1,003 matches
-
Dacă șoferul nu urmărea șoseaua atent exista riscul de a se împotmoli sau se puteau prăbuși cu mașina în râpele și viroagele de pe mărginea drumului. Satul se pierduse în urmă, până la oraș era o distanță intangibilă... dealurile la orizont se unduiau prin parbriz, neclar, ca niște sâni și umpleau ținutul bântuit de furia vântului și bătut de ape; amețită începuse să se dezmorțească dându-și seama că existau numai ei doi, căzuți în balta universului; restul omenirii dispăruse în negurile cerului
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Se uită cu băgare de seamă împrejur. La câteva sute de pași zări într-adevăr ceva în nisip, lucind sticlos. Nisipul, pe o întindere de câteva sute de pași, era răscolit într-un chip cu totul straniu: nu erau valurile unduite frumos pe care le face vântul, ci parcă niște pâlnii rotunde și tot felul de mușuroaie. Merse într-acolo, dar curând începu să-l clatine o ușoară amețeală. Se gândi că sunt roadele oboselii, dar merse înainte. Amețeala crescu și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
dar se consola cu gândul că fiul său se știe foarte iubit atât de el cât și de Ramona. După mulți ani. Era în după amiaza zilei de întâi noiembrie 1997, o zi senină cu soare blând, în care vântul unduia bătrânele ramuri ale sălciilor de pe marginea cimitirului în care se aflau o mulțime de oameni la mormintele celor dragi. Tot aici se afla și doamna Ramona Brădescu, împreună cu fiul său Ionuț, însoțit de prietena lui, Ioana care așezau flori de
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
și umede, puteți opta pentru expirația pe gură, care mărește cantitatea de toxine eliminate, permite o evacuare mai completă a aerului și ajută la eliberearea căldurii corporale excesive. Dacă mențineți limba apăsată pe cerul gurii, aerul eliminat pe gură este unduit și modulat pentru a înlesni expirația lentă și constantă. Pauza Atunci când plămânii s-au golit de tot, blocați gâtul prin închiderea glotei, astfel încât aerul să nu pătrundă în golul lăsat în plămânii dumneavoastră. Acum faceți o pauză de câteva secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de mine, mă doare când se freacă așa, iar ea mă sufocă și mai tare, nu pot respira sau vorbi și strânsoarea se contractă... — Fă-te mai tare poponar mucos și prostuț! Haide! Bagă-mi-o! Se freacă și se unduiește mai puternic, iar mie mi se Întărește și mai și, mi se scoală, ea mă Împresoară, iar eu vreau s-o fut pe nemernica asta până-i ies ochii din cap, dai imposibil, fiincă deși acum mi s-a Întărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
unei tătăroaice mascate de trupul masiv al unui eunuc, Metodiu se opri zgâit în prag: în camera cufundată într-un semiîntuneric plăcut și din care se zvoneau sunete dulci de liră, se aflau șapte tătăroaice tinere, toate una și una, unduindu-se ușor în jurul unei mașinării ciudate. Într-un colț, așezat pe perini și trăgând dintr-o lulea de fildeș ținută cu grație de o eunucă, stătea cufundat în gânduri un tătar batrân, complet ras și având tatuate pe piept și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
seară de iarnă cu zăpada răscolită de vânt, cu lupi stârniți din bârlog de foame. Pe hogeagul casei pădurarului ieșea un fum gros. În sobă vreascurile trosneau, spulberând scântei. Bătrânul Toma se uita cum limbile de foc jucau, se înălțau, unduiau în felurite forme, care stârneau semne de întrebare... Avea o privire fixă și ciudată. În fiecare seară sporovaiau până spre miezul nopții, la gura sobei, așa... ca pe timp de iarnă. „Hau-hauuu... hau-hauuu!“, un urlet jalnic, Gheorghe TESCU 180 prelung
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din Ruși, așa cum promiseseră decuseară. Văzând că nu se mai abat pe la casele lui, omul închise porțile cele mari, trase obloanele fierăriei, pierzându-se, apoi, în mrejele somnului. Pe la ceasurile șase ale dimineții, o sanie trasă de doi cai se unduia vioaie spre Dealul Sângeapului. Nu se auzea decât mormăitul lui Fetea, care îndemna ciudos caii, azvârlindu-le, îngăduitor, biciul pe spate. Din când în când, un oftat prelung răzbătea dintre femei și un chiuit umplea drumul cețos. Două umbre se
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
lui Ițic, descărcară marfa, socotiră banii și, după ce târguiră lucrurile însemnate de baba Maria, se așezară pe băncile dinaintea hanului, potolindu-și setea cu o cană de vin. Vântul se opri și se porni o ploaie răcoroasă de primăvară. Drumul unduia anevoios spre marginea pădurii. Gândul bătrânului se îndrepta spre căsuța clădită din bârne de lemn, care-l aștepta, împreună cu boscorodelile babei. Iar tânărul...el deja visa la ochii albaștri ai Irinucăi, fata pândarului, care-l ispitea molcom, făcându-l să
