezentul și viitorul bat la
Sfori de păpușari? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17320_a_18645]
-
e contrapus celui utopic-comunist: "așa cum stai întins istovit/ cu ochii închiși cu gene de cretă/ lași locul lași somnul lași toate/ aceleași nedeslușite urme ca pasărea/ ce vine pe zăpadă// panta se-nclină sufletul tău se ridică/ și casa se umple de nori și patul/ de iarbă pajiște verde/ dumnezeiesc de frumoasă/ ea trebuie că a mai fost// și turme oprindu-se și plîngînd/ că nu pot bea roua/ că iarba cu buzele n-o pot reteza/ că simt un hotar
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
poeziei, ci și trecutul moral comun din care aceasta se nutrește, în privirea sa comprehensivă se amortizează regretele comunicante: "mă despart/ mă întunec de tine/ prin acest plîns îngîndurat// citește/ închide-mi ochii/ oglindă a mea tu// nici un cuvînt nu umple durerea/ de a te fi atins/ taina de a te fi salvat/ undeva trecut// Undeva în trecut e un țărm/ o întindereun/ fluviu de piatră// iartă-mă de pe acum/ de sare spală-mă// nimeni nu tace nimeni nu spune/ nimeni
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
contraceptivele înghițite aș fi putut să țes un covor"..."îndreptându-și limba înspre tine, îți intră-ntre picioare pe sub rochița scrobită"... "i-ai digerat organele, te-ai lins pe bot"... "printr-un straniu efect clitorisul se lungise în penis"... "am umplut closete întregi cu vată însângerată"... "fut și la revedere"... etc. etc. în această lălăială-hăhăială lascivă apar și câteva - foarte puține - secvențe de poezie autentică. într-un poem intitulat Dragostea (și scris probabil de Mircea Cărtărescu) există de exemplu o reprezentare
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
prin timpul ei calendaristic, drept un semn mesianic și o certă slobozenie la mîntuire. în consecința acestui mesaj spiritual, dar și pentru că ,,s-a dat drumul", pur și simplu, după atîtea decenii de interdicție, tuturor temelor și subiectelor, artiștii au umplut galeriile, spațiile publice și piețele cu o artă sufocată de retorică și de recuzită eclezială. Nu se putea intra în nici o sală de expoziții fără a fi întîmpinat de valuri de sînge și baloți de spini împletiți în coroane, de
După zece ani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17358_a_18683]
-
mare actor. Obosit și șturlubatic, cu un mers legănat de bețiv, executat uneori cu pașii unui balerin încălțat cu papuci, răvășit, indignat de ratare și risipire, iritat de prezența sufleurului-oglindă în care vede toate astea și se vede, Barrymore/Iordache umple scena de farmec, de patimă și dăruire, face cu ochiul publicului - singurul parcă înțelegător și răbdător - încercînd să ridice ștacheta putințelor spre marele rol - Richard al III-lea. Nu izbutește de fapt, decît să execute un șir de clovnerii. Urmărindu
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]
-
băiețelul-trișor mă întrebase așadar dacă e bono? - laptele pe care-l beau încet; dacă este bun; și l-am asigurat că da; pe urmă, terminînd paharul, mai cerusem încă unul, care, pe vremea aceea, făcea 850 de lire. Băiatul îmi umpluse altul imediat și încasase iar o hîrtie de o mie de lire, fără a-mi da restul, ca de obicei, prefăcîndu-se grăbit să execute altă comandă. Mă gîndeam că dacă aveam să-mi aduc aminte de el, aveam să mi
San-Giovanni in Laterano by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17361_a_18686]
-
cu insertul suprarealist, posedînd aceeași capacitate de absorbție a realului, care uneori devine expresiv-delirantă: "Aerul se înroșea./ Pereții se clătinau transpirați./ Cuvintele horcăiau prin unghere.// În casa intoxicată se băteau poezii la mașină/ se copiau reîncarnări vedenii pe curat/ se umplea cu țipete prima pagină/ se aducea puroi pentru ultima" (Casa intoxicată). Patetismul Irinei Nechit e, în momentele faste, mult precumpănitoare, ale producției sale, departe de a fi unul pur conceptual, abstractizant, umplîndu-se cu elementele senzoriale ale cotidianului, așa cum trunchiul unui
