8,137 matches
-
au uluit femeile care sunt urîte În viață și frumoase pe scenă. Pe de altă parte, oare nu ăsta-i unul din rosturile teatrului - să iluzioneze?! Ce te faci cînd bărbatul din tine, se detașează de spectatorul din tine, și urăște femeia de 60 de ani, care pe scenă arată de 30 ; dizgrațioasa care , sub luminile rampei, fascinează ; frigida care te uluiește cu „temperamentul” etc. Mda... Mor după criticii tineri care nu se documentează. Într-o revistă mondenă (VIVA, parcă) cineva
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
măștii ca să nu fie prins, ca și cum știe că ocupă locul altuia, prin fraudă” (p.37). Și mai spune un lucru de bun-simț, autorul cărții, pe care În anii 50-60, nu-l pricepeau mulți :” Nu poți să fii Iago, dacă-l urăști, dacă-l privești critic, din afară. Pentru a reuși să-i dai viață [ca actor], trebuie să admiți că potențial, toți Îl avem pe Iago În noi”(p.72-73). Și părerea mea e că inter pretul musai să fie avocatul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
a lui, decît o soacră terifiantă, aparent(?) - abordată În alt registru din alt spațiu și timp?!... Găsesc un interviu mai vechi, din 2000, cu cel care a fost marele comedian Dem Rădulescu. Spicuiesc din el o frază aparent oțioasă : „Ce urăsc mai mult pe lume? Urăsc gara! Nu mă duc să iau trenul : am senzația că plec de tot!”. Atitudinea mea este complexă : uneori urăsc, alteori iubesc gările prin care trec...Nu mi-e rușine să recunosc, plîng cînd Îmi pleacă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
terifiantă, aparent(?) - abordată În alt registru din alt spațiu și timp?!... Găsesc un interviu mai vechi, din 2000, cu cel care a fost marele comedian Dem Rădulescu. Spicuiesc din el o frază aparent oțioasă : „Ce urăsc mai mult pe lume? Urăsc gara! Nu mă duc să iau trenul : am senzația că plec de tot!”. Atitudinea mea este complexă : uneori urăsc, alteori iubesc gările prin care trec...Nu mi-e rușine să recunosc, plîng cînd Îmi pleacă (un) cineva drag, mor de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cel care a fost marele comedian Dem Rădulescu. Spicuiesc din el o frază aparent oțioasă : „Ce urăsc mai mult pe lume? Urăsc gara! Nu mă duc să iau trenul : am senzația că plec de tot!”. Atitudinea mea este complexă : uneori urăsc, alteori iubesc gările prin care trec...Nu mi-e rușine să recunosc, plîng cînd Îmi pleacă (un) cineva drag, mor de silă În alte ocazii sau gust poezia plecării, de multe ori. Depinde de gară, depinde de tren, depinde de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cenzorii obtuzi, ursuzi, fricoși, mai catolici decît Papa, existau și inspectori - centrali, ori locali - care dezvoltau cu „suspecții” relații de prietenie : teatrul dădea o masă, omul centrului Închidea ochii. Alteori, se putea vorbi chiar de complicitate! ( fiindcă și culturnicii Îl urau, În sinea lor, pe Ceaușescu!). Mai exista o solidaritate sală/scenă. S-au văzut cenzori/diletanți sau cenzori/prudenți. Cenzori luminați și creatori vinovați. Am constatat că multe dintre interdicții porneau din interior - actorii jigniți și comediene frustrate cerînd urgent
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Ce frumos spune Jules Renard :” Am cunoscut fericirea, dar asta nu m-a făcut fericit!”. Nici eu nu-s fericit, 105 dar cît de dor Îmi e de fericirea mea trecută! Of! CÎnd Îmi va veni iar rîndul ...la fericire? Urăsc cozile, nu-mi place să stau la coadă, dar dacă aș ști că undeva se mparte fericire, zău dacă nu aș suporta-o , fără să crîcnesc ! Din păcate, oamenii fără aspirații, ori cei cu surplus de timp liber, se așează
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
fi fost...basorelief : cum mă vede, cum se lipește de pereți! Nu cumva s-o Întreb cum stă cu teza, cînd va fi gata. Și nu e singura! De parcă le-aș vrea răul! Nu m-ar mira să mă și urască, deoarece o vorbă dea mea spune că facerea de bine e...complex al lui Oedip! Într-o seară, jucîndu-l pe Hamlet, celebrul Daniel Day Lewis a ieșit din scenă după 45 de minute și a refuzat să reintre. Motivul? Văzuse
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
copios și-mi explică : cînd Îi place mult o melodie, nu o Înregistrează numai o da tă pe suportul magnetic; ci cît ține CD-ul! Mda... Realizați ce calvar ar fi să-i placă un cîntec pe care tu-l urăști?! Test de intuiție : ce-nseamnă “tu ti tu tu tu tu”? Hai, să nu vă mai fierb : un român care e cazat la Londra, la camera 222 a hotelului, și comandă două ceaiuri. Este că , singuri, n-ați fi ghicit
