870 matches
-
Mormanul cutilor Împachetate creștea necontenit, dar cel al cutiilor neîmpachetate nu părea să scadă câtuși de puțin. Am estimat că ar putea s-o țină tot așa Încă patru zile și tot nu le-ar termina. Am strigat-o În vacarmul muzicii anilor ’80 pe care o asculta de pe un CD pus la calculator. — Ăă, Emily? M-am Întors. S-a Întors spre mine și, preț de câteva secunde, a părut să nu aibă nici cea mai vagă idee cine sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
se mai poate accede, așa că aștept venirea profesorului, spre a mă strecura odată cu plevușca din siajul său. Când, În sfârșit, apare la capătul holului Înțesat de lume, geamurile ușilor zăngănesc și, ca prin farmec, o liniște suverană se instaurează peste vacarmul așteptării Înfrigurate. Profesorul pășește jovial; un mic Napoleon trecând printre rândurile de soldați În stare să se sacrifice imediat, la un singur gest al său. Intrarea În amfiteatru este o primă victorie a sa și a noastră; a sa pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de ce nu poți accepta compromisul?“ (mâna mea lovește); „ești prea pur pentru mine“ (mâna mea așteaptă); „am să mă pierd definitiv, am să mă predau ție“ (mâna mea lovește); „nu te mai iubesc, acum sunt lucidă“ (mâna mea coboară); un vacarm de voci, vocile ei, de azi, de ieri, de acum, se reped În auz, se-ncaieră, se anulează, se continuă; nu mai aud nimic decât voci, vocea ei Într-o mie de variante sughițând, scrijelind, nechezând, râșgâind, șoptind, urlând, silabisind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dimpotrivă, de pe fețele lor emană o blândă tristețe, poate În amintirea rasei nobile din care se trag. Ne uităm curioși la copiii murdari, Îngrămădiți cu câinii și măgarii Într-o tovărășie pașnică; femeile, destul de tăcute, nu strigă, nu fac acel vacarm tipic țigănesc, mai mult tac, se uită cu ochi fără expresie la invazia noastră neanunțată În teritoriul acela insalubru În care s-au izolat. E o altă lume, alt spațiu, altă climă, alți sori. Aceasta e impresia mea; n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe căpitanul înalt cum, depărtîndu-se, se uita speriat împrejur, parcă ar fi căutat pe cineva, pe Rogojinaru, umeros și legănat, ținîndu-se după omulețul împovărat cu geamantane și legături, dăscălindu-l necontenit atât de energic, că glasul lui parcă domina tot vacarmul gării. În sfârșit, când se mai potoli vălmășagul, tânărul Iuga coborî și el, găsi anevoie o trăsură și porunci să-l ducă acasă în strada Argintari. Birjarul apucă pe calea Griviței, lată, murdară și gălăgioasă, cu fel de fel de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de inima lui. Se surprindea căutând scuze Nadinei, parcă iubirea lui încă n-ar fi murit și ar aștepta numai un pretext ispititor pentru a uita și a continua. Se disprețuia și se temea de slăbiciunea lui. Cel puțin în vacarmul Bucureștilor nu va fi singur. Și-a reluat camera în care a stat când era student la mătușă-sa Mariuca. A găsit-o aranjată cu o grijă meticuloasă. Văzând că-i place, mătușă-sa îi zise încîntată: ― Îți place, Grigoriță
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în picioare și întrebă cu o mutră nedumerită și prietenească: ― Da ce-i, oameni buni?... Cine v-a supărat? Zeci de glasuri răspunseră deodată, răcnind care de care mai vârtos. Erau sudălmi, și ocări, și amenințări, toate topite într-un vacarm asurzitor, din care nu se înțelegeau decât frânturi de vorbe murdare... Platamonu își rotea ochii holbați peste fețele strâmbate de furie și recunoștea țărani din Amara, din Lespezi și din Gliganu. Își opri privirea asupra lui Chirilă Păun, care era
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
parcă s-ar fi pregătit să oprească lumea de-a năvăli asupra stăpânului său, dar cu fața mereu umezită de un surâs sortit să-i ascundă frica și să-i câștige bunăvoința tuturor. Înmulțindu-se mereu, oamenii se îmbulzeau și vacarmul creștea. Unele glasuri înțepau și pe logofătul zâmbitor care, când înțelese, făcu vinovat: ― Ce-i, băieți? Ce vreți voi?... Spuneți-mi mie că... Râsete batjocoritoare și câteva huiduieli îi acoperiră vorbele. Bumbu se fâstâci complet. Deodată Lupu Chirițoiu care, fără
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un raft cu sticle goale și tălpi groase scrâșneau peste cioburi. Și, între toate, țipete de bărbați, femei și copii, îndemnuri și horcăieli, toate venind din casa scărilor, dar și din stradă, unde vociferările se însoțeau cu lătrăturile câinilor vagabonzi. Vacarmul se apro pia, așa că, sărind în picioare, cu mădularul încă nedomolit, Maca avu, pentru o clipă, impresia că îi vor scoate ușa din țâțâni și vor năvăli, cu toate arătările acelea în odaie. Apoi se dumiri : — Unchiul ! A dat iar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