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
deslușit într adevăr frânturi de baladă: vioara lui Ciprian Porumbescu răsuna în desișul munților, care ascultau cucernici. Ecourile muzicii s-au topit încet și tainic. Liniștea domnea peste împărația naturii. Deodată, dangătul clopotelor de la biserica mânăstirii săltă peste portativul pădurii, unduindu-se în depărtări. Era o chemare la rugăciune. Satul, redeșteptat că dintr-un vis adânc, se animă de copii și țărani gătiți în straie de sărbătoare. Pe fețele lor radia prospețimea și vigoarea sufletului. Pășiră, sfioși, pragul mânăstirii, purtând în
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
-mă după cineva care să pară a fi patronul bombei. În spate am văzut un perete acoperit cu afișe de box. M-a atras ca un magnet și mi-am croit cu greu drum printre dansatoarele din schimbul următor, care unduiau spre bar, ca să ajung la el. Și iată-mă într-o companie aleasă de semigrei, înghesuit între Gus Lesnevich și Billy Conn. Și iată-l și pe Lee alături de Joe Louis, cu care ar fi putut lupta dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
răsunau acordurile orchestrei lui Kenton. Umiditatea din atmosferă îmi lipise cămașa de trup. Nu mai arestasem pe nimeni de o săptămână. Fetele le făceau semne cu mâna mașinilor care treceau pe acolo, iar una dintre ele, o blondă oxigenată, își unduia șoldurile spre ele. Am început să-i sincronizez mișcările corpului cu muzica, cochetând cu ideea de a pune la cale un mic șantaj după ce verific la secție dacă nu există vreun mandat de arestare emis pe numele lor. Apoi intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
e adevărat... Însă îmi e oarecum sete în continuare... și nu știu dacă voi mai urca scările... Ridică-te și încearcă, pentru că trebuie să mergi înainte. E neapărat nevoie să merg mai departe? Da. E absolut neapărat! a surâs ea unduindu-și razele colorate. De ce? De ce mereu înainte, mereu mai departe?... Așa e bine... asta-i viața: drumul, călătoria, direcția... Și dacă intervine un moment când nu reușesc să mai înaintez? Atunci, ce e de făcut? Atunci amintește-ți că ai
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
să vadă pe nimeni, cu pleoapele întredeschise și buzele desfăcute, era cuprins de demonul delirului. Își scutura capul; părul negru scăpase din strânsoare și îi cădea pe umeri, lung și strălucitor. De o parte și de alta, în penumbră se unduiau dansatori cu părul și brațele vopsite în nuanțe verzui, ale căror trupuri și văluri sugerau o pădure în bătaia vântului; în spatele lor se aflau muzicienii veniți din Asia. Sunetele, mișcările colective, tresăririle neliniștite și senzuale ale trupului lui Mnester reprezentau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
convoi de corăbii urma să vină din Aegyptus; aveau să se distribuie munți de grâu. În încheiere, declară - o cale de ieșire mincinoasă folosită mai târziu de numeroase guverne aflate în dificultate - că aveau să se reducă impozitele. Mulțimea se unduia; în piață dădură năvală mai multe escadroane, care își croiră drum prin gloata ce se ferea din calea copitelor cailor. În spatele călăreților veneau cohortele pretoriene care mai înainte fuseseră blocate. Din înaltul Capitolium-ului, senatorii asediați văzură că, asemenea mării, mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cam consumă repede țigările de foi și costă al dracului!) și se lasă să cadă puțin cam teatral Într-un fotoliu odihnitor; pot spune că aproape s-a ascuns, Întrucât nu-l mai văd; doar dâra de fum e vie, unduiește În aer capricios, un șarpe care stă la Îndoială, să vedem pe cine va mușca cu dinții săi otrăviți; când personajul meu adoarme (deduc aceasta din absența șarpelui de fum), mă furișez către fotografie, o Înhaț și o descriu; vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am ridicat privirea și pentru o clipă am fost confuz: peste ceea ce vedeam părea să se suprapună imaginea alimentelor încă aflate la periferia vederii mele. De ce purta ochelari pachetul acela mare de nalbe roz? Și de ce se mișca, tremurând și unduindu-se în valuri lipicioase, transpirate? Când ochii din spatele ochelarilor au privit într-ai mei, am rămas șocat: momentul trecuse și acum eram forțat să recunosc