903 matches
-
pentru a aduce la suprafață ambarcațiunea. Din nefericire acest submarin nu a trecut dincolo de proiect. Mai târziu, submarinele din secolul al XVII-lea și al XVIII-lea, au fost vase în formă de butoaie, dirijate de elice manuale sau de vâsle. Primul submarin de succes a fost construit în 1620 de olandezul Cornelis Drebbel. Acesta a proiectat un submersibil de lemn încastrat în piele. Putea transporta 12 vâslași și un total de 20 de oameni. În mod surprinzător, vasul putea ajunge
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]
-
o ușă pe lateral și un țohar înalt de un cot, care, după cât se pare, era un acoperiș mansardat, având probabil niște deschizături pentru ventilație și lumină. Relatarea biblică nu menționează însă nici un fel de chilă ori proră, nici pânze, vâsle sau cârmă. De fapt, același cuvânt ebraic redat prin „arcă” este folosit și pentru a descrie coșulețul dat cu smoală în care a fost pus micuțul Moise de mama lui pentru a pluti pe apele Nilului. — Exodul 2:3, 10
Arca lui Noe () [Corola-website/Science/304827_a_306156]
-
fi pietrele sculptate (Azilien) de la Birseck, Eremitage în Elveția, și, în anumite zone, cum ar fi Levantul spaniol, artă stilizată. Din această perioadă mai sunt cunoscute și modelele de pe obictele utilizate în viața de zi cu zi, cum ar fi vâslele de la Tybrind Vig, Danemarca. "Articol principal: Arta neoliticului" Se pare că populația Jōmon din Japonia antică a fost prima civilizație care a dezvoltat olăritul, încă din mileniul al XI-lea î.e.n. Civilizația Jōmon a creat figurine din lut și veselă
Artă preistorică () [Corola-website/Science/300018_a_301347]
-
însoți în viața următoare în Valhalla. Corabia era incendiată de către o rudă apropiată a decedatului. Vikingii construiau ambarcațiuni superbe, cu o carenă rezistentă ce susținea întregul vas. Corăbiile lungi navigau cu viteze mari și erau stabile, navigând cu ajutorul velelor și vâslelor. Puteau fi ridicate de echipaj și transportate pe uscat pe distanțe mari de la un râu la altul sau puteau fi aduse cu ușurință pe plaje, nefiindu-le necesare porturi amenajate. Capul de dragon de la prora avea menirea să înspăimânte spiritele
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
specializându-se în greaca veche și latină, dar nu a terminat studiile niciodată. În tinerețea sa, Powell a explorat valea fluviului Mississippi. În 1855, a străbătut statul pe jos în patru luni. În 1856, a călătorit într-o barcă cu vâsle pe Mississippi de la cascada până la vărsarea fluviului în Golful Mexic, în 1857 a întreprins o călătorie foarte similară în josul fluviului Ohio de la Pittsburgh la Saint Louis, statul , pentru ca în 1858 să călătorească în jos pe râul , apoi să urce de-
John Wesley Powell () [Corola-website/Science/314456_a_315785]
-
este un grup de sporturi nautice care se practică cu ambarcațiuni ușoare ce folosesc diferite tipuri de vâsle nefixate. utilizează numai ambarcații din categoria în care vâslașul stă în barcă și nu pe barcă. Cuprinde două ramuri sportive, care își iau numele de la tipurile de ambarcațiuni folosite: caiac și canoe. Fiecare are tehnici specifice, istoric propriu, probe și
Kaiac-Canoe () [Corola-website/Science/313395_a_314724]
-
mai apropiat de cel al ambarcațiunilor de astăzi. Este o ambarcațiune sportivă cu unul sau mai multe posturi de vâslit, ascuțită la ambele capete, cu suprafața de alunecare netedă sau în clinuri, și care este condusă cu un tip de vâsle nefixate numite padele, din poziția așezat. Padela este un tip de vâslă prevăzută cu pale la ambele capete. Tehnica de vâslit pentru caiac folosește padela, ținută cu mâinile în zona de mijloc, cu care se execută prin apă tracțiuni alternative