către buzunarul de la piept, nu voia o țigară, cerea tot pachetul. Cine știe ce va fi mâine... Maca i-l aruncă pe jos, bărbatul se aplecă, îndeajuns ca să se poată strecura pe lângă el. Până la etajul al doilea, toate ferestrele blocului erau luminate. Vacarmul vocilor se auzea din stradă. Cineva tot agita perdelele de la fereastra bătrânului, apoi geamurile se deschiseră larg. Maca sărea pe loc, chiuind și agitând, deasupra capului, jucăria de plastic. La fiecare salt, strângea pumnul și rața scotea un sunet ciudat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fu acoperit de urletul sirenelor. —Scuze, n-am Înțeles ce ai zis. E cea mai zgomotoasă sirenă pe care am auzit-o vreodată. Trebuie să fie opt mașini de pompieri sau așa ceva, am țipat, Încercând să mă fac auzită peste vacarm. Și eu aud, doar că nu prin telefon. Unde ești În momentul ăsta? — La Starbucks, lângă Eighth și Broadway. De ce? —E ciudat. Sunt practic vizavi. Tocmai plecam de la cursuri când am primit un mesaj de la Amy să te sun. Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cele mai vii personaje ale literaturii române recente. Îmbrăcată modest, purtând pe cap o bască ridicolă și la braț o "țoașcă" tocită din piele, circulând cu tramvaiul la clasa a doua și privind cu dezgust lumea grăbită și vicleană din vacarmul urban, madam Delcă ajunge la casa Ivonei, unde mai degrabă se strecoară decât e poftită. Dintr-un amestec de milă și obișnuință, Ivona îi oferă Vicăi odată la două luni o pensie de 50 de lei, supliment binevenit la cei
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
să susținem că supraeul sau idealul eului nu se formează după imaginea unui individ dominant, tatăl, ci dintr-un minigrup social cuprinzînd cel puțin cele două figuri parentale. Cînd ascultăm vocea conștiinței noastre auzim un dialog pe mai multe voci, vacarm de opinii și de judecăți de odinioară și nu monologul unei singure voci417. Se poate ca vocea tatălui să fie adesea cea mai puternică, dar el nu este singurul care vorbește. Astfel se explică faptul că apoi indivizii pot aparține
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sau născocite ale feluriților jucători. Vorbe grele ce deveneau tot mai pline de ură. Era un duel de ocări, o înfruntare a unor sărăntoci în căutare, prin obscenitate, a unui avantaj pentru a se simți bărbați. Tommaso ascultă puțin acel vacarm al glasurilor, în timp ce gândurile sale rătăceau care-ncotro jucând de-a v-ați ascunselea fără să-și găsească pacea. Voise cumva să facă pe eroul? Și-n ochii cui? Datoria lui era să se supună, așa cum jurase, și nicidecum să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se implice cu tărie. Din păcate, metoda disciplinei a fost abandonată sau, mai degrabă, anulată prin intruziunea comportamentului laic. Altfel spus, atmosfera de liniște și de ordine din spațiul liturgic, specifică cândva creștinismului, a fost înlocuită de zgomotul, gălăgia și vacarmul produse de comportamentul enoriașilor. Bunele obiceiuri la nivelul conduitei au fost alterate de indisciplina unora dintre credincioșii. Iată de ce se cere o dată în plus intervenția energică, viguroasă și categorică a preotului pentru a restaura ordinea și disciplina care ar trebui
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
lui virtuală în prezent. Cel care introduce visul este somnul, "motivul somnului fiind unul dintre motivele care a cunoscut transformări de-a lungul traiectoriei lirice a poetei. Astfel, în Somnul din somn, el putea fi asociat visului sau acelui liber vacarm neconstrâns. În somn el putea fi refugiu și iluzie, spațiu imaginar al libertății; în Ochiul de greier, el era însoțit de neliniște ("La un capăt și la altul al somnului/ Mă simt în pericol..." Treceri), în Stea de pradă este
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
În liniștea disciplinată a nopții,/ Încerc să aud/ Țipete-n somnul vecin./ Dar vecinii-nțelepți/ Nu țipă decât când sunt siguri/ Că visează că dorm,/ În somnul din somn,/ Unde nimeni n-aude/ Își dau drumul la gură./ Ce liber vacarm/ Trebuie să fie acolo,/ În somnul din somn". (În somn) Țipătul produce vacarmul, care poate fi haosul primordial sau demolarea, ruptura, neputința evadării din aerul exterior sufocant, acest simbol guvernând întreaga poetică blandiană. Cum demolarea presupune reasamblare, așa cum deconstrucția presupune
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