lucrul la care mă holbasem fără să gândesc. Mi-am mutat rapid privirea de pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de acces limitat. Mă străduiam să-l conving pe judecător că absențele prelungite în străinătate ale femeii se justificau prin sarcinile de serviciu sau ceva de genul ăsta și, în vreme ce-i puneam întrebări, îi priveam mâna elegantă, cu manichiura făcută, unduind părul blond vopsit în șuvițe pretențioase, dintr-o parte în cealaltă. Mai înainte își răsucea tot capul dintr-o parte în cealaltă, în vreme ce mă asculta, uitându-se resemnată la mine de sub perdeaua de păr lucitor. Știu că eram departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și cu mine vom discuta puțin nu peste multă vreme. Am privit cum îi dă felicitarea și spune câteva cuvinte pe care fata nu le auzi prea bine, apoi m-am uitat în altă parte când s-a-ntors și s-a unduit prin magazin spre raionul cu delicatese. Am rătăcit o vreme prin magazin, zâmbindu-i domnului Chipstead de fiecare dată când îl zăream pe vreun culoar, punând câte un obiect în coș, suficient de regulat încât comportamentul meu să pară inofensiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
le ajungea la coapse, cu brațele pline de sînge. Un ofițer rănit de grad inferior căzu În apă și fu purtat spre cheiurile negre ale Bundului. Agățîndu-se unii de alții, marinarii zăceau neputincioși În noroi, În timp ce fluxul care Înainta se unduia În jurul lor. Florile funerare ajunseseră deja la ei și Începeau să li se adune În jurul umerilor. Jim Îl urmări pe tatăl său făcîndu-și loc printre hamalii de pe șampane care se Înghesuiau la debarcader. Un grup de englezi venise În goană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fi existat niciodată, nu mai rămăsese decât grupul statuar din jurul pianului la care cânta ea, sonata aceea de Mozart, de Beethoven, ce naiba, În mijlocul unui imens lan de grâu verde al unei nemărginite câmpii. Muzica lină cuprinsese totul, marea de grâu unduită de vântul ușor, și el, vântul, topindu-se ca un fuior subțire În vinețeala amurgului. El pornește prin grâul Înalt spre firul de beton al șoselei naționale. Se făcea din ce În ce mai mic, un punct care cu greu se mai citea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cultură. „Te iubesc!” Îi spuse acelui aproape lui de foarte departe, de neînchipuit de departe. „TE IUBESC!” spuse. Și rostind acest ireparabil prinse mingea pe bot În aplauzele celor din delfinariu... Și veni muzica aceea... Din spirala Înălțimilor, lanul se unduia galben În vecinătatea mării nemărginite. Drumul subțire, care trecea direct prin inima lanului spre faleză, era ca tulpina unei plante fantastice care vroia să-și ascundă florile, nebănuite recife, Împotriva arșiței sărate. Departe, vapoarele albe, venite de pe tărâmuri exotice, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Ceaușescu aduc din Îndepărtata Coree Populară și Democrată pe deasupra, turtă dulce colorată și cu oglindă la mijloc. Spune-mi, spune-mi, oglinjoară, Cine-i cea mai frumoasă din țară? ... Și veni muzica aceea... Din spirala Înălțimilor, lanul de grâu se unduia galben În vecinătatea mării nemărginite. Drumul subțire trecea direct prin inima lanului spre faleză, era ca tulpina unei plante fantastice care vroia să-și ascundă florile, nebănuite recife, Împotriva arșiței sărate. Departe, vapoarele albe, venite de pe tărâmuri exotice Își așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
posibile despre un desfrâu al libertății, căruia ai să-i dai bice Într-o bună zi, ca și cum pentru asta ai venit pe lume, fără să ai măcar curajul unei atingeri, fără să tragi cu ochiul, privindu-i părul care se unduia la cea mai mică mișcare cu un ochi bine ascuns, bine antrenat În minciuna de a nu spune nimic, fără să ai curajul să-i spui că arzi, că te mistui și preferi să te faci scrum decât să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Paști. Și, tot mâine, clinchetul soneriei Îți va mai scoate Încă o dată inima din piept. Gaetana, o iubire nemărturisită, o iubire ascunsă, o iubire inventată, o iubire uitată, o iubire regăsită. Disperarea e paroxistică. Tu căsătorit, ea căsătorită. La radio, unduită de cârâitul bruiajelor, emisiunea „Teze și antiteze la Paris”. La microfon, Monica Lovinescu. Aceeași disperare venind de departe și În kilometri și În timp. Poporul În slujba propriilor sale idealuri, poporul la cârma propriului său destin și În exercițiul propriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]