1,553 matches
-
instală. Apoi, un microfon cu rază mare și cu o antenă de treizeci de centimetri diametru, pe care o prinse deasupra camerei video, pe un suport. Hagar își spuse că era o aparatură greoaie, dar eficientă. Gorevici se lăsă pe vine și începu să privească cu atenție în junglă. Cei doi ascultau sunetul ploii, așteptând. Urangutanul vorbitor dispăruse din presă, în ultimele săptămâni. Povestea dispăruse, la fel cum se întâmplase și cu alte relatări despre animale, care nu se dovediseră adevărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
lor? Și la ce se așteptase exact? Armanoush se simțea ușor dezorientată pe când se Întreba dacă lucrurile ar fi stat altfel dacă vorbea cu un grup de intelectuali. Armanoush și-a dat treptat seama că poate aștepta o recunoaștere a vinei, dacă nu chiar niște scuze. Și totuși, scuzele nu au venit, nu pentru că nu ar fi compătimit-o, căci se părea că o făceau, ci pentru că nu vedeau nici o legătură Între ele și autorii acelor crime. În ea, ca armeancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și a păstra totul În ordine, mătușa Banu a scos Sfântul Coran pe care Îl ținea Într-o Învelitoare Împodobită cu perle, Într-un sertar al noptierei. L-a deschis la Întâmplare și a citit: „Sunt mai aproape de tine decât vâna gâtului“ (50: 16ă. — Allah, a oftat ea. Ești mai aproape de mine decât vâna gâtului meu. Ajută-mă să rezolv dilema asta. Dă-mi fie fericirea celor neștiutori, fie puterea de a suporta știința. Ți-aș fi recunoscătoare, orice ai hotărî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care Îl ținea Într-o Învelitoare Împodobită cu perle, Într-un sertar al noptierei. L-a deschis la Întâmplare și a citit: „Sunt mai aproape de tine decât vâna gâtului“ (50: 16ă. — Allah, a oftat ea. Ești mai aproape de mine decât vâna gâtului meu. Ajută-mă să rezolv dilema asta. Dă-mi fie fericirea celor neștiutori, fie puterea de a suporta știința. Ți-aș fi recunoscătoare, orice ai hotărî, Însă, te rog, nu mă face atotștiutoare și neputincioasă În același timp. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Inutilitatea rolului mumie, intrigei vanitate și cleioase, care flatau retina și timpanul, sufletul burghezului a făcut loc interpretărilor cu mișcări de piață, de uzină, de epocă. Pentru ele se cere actorul danțator pe acțiune, lumină, decor. Magnet sau metrou în vîna New York-ului, iată viziunea actorului Douglas Fairbanks”. „Însemnări despre arta mută”, apărut în numărul 5 al revistei, pune alături imaginile a doi actori reprezentativi: Fairbanks („cavalerul romantic al vremii”, apreciat și de Meyerhold) și Chaplin („vagabondul sentimental prin excelență”). Ambii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o deschizătură la picioarele lor. Era o intrare pătrată, care ducea în cală. O scară metalică, perpendiculară, dispărea în întuneric. Mirosea oribil... — Deci așa arată clasa a patra, suspină Tomoe fără să vrea. — Gaston Bonaparte! Marinarul s-a lăsat pe vine și a strigat înspre cală. A apărut un cap dinspre întunericul calei, de parcă ar fi așteptat să fie strigat. Nu era Gaston Bonaparte, ci bucătarul vasului. Avea un șorț alb, legat la brâu, și un satâr în mână. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Non, non, câine-san. La revedere! Bătrânul câine și-a înălțat capul și l-a privit fix. Se putea citi ceva înduioșător în ochii lui. Păreau să-l implore pe Gaston să nu plece fără el. Gaston s-a lăsat pe vine și l-a mângâiat pe cap. Privind în ochii triști ai câinelui, părea că înțelege ce vor să-i spună. Câinele nu avea nici un stăpân care să-i poarte de grijă; era urât și bătrân și tușea îngrozitor. Era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pe sub glii ți-am auzit a inimei bătaie zgomotoasă. Pământul răspundea. GORUNUL În limpezi depărtări aud din pieptul unui turn cum bate ca o inimă un clopot și-n zvonuri dulci îmi pare că stropi de liniște îmi curg prin vine, nu de sânge. Gorunul din margine de codru, de ce mă-nvinge, cu aripi moi atâta pace, când zac în umbra ta și mă dezmierzi cu frunza-ți jucăușă? O, cine știe? - Poate că din trunchiul tău îmi vor ciopli nu
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
