4,445 matches
-
spre lumea glacială și pură a nordului, spre acea lumină incoruporibilă a Walhalei. Solitudinea brâncușiană însăși, cu decorul ei arhaizant, cu mișcările ceremoniale și cu gesturile cotidiene resorbite în stereotipii rituale, corespunde și ea unui anumit eminescianism generic și unei utopii romantice împinse pînă la limita hipostazierii. Aparent, aceste similitudini, asociate și cu enorma capacitate civilizatoare, prometeică, aceea de a redimensiona lumea prin reconstrucția limbajului, sunt fatalități ale geniului pe care nimeni nu le poate contesta. Și totuși, privit cu mai
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6723_a_8048]
-
cu închisoare, apoi cu autocritică publică, aceasta fiind mai rea decât toate pentru că a fost o autocritică excesivă, Padilla elogiind poliția și securitatea cubaneză. A revenit în Chile, unde Poetul trăiește epoca Allende, într-o atmosferă de mare euforie, de utopie politică, ce va fi însă urmată tragic de dictatura lui Pinochet. Totodată invit cititorul în mediile de catacombă ale vieții chiliene, cu personaje stranii ce bântuie pe străzi în epoca dictaturii, numite pinguini. Este un roman ce reînvie o întreagă
Jorge Edwards - Am plătit scump apariția cărții "Persona non grata" by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6724_a_8049]
-
de ambiguitate. Publicat în 1896, textul ar putea fi lecturat și ca o replică obscură, dată nemulțumiților cu stilul (vag) jamesian, nemulțumiți dornici de "clarificare" in extenso. Parabola căutării din text disimulează, în fond, obsesia găsirii "adevărului" în artă, o utopie în paradigmele estetice ale lui Henry James. Imposibilitatea asumării ficționalului în variantă de materia și, totodată, imago mundi devine un handicap pe terenul mișcător efortului artistic. Astfel de "inadaptați" - precum naratorul din roman - sfîrșesc prin a mutila fie conturul translucid
Portretul unui reflector by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6746_a_8071]
-
am vorbit despre experiența traducerii teatrului lui Ionesco în limba română, încercînd să desprind direcțiile căutării unui limbaj teatral în măsură să dea glas obsesiilor și fantasmelor sale dintotdeauna. Irina Ungureanu (Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca) a analizat raporturile lui Ionesco cu utopiile secolului XX. A doua sesiune s-a încheiat cu proiecția filmului documentar Ionesco. Surîsul îngerului rebel, în regia Donatellei Baglivo. Cea de-a treia sesiune s-a desfășurat după-amiază în același loc și a debutat cu comunicarea lui Giovanni Rotiroti
Colocviu Eugène Ionesco la Roma by Vlad Russo () [Corola-journal/Journalistic/6611_a_7936]
-
considerată la capitolul ”și altele” și nu ca o prioritate națională. Sistemul de sănătate este centrat pe pacient. Este o sintagmă repetată mereu. Dar să nu uităm că fără să ne îngrijim de personalul medico-sanitar totul rămâne o ficțiune, o utopie. Fără medici, asistenți, farmaciști, biologi, etc, nu se poate îngriji un bolnav. Fără aparate, fără medicamente, nu se poate îngriji un bolnav. Și toate acestea costă. România se află pe ultimul loc din Uniunea Europeană la fondurile alocate pe cap de
APMA despre Legea Sănătății: Sănătatea, la capitolul ”și altele” () [Corola-journal/Journalistic/66316_a_67641]
-
în ultimul lustru a lucrat aproape după metoda „anul și romanul". Abia ai terminat de citit The Brooklyn Follies, că te trezești cu Travels in the Scriptorium. Ai parcurs aventurile bătrânului care și-a pierdut memoria, pentru a plonja în utopia neagră numită Man in the Dark. În fine, ai fost fericit să găsești într-o mare librărie new-yorkeză, în toamna târzie a lui 2009, un exemplar cu autograf al lui Invisible, ai luat act în grabă de avatarurile (scuzați cuvântul
Moartea revistelor literare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6510_a_7835]
-
