18,503 matches
-
A Întors privirea spre locul de unde venea zvonul. La geamul unui vagon, se ițea capul cu plete albe al cercetașului. Alături a apărut și chipul zâmbitor al mamei Maranda. A alergat În Întâmpinarea lor. Dintr-un salt, a urcat În vagon. ― Bine ați venit! Vă sărut mâinile - a reușit să rostească Gruia, pierzându-se În Îmbrățișarea celor doi... ― Bine te-am găsit, dragul nostru - au răspuns amândoi Într-un glas. După ce s-au privit a cercetare reciprocă, tata Toader a luat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
i-a ajutat și pe ei... Abia atunci și-a dat seama cât de mult i-a cuprins bătrânețea... Se mișcau mai greu, cu multă băgare de seamă să nu calce nepotrivit... Pentru tata Toader, fiecare pas făcut pe scările vagonului era un efort vizibil. Îl durea piciorul rănit... Când Gruia a pus mâna pe valiza din scândură vopsită În verde, cercetașul l-a atenționat: ― Ai grijă, dragu’ tatii, cum Îmbli cu valiza ceea. Nu-i o ladă oarecare, ci una
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Undiță, treceți În față. Eu am să vin În urma voastră. Atenție, că moartea Îi cât capra pe noi”. Mergeam cum zboară libelula, fără nici un zgomot... La un moment dat, am avut impresia că am auzit un scârțâit de frână de vagon... Mi-a tresărit inima de emoție și bucurie În același timp. Mă opresc și Îl aștept pe Toader. „Ai obosit, Petrachi, băiete, sau ți-i frică?” „Mi s-a părut că o pală de vânt a adus un zgomot de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
transport. Te-ai urcat Într-o cabină de <frânară și dus ești! Până la prima stație nu te Întreabă nimeni. Ei. Acolo trebuie să ai ochii În patru, să nu dea peste tine cel ce verifică roțile și alte instalații ale vagoanelor... Da’ Îl auzi de departe pe nenea mecanicul cum ciocănește... Trebuie să mă lămuresc Însă când și Încotro pleacă garniturile cu bușteni”. Acum mă chinuia o Întrebare: „Cum Îi spun colegului meu planurile mele? Dacă nu pricepe sau pur și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se Însera, eram În preajma gării... ― Ei! Ce facem Costică, băiete? - mă Întreabă Drâmbă. ― S-o luăm tiptil spre garniturile cu bușteni și să vedem care este gata de ducă. Norocul ne-a surâs, fiindcă În capul unui șir nesfârșit de vagoane pufăia o locomotivă cu direcția sud!!! Ne-am strecurat până la trenul cu locomotivă. În care cabină de frânar să te urci, ca să nu dai nas În nas cu vreun „celovec”? Și nu toate vagoanele aveau cabină de frânar! Tot armamentul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În capul unui șir nesfârșit de vagoane pufăia o locomotivă cu direcția sud!!! Ne-am strecurat până la trenul cu locomotivă. În care cabină de frânar să te urci, ca să nu dai nas În nas cu vreun „celovec”? Și nu toate vagoanele aveau cabină de frânar! Tot armamentul nostru era un cuțit făcut dintr o baionetă rupă și un ciomag. Nimic care să pocnească. Norocul ne-a surâs din nou. Printre platformele deschise se afla și un vagon cu obloane laterale... Cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
celovec”? Și nu toate vagoanele aveau cabină de frânar! Tot armamentul nostru era un cuțit făcut dintr o baionetă rupă și un ciomag. Nimic care să pocnească. Norocul ne-a surâs din nou. Printre platformele deschise se afla și un vagon cu obloane laterale... Cu greu am ajuns la el, fiindcă se pregătea plecarea garniturii și În jurul ei se Învârteau tot felul de „nacialnici” și mecanici. Până la urmă, a apărut și impiegatul cu felinarul verde gata să dea plecarea trenului... Am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
treia zi, În gara În care am ajuns, marfarul a tras pe liniile dinspre niște rampe de descărcare. Se Însera... ― Până aici ne-a fost binele, frate Drâmbă . Hai să ne facem nevăzuți până nu-i târziu! Am sărit din vagon și ne-am aciuat după o stivă de traverse uitate Într-un fundac al triajului. ― Primul tren gata de plecare, cu locomotiva agățată cu fața spre apus, este al nostru. Indiferent de felul trenului. Dacă-i personal, ne urcăm pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și ne-am aciuat după o stivă de traverse uitate Într-un fundac al triajului. ― Primul tren gata de plecare, cu locomotiva agățată cu fața spre apus, este al nostru. Indiferent de felul trenului. Dacă-i personal, ne urcăm pe vagon - mă sfătuiește Drâmbă. ― Dacă am ajuns până aici și, cum mi se pare, respirăm aer ce seamănă cu cel cunoscut de noi, nu trebuie să riscăm. Singurul nostru tren este tot un marfar cu direcția apus! Locul unde ne aflam