Kaiac-Canoe () [Corola-website/Science/313395_a_314724]
-
cu unul sau mai multe posturi de vâslit, ascuțită la ambele capete, cu suprafața de alunecare netedă sau în clinuri, și care este condusă cu un tip de vâsle nefixate numite padele, din poziția așezat. Padela este un tip de vâslă prevăzută cu pale la ambele capete. Tehnica de vâslit pentru caiac folosește padela, ținută cu mâinile în zona de mijloc, cu care se execută prin apă tracțiuni alternative de o parte și de alta a caiacului, pentru a se asigura
Kaiac-Canoe () [Corola-website/Science/313395_a_314724]
-
din genunchi, și cu talpa sprijinită pe sistemul de cârmă. Este o ambarcațiune sportivă fără cârmă, cu unul sau mai multe posturi de vâslit, construită simetric, cu prora și pupa ascuțită și înălțată, care este condusă cu un tip de vâsle nefixate numite pagaie, din poziția în genunchi. Pagaia este un tip de vâslă prevăzută la un singur capăt cu o pală care intră în apă. Tehnica de vâslit pentru canoe folosește pagaia, care se ține cu o mână aproape de pală
Kaiac-Canoe () [Corola-website/Science/313395_a_314724]
-
sportivă fără cârmă, cu unul sau mai multe posturi de vâslit, construită simetric, cu prora și pupa ascuțită și înălțată, care este condusă cu un tip de vâsle nefixate numite pagaie, din poziția în genunchi. Pagaia este un tip de vâslă prevăzută la un singur capăt cu o pală care intră în apă. Tehnica de vâslit pentru canoe folosește pagaia, care se ține cu o mână aproape de pală și cu cealaltă de capătul opus. Canoistul vâslește cu o singură pagaie, din
Kaiac-Canoe () [Corola-website/Science/313395_a_314724]
-
ul (din = "de cursă lungă") era o corabie lungă, rapidă și ușor de manevrat, cu pânze și vâsle, folosită de Imperiul Bizantin din secolul V până prin secolul XII. Derivate din galerele antice, dromoanele au navigat în Marea Neagră, pe Dunăre, în Mediterana, în Marea Roșie și Oceanul Indian, asigurând siguranța porturilor și rutelor comerciale ale imperiului. Au fost excluse din Marea Roșie
Dromon () [Corola-website/Science/313489_a_314818]
-
între 5 și 9 metri lățime. Echipajul putea avea 300 de oameni. Existau trei clase de dromoane, cele mai mici fiind denumite "moneria" (în general navigau doar cu pânze), cele de circa 40 de metri "galeia" (aveau un rând de vâsle și două catarge) iar cele mai mari "meizones dromones", "helandia megala" sau "dynatotera"(aveau două rânduri de vâsle, o sută de vâslași și trei catarge). Unele dromoane aveau un "xylokastron", fortificație de lemn, acoperită cu piele și zale, plasată la
Dromon () [Corola-website/Science/313489_a_314818]
-
mai mici fiind denumite "moneria" (în general navigau doar cu pânze), cele de circa 40 de metri "galeia" (aveau un rând de vâsle și două catarge) iar cele mai mari "meizones dromones", "helandia megala" sau "dynatotera"(aveau două rânduri de vâsle, o sută de vâslași și trei catarge). Unele dromoane aveau un "xylokastron", fortificație de lemn, acoperită cu piele și zale, plasată la prova sau între primul și al doilea catarg, echipată cu baliste sau catapulte (aruncătoare de proiectile) și cu
Dromon () [Corola-website/Science/313489_a_314818]
-
