2,115 matches
-
truditorului încăpățânat care ară țarina poeziei și sfidează spiritul elitist. În Poeme (1971) se simte o domolire a confesiunii rebele, a patetismului recalcitrant și contestatar. O schimbare a perspectivei se poate observa clar în Favoare (1972) și în Poet al uriașilor (1973), în care, pornind de la experiența și revelațiile anterioare, R. își concentrează atenția asupra condiției poetului, pusă și ea sub semnul unei duble identități (derivată din prima): privilegiul și nefericirea. Astfel, „poet al uriașilor” este în același timp „grăjdarul” sau
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
Favoare (1972) și în Poet al uriașilor (1973), în care, pornind de la experiența și revelațiile anterioare, R. își concentrează atenția asupra condiției poetului, pusă și ea sub semnul unei duble identități (derivată din prima): privilegiul și nefericirea. Astfel, „poet al uriașilor” este în același timp „grăjdarul” sau „soldatul fără raniță”, este Hercule, eroul și sacrificatul. Lirica erotică din Baia de nori (1973) pune accentul pe condiția însinguratului care își caută perechea. Începând cu Lavă (1974), confesiunea și reflecția se strâng în jurul
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
mugetul” cântecului său se va auzi peste veacuri. EUGEN SIMION SCRIERI: Singurătatea în doi, pref. Otilia Cazimir, București, 1966; Presiunea luminii, București, 1968; Aberații cromatice, București, 1969; Poeme, Iași, 1971; Favoare, București, 1972; Baia de nori, Iași, 1973; Poet al uriașilor, București, 1973; Lavă, București, 1974; Paradisul, Iași, 1975; Energia visului, Iași, 1977; Trandafirul sălbatic, București, 1978; Nordul obiectelor, pref. Marian Popa, Iași, 1979; Accente, Iași, 1981; Magie, București, 1982; Demonul, postfață Marian Popa, București, 1982; Flamingo, Iași, 1984; A doua
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
care un membru al vulpilor îl capturează pe unul al echipei găinilor, el diminuează forța echipei găinilor care, încercând să captureze vipere, protejează astfel, indirect, echipa vulpilor. Un joc de rol similar este „Uriași, vrăjitoare și pitici” (Clegg, Birch, 2003): uriașii înving vrăjitoarele lovindu-le în cap; vrăjitoarele înving piticii aruncând asupra lor blesteme; piticii înving uriașii lovindu-i din spate peste genunchi. Un rezultat al acestei tehnici este acela că se obțin informații despre modul de planificare și de comunicare
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
găinilor care, încercând să captureze vipere, protejează astfel, indirect, echipa vulpilor. Un joc de rol similar este „Uriași, vrăjitoare și pitici” (Clegg, Birch, 2003): uriașii înving vrăjitoarele lovindu-le în cap; vrăjitoarele înving piticii aruncând asupra lor blesteme; piticii înving uriașii lovindu-i din spate peste genunchi. Un rezultat al acestei tehnici este acela că se obțin informații despre modul de planificare și de comunicare în cadrul echipelor. Cei doi autori precizează: „Nu ni s-a întâmplat niciodată să propunem această activitate
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
numeroase premii, între care Premiul Asociației Scriitorilor din Iași (1996, 2000), premii ale revistelor „Poesis” (1996), „Convorbiri literare” (1999), „Ateneu” (2000), „Tomis” (2002). Cu pronunțate note autobiografice, trilogia romanescă a lui S. reface universul sordid și mutilant psihic al unui uriaș combinat de utilaj greu, de fapt un lagăr de reeducare pentru cei care îndrăznesc să cârtească împotriva comunismului, dar și pentru cei care săvârșiseseră diverse fărădelegi. În această cvasitemniță, Radu Șendrea, ultimul descendent al unei familii de viță veche, este
STANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289868_a_291197]
-