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cunoscut de noi, nu trebuie să riscăm. Singurul nostru tren este tot un marfar cu direcția apus! Locul unde ne aflam nu prezenta prea mare siguranță. Așa că am căutat altul. Pe un capăt de linie din apropiere se afla un vagon de marfă din cel Închis. Era hrentuit ca vai de lume, dar aveam totuși cum să ne ascundem. Cât ai bate din palme, ne-am urcat În el. Era un loc de unde vedeam orice mișcare... ― Uite, colo, se fac manevre
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ca vai de lume, dar aveam totuși cum să ne ascundem. Cât ai bate din palme, ne-am urcat În el. Era un loc de unde vedeam orice mișcare... ― Uite, colo, se fac manevre pentru Întregirea unei garnituri de marfă. Multe vagoane sunt Încărcate cu cherestea. Întrebarea e, spre Încotro? - a remarcat Drâmbă. ― Să așteptăm până i se agață locomotiva. Și atunci... Târziu, spre miezul nopții, o altă locomotivă s-a așezat În capul dinspre apus al garniturii. ― Aista-i al nostru
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la dracu-n praznic. Până s-a Înserat binișor, nici un semn că amărâtul de marfar În care ne aflam are de gând să plece. Unul din călători, trecând pe lângă garnitură, n-a avut altă treabă decât să urce pe scara vagonului, ca să treacă În ceea parte, prin cabina frânarului tocmai unde ne aflam noi! A Împins de ușă, dar aceasta nu s-a mișcat un milimetru... Să nu mă Întrebați cât era de mică inima În noi. Rusul a Înjurat, a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
frânarului tocmai unde ne aflam noi! A Împins de ușă, dar aceasta nu s-a mișcat un milimetru... Să nu mă Întrebați cât era de mică inima În noi. Rusul a Înjurat, a sărit jos și s-a dus la vagonul vecin... Acest „celovec” a fost primul, dar au mai urmat și alții. ― Ce facem, Costache? ― Nu știu, da’ văd c-am nimerit-o prost! De plecare nu este niciun semn, iar „celovecii” o țin hojma cu această cabină. Drâmbă, lung
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
locuia, reuși să mai salveze câteva piese de mobilier, precum și toate lemnele de foc și toți cărbunii care se mai găseau într-o magazie din fundul curții. Mai mult decât atât nu putuse lua, chiar dacă ar fi venit cu un vagon de cale ferată, pentru simplul motiv că n-ar fi avut unde depozita. În ce-l privea, Stelian acceptase, la stăruințele lui Iorgu, o servietă neagră de piele, pe care o purtase pe vremuri fratele său la niște procesiuni funerare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de vânt. Sunt singurii pasageri care au coborât în această gară. Este începutul după-amiezii, dar iarna timpurie dă impresia că noaptea a și venit. Sala de așteptare în care se grăbește să intre este rece, cu nimic mai îmbietoare decât vagonul trenului care s-a și pierdut în gura tunelului care se ghicește, pată neagră, în negura nopții. Bărbatul care a ajutat-o să coboare scara abruptă a trenului a dispărut nu se știe unde. Un singur bec chior și pâlpâitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
trecut o barieră de cale ferată și nu peste mult timp eram împinse din căruță spre peronul unei gări al cărei nume n-am apucat să îl citesc, pentru că deîndată a trebuit să ne cățărăm pe scara înaltă a unui vagon a cărei ușă s-a închis greoi și s-a zăvorât în urma noastră. Așa a început "voiajul" nostru spre Siberia spre care nu conteneau să fie deportați românii și nu numai ei. Eu eram vinovată de tentativa de trecere ilegală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nerăbdătoare să ascult continuarea tragediei voastre, a ta și a Minodorei. Nu îmi este ușor să comprim șapte ani, șapte ani de supraviețuire într-o colonie de muncă din Siberia, din regiunea Sverdlovskului. Când am plecat cu trenul, înghesuite în vagoane vopsite în roșu, Minodora, cu toate că împlinise opt ani, era firavă și micuță. Când ne-am întors, după aproape șapte ani ispășiți printre deținuții pe care un regim netrebnic i-a scos din rândul oamenilor pentru o bună parte din viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
