3,641 matches
-
despărți sâmburele de măr iată de ce, vântul bate peste omniprezenta contopirii iată de ce, îmi șterg amprentele, pașii sau urmele, căci locuiesc în propria alergare, de mine însumi; dar știu că la sfârșit mă va frânge acea odihnă verticală care mă vânează *** nu un ghimpe ci o cruce am în coastă, răstignita foarte aproape de bătăile palpaitoare ale flăcărilor poate această cruce se va transforma în rug dacă și numai dacă voi face din eșafod un loc sfânt *** înfășoară-mă în giulgiul
POEME ANONIME de SERGIU SAVA în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346082_a_347411]
-
meu, Răzvan, eroul real al acelor poezii și tot în acel an, am primit interdicția de a mai publica din partea cenzurii, după volumul Îmblânzitor de vieți furate apărut la Editua Albatros. În România acelor ani, cenzura devenise din vigilentă, absurdă, vâna orice fel de trimitere ori aluzie voită sau nu, reală sau nu, la dictatură și la cuplul de dictatori. Până la revoluție nu am mai avut permisiunea să public decât cărți de copii..., dar a fost o experiență pe care nu
INDIA CA SPAŢIU SPIRITUAL INTACT ÎNTR-UN DIALOG CU SCRIITOAREA CARMEN FIRAN, AUTOAREA ROMANULUI “INDIA ÎMPOTRIVA CUVINTELOR” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356068_a_357397]
-
De supărare că-și pierduse și bărbatul și băiatul în aceeași zi, nevasta vânătorului plânse și plânse și plânse, până ce își pierdu vederea cu totul. Copila ei rămase de-acum singură să aibă grijă de casă și crescu învățând să vâneze în acea pădure, având grijă să ocolească zi de zi lacul care îi înghițise tatăl și fratele. Într-o zi, întârzie în pădure mai mult decât de obicei și pe drumul spre casă o prinse noaptea. Era de acum o
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
atentă la fiecare zgomot din jur. Deodată, pe cărarea care ducea spre lac, chiar în fața ei, apăru un balaur uriaș cu două capete, care își târa printre copaci coada mai ascuțită decât o suliță. Fata vânătorului apucă arcul cu care vâna de obicei, gata să săgeteze arătarea care îi aținea drumul. - Crenguța, sunt eu, Brăduț, fratele tău, șuieră balaurul! Fata scăpă arcul și căzu în genunchi când auzi vocea omenească. Arătarea își apropie capetele de ea și limbile lungi de un
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
tuturor, aruncatul sloiurilor de gheață direct în stradă, iată doar câteva fapte care m-ar scandaliza în Germania sau Spania, dar care în România mi se par chiar simpatice. Ajung uneori nu doar să le tolerez, ci chiar să le vânez, gustându-le pe-ndelete. De pildă, mi-a făcut plăcere să frânez brusc, pentru a acorda prioritate unui șir de gâște perfect aliniate, conduse de un gâscan țanțoș și tacticos, cu moț țeapăn. Tabloul acesta idilic, desprins parcă dintr-o felicitare
ROMÂNIA EDUCATIVĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368992_a_370321]
-
de douăsprezece persoane, ovală, din nuc. După ce a mâncat supa de tăieței, adusă din cuhnie și a mușcat de două ori dintr-o felie de pâine, s-a ridicat de la masă. - Nu-mi place friptura de iepure. De ce l-a vânat nenea Costică? Îmi pare rău de el..., avea și el viața lui, familia lui... - Să vă aduc, conașule, tocană de cartofi? a intervenit Frusina, care stătea în picioare lângă el. - Adu! După masă, așa cum era orânduit, Alexandru a fost condus
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
să-l beau pentru toți/ așterne-mi un pat mai alb ca uitarea/ și doi lotuși pe pleoape/ că două păsări albe/ cu vremea pereche/ din putregai de frunze și iluzii/ mă fure lumina// iubito mi-e frig/ mi-e vânat trupul de vechi amăgiri/ corbii îmi cântă mereu mai aproape/ tu toarnă-mi răgaz/ citește-mi o rugă/ de nu poți aștern-mi pe urme/ volbură și flori/ iubito mi-e frig”. Agafia Drăgan are ceva bacovian în vers, o
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
crezut cu naivitate că tot ce zboară se mănâncă. Și am văzut că nu-i așa! Că pe geamul la care mă uitam cu speranța că se va deschide, se așeză o muscă. Eu am dat cu piatra să o vânez! Și nu știu dacă am nimerit musca, dar geamul l-am spart. Și, prin spărtură, în loc să apară chipul dorit de mine, apăru un bărbat care tocmai se lăsase la vatră și care mă obligă să plătesc stricăciunea. Și nu avui
SĂPTĂMÂNA ÎN CARE AM STAT ÎN ECLIPSĂ de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369309_a_370638]
-
navigare în Antarctica Amundsen a avut-o în 1898 la bordul vasului „Belgica”. Dar la 14 ianuarie 1911, cu vasul “Fram”, el și echipajul său au intrat în Golful Balenelor din Marea Ross și s-a pregătit pentru iarna arctică. Vânau foci și balene pentru hrana lor și a câinilor. Iar doi câini răniți i-au sacrificat drept hrană pentru câinii sănătoși. După ce-au înfipt steagul norvegian la Polul Sud, s-au retras imediat la campusul lor de iarnă, format