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
doamnei Pop, se vede clar că ia iubit exagerat ; nu se simte Însă ( diplomație de vechi se cretar literar ? ), niciodată, detestarea acestora. În excelenta sa carte bricabrac, marele Pintilie spu ne undeva, despre relația sa cu o soprană americană :” Ne uram, cum numai la operă se pot urî doi oameni!”. În tea tru Însă, ura-i trecătoare. Aici, ar cam fi de Învățat : de către noi toți, mari sau mici, de-aici, ori de aiurea, de la teatru sau Operă. O să urmez cursurile
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
iubit exagerat ; nu se simte Însă ( diplomație de vechi se cretar literar ? ), niciodată, detestarea acestora. În excelenta sa carte bricabrac, marele Pintilie spu ne undeva, despre relația sa cu o soprană americană :” Ne uram, cum numai la operă se pot urî doi oameni!”. În tea tru Însă, ura-i trecătoare. Aici, ar cam fi de Învățat : de către noi toți, mari sau mici, de-aici, ori de aiurea, de la teatru sau Operă. O să urmez cursurile de agreabilitate incontinentă ale doamnei Elisabeta Pop
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nu duc eu tot greul, directorul, exagerat de binevoitor, îmi dăduse și un ajutor: pe scumpa lui soție Iozefina, funcționară la Primărie, capabilă să facă tot posibilul ca măcar să-mi dactilografieze manuscrisul. Cred că nici nu aș fi rezistat altfel. Uram scrisul la mașină. Îmi era de-a dreptul silă, mai cu seamă când textele scrise de mână, atât de umane și grăitoare, odată dactilografiate de mine, se spurcau și se alterau. Eu scriam, e drept, foarte încet la mașină, fiindcă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de ani oamenii învață neîncetat să înțeleagă ce și cum merg treburile pe acest pământ, toți învățăm în acest pelerinaj numit viață și cei care vor să învețe, învață. Sunt oamenii puternici și prosperi pe care toți îi invidiază, îi urăsc și își consumă toată energia judecând evoluția sau caracterul lor și nu mai au timp să se ocupe de propria persoană în spiritul creșterii și evoluției proprii. Nimeni nu trebuie să învețe pentru noi, noi trebuie să învățăm să devenim
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
mai mari-dar suflete mai mici, cumpărăm mai mult-dar ne bucurăm mai puțin, râdem mai puțin-dar ne enervăm mai mult, citim prea puțin-dar ne uităm mai mult la televizor și ne rugăm mai rar, vorbim prea mult, iubim prea rar- dar urâm prea des, ne-am multiplicat averile-dar ne-am redus valorile, am adăugat ani vieții-dar nu viață anilor, am cucerit spațiul cosmic-dar nu și pe cel interior, am cucerit atomul-dar nu și prejudecățile oamenilor, plănuim mai multe-dar realizăm mai puține, am
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
întoarcere... a precizat Hliboceanu. Mitruță a întrebat: La vreme de seară îți fi bucuroși de oaspeți cu teșchereaua plină?... Când n-am fost noi bucuroși, de oaspeți oameni buni? Da’ ce văd eu? Ați rămas singurei, dragilor. Nu vi-i urât? Păi cum să nu... Unde-i luleaua lui moș Pâcu, care fumega ca o hornoaică? D-apoi mustața albă și zburlită a lui moș Dumitru? După ele parcă mergea și soarele, nu numai cărăușii - a răspuns Hliboceanu cu nostalgie... Eu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
un pic de Calgon. Ne imaginăm că alarma automobilului care ne trezește noaptea din somn s-a declanșat așa, din senin, și-atunci o potolim printr-o apăsare de buton, fără să ne treacă prin cap că i-o fi urât În Întunericul din spatele blocului. La fel, cei câțiva oameni care or fi asistat, În acea după-amiază, la goana lui Fauvé după Alfina nu și-au dat seama că era mai mult decât o simplă urmărire, decât același vechi ritual al
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
s-o uite. Circulă. Bău din cupa amarului, se privi În oglinda a mii de kilometri cenușii, pe care i-a așezat treptat Între el și craterul Îngropat de buruieni ca pe un pansament. Moartea Alfinei l-a făcut să urască fără leac seminția ucigașă a oamenilor. Ziua se trăgea către locuri ferite, În general parcări mari, fără plată, iar serile se strecura În târguri auto, unde prezența sa trecea neobservată. După lăsarea Întunericului, ținea cuvântări automobilelor venite să-l asculte