unui spectacol degradant și inutil. Monumentul public și instituțiile ierarhice Dacă am spune, la capătul acestei radiografii, că spațiul artei noastre monumentale este stăpînit de sindromul absolutei dezordini, încă n-am spus nimic. Cele mai grele deșertăciuni, cele mai naive utopii, cele mai lacome chimire, cele mai rafinate lingușeli, cele mai deșănțate avînturi propagandistice și cele mai crispate dorințe de putere se întîlnesc - și se consolidează reciproc - aici. Nu există formațiune politică, organizație cu pretenții reprezentative sau domeniu al vieții publice
Negoțul cu eternitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6533_a_7858]
-
dureroasă a scriitorului care nu-și mai recunoaște propria cultură. „}ara” (Irlanda) sucomba gradual. Spiritul ei genuin se descompune precum efigiile roase de timp, de pe vechile monede. Caracterul (tradițional) irlandez a ajuns o poveste, daca nu, pur și simplu, o utopie. Bătrînele cronici ale presupuselor vitejii medievale s-au erodat, de-a lungul derulării unei istorii nespectaculoase, ajungînd indistincte. Poetul nu mai vrea să le descifreze, preferînd lăsarea lor în uitare. Poemul amintit sugerează, discret, aceasta perfida sucombare : „N-avem prerii
Lumea văzută de Seamus by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6555_a_7880]
-
un diagnostician de idei politice, nu un ademenitor în numele lor. El pune verdicte și depistează orientări, dar nu încheagă programe și nu promite soluții. Scrisă cu prilejul împlinirii unei cifre rotunde de la căderea comunismului în Europa de Est, cartea Despre 1989. Naufragiul utopiei este bilanțul unei catastrofe istorice. Este cronica celor mai importante evenimente petrecute în lagărul comunist și în același timp un comentariu acut pe marginea semnificației lor. Dincolo de nuanțele volumului, ceea ce surprinde la Vladimir Tismăneanu este temerea ca doctrina comunistă, departe
Fler ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6560_a_7885]
-
Dincolo de nuanțele volumului, ceea ce surprinde la Vladimir Tismăneanu este temerea ca doctrina comunistă, departe a fi definitiv răposată, să poată învia sub feluritele avataruri pe care stînga occidentală le ia în ultima vreme. Surprinde grija autorului față de pericolul ca o utopie egalitaristă (toți suntem oameni, deci suntem egali), paradisiacă (raiul trebuie construit pe pămînt) și melioristă (raiul terestru nu poate fi construit decît dacă apare un om nou, mai bun) să aibă parte de o recrudescență cu urmări incalculabile. Pentru Tismăneanu
Fler ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6560_a_7885]
-
a fi o astfel de doctrină înzestrată cu o mare putere de regenerare. Îi tai trei capete și reapare travestită în alte cîteva capete aflate în vogă. Toată cartea e un avertisment teoretic adresat celor care văd în comunism o utopie îngropată. Din păcate, crede Vladimir Tismăneanu, utopia nu e înmormîntată, ci doar naufragiată, putînd oricînd să revină din deriva în care a aruncat-o anul 1989. Dar dincolo de ideile cărții, cu neputință de respins de orice om care a înțeles
Fler ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6560_a_7885]
-
cu o mare putere de regenerare. Îi tai trei capete și reapare travestită în alte cîteva capete aflate în vogă. Toată cartea e un avertisment teoretic adresat celor care văd în comunism o utopie îngropată. Din păcate, crede Vladimir Tismăneanu, utopia nu e înmormîntată, ci doar naufragiată, putînd oricînd să revină din deriva în care a aruncat-o anul 1989. Dar dincolo de ideile cărții, cu neputință de respins de orice om care a înțeles resorturile adînci ale comunismlui, ceea ce atrage la
Fler ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6560_a_7885]
-