catapulte (aruncătoare de proiectile) și cu "syfonofo-rami" (aruncătoare ale "focului grecesc"). La prova, unele dromoane aveau pinteni de metal cu care puteau să spargă navele inamice. În secolul XII, dromonul este din ce în ce mai des înlocuit prin "usii" și prin "agrarii" fără vâsle, mai rotunde, dar este încă menționat de către Robert de Clari în descrierea căderii Constantinopolului în mâinile cruciaților în 1204. Mulțumită săpăturilor efectuate în fostul port al lui Teodosie cu prilejul construirii stației de metrou rapid , se cunoaște destul de bine arhitectura
Dromon () [Corola-website/Science/313489_a_314818]
-
cu motor 35121110-2 Vedete de supraveghere 35121120-5 Vedete de patrulare vamală 35121130-8 Vedete de patrulare ale poliției 35121140-1 Bărci de salvare 35122000-5 Ambarcațiuni sportive și de agrement 35122100-6 Bărci cu vele 35122110-9 Catamarane 35122120-2 Ambarcațiuni de salvare 35122130-5 Bărci cu vâsle 35122140-8 Ambarcațiuni mici 35122150-1 Bărci din fibre de sticlă 35122160-4 Bărci semirigide 35122200-7 Ambarcațiuni pneumatice 35122210-0 Bărci pneumatice 35122220-3 Canoe 35122300-8 Ambarcațiuni cu rame 35200000-6 Locomotive și materiale rulante feroviare și piese conexe 35210000-9 Locomotive și tendere feroviare 35211000-6 Locomotive
jrc5871as2002 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91043_a_91830]
-
întreținere a structurilor plutitoare 50246400-5 Servicii de reparare și de întreținere a platformelor plutitoare 35.12 Ambarcațiuni sportive și de agrement 35122000-5 Ambarcațiuni sportive și de agrement 35122100-6 Bărci cu vele 35122110-9 Catamarane 35122120-2 Ambarcațiuni de salvare 35122130-5 Bărci cu vâsle 35122140-8 Ambarcațiuni mici 35122150-1 Bărci din fibre de sticlă 35122160-4 Bărci semirigide 35122200-7 Ambarcațiuni pneumatice 35122210-0 Bărci pneumatice 35122220-3 Canoe 35122300-8 Ambarcațiuni cu rame 50240000-9 Servicii de reparare și de întreținere și servicii conexe pentru transportul maritim și alte echipamente
jrc5871as2002 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91043_a_91830]
-
de patrulare ale poliției 8906.00.9 35121140-1 Bărci de salvare 8903 35122000-5 Ambarcațiuni sportive și de agrement 8903.91 35122100-6 Bărci cu vele 8903.91 35122110-9 Catamarane 8903.91 35122120-2 Ambarcațiuni de salvare 8903[.92+.99] 35122130-5 Bărci cu vâsle 8903[.92+.99] 35122140-8 Ambarcațiuni mici 8903[.92+.99] 35122150-1 Bărci din fibre de sticlă 8903[.92+.99] 35122160-4 Bărci semirigide 8903.1 35122200-7 Ambarcațiuni pneumatice 8903.1 35122210-0 Bărci pneumatice 8903.1 35122220-3 Canoe 8903[.92+.99] 35122300-8 Ambarcațiuni
jrc5871as2002 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91043_a_91830]
-
din materiale scumpe și pot avea și bijuterii. Etimologia cuvântului "dildo" este neclară. Dicționarul Englez Oxford (OED) descrie cuvântul ca fiind de origine obscură. O teorie face referință la cârligul în formă de falus folosit pentru a ține în poziție vâsla unei bărci. Acesta era introdus într-o gaură dintr-o parte a bărcii și are o formă similară cu jucăria modernă. Este posibil ca această jucărie să își fi luat numele de la această ustensila care și-a împrumutat numele de la
Dildo () [Corola-website/Science/317785_a_319114]
-
cu lamele branhiale. Dorsal, pe cefalotorace, erau așezați ochii simpli mediani și ochii laterali compuși. Chelicerile poartă clește mici. La unile specii pedipalpii și prima pereche de picioare erau apucătoare. La un șir de specii membrele posterioare erau de tipul vâslelor și serveau pentru înot. Abdomenul se dermina cu o paletă anală (telsonul) în formă de placă extinsă, spin caudal sau o porțiune îngroșată cu ac, dar nu există nicio dovadă că gigantostraceele au fost veninoase. Acestea au fost răpitoare marine