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ceea ce se Întâmpla În ultimul timp zilnic, dobândise ascendentul celui mai apropiat de moarte, iar eu, practic tatăl lui, nu numai că pierdusem orice formă de autoritate, dar și dragostea filială. Se transformase Într-unul dintre acei bătrâni care-i urăsc pe toți cei din jur pentru vigoarea și tinerețea lor. Apoi, intrarea În programul de Întreținere a sănătății a devenit obligatorie și-a trebuit să se supună. Dar a plecat. — V-ați luat rămas-bun? — Într-un fel. Îmi amintesc ce
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
S-a marcat, am zis și am ieșit din nou la aer, unde proaspătul Însurățel mă căuta cu priviri tulburi. Când m-a revăzut, a chiuit bucuros, Întinzându-mi sticla de vodcă. Am luat-o și am tras un gât, urându-i politicos „casă de piatră“, după care l-am miruit scurt cu patul pistolului. A rămas pliat peste portiera mașinii, ca un prosop pus la uscat, În timp ce miresica, scheunând furioasă, și l-a recuperat cu aceeași grijă cu care eu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
spumă, în care fiecare scrie pentru ca ceilalți să-l citească și să-l laude. Libertatea clubului s-a dovedit până la urmă iluzorie, nedurând prea mult până când evadații de pixeli să se cunoască între ei, să se invidieze și să se urască de moarte. Un singur lucru îi solidarizează încă: viața de sânge și carne, cu îmbâcseala ei ca o ofensă la adresa internauților aventurieri. în acest punct al istoriei contemporane au apărut blogurile. Orice ins își poate face un blog, adică un
Mitul eternei evadări by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9154_a_10479]
-
mărci de intensitate, de gradație: "Nu agreez neapărat tonul tău ușor visceral" (lucescu.blog.cotidianul.ro, 28.02.2007). Nu e de neglijat nici productivitatea lexicală a adjectivului, care devine frecvent adverb - "o atitudine visceral șovină" (moldova.net), "presa îl urăște visceral" (danandronic.blogspot.com) - sau se substantivizează, fie ca nume de emoție, atitudine - "Mereți doar pe visceral" (ziua.ro) -, fie ca desemnare a persoanelor care au o anume atitudine: "Visceralii nu au câștigat niciodată în fața cerebralilor" (adevarul.ro). Există și
Visceral by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9186_a_10511]
-
așa cum îl descrieți în Coup-de-Fouet. Ceea se pierde, voit sau nu, în documente sunt observații subtile că cele legate de momentul în care după ce a făcut tot ce știe, tot ce poate, terapeutul își pierde speranța și începe să-și urască pacientul pentru eșecul intervenției. Am o curiozitate naturală care îmi permite să citesc despre tot felul de subiecte. Pentru Coup-de-Fouet am citit câteva cărți despre ceea ce se întâmplă până de curând în spitalele psihiatrice, dacă, din nefericire, lucrurile nu continuă
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
au plecat de la serviciu, și-au părăsit locul de muncă, riscînd să fie concediați, ca să-mi ureze bun-venit. Aș ieși În balcon, să le spun cîteva cuvinte, mai adăugă. — Nu-ți recomand. Există riscul să fii Împușcat, căci poporul român urăște imperialismul american, Îl preveni Ceaușescu. — Zău? Așa a pățit, la noi, Kennedy, deși poporul american iubește imperialismul american... — În al doilea rînd, trebuie să știi că În economia socialistă oamenii nu sunt concediați. De aceea, rata șomajului este, practic, zero
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În vizită, fără să se anunțe. Doar venea la vecinul și colegul său cel mai apropiat. De cele mai multe ori, nici nu venea cu vreo treabă anume, ci doar ca să mai stea de vorbă, ori să joace șah, căci Îi era urît singur acasă. Urca În grabă cele două etaje ale imobilului și ajungea la ușa lor suflînd din greu; avea plămînii cam mici, În pofida faptului că, În studenție, cîntase și Într-o formație rock, pe care o părăsise fiindcă făcuse o
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
anunțat un plan de măsuri. — Ce măsuri? se alarmă Christina. Ah, și cînd mă gîndesc că Vic mi-a interzis să dau vreo știre despre asta la radio!... Mă duc chiar acum să-l Întreb de ce se poartă atît de urît cu mine. Dar Vic apăru din proprie inițiativă, venind din camera lui, pentru a le aduce la cunoștință noutățile de pe Internet. — La San Francisco a avut loc congresul internațional al celor care Își obțin plăcerea sexuală masturbîndu-se. Vor solicita guvernului
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]