are plusuri și minusuri. E bine că persistă la noi o încredere idealistă în poezie, în arta scrisului în general, o spontaneitate creatoare, dacă ineficientă, măcar stenică. Există oameni, în cele mai îndepărtate colțuri ale țării, care trăiesc mai departe utopia cărții, reveria scrisului ca act existențial. Avem și un strat subțire de cititori adevărați, capabili de discernământ literar. Din păcate însă, cum știe toată lumea, în lumea culturală, ca și-n cea politică și-n viața noastră națională în general, predomină
„Am atins o clipă cerul cu palma“ by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/6575_a_7900]
-
Ryan Bingham întruchipează acest ideal, acela de a fi ușor, mai ușor decât aerul, tăind toate legăturile, orice contact, altfel decât pasager. Astăzi aici, mâine altundeva. Desigur, ceea ce propune Ryan pare nebunesc, însă el reprezintă reușita acestui concept, încarnarea unei utopii a diafanității, omul care plutește și care așteaptă să depășească cifra rotundă de 10 milioane de mile, idealul său concretizat sub forma unui card special destinat celor care au depășit cifra rotundă. Întrebat de pilot de unde este, Ryan răspunde gânditor
Singurătatea lui Ariel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6486_a_7811]
-
el în dinți, cheamă spre omologare toate animalele pădurii. În final, scârbită de dulceața prăzii, trimite hârciogul după ceva murături. Asupra sensurilor acestei încercări de dislocare din stereotip s-ar putea discuta destul. Deocamdată, să consemnăm artificiul. Despre Invidia, o utopie livrescă și stoică, nu are rost să vorbesc pe larg. Cu ea începe seria celor mai bune bucăți din carte. Care mai cuprinde o continuare a celor O mie și una de nopți (a o mie și treia, dacă o
Pensula lui Ingres by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6494_a_7819]
-
fie pe cei cu aspect de buldogi, fie cu figuri de urangutani, ce se perindă zilnic pe la televizorul dumneavoastră casnic; fără dreptul, de aici înainte, de a se mai bucura de acest privilegiu, din cauza greșelilor gramaticale ieșind din uzul general. Utopie?... Desigur. Dar... măcar să ne închipuim... * Alții - pe același criteriu al învățăturii însușită de cetățeni, - ar vrea să se reinstaureze pur și simplu sclavia de pe timpul Imperiului roman, dacă tot ne tragem de la Râm... înveți, știi, sus; nu, jos! Ignoranții din
Clase renăscute by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6377_a_7702]
-
presă cu articolele și cronicile publicate în Franța, Statele Unite, Canada, Olanda și Italia este mai voluminos în comparație cu cel din România. Romanul Al doilea mesager-interzis de cenzura din țară - a fost publicat la Paris și cronicarii l-au plasat pe linia utopiilor negative ale lui Huxley, Orwell și Zamiatin. Romanul a fost premiat în Franța și Statele Unite, dar în țară nu s-a bucurat decât de o cronică sau două. Într-o recentă Istorie a literaturii un critic a remarcat că romanul
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
Raynal parcurge viața în sens contrar decât al meu. El se întoarce în insula Belle Isle, iar eu am plecat în exil din insula Belle Isle, Insula Victoriei. Oare am scris eu discursurile unui dictator? Semăna viața mea cu o utopie negativă, parabolă sau alegorie? Sau doctorul Cristea din Zile de nisip seamănă cu mine, și am avut eu porniri tiranice până la distrugerea unui individ? Dar de unde pornește această impresie că „situațiile extreme pe care le-am trăit" revin mereu în
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
de cartof din punga de junk food a eternului domn Goe. Presiunii de a transforma mediocritatea în normă i se poate răspunde într-un singur fel: printr-o poziție de forță, prin „industrializarea" instrumentelor culturale de elită. Ceea ce pare o utopie ridicolă în societatea românească e un mecanism care, în ciuda piedicilor enorme, continuă să funcționeze în societățile prospere. Să mă întorc la Shakespeare. De multe decenii, el se află în centrul unei astfel de industrii. Accesați site-urile marilor edituri (nu