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
prima pagină/ se aducea puroi pentru ultima" (Casa intoxicată). Patetismul Irinei Nechit e, în momentele faste, mult precumpănitoare, ale producției sale, departe de a fi unul pur conceptual, abstractizant, umplîndu-se cu elementele senzoriale ale cotidianului, așa cum trunchiul unui copac se umple de frunze și flori, de foșnete și miresme. Puternica sangvinitate a poetei se supune acestui suflu violent al realului, precum unei magii consubstanțiale: "Aștept cele patru vînturi 1) Leo Butnaru - Identificare de adresă, Ed. Augusta, Timisoara, 1999, 68 pag. 2
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
legionarismul "prima mișcare generoasă și eroica românească", la 25 noiembrie, cînd statul national-legionar își arată adevărata față, nota: "Crimele nu se mai isprăvesc. Legionarii au săvîrșit exact aceeași ticăloșie de-a omorî oameni fără judecată". Iar asasinarea lui Iorga îl umple de indignare, participînd, alături de alți nouă academicieni, la înmormîntarea marelui cărturar. La 3 decembrie 1940 notă scurt: "De la asasinarea lui Iorga, regimul legionar m-a dezgustat de toate". Iar la 22 ianuarie 1941, în timpul rebeliunii, observă: "E neîndoielnic că azi
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
de apariție, în ultimul timp, pare incredibil. El mărturisea într-un interviu că această activitate febrila e "menită nu doar a se reprezenta pe șine, ci și a compensa un gol. Scriu mai mult pentru că trăiesc mai puțin". Golul e umplut cu scrieri în varii genuri, ce au în comun talentul, fervoarea și o intransigenta morală născătoare de iritări și polemici. Fără să se bucure de privilegii și onoruri, fără să aibă parte măcar de un post pe masura valorii sale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17926_a_19251]
-
nici uzurpatorul sau" (sublinierea mea). Vanitatea de la început, a autorului care își conține eroii că proiecții ale sale, este anulată brusc, transformată în extrema instabilitate a însuși acestui autor, el de fapt fiind o proiecție, o formă ce se poate umple cu diverse conținuturi, în funcție de experiențele sale. Discontinuitatea dintre "cel care povestește" și "cel căruia i s-a întîmplat" nu se cuvine redusă, cred eu, la simplă distincție dintre un individ așa cum era el înainte și după consumarea unor evenimente. Ci
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
o împinge la replici absconse: "Forme de neînțeles -/ dublă existența a lucrurilor/ o iluzie/ cît să-și țină treze speranțele// un colț de țesătura abstractă/ prin care poți zări/ un alt fel de alcătuire/ a lumii// golul din ore/ se umple cu nostalgii/ emoții/ sfîșiate între cele cîteva nume/ comune/ (cuvinte ce-și pierd înțelesul/îndată ce le rostești)// o duminică trăită cu disperare" (O anumita duminică). Golurile produse între eul sau și contextul obiectual se reduce pașnic, poemul vine din propria
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
pură, încît sugerează o redempțiune: "unde sînt/ unde mă aflu acum/ într-o pată de frig// într-o pată de frig/ doarme puiul de salcie/ el este viața mea/ greseit desenată" (Canon). Deoarece "în pustietatea ce ne separă/ golul se umple/ cu tot ceea ce nu se rostește/ cu tot ce ne poate/ încă salva" (Didactica magna). Puține elegii de intensitatea conținuta a unora dintre cele semnate de Mariana Filimon am putut cîți în ultima vreme, de, atît de îmbelșugata, totuși, poezie
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
