5,030 matches
-
de moment în Mihai birui acel om teribil de orgolios ce era de fapt o latură întunecată a caracterului său, se întâlni cu Vladimir în fața bacului, acesta nu îi spuse nimic ci doar îl privi, Mihai tăcu și el era vădit frământat în depărtare se auzi un vapor ce-și făcea anunțată intrarea în port, pescărușii croncăneau pe lângă ei zburând când aproape de apă sau așezându-se pe balustrada bacului la orizont se vedea celălalt mal al Dunării și parte din sat
PAȘI SPRE ABIS ( 3 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383006_a_384335]
-
citită. Ea este menit a stimula curiozitatea nativă a copiilor, îndeplinind astfel una din funcțiile și sarcinile majore ale educației. Ioan CIORCA SOACRA CU TREI NURORI De mult de tot, era odată - / În vremea cea îndepărtată O babă care se vădea / Precum că trei feciori avea. Erau ca brazi-nalți și mari, / Iar de virtute erau tari Acești feciori, dar - dragii mei - / La minte slabi se-arătau ei. Toată a lor gospodărie / Se dovedea o răzeșie Destul de mare și bogată. / Aceasta
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
că trei feciori avea. Erau ca brazi-nalți și mari, / Iar de virtute erau tari Acești feciori, dar - dragii mei - / La minte slabi se-arătau ei. Toată a lor gospodărie / Se dovedea o răzeșie Destul de mare și bogată. / Aceasta se vădea formată Din casa bătrânească. Ea / Avea apoi alăturea Toată pojijia pe care / O casă de-acest fel o are. Se mai afla pe răzeșie / Și o livadă și o vie, Precum și vite îngrășate / Și păsări mari, nenumărate. Toate aceste-alcătuiau / Gospodăria
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
să vie Vremea în care de-nsurat / Ajunse cel dintâi băiat. Baba umbla din casă-n casă / Să-i afle fiului mireasă. Cinci-șase sate-a scormonit / Până atunci când a găsit O fată care îi plăcea, / Care pe-al ei gust se vădea. Era o fată mai naivă, / Destul de-naltă, uscățivă, Supusă și ascultătoare / Și harnică, nevoie mare. Prea tânără nu era ea, / Însă bătrânei îi plăcea. Feciorul ei a ascultat-o / Și-apoi pe fată a luat-o, Iar nunta iute
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
Tocmai când biata ațipise. Pe urmă nora - cât de voie, / Precum apoi cât de nevoie - A babei mână-a sărutat / Și-i arătă ce a lucrat. Încet încet, baba cea gazdă / Își dete dar nora pe brazdă Și mulțumită se vădise / De nora pe cari o găsise. Apoi, din ale vremii file / Au mai zburat câteva zile Și cărăușii au venit. / Nora, atunci când și-a zărit Bărbatul, s-a mai mângâiat / Și de necazuri a uitat. N-a mai trecut mult
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
poa’ să spună / Că n-au mai avut o zi bună Nurorile, cu soacra lor. / Când, de cheful nororilor, Baba aminte-și aducea, / Îndată se și pomenea Că-i vine rău, nevoie mare! / Parcă vedea puicile care Drept nadolence se vădeau / Și cari boghete mai erau, Cum din ogradă au pierit / Când fetele au chefuit. Parcă vedea și vinu-acel / Ce se aflase-n cofăiel Și cari fusese risipit. / Se și vedea cum a dormit Fiind de cuscri ei zărită / Și-apoi
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
în armonia unor culori grăitoare. Harul cu care a fost înzestrată și frumusețea sa interioară se dezvăluie atât în tablouri pline de farmec și o grafică de excepție, cât și în versuri de un rafinament inconfundabil. În creațiile sale se vădește o profunzime nemărginită pe care o conturează cu măiestrie spre a ne alina sufletele. Versurile poetei freamătă în eternitate îmbrăcate în culorile seninătații și iubirii. Din sufletul său curat izvorăsc trăiri care se purifică în limpezimea vremilor sculptând poeme la
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
în armonia unor culori grăitoare. Harul cu care a fost înzestrată și frumusețea sa interioară se dezvăluie atât în tablouri pline de farmec și o grafică de excepție, cât și în versuri de un rafinament inconfundabil. În creațiile sale se vădește o profunzime nemărginită pe care o conturează cu măiestrie spre a ne alina sufletele. Versurile poetei freamătă în eternitate îmbrăcate în culorile seninătații și iubirii. Din sufletul său curat izvorăsc trăiri care se purifică în limpezimea vremilor sculptând poeme la
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
stațiile trenurilor. Mai târziu au apărut locomotivele Diesel și cele electrice, s-a schimbat și confortul în sălile de așteptare. Trenurile aveau vagoane noi, cu numai două clase. Ei, dar asta a fost odată, el voia să meargă acum, să vădă progresul, să trăiască în epoca modernă. S-a prezentat la casa de bilete și a cerut un bilet clasa I pentru orașul D, caserița s-a uitat la el ca la unul căzut din lună și i-a aruncat drept