de geamuri razele de lună. În piept mi s-a trezit un glas străin și-un cântec cîntă-n mine-un dor, ce nu-i al meu. Se spune că strămoși, cari au murit fără de vreme, cu sânge tânăr încă-n vine, cu patimi mari în sânge, cu soare viu în patimi, vin, vin să-și trăiască mai departe în noi viața netrăită. Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud cum se izbesc în geamuri razele de lună. O
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
LUI PAN I - Pan către nimfă Cu strai de broască-n păr răsai din papură, o undă vrea să te cuprindă și nisipuri prind să fiarbă. Ca dintr-o nevăzută amforă rotundă îți verși mlădie trupul gol în iarbă. Și vâna de la tâmple îmi zvâcnește cu gușa unei leneșe șopârle ce se prăjește-n soare, mișcarea ta mi-adie murmur de izvoare. Ca pâinea caldă eu te-aș frânge, mișcarea ta mi-azvîrle clipe dulci în sânge. Nisipuri prind să fiarbă. Vară
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
zăceau la pământ două statui sparte. Una de bărbat și alta de femeie, probabil ultimii protectori ai satului. Erau din materiale de calitate, și cineva le curățase de glod, încercând să le recupereze. În timp ce mă uitam la ele stând pe vine, am zărit o viperă. Se încălzea la soare pe o grămadă de olane sparte, la mai puțin de un pas de mine. Era mare și lungă de peste trei picioare. Ridicase capul și pipăia cu limba despicată aerul, cumpănind dacă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a cuiva care, plecând într-o călătorie, se ascunde în spatele unor convenții nefirești, menite să mascheze durerea și să nu provoace spaimă în sufletul celorlalți. Astfel că m-am uitat la ea mai atent și am observat cu surprindere pulsul vinelor de la gât, neregulat și tumultuos. Iubita mea, căci astăzi am curajul s-o numesc astfel, mi-a observat panica din priviri și, emoționată, mi-a spus: - Nu vorbi despre asta, te implor. Poate fiindcă eram de-acum amândoi în vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de paravane colorate. E un lucru inexplicabil, pentru că, nicăieri altundeva toaletele nu sunt așa, goale - nici În case, nici În gări, nici În cinematografe. Kevin nu făcea niciodată pipi la școală, căci se rușina să fie văzut cu pantalonii În vine și cu fesele goale. Paznicul Guglielmo, condamnat să controleze băile, Își luase liber ca să-și fumeze țigara În bună pace. — Dă-mi-l pe Totti, porunci Anzalone. — Prima dată arată-mi c-c-câte-mi dai În schimb, răspunse Kevin bâlbâindu-se. Figurina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Până atunci, stai pe-aici prin curte, să nu te depărtezi. Mai bine te-așezi pe banca de la gropanul de apă și stai liniștit. Îi părea rău de el, iar gând se mai gândea că are și sângele lui în vine, simțea cum i se zdrențuiește sufletul. Popa Barbu era un om voinic, cu o uitătură cam critică și cu barba zburlită. Îl ascultase cu luare-aminte pe spătar și ceruse un coș de ouă proaspete pentru că era Joimariul. Pe urmă pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
obțin o finanțare de la Ministerul Culturii, chiar acum o să-l sun pe tata să ne pună pe listă cu proiectul ăsta. Dar țelul lui Andrei Ionescu nu era să se evidențieze la serviciu, ci să scrie. Publicase deja un roman, Vâna, și voia să ajungă un romancier de succes, să i se traducă operele și să intre în manualele școlare. De aceea avea grijă să frecventeze toate locurile în care erau scriitori, să fie simpatic, să se împrietenească, să discute, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de câte una, iar de multe ori vorbea porcos și direct, chiar de la început, pentru că știa că asta le ofensează. A doua oară se îndrăgostise rău, cam pe vremea în care era proaspăt angajat la Academie și începuse să scrie Vâna. Ea era studentă la Istorie și venise să-și adune material pentru teza de licență. O chema Andreea. S-au plimbat pe străzi, și-au spus aproape tot ce aveau pe suflet, s-au sărutat tremurând. Apoi ea a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