mâine. Ceilalți, de patimă bolnăvicioasa a îmbuibării. Clase sociale întregi se târâie printre ruinele unui sistem falimentar, măruntelind cu disperare salariile de mizerie. În același timp, o mână de privilegiați își rotunjesc conturile în bănci străine, trăind suspendați în baloane umplute cu heliul verzui al dolarului, izolați de viermuiala - e drept, dizgrațioasa - a prostimii pe spinările căreia s-au cățărat. Ar fi extraordinar dacă aceste privilegii ar proveni din munca, din inițiativa, ba chiar, la limită, din specula - însă într-un
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
cu unghia și s-o ții în carte. A muscat-o la mijloc. Restul l-am mîncat eu. Am avut un impuls generos. - Fredi, poți să te ții și tu după Marilena. O iubim amîndoi. Doamne, cît o iubea! Îi umplea toate născocirile. Cînd se juca singur, vorbea cu ea și împărțea nisipul. O visa, ura grădiniță, pentru că-l ținea departe și fugea ca s-o vadă trecînd. Rușinea îl podidea de dincolo de puterea lui, la fel ca si ghemul acela
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
cheme nimeni și ea intra în camera ca să mă mîngîie pe par. Mă înnebunea moșu^ Cretu. Cînd îmi era lumea mai dragă și alții băteau hapucu^, atunci venea el cu scripca, la lecții. Minge nu există decît la Avîntul Cîmpulung; umpleai un ciorap cu cîrpe, îl coseai rotund și ăla era hapucu^. Mi-am dat seama imediat că nu e în regulă, că au o bandă a lor și că se luptau, în timp ce dormeam. Ani de zile mi-au ascuns chestia
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
înregistrare a lucrurilor. că o contabilitate care ar opera exclusiv cu zerouri: "Cînd intru în prăvălie văd întîi lada din lemn./ Mai era frig cînd au apărut castraveții, înveliți în plastic,/ lungi, turcești.(...) Rămasă goală, de curînd lada s-a umplut cu piersici./ Nu prea mari, nu foarte mici. Nici crude, nici coapte./ Nu-s prea scumpe, dar nici ieftine. A venit și vremea lor./ Nu prea intra lume în prăvălia asta, la minimarket./ Afacerile nu merg nici prea bine, dar
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
pregătită de către organele ce lucrează silențios. Devin, poate, mai bizare, dar și cu o tentă de nefinisare, semn și aceasta de scurtare a vremii. O enciclopedie a viselor urâte nu s-a scris; în ciuda marelui număr de tablouri expresioniste ce umplu muzeele, de coșmaruri se ocupă, cu unelte diferite, psihiatria și literatura, cu o râvna transferată cinematografului și spectacolelor de teatru de geniale interpretări regizorale. A urmări, înainte de a intra în așternut, filmul de la miezul nopții, oricât de înverșunat, de rafinat
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
învățămîntul artistic nu este posibil, nici înțelegerea fenomenului nu este corectă și nici informația intelectuală, pur și simplu, nu funcționează cum trebuie. Acest gol imens din literatura noastră despre arta, dar și din cultura noastră, în ansamblul ei, a fost umplut în ultimii ani printr-un efort al Editurii Meridiane pe care nici un calificativ nu l-ar putea răsplăți pe deplin. Obiectul editorial al acestui efort se numește chiar Dicționar de artă și a fost conceput și realizat în două volume
Dictionarul de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18056_a_19381]
-
filmul lui Vittorio de Sica, Miracol la Milano. O fantezie suava, de un umor debordant și, totodată, nesfîrșit de tristă, ale cărei personaje, sortite unei săracii lucii într-o mahala a marelui oraș, capătă pur și simplu viața, li se umplu sufletele de încredere și fetele de lumină de îndată ce între ei coboară (cu adevarat coboară, pentru că e venit din ceruri) un ciudat bărbat-pustan-înger. El le schimbă destinul, făcîndu-i să creadă în minuni, pe care le făptuiește fără să știe nici el
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]