Woolf, Heinrich Mann, Boris Pasternak, în versiuni realizate de Alexandru Balaci, Dumitru Mazilu, Georgeta Horodincă, Sanda Râpeanu, Virgil Tănase, Catinca Ralea, I. Igiroșianu, Cristina Hăulică, Dragoș Vrânceanu, Eugen Barbu, Ovidiu Cotruș. S.20 inserează, de asemenea, dramaturgie de Luigi Pirandello (Uriașii munților, piesă transpusă de Florian Potra), Erich Maria Remarque (Ultima etapă, dramă tradusă de Laurențiu Fulga și Aneta Dobre), Samuel Beckett (Așteptându-l pe Godot, în versiunea lui Gellu Naum), T. S. Eliot, Mihail Bulgakov, Guillaume Apollinaire, Tennessee Williams, Hugo
SECOLUL 20 - SECOLUL 21. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289596_a_290925]
-
descrieri reușite și documentate de medii sociale: „Țăranii de la Cara-Omer, neguroși, tăcuți, cu dolmane negre pe umeri, harabagii din Medgidia, sprințari și gureși; olteni dinspre Mangalia, iuți în mișcări, cu căciulile pe o ureche, certăreți și puși pe tocmeală, lipoveni uriași, cu bărbile ca niște mături, liniștiți, blânzi, umblând numai în grup; tătari tăcuți, turci negustoroși; oameni oacheși și volubili; greci zarzavagii, albanezi cu dulciuri și susanuri; bulgari mărunți de stat, cercetând mărfurile cu ochi severi de gospodari; macedoneni cu oi
SINCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289695_a_291024]
-
sau victimă?, București, 1933; Gaston Renée, Demonul roșu, București, 1933; Maxim Gorki, Poeme, București, 1945; Nikolai Gribacev, Cântarea colhozului „Bolșevik”, București, 1950; S. I. Marșak, Copiii din curtea noastră, București, 1953, Mister Twister, București, 1953, Povestea șoricelului mofturos, București, 1953, Uriașul, București, 1953, Incendiul, București, 1954, Poezii pentru copii, București, 1954, Vine, vine grădinița !, București, 1954, Zăpăcilă, București, 1954; Georges Soria, Un cânt de drum poporului român, București, 1953; Poezii și poeme din literatura universală, București, 1954. Repere bibliografice: F. Aderca
TOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
Poezii, București, 1934; Giulgiu de albă ceață, București, 1934; Încă câteva poeme, București, 1934; Bucur, București, 1935; Mozaic, București, 1935; Camee, București, 1935; Cortegiul plin de sărbătoare, București, 1935; Stema Moldovei, București, 1935; Frumusețea zilelor, București, 1936; Au doborât un uriaș, București, 1936; Ceasul de amiază, București, 1936; Marmoreele, București, 1936; Umbra platanilor, București, 1936; Anotimpuri în tăcere, București, 1937; Luminătorul din ape, București, 1937; Zeița cu podoabe de aur, București, 1937; Har, București, 1937; Heruvim lăuntric, București, 1938; Mătrăgună, București
TREBONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290244_a_291573]
-
Constantin Piliuță, București, 1961; Carolina María de Jesús, Săo Paolo, strada A, nr. 9, pref. trad., București, 1962; François Rabelais, Gargantua, introd. N. N. Condeescu, București, 1962, Viața nemaipomenită a marelui Gargantua, tatăl lui Pantagruel & Uimitoarea viață a lui Pantagruel, feciorul uriașului Gargantua, ticluite odinioară de..., introd. trad., cu ilustrații de Val Munteanu, București, 1968 (în colaborare cu Ileana Vulpescu); Plaut, Militarul fudul, București, 1963; Molière, Avarul, București, 1964; Jean-François Regnard, Jucătorul, București, 1964; Jean-Paul Sartre, Târfa cu respect, în Teatrul francez
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
prin asfințit, Șoaricele a-ndrăznit Să se creadă în putere A prăda stupul de miere. El intrase pe furiș, Strecurat pe urdiniș, Se gandea că o albină-i Slabă, mică și puțină, Pe când el, hoț și borfaș, Lângă ea-i un uriaș. Nu știuse că nerodul Va da ochii cu norodul Și-și pusese-n cap minciuna Că da-n stup de câte una. Roiul, cum de l-a zărit C-a intrat, l-a copleșit. Socoteală să-i mai ceară Nu
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
