2,433 matches
-
care pătrunde în apele lacului că o lacustra. Prin apele limpezi cu nuanțe verzui se zbenguie păstrăvul indigen. Aici, la hotarul dintre crestele dominante ale munților și albastrul infinit al cerului, adesea vremea devine capricioasa și rafalele vântului, vuietul sau, urletul văii, ecoul tunetelor, fulgerele ce se preling ca niște șerpi luminoși pe stânci, nori fioroși ce revarsă ploi torențiale vară sau viscole năprasnice iarnă, descriu tablouri de la incantație la groază. Alteori când cerul este senin, astrul zilei pare mai aproape de
NALBITORU ION --TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE (THE TRANSFĂGĂRĂŞAN NATIONAL ROAD AND ITS SPLENDOURS) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354460_a_355789]
-
de care este sau ar fi capabil. Nu era o problemă de conștiință, cum insinua Caiafa, nașul ultimului copil pe care i-l dăruise nevastă-sa într-o vreme în care nu avea el nevoie de așa ceva, de scutece și urlete disperate la miezul nopții, dar se împăcase cu ideea, mai ales că nașul, de cînd el își luase slujba în primire, aproape că se mutase la ei acasă, legăna copilul, îl alăpta cu biberonul, pentru că nevastă-sa nu avea lapte
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
dat la persoane de încredere, unul dintre ei a trăit până acum doi-trei ani acasă la o fostă colega de serviciu. Într-o zi eram singur acasă, la bloc. Primesc un telefon. - Alo. Din receptor aud ceva între plânset și urlet. Cu greu îmi dau seama că era maică-mea. - Liniștește-te și spune despre ce e vorba. - A muriit, a muriiit ... Am înghețat. Gândul nu-mi era decât la Nicu. Totuși încerc: - Cine a murit ? - Vaandaa ... Am răsuflatat ușurat. Cred
ÎNTÂMPLĂRI CU CÂINI de DAN NOREA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353814_a_355143]
-
care cu trosnet de ruptură cădeau încet, unele rămânâd atârnate. Un pătuț de copil a ieșit în afară, jumătate, cu perna albă rămasă cu grija aranjată la capul pătuțului, între un geam strivit cu tot cu zid și mașina din fața casei. Un urlet din oameni se înălță cor de disperare spre soare. Huruitul grăii în urechile mele: - Hei, voi ... . știți că sunteți cei care mă supărați. Acum peste cămpiile mele așez morminte sub dărâmături și pulbere, căci puterea voastră este mică și trecătoare
TELEFONUL DE DINCOLO de VIOREL MUHA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354039_a_355368]
-
că au fost păcăliți ... - Preacucernice Părinte Nicolae, a rămas fără repercusiuni farsa jucată ungurilor? - Nu. S-au dus și l-au luat pe bunicul meu. Dacă până în acel moment au venit cu liniște, acum au venit cu împușcături și cu urlete și spuneau în gura mare că dacă cineva îl adăpostește pe „popa cel tânăr“ și nu-l predă, va fi împușcat. L-au dus pe bătrânul preot, care avea atunci vreo 70 de ani, la marginea satului și i-au
CU ŞI DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353012_a_354341]
-
repetă la un interval scurt. Este poruncitor și indecent. Îi ordonă să se dezbrace și îi face el însuși percheziție corporală: „Dezbracă-te! poruncește d. Lefter.” Faptul că nu găsește biletele îl scoate din minți. Replicile lui devin răcnete și urlete izvorâte dintr-o minte zdruncinată: „Ce mi-ai făcut biletele? răcnește îngrozitor cu pumnii-ncleștați d. Lefter.”, „Ce ai spus pe țigănește? urlă d. Lefter.” Îi ordonă să îi dea biletele și o amenință că o omoară: „Să-mi scoți
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
îndrăzneață din liceu. În sfârșit vine curentul. Dăm drumul la televizor, iar apelurile repetate ale crainicului, la calm și la ordine, mi‑au accentuat starea de neliniște. Afară, în curte, Miki urla a pustiu alături de alți câini care răspundeau prin urlete mai slabe. Se pare că există un soi de comunicare între patrupede în anumite momente doar de ele știute. În pauzele dintre urletele câinilor se auzea cucuveaua de pe acoperiș aproape, tot mai aproape. Mișu a adormit după ce serialul de la televizor
DIN CARTEA BIETUL OM SUB VREMI CAP I VREMEA SCHIMBARII de DORINA STOICA în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353174_a_354503]
-
accentuat starea de neliniște. Afară, în curte, Miki urla a pustiu alături de alți câini care răspundeau prin urlete mai slabe. Se pare că există un soi de comunicare între patrupede în anumite momente doar de ele știute. În pauzele dintre urletele câinilor se auzea cucuveaua de pe acoperiș aproape, tot mai aproape. Mișu a adormit după ce serialul de la televizor s‑a terminat. Am încercat să adorm și eu, dar somnul nu a vrut să vină din cauza neliniștii care mă stăpânea. Pe nesimțite
