47,287 matches
-
sensului de dicționar al adjectivului autohton sînt nativ, indigen, aborigen, băștinaș (primele trei sînt neologisme internaționale, ultimul e un cuvînt mai vechi, derivat din baștina, de origine slavă); li se pot adăuga, prin sensuri secundare și cu unele restricții de uz, neaoș și pămîntean. în realitate, sensul cu care apare azi autohton în majoritatea citatelor românești e unul modificat, extins; neînregistrat deocamdată de dicționare, poate și pentru că translația semantica e foarte lină, aproape imperceptibila. Autohton se folosește ca simplu sinonim contextual
Autohton by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16452_a_17777]
-
recomandat lui Eminescu de Moses Gaster, a stat la temelia Luceafărului. Deodată, acum, acest studiu comparatist dintre poema eminesciana și basmul valah (Față din grădina de aur) prezentat de Kunisch iese din laboratoarele exclusive ale germaniștilor, devenind bun cultural de uz comun. Pentru că Eminescu a avut onestitatea de a dezvălui originea poemului, scriind: "În descrierea unui voiaj în țările române, germanul K/unisch/ povestește legendă Luceafărului. Aceasta e povestea. Iar înțelesul alegoric ce i-am dat este că geniul nu cunoaște
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
fapte, ca și atmosfera de pîndă între putere și opoziție - pîndă la declarații, deoarece faptele trec, de obicei, neobservate - sînt marile răspunzătoare că România a întîrziat nepermis cu reforma. Acuzele între diverși foști miniștri, uriașa energie consumată în explicații pentru uzul presei, în detrimentul gestionării ministerelor vor fi la un moment dat teme ale istoricului de mîine despre deceniul care s-a încheiat, la sfîrșit de secol. Și probabil că nu puțini vor fi cei care se vor întreba cum a fost
Un exemplu care nu se ia by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16478_a_17803]
-
Pe fundalul căreia se conturează esența sufletească a personajelor: lașitatea pacifistă versus patriotismul belicos ce derapează în siluirea rațiunii și compromiterea limbajului. Sub imboldul ideilor primite de-a gata, megafonate de Vocea, lucrurile se precipită. Îndoctrinarea cu locuri comune de uz didactic privitoare la istoria națională, patrie etc. poate deveni în anumite minți deșănțare psihotică. Nu mai puțin periculoasă este și retragerea indiferentă, orbirea în fața violenței, frica de viață, de adevărul și măștile acesteia. Din mrejele ambiguității se țes și cele
Tragicomedii cu evazioniști by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16466_a_17791]
-
amintește o sintagmă glumeață din vremea copilăriei sale - "model nea Gheorghe" = "obiect grosolan, nefasonat" (p. 157). Ca și Ion ("să vorbească și nea Ion, că și el e om") sau Vasile, alte nume selectate în timp de vorbitori pentru un uz glumeț și depreciativ, Gheorghe aparține seriei onomastice tradiționale, fiind unul dintre cele mai populare nume calendaristice, în special în mediile țărănești. E probabil ca Gheorghe să fi asumat semnificațiile cele mai "rustice" (suferind și o devalorizare previzibilă) pentru că e, între
"Nea Gheorghe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16488_a_17813]
-
Minciuna continuă să fie în România cucoană mare. Așa am pornit în 1990, așa continuăm. Se behăie demagogic despre egalitate și democrație. Ce egalitate e aceea în care unii români sunt mai egali decât alții? Cred că zece ani de uz și abuz al legii 42, a "revoluționarilor" cocoțați în corcodușul puterii, sunt suficienți pentru câteva ore de protest împotriva comunismului. Legea 42 e abuzivă și dintr-un motiv care probabil îi va uimi pe mulți. Așa cum se știe, legea îi
Murdar, uscat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16480_a_17805]
-
nuanțele de amiciție și de cordialitate respectuoasă. Pe hîrtie, inventarul poate părea bogat: manualele de corespondență, dintre care multe traduse și adaptate din alte limbi, conțin uneori o mare varietate de formule, dintre care prea puține sînt cu adevărat în uz. Ar fi interesant să supunem unui test cît mai multe din formulele deja înregistrate, pentru a verifica și cîte din cele valabile în trecut mai sînt folosite astăzi. Diferența poate fi urmărită și prin examinarea volumelor de corespondență ale unor
Stilul epistolar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16510_a_17835]
-
practice ale materialului. Prefer însă, în acest spațiu limitat, o abordare mai puțin riguroasă, ba chiar supusă judecății subiective: în încercarea de a decide, dintr-un corpus de formule de acum aproximativ 100 de ani, care sînt complet ieșite din uz și care au supraviețuit, cu grade diferite de acceptabilitate. Unele cazuri mi se par foarte limpezi; nu mai pot apărea altfel decît în citate sau în parafraze ironice formule precum: "Al dumitale stimător" (Jarník, 1900), "Al dumneavoastră iubitor" (Goga, 1906
Stilul epistolar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16510_a_17835]
-
unor corpusuri epistolare publice: listele de discuții și "Cărțile de oaspeți" din Internet. Formulele de azi cuprind în genere salutări, gînduri sau un nedefinit toate; adjectivele preferate sînt bun sau mult, ceea ce nu permite foarte multe variații. S-a extins uzul formulei afective "Cu drag", care presupune totuși o relație de prietenie mai apropiată. Neutre și generale, de folosit în orice ocazie, mi se par "Cu cele mai bune gînduri" și "toate cele bune", poate și "numai bine". Registrul formal selectează