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (3) – USHUAIA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369313_a_370642]
-
Consumau măduva și carnea macră, iar grăsimea animalului producea energia necesară înfruntării climei ostile subantarctice. * Alt trib de indigeni, denumit Haush, fiind de pe coasta Atlanticului de Sud, pe lângă arcuri și săgeți, foloseau și harpoane pentru prinderea animalelor marine, pescuiau și vânau lupi de mare din canoe. S-a estimat că tribul Haush era puțin numeros: în jur de vreo 500 de indigeni în urmă cu două secole, conform lui Thomas Bridges (1842-98), autorul cărții „The Uttermost Part of the Earth” [Cea
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (3) – USHUAIA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369313_a_370642]
-
2015 Toate Articolele Autorului FRICA DE PRIMUL PAS ÎN VIAȚĂ În peretele de stâncă E un cuib c-un singur pui, Într-o crăpătură-adâncă, Neștiută nimănu i. A crescut puiuțul mare, Vulturi sunt părinții săi, Îl ademenesc să zboare, Să vâneze printre văi. - Hai din cuib în colț de stâncă, Vino-ncet, cu pașii mici Și în viață te aruncă Drept și mândru, ei, ce zici ? - Hai acuma, deodată, Fă-ți curaj fără să țipi Și cuprinde lumea toată Dintr-o dată
FRICA DE PRIMUL PAS ÎN VIAŢĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369426_a_370755]
-
acesteia sau posibila existență a unui urmaș al lui Dracula. Nu dorea să-și înspăimânteze tovarășul de luptă și să dea de bănuit că poate fi un viitor vampir. - Astăzi ne odihnim în liniște și pace! Trimite câțiva tineri ca să vâneze un cerb sau o căprioară și doi călăreți să caute un han prin apropiere și să aducă vin ca să ne ospătăm pe săturate. Avem nevoie de forțe proaspete. În noaptea asta chefuim, ne ospătăm și dormim, iar mâine dimineață ne
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
peșteră unde aprinde un foc. La lumina flăcărilor vede pictate pe pereți animalele pe care le ucisese, dar și altele, considerată de Sânger ca fiind nemaivăzute. Destul de ciudat pentru un vânător care, putem presupune că știa fauna pe care o vâna. Sau poate tigrii de peșteră (felina de la Cuciulat) sau „rinocerul” de la Coliboaia îi erau necunoscute? Flăcările și chinurile sufletești ale personajului dau o ciudată impresie de mișcare a ființelor de pe pereții peșterii. În nebunia sa, Sânger aruncă săgeți spre ele
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369413_a_370742]
-
era agricultura, păstoritul sau, mult mai târziu, producția industrială. Constatăm că, în timp, a fi vânător este un privilegiu, condiționat însă de respectarea unor reguli foarte stricte. Precum știm, în întregul Ev Mediu, dar și mai târziu, dreptul de a vâna îl aveau, exclusiv nobilii, iar practicarea acestui gen de activitate de către țărani era pedepsit cu moartea. Chiar și în contemporaneitate vedem cum pentru a vâna îți trebuie nu numai documente care să-ți ateste acest drept ci și unelte scumpe
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369413_a_370742]
-
foarte stricte. Precum știm, în întregul Ev Mediu, dar și mai târziu, dreptul de a vâna îl aveau, exclusiv nobilii, iar practicarea acestui gen de activitate de către țărani era pedepsit cu moartea. Chiar și în contemporaneitate vedem cum pentru a vâna îți trebuie nu numai documente care să-ți ateste acest drept ci și unelte scumpe, o anumită uniformă și, mai presus de orice, un comportament bazat pe un cod deontologic. Nu lipsesc nici insignele specifice, o gastronomie rafinată și laborioasă
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369413_a_370742]
-
abscons» (cu zeiță «în plin orgasm al florii de cireș» - p. 53), cu «sex fluid de stea, / [...] / și-o poză ce rămase grea» (Post restant, p. 54), ca într-un „final cu Cleopatra“ («Mori, mă-mbie Cleopatra, / Când cu picioroangele / Vânam faraoangele. // Iar cu supraringhișpilu / Desecasem debil Nilu; Pe când azi trec Gangele, / Lingându-mi falangele.» - p. 55), până se răscoală-n sinele auctorial acel vânt negru / thanatic («Prăbușiri de calciu-n oase moi, / nici o rană drepți nu poate sta; / limba-i
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
trăiești în trecut, să bocești? Când copiii îți mor de foame, tu visezi și oftezi? Ridica-te și fă ceva, gândește K. Problema e că mama nu era învățată să prindă șoareci, nici să sară gardul de sârmă ghimpată ca să vâneze curcani și câini sălbatici. Acel „fă ceva”, la ce se gândea mama, oare? Mama lui K nu contemplă un mod ingenios de a prinde șoareci pentru supă; numai o adolescentă bine instruită de tată putea să vină cu o asemenea