DIN CARTEA BIETUL OM SUB VREMI CAP I VREMEA SCHIMBARII de DORINA STOICA în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353174_a_354503]
-
și o lovitură măiastră, îi smulse biciul din mână și-i scută nasul ascuțit, din care începu să-i țâșnească sângele alburiu. Speriat, Pui de Ger începu să urle de durere și o rupse la fugă prin pădure. Auzindu-i urletele, lupul COLȚ FIOROS, care hălăduia pe o culme, alergă să vadă ce s-a întâmplat. Când văzu ceata de voinici și luptătorii cu raze, zănatecul de lup, care se considera un viteaz de neînvins, începu să urle amarnic și prelung
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > ÎN LINIȘTEA CEREASCĂ... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1635 din 23 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Poate cugetul vreodată să înțeleagă, de ce-n inimă nu mai curge soare, când urletul din vene ce-l străbate, se adună întru-un ecou, ce veșnic doare..? Poate inima să-și calce pe mândrie, rătăcind pribeagă, să uite de minciună, să bată chiar și-n speranța care moare, și-n gândul ce se zbate
ÎN LINIȘTEA CEREASCĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353260_a_354589]
-
sunt - acea „haită” de „hămesiți”, pândind parastasul și praznicul ei. Cartea este cea care o mântuie și care o apără. De ea însăși, „scârbită de turmă”. E o „altă naștere, după moarte”, dar strigătul ei, „mai tare ca lupii”, devine urlet îmbrăcat estetic! ... ... ... ... ... ... ... ... ... Lui Răzvan Ducan. „Vestea s-a răspândit/ peste tot,/ au sunat buciumele,/ au foșnit codrii,/ au fremătat izvoarele,/ a venit dragul Ilie -/ știți voi,/ Sfântul bun de iubit,/ cu furtunile lui fierbinți/ biciuindu-mi carnea sub lacrima ploii
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
Îmi stați zeci și zeci în cale. De n-ați fi voi, nu aș urla, Nici malurile n-aș surpa. De nu mi-ar sta nimeni în drum, Poate c-aș fi și eu mai bun ... Morala: Dragilor, să știți : urletul puhoaielor Izvorăște din tăcerea pietroaielor. VULPEA ȘI RAȚA Vulpea, pe margine de lac momi o rață Și-i spuse că-mpreună zilnic de învață Abecedarul, pe cuvânt de-onoare, Va fi cea mai deșteaptă zburătoare. Prima și-a făcut rost
FABULE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352632_a_353961]
-
de metri în jurul clădirii abia dacă s-a simțit ceva. Iar asta înseamnă că ceea ce a provocat cutremurul a fost ceva de suprafață. Însă toți și-au ținut pliscul. Nimeni n-a spus o șoaptă de cutremur... Și nici de urletul prelung care s-a auzit în timpul vibrațiilor. Și în timp ce unii spun că zgomotul respectiv era ceva caracteristic seismelor alții au afirmat că a fost un urlet în toată regula care le-a înghețat sângele în vine tuturor celor care erau
FORTĂREAȚA ( PARTEA A IV-A) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352693_a_354022]
-
au ținut pliscul. Nimeni n-a spus o șoaptă de cutremur... Și nici de urletul prelung care s-a auzit în timpul vibrațiilor. Și în timp ce unii spun că zgomotul respectiv era ceva caracteristic seismelor alții au afirmat că a fost un urlet în toată regula care le-a înghețat sângele în vine tuturor celor care erau în clădire și au auzit asta. -Aud pentru prima dată asta Arc, spuse nedumerit Shantal Perlin. Dar poate nu mai țin minte. În ziarele de a
FORTĂREAȚA ( PARTEA A IV-A) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352693_a_354022]
-
lacrimi, cu zâmbet, cu uimire, Ne bucurăm de toate, În veșnică simțire. Priviri ce poartă taine, Discret surâs pierdut, Punți vii de curcubee, Cănd glasu-ți este mut. Bobocii se deschid În primăveri de suflet, Sau dorurile-ntind Tristeți pline de urlet. Tăciuni ce renasc flăcări, Maci arzând în obraji, Roua jucând în privire, Gustul dulce de fragi. În tot și în toate exiști, În lacrima și-n bucurie Și dorurile toate le stingi, Cu-a vieții tale poezie. Referință Bibliografica: Lacrimi
LACRIMI, ZAMBET, UIMIRE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353568_a_354897]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > MAL DE SIÈCLE Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1185 din 30 martie 2014 Toate Articolele Autorului MAL DE SIÈCLE I Nevroză, lacăte la porți, Tămâie, urlete și morți. Găuri în ozon, Flori de gheață pe peron, Plâns de mamă în altar, Izbucnire de vulcan, Un tsunami revărsat Vis de aur înecat, Lespede și plâns la geam Peste viața din ocean. Părinți închiși în cimitir Din invidii
MAL DE SIÈCLE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353723_a_355052]
-
dintr-o fântână arteziană. M-am apropiat de Raisa și am luat-o în brațe, sfâșiat de suferință. I-am îndepărtat părul de pe față și am sărutat-o pentru ultima oară, pe păr, pe tâmple, pe buze. Am scos un urlet de durere și am plâns în hohote, ca un copil, singur, cu trupul ei înțepenit în brațe. După câteva minute Helmut a năvălit în baracă speriat: - Ce m-am speriat!... Am crezut că ați pățit ceva... Am auzit împușcături, m-