întreaga umanitate. Odată cu maturizarea, știința curriculumului aspiră să descrie riguros numeroase căi alternative. Oamenii își vor putea lua în stăpânire destinele, în sensul că vor putea alege căile și construi științific „cursul vieții” în lumea umanizată prin informatizare într-un uriaș global village. Există o „carte câștigătoare” în acest teribil pariu și știința curriculumului mizează totul pe ea. Este „cartea educației” - un atu cunoscut de milenii, dar niciodată valorificat integral. Vechii greci întrezăriseră această șansă avansând câte un mythos sau câte
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și împrejurările acestei aventuri paideutice inegalabile, cea mai semnificativă din Evul Mediu. Au concurat factori militari, politici, sociali, religioși și educaționali pe care marele împărat a știut să-i coreleze într-o structură coerentă, menită să asigure veșnicia funcțională a uriașului superstat european. Evenimentele au fost următoarele. În anul 800, Carol cel Mare a fost încoronat ca împărat în bazilica San Pietro din Roma: papa Adrian I își arată recunoștința față de rex francorum et longobardorum, căci în 774 Carol, la chemarea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de iubire din 21 de poeme, Timișoara, 1997; Ochiul neantului, îngr. Valentina Pituț, București, 1998; Celălalt soare, îngr. Valentina Pituț și Nicolae Țone, posfață Romul Munteanu, București, 1998; Olimp - Der Olymp, ed. bilingvă, tr. Dieter Schlesak, București, 1998; Călătorie în Uriaș, București, 2002; Când îngerii adorm pe crengi, îngr. Valentina Pituț, pref. Romul Munteanu, București, 2003; Culoarea visului, I, îngr. Valentina Pituț, București, 2003. Traduceri: Hilde Domin, Numai o floare ca sprijin, București, 1978. Repere bibliografice: Martin, Poeți, I, 239-244; Mincu
PITUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
Fellini, București, 1960; Aldo Nicolaj, Soldatul Piccicò, București, 1960; Guido Aristarco, Cinematografia ca artă. Istoria teoriilor filmului, București, 1965, Utopia cinematografică, pref. trad., București, 1992; Vasco Pratolini, Statornicirea rațiunii, pref. trad., București, 1966; Luigi Pirandello, Teatru, introd. trad., București, 1967, Uriașii munților, București, 1971; Tudor Arghezi, Animali piccoli e grandi, București, 1968; Italo Svevo, Senilitate, București, 1971 (în colaborare cu Ștefan Delureanu); Giorgio Bassani, Bâtlanul, pref. trad., București, 1973, Romanul Ferrarei, București, 1990 (în colaborare cu Rodica Locusteanu); Antonio Gramsci, Cinci
POTRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288990_a_290319]
-
În perioada 1940-1944, obligat să plece din Cluj, întemeiază la București Editura și Tipografia Omnia, la care va publica peste două sute de cărți pentru copii (Moartea lui Siegfrid, Simbad marinarul, Califul din Bagdad, Povestiri de Crăciun, Motanul încălțat, Prințesa bătută, Uriașul zgârcit ș.a.). Prefect al județului Turda (1945-1947) și deputat (1945-1948), din 1949 se dedică activității literare. După debutul cu publicistică socială la „Adevărul” (1920), scoate la Cluj revistele „Gazeta satului” (1939) și „Manifest țărănesc” (1939), iar la București - săptămânalul „Lectura
MUSAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288322_a_289651]
-
Creangă, Petre Ispirescu, Vasile Cârlova, Vasile Alecsandri, George Coșbuc, St. O. Iosif. SCRIERI: Un sol al biruinței: poetul St. O. Iosif, București, 1930; Gheorghe Lazăr și opera sa, București, 1937; Limba și literatura națională, București, 1938; Bogdan Petriceicu Hasdeu, un uriaș al culturii românești, București, 1939; O pildă vie: Petre Ispirescu, București, 1939; Din trecutul tiparului românesc. Câțiva tipografi mânuitori de condei, București, 1940; Cartea. Foloasele și neajunsurile ei, București, 1940; Ciprian Porumbescu ca om, ca român, ca artist, București, 1940
PAPADOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288670_a_289999]
-
