1,093 matches
-
că aveam o părere mai bună despre inteligența ta. Adică pregătești iarăși unul din atacurile acelea inutile, zadarnice împotriva Arsenalelor, și crezi că aș putea afla ceva în această privință ca să raportez consiliului Arsenalelor? Ochii ei verzi îl inundară cu văpaia lor. Cînd vorbi din nou, cuvintele îi răsunau ca niște schije de oțel: ― N-am să spun nimic care să-ți ofere o scăpare. Nu știu cam ce sistem de comunicații folosești cu superiorii tăi, dar sînt convinsă că unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
forțe. ― Asta mi se aplică și mie, întrerupse Deam Lealy, bărbatul cu fața greoaie. Pînă acum un minut l-am crezut pe Hedrock un tip rezervat și cu vorba blîndă. Dar acum deodată se vede strîns cu ușa și scoate văpăi. ― Nu încape îndoială, spuse juvenilul Ancil Nare, că noi am descoperit ceva remarcabil. Ne vom strădui să obținem explicații complete. Situația era deconcertantă. Toate acțiunile lui erau acum amplificate dincolo de intențiile lui inițiale, deformate de bănuiala că el nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
atomice... Îi deschise lui Neelan portiera micului aparat și apoi se urcă și el. Peste o clipă se concentră asupra comenzilor și se asigură că în jurul atelierelor nu se produce nici o mișcare. Clădirea stătea liniștită, cu firma ei magică aruncînd văpăi în soare, simbol al unei libertăți care acum dăinuia de mii de ani, o libertate stranie și ciudată care rezistase celor mai periculoase dintre atacurile ce puteau fi îndreptate împotriva ei de ambiția nemărginită a celor ce mînuiau sceptrele puterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
s-o picure în jurul gurii lui Gil Neelan. De mai multe ori trupul stors de moarte începu să se contorsioneze, apucat de o tuse îngrozitoare. Dar și asta era foarte bine ― mușchii morți reveneau încet-încet la viață. Cu ochii aruncînd văpăi, Hedrock perseveră. Simțea pulsațiile lente ale inimii lui Gil, vedea toate imaginile mintale ce se înghesuiau șovăielnic în creierul împrăștiat pînă departe. Era relația sensorială care pînă atunci aparținuse exclusiv fraților gemeni. Gil holbă ochii, brusc conștient: ― Vai, Dan! (gîndul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
care le domina pe toate celelalte, din marmură solidă și de trei ori mai mare decât orice altă clădire, cu intrarea încadrată de patru coloane corintice, fiecare aurită la capătul de sus, ducând către un acoperiș care părea să arunce văpăi datorită metalului său prețios? O clipă mai târziu înțelese. Acesta era modelul vechiului Ierusalim, iar acela era Templul, înfățișarea sa impozantă, grandoarea sa atotcuprinzătoare fiind acum mai clare ca niciodată. Așa arăta orașul cu două mii de ani în urmă, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cerului soare, la fel și-n ochii tăi, de multe ori îmi pare că Raiu-ntreg mi se arată. ............................................ Dar din beția dulce mă desmeticesc, și plin de gânduri atuncea mă întreb: Să fie oare Raiul ce văd în ochii tăi? văpăile ce la ele mă cheamă nu-s oare viclenele focuri din Iad?