Industria Shakespeare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6418_a_7743]
-
pierdem o parte din text și un final remodelat ca mișcare al interpretului principal, în interiorul diamantului uriaș, în aceeași notă prețioasă ca și întregul spectacol, marcat în egală măsură de distincție, artificiu, ceremonial, cult de sine însuși, frivolitate, proiecție imaginară, utopie, vanitate, ca să numim, pe sărite, doar câteva dintre caracteristicile dandysmului, așa cum îl definește Adriana Babeți. Dacă la creativitatea pur artistică a lui Răzvan Mazilu adăugăm generoasele proiecte desfășurate în beneficiul liceelor de coregrafie din România, inițiativă singulară, și, în genere
Multiplele fațete ale unei personalități by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6439_a_7764]
-
veni vindecarea, în cazul în care ea este posibilă? M.V: A, nu, rasa umană nu mai poate fi vindecată de boala excesului. De altfel societatea umană a intrat într-o epocă ne-utopică, marcată de o totală absență a utopiei. Inventate încă de pe vremea lui Platon, utopiile aveau exact acest rol de plante medicinale pentru umanitate, li se spunea oamenilor că există o soluție rațională (sau divină) pentru a construi o societate suportabilă. Astăzi însă nimeni nu mai poate propune
Matei Vișniec - „Și eșecurile sunt fructul eforturilor noastre“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6356_a_7681]
-
este posibilă? M.V: A, nu, rasa umană nu mai poate fi vindecată de boala excesului. De altfel societatea umană a intrat într-o epocă ne-utopică, marcată de o totală absență a utopiei. Inventate încă de pe vremea lui Platon, utopiile aveau exact acest rol de plante medicinale pentru umanitate, li se spunea oamenilor că există o soluție rațională (sau divină) pentru a construi o societate suportabilă. Astăzi însă nimeni nu mai poate propune serios vreo utopie. Ultima dintre ele, cea
Matei Vișniec - „Și eșecurile sunt fructul eforturilor noastre“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6356_a_7681]
-
de pe vremea lui Platon, utopiile aveau exact acest rol de plante medicinale pentru umanitate, li se spunea oamenilor că există o soluție rațională (sau divină) pentru a construi o societate suportabilă. Astăzi însă nimeni nu mai poate propune serios vreo utopie. Ultima dintre ele, cea comunistă, a distrus chiar și conceptul în sine, ca să nu mai spun că a lasat în urma ei o sută de milioane de morți. Vom trăi deci, în cursul acestui mileniu, fără utopie și vom vedea ce
Matei Vișniec - „Și eșecurile sunt fructul eforturilor noastre“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6356_a_7681]
-
poate propune serios vreo utopie. Ultima dintre ele, cea comunistă, a distrus chiar și conceptul în sine, ca să nu mai spun că a lasat în urma ei o sută de milioane de morți. Vom trăi deci, în cursul acestui mileniu, fără utopie și vom vedea ce se va întâmpla. Culmea este că omul, săracul, se sufocă atunci când nu are posibilitatea de a visa. Toate visele sale însă au fost contrazise de realitate. Nici măcar acea veche utopie a progresului științific și tehnic nu
Matei Vișniec - „Și eșecurile sunt fructul eforturilor noastre“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6356_a_7681]
-
deci, în cursul acestui mileniu, fără utopie și vom vedea ce se va întâmpla. Culmea este că omul, săracul, se sufocă atunci când nu are posibilitatea de a visa. Toate visele sale însă au fost contrazise de realitate. Nici măcar acea veche utopie a progresului științific și tehnic nu mai este valabilă. Promotorii ideii de progres ne-au promis timp de aproape două secole că știința și tehnica sunt făcute să-l elibereze pe om de muncă. Or, ce vedem astăzi? Ca uneltele
Matei Vișniec - „Și eșecurile sunt fructul eforturilor noastre“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6356_a_7681]