vecinii-nțelepți/ Nu țipă decât când sunt siguri/ Că visează că dorm,/ În somnul din somn,/ Unde nimeni n-aude/ Își dau drumul la gură./ Ce liber vacarm/ Trebuie să fie acolo,/ În somnul din somn". (În somn) Țipătul produce vacarmul, care poate fi haosul primordial sau demolarea, ruptura, neputința evadării din aerul exterior sufocant, acest simbol guvernând întreaga poetică blandiană. Cum demolarea presupune reasamblare, așa cum deconstrucția presupune reconstrucție, nici țipătul acestor versuri nu este încărcat cu conotații negative. Dimpotrivă, vacarmul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
vacarmul, care poate fi haosul primordial sau demolarea, ruptura, neputința evadării din aerul exterior sufocant, acest simbol guvernând întreaga poetică blandiană. Cum demolarea presupune reasamblare, așa cum deconstrucția presupune reconstrucție, nici țipătul acestor versuri nu este încărcat cu conotații negative. Dimpotrivă, vacarmul produs de o grupare de voci este liber, în interiorul somnului din somn, "poziția fiind privilegiată, prin așezarea în față, substantivul deplasând atenția de la zgomot spre calitatea lui: libertatea"117. Fiind un volum de trecere între două vârste, legătura cu primul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
laconice și echivoce, puncte de vedere suspendate: “Viza are o valabilitate de trei săptămîni. / Perioadă neînsemnată. / Dar suficientă, cînd te gîndești la dosarul Vancouver-Machado-Breughel, pentru a termina cu. / Prea destulă.”. Titlurile capitolelor, “ficțiune”, ”vis”, ”carnet de bord”, invită cititorul În vacarmul șantierului unde romanul prinde contur - acesta ar putea fi sensul Portului interior. Numele personajelor seamănă cu cele ale lui Jean Echenoz (Vancouver, Machado, Breughel), subtile, exotice, cu rezonanțe cultural-geografice. Personajul-narator, Breughel, Își continuă experiențele concentraționare În Nuit blanche en Balkhyrie
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ele nu se întrepătrund. Mesajul este distinct de emițător și de receptor. Cei doi subiecți sînt distincți unul de altul. Unitățile care compun mesajul sînt discrete. În caz contrar, avem de-a face nu cu o comunicare, ci cu un vacarm neîntrerupt. La fel, putem analiza poziția bilei în fiecare moment al drumului parcurs. Analiza izolează părțile pe care experiența ni le dezvăluie în totalitate. Acest model al sensului comun, de o rusticitate extremă se regăsește într-un anumit număr de
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
lor de stele” 14). într-un poem tîrziu, amintirea unui „incident la bal” îl obsedează ca o ratare: „Ții minte?/ Orchestra frigea/ în bizare prevestiri,/ Balul.../ Cum am plecat de-acolo,/ Nu știu,-/ Sau tu că ai fi rămas/ în vacarmul monstru./ Noaptea/ Acea noapte.../ Ca din veacuri/ Sinistre...”15) însă poemul care ni-l arată nu numai pasionat de baluri, ci și (caz rar) exuberant e „Alb”, scris în stil de cronică mondenă: „Orchestra începu cu o indignare grațioasă./ Salonul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Pisălog, Ed. Librăriei Leon Alcalay, BPT, f.d., p. 93. 5. Gala Galction, „Profir și Policarp”, op. cit., p. 44. 6. Vezi: Corespondența Ramurii, Ediție îngrijită de Florea Firan, Ed. Scrisul Romînesc, 1973, p. 474. 7. Vezi, inclusiv, la Bacovia: „zgomot monstru”, „vacarm monstru”. 8. D. Th. Neculuță, „Lor” (Satiră), în Spre țărmul dreptății, Ediție îngrijită de Mihu Dragomir, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1954, p. 26. „Hidos burghez . . .burghez tiran” 1. „Ai inimă deschisă și haracter voios:/ Zi alb unde
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
46) Numai Dumnezeu știe cît de puțin seamănă Parisul cu ceea ce ea își imaginase! Acest oraș imens, zgomotos, amețitor, această mulțime, acest du-te-vino fără sfîrșit de trăsuri, de șarete, de tomberoane, de calești, de cabriolete și de faetoane. Și acest vacarm care abia în noapte de se potolește, acele urlete, acele țipete ale vînzătorilor de zarzavaturi, fructe, apă, boarfe, mături, nisip. Aceste scrîșnete de căruțe care se ciocnesc, se agață între ele pe străduțele strîmte, se încîlcesc și se fac grămezi
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentul de mai jos: Paris! Am o strângere de inimă. Aș vrea să-l văd de departe. Aplecat pe fereastra vagonului, cu ochii lacomi, scrutez mereu zarea. Întunerecul, punctat de sclipirea stelelor, nu scoate în relief decât vacarmul metalic al trenului care parcă niciodată n-a fost atât de aprig. În zare, în stânga, apar câteva pâlpâiri de lumină și se sting îndată. Trenul apoi își încetinează mersul. Trecem un răstimp printre schele și mormane de fier și de
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]