JOCURILE FOAMEI (2) de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369649_a_370978]
-
ești o jucărie, poți găsi o cale prin care să faci binele și nu râul, poți pune oare o oglindă în fața auditoriului care se distrează? Gata rezumatul. Personaje: Katniss - 17 ani, se oferă tribut în locul sorei ei de 12 ani; vânează în pădure de 5 ani, împreună cu Gale; tatăl mort; locație: Filon , minerit. Prim - 12 ani, sora lui K, iubește animalele, învață să vindece oamenii. Gale - partener de vânătoare, frumos, puternic; tatăl mort; locație: Filon , minerit; promite să aducă mâncare familiei
JOCURILE FOAMEI (4) de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369651_a_370980]
-
respectă orice om care face fapte bune (Finick, Rue) à câștiga pâinea din districtul lui Rue - nu dă în cap omului care i-a făcut un bine (Finick îl salvează pe Peeta, Rue o ajută) - se vede egală cu bărbații (vânează), adulții, oamenii din top (Capitoliul, odihniți și bine hrăniți), cei școliți (creatorii de joc), președinta Coin. - e școlita, instruită foarte bine în ceea ce face - e îndrăzneață, perseverența, ingenioasă - are realizările ei în viață, nu trăiește din munca altora, nu absolvă
JOCURILE FOAMEI (3) de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369650_a_370979]
-
Acasă > Versuri > Ipostaze > BLESTEMUL Autor: Râul Bâz Publicat în: Ediția nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Sunt lacom vânat cu fluturi obezi, din lacrimi de țestoasă îngrășați, năvălitori în agreste cirezi, cu fire prelungi, sidefii, legați. Un zeu vânător și nouri hăitași aleargă-n urma lor gesticulând, stranii fantasme cu chip de incași din resfirate harfe susurând. Trecutul mi
BLESTEMUL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368236_a_369565]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > VÂNARE DE OM Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1823 din 28 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Vânare de om Nașterea însăși Este o durere cumplită Apoi Viața devine o vânare de om Te vânează bolile Grijile Necazurile Dorințele Chiar și iubirea Te poate vâna Și nu știi când ești vânat Sau când vânător Nenorocul De ți este ursit Te așteaptă la ușă sau după poartă până și timpul ce te măsoară în bucăți și
VÂNARE DE OM de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368257_a_369586]
-
Dan Publicat în: Ediția nr. 1823 din 28 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Vânare de om Nașterea însăși Este o durere cumplită Apoi Viața devine o vânare de om Te vânează bolile Grijile Necazurile Dorințele Chiar și iubirea Te poate vâna Și nu știi când ești vânat Sau când vânător Nenorocul De ți este ursit Te așteaptă la ușă sau după poartă până și timpul ce te măsoară în bucăți și apa și focul îți pot fi sorocul și când nesiguranța
VÂNARE DE OM de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368257_a_369586]
-
din 28 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Vânare de om Nașterea însăși Este o durere cumplită Apoi Viața devine o vânare de om Te vânează bolile Grijile Necazurile Dorințele Chiar și iubirea Te poate vâna Și nu știi când ești vânat Sau când vânător Nenorocul De ți este ursit Te așteaptă la ușă sau după poartă până și timpul ce te măsoară în bucăți și apa și focul îți pot fi sorocul și când nesiguranța începe a-ți îndoi întrebările te
VÂNARE DE OM de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368257_a_369586]
-
sunt sfâșiate pașii nostrii mușcați de moliile timpului îmbrac straiele străduțelor pe care împreuna ne-am plimbat mă înfășor bine cu zebra pe care unul spre celălalt am alergat orașul nu-l mai iubeam până la tine acum parcă eu sunt vânat găsind adapost în amintiri straduțe și alei înguste flori, copaci, ape palide ca niște acuarele uscate sub o icoană a bunicii priveam în torsul sobei și miros de dovleac aceeași carpetă cu un bizon săgetat la masă toți știau că
ÎNTÂLNIREA PE ZEBRĂ de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362722_a_364051]
-
palide ca niște acuarele uscate sub o icoană a bunicii priveam în torsul sobei și miros de dovleac aceeași carpetă cu un bizon săgetat la masă toți știau că nu mai sunt vânători și eu uitasem de ce în trecut se vâna Referință Bibliografică: întâlnirea pe zebră / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1507, Anul V, 15 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Radu Liviu Dan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ÎNTÂLNIREA PE ZEBRĂ de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362722_a_364051]