libertății. Revăzând cu ochii minții gara în care am fost duse sub escortă de doi ostași ruși, undeva departe între linii, cred că era gara de mărfuri de lângă grădina publică din Cernăuți, dar asta oricum nu are importanță. Odată în vagon, deși am trecut pe lângă câteva compartimente goale, am fost obligate să intrăm într-unul în care erau deja unsprezece persoane : opt adulți și trei copii, cu noi s-au făcut treisprezece. Fără nici un comentariu doi bărbați s-au ridicat de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fi fost fii iar nu ginerii lui Artenie. Ana avea la rândul ei o fată, Iuliana măritată cu Vasili și aveau trei băieți de paisprezece, treisprezece, și zece ani care purtau numele străbunicului, bunicului și tatălui : Artenie, Vadim și Vasili. Vagonul nu s-a urnit din loc două zile și o noapte, timp în care auzeam cum se încarcă, pe rând, compartimentele de alături. În zilele acelea nu am primit nimic de mâncare, iar apă ne-au adus doi militari în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și pe care și-a descărcat o parte din ofurile unei adolescențe chinuite cum nu ar trebui niciodată să existe. Continui deci. Trei săptămâni de așteptări în gări pustii și întunecoase, așteptări angoasante a sinistrelor sunete metalice : se atașau noi vagoane, alte și alte vagoane roșii. Nu cred că îți poți imagina promiscuitatea, lipsa totală de igienă în care am petrecut cele trei săptămâni, cu toate că cei din familia Cozmei erau oameni cu mult bun simț. Dar totuși, treisprezece persoane într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a descărcat o parte din ofurile unei adolescențe chinuite cum nu ar trebui niciodată să existe. Continui deci. Trei săptămâni de așteptări în gări pustii și întunecoase, așteptări angoasante a sinistrelor sunete metalice : se atașau noi vagoane, alte și alte vagoane roșii. Nu cred că îți poți imagina promiscuitatea, lipsa totală de igienă în care am petrecut cele trei săptămâni, cu toate că cei din familia Cozmei erau oameni cu mult bun simț. Dar totuși, treisprezece persoane într-un spațiu în care opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu minciunile mele obscurantiste. La spital, unde mai lucrasem ca infirmieră, nici vorbă să mă primească din cauza "dosarului". Nu am găsit altă muncă decât ca salahor la gara de mărfuri din Cernăuți. Timp de trei ani am încărcat saci în vagoane. Saci cu grâne de la noi care luau drumul spre noii noștri stăpâni din Răsărit. Când mă întorceam seara acasă cu vreo căruță de ocazie aveam șalele frânte. Minodora ieșea din muțenia ei ca să mă întrebe ce să-mi pregătească de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fix în spațiu. Ești undeva între o stație și alta, rupt de ceva, în drum spre altceva. Scos din timp, scos din rost, purtat de tren, purtând după tine alt tren, cu oameni, situații, mărfuri, idei, una peste alta, în vagoane pe care le lași în stații, le pierzi între stații, le uiți în spații, golind lumea, gonind peste lume, singur, mai singur, nicăieri de singur, niciodată mai singur ca acum... Am fost zilele trecute pentru a scăpa de singurătate? la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
prin capacitatea de a le gândi. O explozie de sentimente pe care le știa dar, neinsistând asupra lor, se bucura ca de o coloristică pentru nuanțarea căreia nu căuta cuvinte. (L-am întâlnit în tren. Era noapte, și liniște în vagoanele de clasa întâi(însă cu aspect de clasa a II-a). Eram aproape singuri în compartimentul de șase locuri. Prima dată când l-am privit l-am considerat drăguț, însă, fiind față în față am intrat în vorbă în legătură cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
a se purta, și mi-a plăcut și damful de alcool pe care îl simțeam când îmi vorbea de foarte aproape . Urmară seri cu șampanie, rochii de seară, tandrețe și distracții) Îl întâlnesc în tren. Este noapte și liniște în vagonul de clasa I (însă cu aspect de clasa a II-a). Suntem aproape singuri în compartimentul de șase locuri. Primă dată când îl privesc îl consider drăguț, însă îl remarc cu adevărat câteva momente măi târziu, când mă chinui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]