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]
-
ba unii pot zice: „Mă, dar prost mai ești!”. Plecarea multora din țară a intoxicat și sufletele celor rămași. E adevărat, avem o viață bună, dar cam nesigură. Auzim strigătele otrăvite ale unui șef musulman și a acoloiților lui. Auzim urletele încărcate de ură ale hamasnicilor sau a celor din Hizbullah, cad rachete prste noi și a copiilor noștri., au loc atacuri teroriste în centrul unui oraș israelian. Un sinucigaș aruncă în aer un autobus cu ființe nevinovate. Sunt victime, vaiete
CLIPE DE REFLECŢIE – PIATRA ŞI DORUL de HARRY ROSS în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354088_a_355417]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > ÎNNOBILAȚI CU SUFLET Autor: Adriana Tomoni Publicat în: Ediția nr. 1251 din 04 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Înnobilați Ne naștem lut, înnobilați cu suflet Și clipele le încrustăm în noi, Viața adesea ni-este urlet, Lacrima o transformăm în ploi. Arareori gustăm din fericire, Nectarul zeilor, pentru aleși, Dorim un strop de nemurire, Puterea de a fi-nțeleși. Călite suflete fragile, De vorbe grele care dor, Strădanie în primenire, Simțirile adesea mor. Sculptăm încet, cu
ÎNNOBILAŢI CU SUFLET de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354098_a_355427]
-
pierdusem din entuziasm și simțeam o oarecare indiferență față de orice. Mi-am dat seama de ce! Pentru că eram obosită! Pentru că în perioada respectivă dormeam foarte puțin. De la ora 1, 2, 3 noaptea până pe la 8, 8 jumate... când îmi dădeau deșteptarea urletele de copil și plânsetul de bebeluș al vecinilor... Plus că am pierdut câteva nopți în perioada respectivă hoinărind prin Londra, așa în plimbare, și după cum v-am mai spus... orașul nu doarme deloc, e luminat „al giorno”, și te așteaptă
JURNAL LONDONEZ (5) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354075_a_355404]
-
mai doare Și c-ai reușit sa-noti ,fără vestă de salvare Asta-i pentru toți ca mine Și pentru cei că ține Care stiu cu toții, că nu ne e bine Că avem numai dileme și trăim numai probleme Numai urlete de agonie întrerupte de tăcere Antrenate de durere fără pic de mângâiere Vreau să trăiesc frateee, să ajung cât mai departe Să spun lumii că orice-ti dorești se poate Și că visele devin realitate Am să fac și un
FUM de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347077_a_348406]
-
stăruitor în ochi ca să-mi închidă gura. Acum sunt ocupat, vorbim altă dată, mi-a șuierat printre dinți, dându-mi de înțeles că e mult mai bine să tac, să nu-i fac o scenă. Am urlat de durere. Un urlet cum niciodată nu mi-a mai ieșit din piept. Nu-mi puteam închide gura. Dar n-a întors capul. Nu s-a oprit. O doamnă care a văzut ce s-a întâmplat, m-a luat de braț și m-a
UN ALT PUNCT INTERIOR de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347228_a_348557]
-
se înghesuiau să iasă, că nu reușeau decât ăia care săreau. Dacă țăranii din pod urlau, ăia căzuți în curte răgeau cu oasele rupte, mai rău decât vacile. Care cum scăpa, fugea de nebun spre poartă, cât îl țineau picioarele. Urlete și nenorocire mare, tataie! -Păi de ce? l-am întrebat cu jumătate de voce, de frică să nu-mi spună iarăși că nu m-am gândit. -Când popa a spus: “Ne-am adunat astăzi pentru a sluji podul palatului pentru că domnișoarele
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
năzuință pentru credință,eternitate și libertate.... XXIII. BUN VENIT, TOAMNĂ!, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 292 din 19 octombrie 2011. Firavă, ca o crăiasă Ne-a părăsit blânda vară, Numai în suflet și-n casă A rămas caniculară. Urlet jalnic în cascadă, Tânguiri de vânt grăbit Se strecoară lent din stradă, Toamna iar ne-a înrobit. Zbucium crud de frunză arsă Din sufletul toamnei reci, În urma ploilor varsă Rugina peste poteci. Fierbe vinul în butoaie, Fum din coșuri se
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
Fum din coșuri se ridică, Curge timpul în șiroaie, Peste noi urme aplică. Unul strănută de zor, Altul e mai răgușit, ... Citește mai mult Firavă, ca o crăiasăNe-a părăsit blânda vară,Numai în suflet și-n casăA rămas caniculară.Urlet jalnic în cascadă,Tânguiri de vânt grăbitSe strecoară lent din stradă,Toamna iar ne-a înrobit.Zbucium crud de frunză arsăDin sufletul toamnei reci, În urma ploilor varsăRugina peste poteci.Fierbe vinul în butoaie,Fum din coșuri se ridică,Curge timpul
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]