doar mă lovisem la picior, dar nu se vedea nici o zgârietură. Deși așteptam de o veșnicie să devin femeie, iată că nu săream în sus de bucurie și nici nu mă repezeam să le spun mamelor mele. Stăteam acolo, pe vine, ascunsă de crengi și mă gândeam: copilăria mea s-a sfârșit. O să port un șorț și va trebui să-mi acopăr capul. Nu va mai trebui să car lucruri și să le aduc în timpul lunii noi, ci o să stau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un hipopotam care stătea pe picioarele de dinapoi, cu o burtă enormă și o gură imensă, zâmbind. - Taweret, a zis ea, mângâind figurina de lut și apoi ducând mâna la pântecul meu. M-am încruntat. Ea s-a așezat pe vine, ca o femeie care naște, și-a pus figurina între picioare și făcând o pantomimă, mi-a arătat că Taweret mă va ajuta să nasc ușor. Doamna casei credea că mie mi-e frică de naștere. Am dat din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pahar, fiindcă am auzit apa curgând îndelung, pesemne ca s-o mai răcească, apoi a băut apă, aruncând în chiuvetă restul din pahar, și-a tras un scaun și s-a așezat, în acest timp eu m-am pus pe vine, lângă biroul meu, am scos cu grijă, ca să nu fac zgomot, sertarul de jos și l-am așezat pe covor, în spatele sertarului îmi dosisem lucrurile despre care nu voiam să știe mama, decorația pe care o primisem de la bunicu’, cutia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o bruscă amorțeală, care o Împiedică să mai aibă măcar un singur gînd coerent. Luptă În zadar Împotriva amorțelii. Picioarele n-o mai susținură și, dînd drumul pietrei din mînă, se prăbuși pe dolmen. Strigătul care Îți Îngheța sîngele În vine se repercută deasupra landei și-l făcu să tresară pe Ryan, cufundat În scris În micul lui apartament din far. Se năpusti pe drumul de pază, Înarmat cu un binoclu cu vedere nocturnă pe care-l duse la ochi privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
amatorilor de gang bang și de pluralitate masculină. Și aici, germenul inițial Îl constituie un cuplu care practică un contact intim - adesea o felație. Curând, cei doi parteneri sunt Înconjurați de zece-douăzeci de bărbați singuri. Așezați, În picioare sau pe vine, aceștia se masturbează asistând la scenă. Uneori, lucrurile se opresc aici, cuplul revine la Îmbrățișarea inițială, iar spectatorii, Încetul cu Încetul, se Împrăștie. Alteori, cu un semn al mâinii, femeia arată că dorește să masturbeze, să sugă ori să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cum se Întețește vântul de Miazăzi, aducând cu el un miros pe care Începeam să-l recunosc deja. Era acrișor și tăios. Curând, auzirăm și tunetul nesfârșit al Mării celei mari, amestecat cu niște pârâituri ce-ți Înghețau sângele În vine - ziceai că pământul Însuși se rupe În bucăți care se rostogolesc În Marea cea mare. Grăbiți, ne urcarăm pe un deal molcom acoperit de stânci plate și, odată ajunși pe culme, văzurăm În sfârșit capătul tuturor pământurilor. - Tată! - am strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
oamenii aceia. Vrem și noi să-l vedem. I-am dus să-l vadă, iar ei s-au speriat și mai tare când au văzut În ce fel Îl țineam legat, bine ghemuit Între doi bulumaci. - Și zici că prin vinele lui curge sânge din sângele Tatălui? Le-am spus că da, iar ei abia din clipa aceea ne ascultară Întru totul. - Și dacă Îi bateți pe cei ce vin pe urma voastră, la fel o să-i legați? ne mai Întrebară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și atunci, mi-am Înfipt dinții În beregata lui, mușcând precum pisicile cele mari pe care le zărisem pe tărâmul Dogonilor. Mușcam și-mi răsuceam capul dintr-o parte În alta, smulgând bucăți din carne, fărâmând oase și spintecându-i vinele și tendoanele. Când m-am sculat de sub el, nu mi-am mai găsit sulița. Omul acela frumos pe care avea să-l ia Umbra se târa pe coate, ținându-se cu amândouă mâinile de beregată, iar printre degete i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Cică tare frumoasă mai era când era tânără. - Lasă măi Zarge, măi, se apără bătrâna, cu glas răgușit, și-și afundă chipul mai adânc Între blănuri. Am privit-o, cum să n-o privesc. Pielea de pe picioare Îi atârna, iar vinele cafenii de pe mâini Îi făcuseră gîlci. Era aplecată de spate și gura Îi duhnea. Mâna stângă Îi tremura, iar din ochi Îi curgeau urdori galbene. - Siloa, i-am spus apropiindu-mă de ea. Îl mai ții minte pe Moru? Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]