Revelaţie. In: CALEIDOSCOP VERSURI by Raul Hreniuc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/571_a_759]
-
și, pentru o fracțiune de secundă, păru că se va așeza pe umărul ei, dar se roti și plonjă deasupra văii. Priveau amândoi pasărea cenușie plutind deasupra coamelor Împădurite ale dealurilor, până când deveni un punct mic, negru și dispăru În văpaia soarelui. Era un șoim de prerie, Îi explică Matthew, de obicei prin părțile astea sunt șoimi mici, negri, Merlin. Oricum, i-a plăcut de tine. A venit atât de aproape, Încât ai fi putut să-l prinzi. Cine-și dorește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
care ar fi trebuit să-l târască, ajuns cadavru, În fundul tăcut al oceanelor, trecut În rândurile dușmanilor mei prin dreapta sete de răzbunare. Călugării Își leapădă tunicile și apar Împlătoșați În armuri până atunci ascunse, cu câte-o cruce de văpaie pe mantiile dalbe ca zăpada. Sunt templierii din Provins! Mă Înșfacă, mă silesc să Întorc capul, iar În spatele meu a apărut acum un călău cu două ajutoare diforme, ei mă apleacă peste un fel de frânghie și cu o pecete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a postamentului era rabatată Înainte, formând un fel de pasarelă care Înlesnea ieșirea printr-un culoar. Iar de acolo ieși Într-adevăr un individ cu un felinar - poate unul cu gaz, cu sticla colorată, care Îi lumina fața cu niște văpăi roșietice. M-am lipit Într-un colț și nu m-a văzut. Cineva dinspre cor Îl ajunse din urmă. „Vite“, Îi zise acesta, „repede, peste o oră sosesc“. Aceea era deci avangarda, care pregătea ceva În vederea ritului. Dacă nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și râzând. — Trebuie să simți că ești iubit ca să te vezi în oricare din aceste feluri, spuse el încet. Amărăciunea din glasul lui o șocă și o nedumeri. Sentimentul matern pătimaș din inima lui Fran se aprinse deodată ca o văpaie și își dori să aline orice durere care întuneca viața și fericirea lui Laurence. El ridică ochii spre ea și o fixă cu privirea aceea intensă care îi devenise atât de familiară. — Tu ești atât de plină de viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de eficient. N-avea nici un chef să se bage în așa ceva. Să concureze cu Citizen în materie de subiecte era un lucru. Chiar și lansarea unui ziar rival părea să facă parte din cruda realitate. Dacă Fran nu putea înfrunta văpaia pe care o presupunea activitatea de ziarist, atunci nu trebuia să stea lângă foc. Dar asta era cu totul altceva. Să îl ademenească intenționat pe cel mai mare client al Citizen-ului îi mirosea a treabă necurată, mai ales că, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
început să ai tabieturi de fată bătrână. Când ai făcut ultima dată ceva cu adevărat spontan, nebunesc și incitant? Îi răsări brusc în minte imaginea lui Jack Allen, cu gura lipită de sânul ei, în timp ce atingerea degetelor lui stârnea o văpaie mistuitoare în întreaga ei făptură. Încetează, își spuse și încercă să evoce o altă imagine, mai potrivită. Nu reuși să găsească nici una. E ciudat, nu-i așa? medită Henrietta plină de ea. Îți doreai un copil și te-ai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să fi știut cât de vulnerabilă era ea după ani de zile de tratament pentru fertilitate, cât de ușor îi era unei paciente să ajungă să se uite la un doctor ca la Dumnezeu. Simți că o năpădește ca o văpaie furia față de ipocrizia lui Laurence, care o făcea pe sfântul patron al fertilității, pe doctorul căruia îi păsa doar de binele pacientelor, când de fapt n-avea nici un fel de rezerve în a se culca cu una dintre ele. Fran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
generații): „Desenele lui Marcel Iancu merită o atenție specială. Dela portretistica lui Iser, desenul n‘a cunoscut un artist mai pur, un mai spiritualizat păienjeniș de linii, ca acela în care Marcel Iancu captează expresiile sufletești ale modelelor. Macerate de văpăi exterioare și supte de sînge, aceste măști trădează o mare forță vitală” (Mențiuni critice III, Fundația pentru literatură și artă „Regele Carol II”, București, 1936, p. 122), alături de observații fugare, dar incitante, privind psihologismul cu „substrat freudian” al romanelor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mută-acum și lui căscatul. Se-ntinde și își zice: "Picurii de rouă-s mari și calzi, cornițele mijesc, iar mugurii sunt plini. - Să fie primăvara?" ÎNFRIGURARE Livada s-a încins în somn. Din genele-i de stufuri strâng lacrimi de văpaie: licurici. Pe-o coastă-n vreji de nouri crește luna. Mâni tomnatice întinde noaptea mea spre tine și din spuma de lumin-a licuricilor verzui ți-adun în inimă surâsul. Gura ta e strugure-nghețat. Numai marginea subțire-a lunii ar mai
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