și faptelor revoluționare, patriotice, ca embleme pentru ținutul Apusenilor (ciclul Veghind din volumul Spuse fratele nostru, 1984), sau de imnificare a Transilvaniei („Pământ de iubire - Țară de suflet/ Se mai aud încă voievozii munților/ din piscuri în piscuri călcând - ca uriașii/ Se mai aud încă voievozii munților/ cu moartea cea moartă călcându-și vrăjmașii” - Închinare Transilvaniei). SCRIERI: Alarhos, Cluj-Napoca, 1975; Scutier al iluziei, Cluj-Napoca, 1980; Spuse fratele nostru, Cluj-Napoca, 1984; Marele dresor, Cluj-Napoca, 1997; Teohar Mihadaș. In memoriam, Cluj-Napoca, 1999. Ediții
MOCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288198_a_289527]
-
-așa se petrecea atunci..., Bat Yam, 2001; Am visat că sunt scriitor, Bat Yam, 2002; Idișul cântă și încântă, Bat Yam, 2003; Povestea presei evreiești din România, Bat Yam, 2003. Traduceri: Jacob Grimm, Wilhelm Grimm, Povestiri cu pitici și cu uriași, București, 1938; Charles Dickens, O noapte de Crăciun, București, f.a.; Jules Lemaitre, Fecioarele martire, București, f.a. Repere bibliografice: Valeriu Cristea, Jurnalism și literatură, RL, 1974, 46; Alexandra Indrieș, „Trimis special”, O, 1974, 52; Victor Bârlădeanu, Itinerarul pasionat prin timp al
MIRCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288172_a_289501]
-
considerabil în ceea ce privește dimensiunile, incredibil de mari, pe care i le atribuie monstrului. Unii naturaliști care au auzit vag despre misterioasa creatură, o clasifică printre moluște, cu care pare într-adevăr să semene, prin unele detalii exterioare, dar numai ca un uriaș al tribului lor. Capitolul LIX SAULA Pentru a face mai ușor de înțeles scena de vînătoare pe care o voi zugrăvi în curînd, precum și scenele asemănătoare înfățișate în alte capitole, voi vorbi aici despre magica și uneori groaznica saulă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
natural. în vreme ce corabia stătea aplecată peste el, din pricina enormei presiuni exercitate de partea de jos a arborelui trinchet, ale cărui vergi încordate se profilau ca niște macarale peste valuri - acel cap însîngerat atîrna acolo, la brîul corabiei noastre, așa cum capul uriașului Holofern atîrna la brîul Iuditei. Această ultimă operațiune luă sfîrșit pe la amiază, cînd marinarii coborîră la teuga, ca să prînzească. Pe puntea, pînă atunci plină de forfotă, dar acum pustie, domnea o tăcere desăvîrșită. Peste apă, o liniște încordată își desfășura
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dimensiuni grandioase și proporții nobile, încît o deficiență care, pentru statuia lui Jupiter, ar fi oribilă, la el nici nu constituie un cusur, ci dimpotrivă, un spor de grandoare! Un nas adăugat balenei ar fi o impertinență. în timp ce dați ocol uriașului său cap, în șalupa în care v-ați îmbarcat pentru această expediție fizionomică, nobila imagine pe care v-o faceți despre cașalot nu e niciodată umbrită de gîndul că l-ați putea trage de nas - gînd năstrușnic, ce vă sîcîie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
rămase de pe urma acestor bătălii - capete crestate, dinți sparți, aripi ciuntite și, uneori, chiar guri strîmbate. Presupunînd însă că atentatorul la fericirea conjugală e pus pe fugă de la bun început de către stăpînul haremului, comportamentul acestui domn prijeluiește un spectacol foarte hazliu: uriașul se furișează din nou, pe nesimțite, printre doamne și se lăfăie un timp în mijlocul lor, întocmai ca piosul Solomon printre cele o mie de ibovnice ale sale, deși junele Lothario încă se mai perpelește prin apropiere. Dacă întrezăresc și alte
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de americani, în largul coastelor de nord-vest; totuși, există suficiente motive să se creadă că și această împrejurare atîrnă prea puțin sau chiar deloc în balanță, ca argument în problema respectivă. Oricît de firesc ar fi scepticismul în legătură cu densitatea populației uriașilor de pe glob, ce-i vom răspunde totuși lui Harto, istoricul din Goa, cînd el ne spune că regele Siamului a vînat, într-o singură expediție, 4.000 de elefanți și că, pe acele meleaguri, elefanții sînt la fel de numeroși ca turmele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]