Stilul epistolar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16510_a_17835]
-
Rodica Zafiu Una dintre trăsăturile caracteristice ale limbii române actuale e diversitatea ei stilistică, determinată de multiplicarea și diferențierea situațiilor de comunicare, a contextelor de uz; se înțelege că o asemenea diversitate nu individualizează româna între alte limbi moderne (căci fenomenul e comun, cel puțin pentru toate limbile din culturi asemănătoare), ci deosebește limba actuală de cea din secolele trecute. Mai mulți lingviști români au afirmat
Diversitate stilistică... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16539_a_17864]
-
aprecierea comentatoarei, discursul acestora, cantonat în formulări seci și stereotipe, nu a reușit să-și transmită mesajul alegătorului. În contextul situațional în care a fost folosită, formula limbaj lemnos - trimițînd fără echivoc la sintagma limbă de lemn, larg încetățenită în uzul lingvistic al ultimului deceniu - presupune o 'alunecare' semantică, circumscrisă situațional și favorizată de structura sa originar metaforică. Deși evoluția semantică - schimbarea sensului, ca și îmbogățirea semnificațiilor unui cuvînt sau ale unei grupări lexicale mai mult sau mai puțin fixate - reprezintă
"LIMBAJ LEMNOS" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16551_a_17876]
-
mai mult sau mai puțin fixate - reprezintă un fenomen lingvistic general și firesc, mutațiile înregistrate de sintagma limbă de lemn reprezintă o situație oarecum aparte sub aspectul modalităților specifice de realizare, care implică o complexă condiționare socială atît din perspectiva uzului, cît și din cea a situării în sistemul limbii. Formație metaforică la origine, creată în limba rusă - cum arată Françoise Thom în binecunoscuta lucrare căreia i se datorește larga răspîndire a sintagmei - a fost utilizată inițial pentru a denumi 'percutant
"LIMBAJ LEMNOS" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16551_a_17876]
-
resentimente, făcînd să prevaleze reacțiile afective asupra judecății lucide, este nociv și iresponsabil. E drept însă că succesul unui asemenea discurs presupune și un electorat pe măsură, orbit de resentimente și acționînd mai ales sub formă de reacție afectivă, refuzînd 'uzul rațiunii', discernămîntul lucid și realist între posibilități (social-istorice) și dorințe personale (care, nu arareori, vin în contradicție cu cele ale ansamblului societății). Din păcate, în viața socială și politică românească a ultimului deceniu au prevalat - contraproductiv - reacțiile și atitudinile visceral-afective
"LIMBAJ LEMNOS" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16551_a_17876]
-
politicii, care umple paginile revistei cu indignări, sarcasme, pamflete - și prea puțin cu veritabil umor, mai ales de limbaj. Strategia pseudonimelor transparente e coerentă cu cea a numelor comice ale personajelor din teatrul vremii, dar nu e departe nici de uzul actual (pentru care, din nou, ne putem gîndi la Academia Cațavencu). Pseudonimele - Cloncănescu, Ion Moderatovici - sînt totuși cam prea transparente și prea serioase, mai ales cînd devin civice și patriotice - N.T. Cetățenescu, Ioanne A. Romanescu. Apar în paginile revistei și
Gheliruri, chilipiruri și locmale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16557_a_17882]
-
atît de periculoase, cred că trebuie studiat mai amănunțit, din perspectivă sociolingvistică, pragmatică, psihologică, spațiul acordat prin tradiție limbajului violent în societatea românească. Caracteristic mi se pare în acest domeniu raportul paradoxal dintre o frecvență mare a actului agresiv în uzul vorbit (insulte, imprecații, termeni vulgari) și o cenzură puternică care îi împiedică apariția în spații "oficiale". Există un contrast evident între mulțimea banalizată a înjurăturilor și a cuvintelor grele din experiența cotidiană și sistematica lor omitere din pagina scrisă, pînă
Paradoxuri ale limbajului agresiv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16577_a_17902]
-
omitere din pagina scrisă, pînă și din dicționare. Paradoxul se reflectă și în zona termenului opus, constituit de expresia politeții în limbaj: aceasta are - ca inventar - mijloace complexe, de o mare diversitate, dar se manifestă cu o frecvență redusă în uz. Am întîlnit de mai multe ori reacția unor studenți străini care, parcurgînd primele pagini dintr-un manual comunicativ sau dintr-un ghid de conversație, puși în fața lungilor liste de formule ceremonioase, întreabă, cu un amestec de respect și de neîncredere
Paradoxuri ale limbajului agresiv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16577_a_17902]
-
nega subtextul "pasional" al unora (destule) din paginile d-lui Pecican, probă a angajării lor într-un circuit al vocației și al bunei credințe, însă a le răspunde nesocotindu-le tăietura logică și urbanitatea constantă a ținutei înseamnă a face uz de politica struțului. Ovidiu Pecican e unul din paladinii nu tocmai numeroși ai cauzelor bunului simț și, dacă vreți, ai "atitudinii politice corecte" în sfera presei noastre actuale, "rebel" înțelegînd a lupta strictamente conform codului cavaleresc.