lumii cenușă. Tiparul în TINE păstra-mi-l-voi. CÎNTECUL SPICELOR Spicele-n lanuri - de dor se-nfioară, de moarte când secera lunii pe boltă apare. Că fetele cată, cu părul de aur, la zeul din zare. O vorba-și trec spicele - fețe-n văpaie: secera lunii e numai lumină - cum ar putea să ne taie pe la genunchi, să ne culce pe spate, în arderea vântului ? Aceasta-i tristețea cea mare - a spicelor că nu sunt tăiate de lună, că numai de fierul pământului li
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Pajiștile-au înverzit, Fluturașii au ieșit, Soarele a răsărit, Și natura s-a trezit! Dimineața Soarele vesel și mândru De trei sulițe se înalță Peste câmpul înverzit, Și cu raze vii sărută, Florile ce-au adormit. Vară Apune soarele-n văpăi Și înserarea, ca un val, Pe sub răchițele din deal Se lasă-n liniște pe văi , Și-adorm ușor cu gându-n sat. Mama Tot ce am mai scump pe lume Este mama mea, pe bune. Ea m-ajută când mi-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-n versuri A unei vechi chemări. De ce-aș fi eu de vină? Când tu nimic n-ai zis A bolții luna plină Mi-e martoră în scris. Degeaba-mi curg șiroaie Acele lacrimi reci Și-mi ard cu o văpaie Acele zile seci. Pe-a cerului lumină Tăcerea nopții zace Cu ce-aș fi fost de vina? Când lumea-n mine tace. Chemare... Rămâi aici sau pleci de tot? Mi-am pus-o întrebarea Căci te-am rănit fără să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai fericită sclavă din lume. Bilha a râs din nou la auzul acestor vorbe directe. Am chicotit și eu. După ce bărbații au fost hrăniți, Lea a trimis după Iacob și i-a prezentat mesagera, care în acel moment își acoperise văpaia de păr și-și lăsase ochii în jos. - Vine din partea mamei tale, a zis Lea. Rebeca ne cheamă la sărbătoarea orzului. Mesagera așteaptă răspunsul tău. Iacob părea șocat de prezența străinei, dar s-a recules repede și i-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
iar Deborele au strâns cupele înainte ca cineva să aibă timp să le umple din nou. Bunica s-a ridicat în picioare și s-a dus în partea de vest a cortului, acolo unde se vedea soarele apunând, într-o văpaie portocaliu-aurie. Ajutoarele ei au urmat-o. Rebeca și-a întins mâinile către soare, ca și cum ar fi vrut să-i atingă ultimele raze. Când și-a lăsat mâinile în jos, ajutoarele au început să cânte un cântec care invoca luna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de el și tot din cauza ei Îl părĂsisem. Ea era ceea ce Îl făcea imperfect, intere- sant, posibil de salvat. Salvându-l pe el, m-aș fi salvat pe mine. Adina Dabija 176 Acum, tot ce rămĂsese era un fel de văpaie roșie care se rostogolea Înspre mine, Împroșcând scântei usturătoare. Dar ea avea să se stingă Încet În zilele, săptămânile, lunile care urmau. Nu avea rost să mai Întreprind nimic. Jean-Claude și cu mine aveam să rămânem cu ce era mai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ei mă îndrăgostisem de el și tot din cauza ei îl părăsisem. Ea era ceea ce îl făcea imperfect, intere sant, posibil de salvat. Salvându-l pe el, m-aș fi salvat pe mine. Acum, tot ce rămăsese era un fel de văpaie roșie care se rostogolea înspre mine, împroșcând scântei usturătoare. Dar ea avea să se stingă încet în zilele, săptămânile, lunile care urmau. Nu avea rost să mai întreprind nimic. Jean-Claude și cu mine aveam să rămânem cu ce era mai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mai fierbinte femeie, omule! Am fost cu ea în noaptea trecută.... Vreo trei ceasuri, dar..., dar... știi cum a fost ea în trei ceasuri? - De unde să știu dacă nu-mi spui? Cred că te referi la Ofelia... - Daaaa! A fost văpaie, frățioare! A fost totală, mă înțelegi?! Fierbinte și greu de satisfăcut! Adică... greu, nu, dar îi trecea repede și tot mai vrea, încerc să-ți spun... - Aha, înțeleg! Nu am de unde ști, dar intuiam... - Ai pierdut ceva rarisim, pentru că, nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
dimensiunilor inumane ale iubirii. Dacă n-ar fi atenuat chinurile amoroase prin disprețul teoretic pentru femeie, toți amanții s-ar fi sinucis până acum. Știind însă ce e ea, au introdus prin luciditate un element de mediocritate în insuportabilul acelor văpăi. Nefericirea în dragoste întrece în intensitate cele mai adânci emoții religioase. Ce e drept, ea n-a construit biserici; dar a ridicat morminte, morminte peste tot. Iubirea? Dar priviți cum fiece rază de soare se-ngroapă într-o lacrimă, de parcă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
odihni într-un cimitir de cerșetori sau de împărați nebuni. Numai ca sursă de nefericire este femeia o revelație a absolutului. Sorbindu-i metafizic alcătuirile misterioase, înfrîngi viața cu mijloacele ei proprii, chiar când panica anemiei, în preajma leșinului esențial, toarnă văpăi abstracte în sânge. O dragoste împlinită, o voluptate ce nu-i un delicios dezastru, compromite în măsură egală pe bărbat și pe femeie. Iubirea nu se poate suporta, ci numai suferi. Cu fruntea pe sâni, te despămîntenești cu tot pământul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]