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
ai putea să mă fărâmi, Iubire,/ Celui de Sus să-I fac mărturisire”; ,, Mă urlă lupii! Haita e vicleană -/ Mâna fecioarei mângâie o rană”... Frumoase, cutremurător de frumoase, dacă le privești de la distanță -, unele dintre sonetele lui Theodor Răpan se vădesc, privite mai îndeaproape, prea carnale, ,,biftekuri” asemenea frescelor lui Michelangelo din Capela Sixtină, care - dând prea mare, excesivă atenție anatomiei personajelor, aspectului lor fizic deloc marcat de Duhul Sfânt, tehnicii impecabile de conturare a lor - sfârșesc prin a da senzația
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
din București (1981). Așchie de pandur (născut nu în Oltenia lui Tudor Vladimirescu, ci în inima Transilvaniei, în Vinerea-Cugir, județul Alba) și os domnesc (din stirpea Crăișorului Munților Apuseni: Avram Iancu) -, Dorin N. Uritescu, pedagog înnăscut și cercetător tenace, se vădește, în zecile de cărți publicate, un spirit creator în ale cărui linii de forță descifrăm cu ușurință inteligența, temeritatea și dorința de a învăța permanent, de a-și extinde, pas cu pas, arealul aspirațiilor sale științifice, de a descoperi și
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
pare că deja amanetează Viitorul: Educația! Rememorând una dintre rostirile filosofului Nae Ionescu - s-ar putea spune că experiențele negative ale istoriei au indus în sufletul nației, apariția unui sentiment tragic al existenței istorice 4. Traversându-l, acesta s-a vădit nu odată ca o înstrăinare dintr-o ontologie originară. Iată de ce, apariția unor scrieri ce consemnează istoria celor care, cu dăruire s-au îngrijit de supraviețuirea spirituală a românilor din Ardeal, a celor ce au slujit slova și tradițiile, au
Despre Educaţie, Memorie, Uitare…et quibusdam aliis.. [Corola-blog/BlogPost/93525_a_94817]
-
Petru Movilă în reînființare tiparniței muntene, mărturisește însuși Matei Basarab în Prefața Molitfelnicului, prima carte tipărită la o mănăstire din Câmpulung, în 1635: „Nu puțin m-am mâhnit, văzând că nu este nicăieri o astfel de hrană și adăpare sufletească ..., vădit din pricina împuținării cărților ..., ni s-a arătat nouă un bărbat străin, ieromonahul Meletie Macedoneanul, venit de la Kiev, care ne-a grăit”.De altfel, Petru Movilă a primit de la predecesorii săi una din cele mai bune tipografii, renumită în lumea ucraineană
SFÂNTUL IERARH PETRU MOVILĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383147_a_384476]
-
ușa, / Că vine mătușa!” Degrabă voi o să fugiți / Să îi deschideți? Dar nu știți Că a murit biata mătușă / Și nu poate fi ea la ușă? De mult îi oale și ulcele. Încă din vremurile cele În care lupii se vădeau / Că la culoare albi erau!” „Păi da! Păi nu am zis eu bine?” Spuse cel mare. „După tine, Ar trebui s-o țin afară / Pe mama, până către seară! Când coada-i cap, ce să mai spun? / Poate ieși un
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
piere” Zice o vorbă și, la fel, / Pățit-a și iedul acel. Din cei doi iezi, în acel ceas, / Doar capetele-au mai rămas. Lupul le puse în fereastră, / La fel ca florile în glastra. Rânjiți ai lor dinți se vădeau, / De parcă vesele râdeau Privind afară-ndepărtare, / Să vadă capra când apare. Cu sânge, lupul a mânjit / Pereți-apoi, căci a voit, Caprei, pe lângă necaz mare, / Să-i facă multă supărare. Molcom ca peștele tăcea / Iedul cel mic și-n horn ședea
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
puternică se adăugase celorlalte instrumente, acoperindu-le. Părea un semn, Întrucât dansatoarea Începu să se Îndrepte spre dânșii cu un pas regal. Despica pădurea de mâini precum figura de la prova unei galere. Chipul ei, pe jumătate ascuns Îndărătul unui văl, vădea Întregul său dispreț față de acele manifestări de admirație. Și totuși, Dante deslușea ceva fals În disprețul acela, În felul ei de a se oferi privirilor ca și când ar fi fost silită. Era Încredințat că, În sinea ei, era, dimpotrivă, măgulită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