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
Nu e ușor de descoperit cine a lansat formula leului greu; e însă destul de clar că ea provine tot din mediul specialiștilor în finanțe, pentru că a fost folosită de la început în anunțarea și dezbaterea procesului. în momentul de față, în uzul curent, cele două desemnări se concurează reciproc: leul nou e oficial, dar leul greu pare să se bucure de mai mare popularitate. Prețurile se afișează în genere în lei grei, dar nu e exclusă din anunțuri nici cealaltă formulă. Pe
"Leu greu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11864_a_13189]
-
curente ale adjectivului prolific e parțială și oarecum limitativă; singurele accepții prezente în DEX sînt "care se înmulțește foarte repede" și "care are capacitatea de a se înmulți". A califica un autor ca prolific (formulare cu tradiție, admisă tacit în uz de multă vreme) ar fi așadar, potrivit DEX-ului, o eroare. Nu toate dicționarele sînt atît de restrictive; în Micul dicționar academic (MDA, 2003), ramificarea semantică e mai bogată: alături de înțelesurile "(despre ființe:) care se înmulțesc ușor și repede" (cu
Prolific by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11887_a_13212]
-
paranteze sau note). Alte abrevieri de acest tip, pentru cuvinte cu mare frecvență și ușor de reconstituit în context, folosite de elevi în notițe, combătute de școală, sînt simțite că o deviere supărătoare pentru că apar în interiorul textului. Unele sînt de uz personal, cîteva de uz comun și destul de vechi: pt. sau ptr. (= pentru), f. (= foarte), pdv (= "punct de vedere") etc.; le găsim folosite cu sau fără punct, f adesea repetat cu intenție expresiva (ff urgent !). Categoria apare adesea în mesajele din
Abrev în RO by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11908_a_13233]
-
abrevieri de acest tip, pentru cuvinte cu mare frecvență și ușor de reconstituit în context, folosite de elevi în notițe, combătute de școală, sînt simțite că o deviere supărătoare pentru că apar în interiorul textului. Unele sînt de uz personal, cîteva de uz comun și destul de vechi: pt. sau ptr. (= pentru), f. (= foarte), pdv (= "punct de vedere") etc.; le găsim folosite cu sau fără punct, f adesea repetat cu intenție expresiva (ff urgent !). Categoria apare adesea în mesajele din internet, dar și în
Abrev în RO by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11908_a_13233]
-
extins procedeul, destul de folosit azi în mesajele electronice, la abrevierea verbelor, de pildă vb pentru diferite forme ale verbului a vorbi : "au început să vb urat" (Cool Girl). În ultima vreme, s-a extins mult abrevierea ro pentru România: de la uzul "oficial", nu cel de identificare a mijloacelor de transport, ci acela al adreselor din Internet. Răspîndirea se explică prin comoditate, prin preferință pentru un cod comun de generație, dar poate și pentru a indica o oarecare minimalizare ironică, incompatibilă cu
Abrev în RO by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11908_a_13233]
-
la informația "Pepsi la litru") concentra un joc de limbaj (dialogul surzilor) bine reprezentat și în folclorul românesc. La începuturile anilor �90 a avut un succes destul de mare și formula "V-am prins, vrăjitoarelor!", care o oferit unei exclamații de uz frecvent ("v-am prins!") un adaos mai curînd absurd. Unele enunțuri au rămas în uz tocmai prin devierea lor lingvistică, prin anormalitatea formulării stîngace: "Prietenii știu de ce", " Perfect pentru familia mea". Persistența s-a datorat și capacității de adaptare a
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
în folclorul românesc. La începuturile anilor �90 a avut un succes destul de mare și formula "V-am prins, vrăjitoarelor!", care o oferit unei exclamații de uz frecvent ("v-am prins!") un adaos mai curînd absurd. Unele enunțuri au rămas în uz tocmai prin devierea lor lingvistică, prin anormalitatea formulării stîngace: "Prietenii știu de ce", " Perfect pentru familia mea". Persistența s-a datorat și capacității de adaptare a enunțurilor la situații comunicative foarte diferite: "Prietenii știu de ce" poate funcționa ca un substitut general
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
de exprimare a neîncrederii în spusele interlocutorului, mi se pare cea mai surprinzătoare. Succesul ei este incontestabil, mai ales în limbajul tinerilor: mi-a fost comunicată de studenți, are sute de atestări în Internet, unde se găsesc chiar comentarii asupra uzului: "reclama asta a introdus un nou mod de a-ți manifesta neîncrederea, în limbajul urban Ťtrendyť. Adică am văzut pe cineva manifestându-și neîncrederea în spusele partenerului de conversație prin replici din reclama Milka: Ťsigur că da, și marmota învelea
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]