Eurypterida () [Corola-website/Science/318107_a_319436]
-
a stabilit în 2007 că tăblițele N, P și S sunt făcute din lemnul unui conifer originar din Africa de Sud ("Podocarpus latifolius") ceea ce presupune un contact cultural din afara Pacificului. Fischer a descris tăblița P ca fiind „un fragment deteriorat dintr-o vâslă de origine europeană sau americană”, la fel cum sunt și tăblițele A (din frasin european, Fraxinus excelsior) și V. Conform Fischer, multe dintre tăblițe provin din lemnul navelor europene eșuate sau scufundate în zonă iar altele provin din resturi de
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
a fost creată cândva după 1680. Datarea directă nu este singura modalitate de a stabili vârsta tăblițelor. Textele A, P și V au fost create în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea deoarece sunt înscrise pe resturi din vâsle europene. Orliac a calculat că lemnul tăbliței C (Mamari) a fost tăiat dintr-un trunchi de arbore de circa 15 metri înălțime, dar Insula Paștelui fusese demult defrișată de arbori cu asemenea dimensiuni. Analiza resturilor de mangal arată că pădurile
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
Foarte puține texte au fost publicate în decurs de aproape un secol. În 1875, directorul Muzeului Chilian de Istorie Naturală din Santiago, Rudolf Philippi, a publicat textul de pe Toiagul din Santiago, iar Carroll (1892) a publicat o parte din Tahua (Vâsla). Cele mai multe texte au rămas în anonimat și nu au fost disponibile pentru eventualii descifratori. Acest lucru s-a schimbat în 1958, atunci când Thomas Barthel a publicat desene ale rândurilor scrise din aproape toate textele cunoscute în lucrarea sa "Grundlagen zur
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
1878, Reni, Ismail și Chilia Nouă. Erau în general nave cu pânze (cele cu aburi fiind rezervate flotei militare), care în aceste porturi preluau sau predau mărfurile transportate până aici fie pe uscat, fie cu „bolozanele” (șlepuri cu pânze și vâsle) dunărene. Aceste nave aparțineau de regulă unor mari negustori din Țara Românească și Moldova, ca familiile Caragea sau Bellu. Majoritatea asigurau ruta Galați-Constantinopol. Începând cu anul 1859, Unirea principatelor dă naștere pavilionului românesc care este ridicat în locul celui al Țării
Flota comercială maritimă a României () [Corola-website/Science/320324_a_321653]
-
popota secunzilor au fost acordate locotenenților Zachary Hicks și John Gore, chirurgului William Monkhouse, tunarului Stephen Forwood, navigatorului Robert Molyneux, și funcționarului Richard Orton. Puntea deschisă adiacentă conținea cabinele marinarilor și alt spațiu adițional de stocare. O barcă lungă cu vâsle pe ambele părți, o pinasă și o iolă erau bărcile adiționale ale navei, prima dintre ele fiind putrezită și trebuind să fie reconstruită și revopsită cu ceruză înainte de a putea fi aduse la bord. Ele au fost însoțite de două
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
fie reconstruită și revopsită cu ceruză înainte de a putea fi aduse la bord. Ele au fost însoțite de două schifuri proprietate privată, unul aparținând șefului de echipaj John Gathrey și cealaltă lui Banks. Nava a fost echipată și cu niște vâsle lungi, de , pentru a putea fi împinsă înainte dacă se rupeau catargele sau nu bătea vântul. Vasul recondiționat a fost rebotezat "His Majesty's Bark the Endeavour" ("Barcul Majestății Sale Endeavour"), pentru a face distincția față de un alt "Endeavour", aflat
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]