asupra Întregii creștinătăți. — Dar voi sunteți loviți de boli imunde... Cum e cu putință să vi se Îngăduie să cerșiți nestingheriți, sub privirile cetățenilor onești? Întrebă poetul. — Nici unul dintre noi nu e cu adevărat Însemnat de bolile pe care le vădește. Străjerii o știu prea bine și se mulțumesc să adune În fiecare zi câte un pumn de bănuți ca să ne lase În pace. Crede-mă, messer Alighieri, noi, tâlharii, suntem Într-o bună tovărășie În cetatea florinului. Dante lăsă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pentru războinicii eroi ai Iliadei lui Homer și se dovedea un conducător capabil de mari și substanțiale Întreprinderi. Geniul incipient al puștiului de la Mieza, cel care Îl uimise cu ascuțimea minții și cu gândirea sa proaspătă, adâncă și Îndrăzneață, se vădea acum, la apropierea maturității, Împlinit, puternic și vizionar, demn de un ales al destinului. Aristotel a Înțeles că, dacă prin triumfurile sale militare, Alexandru intrase imperial În rândul eroilor, prin codul de legi pe care voia să-l dăruiască lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai bine. Dar asta e: partenerul nostru, stăpânul nostru. Să mai facem câțiva pași, te rog. E nevoie, ca să putem pătrunde cu totul În atmosferă. Partea cea mai spectaculoasă Într-un mister este atmosfera, nu? Să nu ratăm șansa... Era vădit Îmbufnată că operasem, cu solicitarea mea imperativă, modificarea parțială a scenariului cu care venise pregătită de-acasă. O Înțelegeam, dar asta era tot ce puteam să fac pentru ea. Am mai Înaintat prin tunelul cu multe deschideri laterale preț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că nu ne aflăm la un congres de istorie, nici la un simpozion pe teme morale. Suntem Într-o situație - neobișnuită, e adevărat -, dar o situație de viață, nu o reprezentație festivă de principii umaniste. În pofida tonului calm, Roger era vădit surescitat. Doar În astfel de cazuri Îmi vorbea la modul ăsta oficial, o știam foarte bine. - Ce faci dacă te afli față-n față cu cineva care te țintește cu un pistol și ai și tu unul În mână? Apeși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
deprimată, Încât nu sunt sigur c-aș fi fost În stare s-o mint cu suficientă nonșalanță. - După atâta căutare... Nu, mi se pare absurd, nu pot să cred... a mai murmurat cu mintea aiurea. Îți dai seama?! Exclamația era vădit retorică. Am tăcut, deși tare aș fi vrut să-i strig În față, cu toți nervii activați subit, la vedere: nu, nu-mi dau seama și nu pentru că sunt tâmpit, ci fiindcă nu văd ce nenorocire te-a putut aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mergând aplecate sub suflarea neostoită a crivățului de Crâm. Prima siluetă era înaltă, ciupită de vărsat, cu nasul coroiat și urechile clăpăuge ascunse sub pletele proaspăt retezate. A doua siluetă părea mai scundă, dar la o iscodire mai atentă se vădea a fi un tânăr extraordinar de înalt, cu picioarele rășchirate, pistruiat, cu părul cânepiu și cu un ochi hoțoman care-ar fi făcut să tremure orice femeiușcă mai slabă în vârtute. După veșmânt, ai fi socotit că sunt călugări benedictini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
luminate, cu jilțurile largi, tipizate, în care trupurile gazdelor și ale oaspeților cu bucurie se lăsau. Și nu credeam a greși dacă, dintru început, avem a pomeni o problemă: noi lângă cine să stăm? Care-i rangul nostru, Cetitoriule? Este vădit ca lumina acelei zile albe de primăvară că lângă han n-avem cum ședea. Lângă el stă de-a dreapta Barzovie-Vodă, tocmai punându-și șervetul la gât, să nu se păteze pe augustele-i veșminte, iar de-a stânga stă preacuviosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
curte la stânga - răspunse viziriul. Broanteș mulțumi din ochi și ieși. — Mi se pare - spuse viziriul tranșând cu dexteritate mari bucăți de șnițel - că rapsodului vostru i-a căzut cu tronc țigăncușa armeanului. Am spus corect? — Corect, luminăția-ta - răspunse spătarul. Vădiți o uimitoare cunoaștere a limbii noastre.. — Natura meseriei mele și-o frecventarea asiduă a ținuturilor dunărene m-au ajutat mult în descifrarea și aprofundarea frumosului dumneavoastră idiom. Mai știu și alte expresii: puteam să spun, de pildă, că rapsodului „i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ușiță dosnică pe care până atunci n-o băgaseră în seamă, apăru sprijinindu-se în baston Sima-Vodă ăl Bătrân, urmat de vistiernicul Ximachi. Pe brațul drept Sima-Vodă avea ceea ce călugării crezură la început că e un șoim, dar care se vădi mai aproape a fi un papagal uriaș, cenușiu. Pe ochiul drept papagalul avea o bentiță neagră, cum au pirații. La vederea domnului, călugării căzură în genunchi. Sculați-vă, fiii mei - spuse cu glas domol, răgușit, Sima-Vodă. Nu genunchii, ci capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]