878 matches
-
proprietari: Constantin Năsturel-Herescu, prințul Miloș Obrenovici, familia Atanasie Stolojan. În prezent, activitatea culturală se desfășoară în următoarele instituții culturale: Muzeul județean „Teohari Antonescu” înființat în anul 1934, funcționează din 1977 în clădirea fostei Prefecturi Vlasca, ea însăși monument istoric. Teatrul Valah Giurgiu Casa de cultură „Ion Vinea” Școala de Arte și Muzică „Victor Karpis” Giurgiu Centrul Județean de Conservare și Valorificare a Tradițiilor Culturale Biblioteca Județeană „I.A. Bassarabescu” 48 biblioteci orășenești și comunale 30 cămine culturale. Codul telefonic al județului
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
de Dunăre. În accepțiune mai largă, termenul român se referă și la cetățenii români de alte naționalități decât cea română. În istorie, până în sec. XIX, românii au deținut endonimul de rumâni (termen istoric învechit) și exonimul de vlahi, "olahi" sau "valahi" (care în limbile popoarelor înconjurătoare însemna români : în Bulgaria, precum și în unele regiuni din Serbia (Timoc), Grecia, Macedonia și Cehia, exonimul acesta este utilizat încă astăzi). Refuzul multor istorici străini de a folosi substantivul « "" » sau adjectivul « "române" » pentru a desemna
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]
-
-lea Gherghel sugerează că răspândirea cuvântului în spațiile slave și germanice s-a realizat prin intermediul varegilor (vikingilor). Opinia lui Gherghel este reluată și de Lisseanu Istoricul F. Pintescu a scris despre utilizarea numelui Blakumen de către varegi atunci când se refereau la valahi Această opinie sprijină ipoteza lui Gherghel. Istoricul S. Brezeanu consideră că una din primele scrieri despre românii de la sud de Dunăre, sub numele de “vlachorynchini” (vlahii de pe râul Rynchos), a apărut într-o povestire istorică referitoare la mănăstirea Kastamonitou, scrisă
Etimologia cuvântului vlah () [Corola-website/Science/298369_a_299698]
-
pentru toate popoarele romanice (și chiar unele celtice: "Wales"), inclusiv pentru populațiile romanice din răsăritul Europei și din Balcani, dar, în zilele noastre, este folosit în mod normal (în special de către greci) numai pentru aromâni, românii fiind numiți "vlahi" sau "valahi" numai în context istoric sau ca termen vag derogativ sau dacă este vorba de românii timoceni, care vorbesc de asemeni dialectul dacoromân și anume un grai apropiat de cel din Mehedinți. Vezi de asemenea: Etimologia cuvântului vlah. Numele de tsintsari
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
soarele i s-a părut «un cap de zimbru» ("Descălecătorul" - "ibid"., p. 75), de Ctitor-de-Mânăstiri, de Tipăritor-de-Bucoavne, de Zidar-de-Argeș, de Cronicar, de Moț, ori de icoanele domnilor / „regilor“ fundamentali ai Daciei / Dacoromâniei Nord-Dunărene: Basarab, Țepeș, întruchipare a înaltului spirit justițiar valah peste ultima jumătate de mileniu (cf. "Țepeș" - "ibid"., p. 81), Ștefan cel Mare, Ioan Vodă, de icoanele sfinților-cărturari: Popa Ion Românu de Sâmpetru, Șincai, Mureșan (cf. "ibid", pp. 79 - 110). În ciclul al patrulea, cinci balade sunt dedicate mânăstirilor fundamentale
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
urma să îi plătească). O problemă persista totuși, întrucât Șerban Cantacuzino dorea să se alăture austriecilor doar după ce turcii și tătarii ar fi fost învinși, ca acești să nu poată pustii țara, pe când tabăra imperială dorea să îi atragă pe valahi mai devreme, tocmai pentru a înlesni atingerea acestui deziderat. În ciuda acestui fapt, la 9 martie 1688, domnul Șerban Cantacuzino și familia sa (stolnicul Constantin, Mihai Cantacuzino și ginerele Constantin Brâncoveanu) depuneau jurământul de credință față de austrieci, în fața solilor imperiali. Nu
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
De unele popoare, romii au fost numiți în funcție de caracteristici sociale sau fizice. De exemplu, belgienii și olandezii i-au considerat „lipsiți de sentimentul religios” și le-au dat numele de "getoufte heiden" („păgâni botezați”), în Serbia sunt numiți "karavalahi", adică „valahi negri”, „români negri”, iar spaniolii, portughezii și englezii au crezut că etnia venea din Egipt și le-au dat numele de "gitano" sau "gypsy". Dorin Cioabă, fiul regelui autoproclamat al romilor Florin Cioabă, a propus în 2009 să se utilizeze
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
Vistula și se numiră leașii”. "Gesta Hungarorum" sau "Cronica Notarului Anonymus", descoperită sub forma unei copii în 1746, la Biblioteca familiei imperiale din Viena și publicată pentru prima dată în 1765 de către Johannes Georgius Schwandtner, menționează existența valahilor în spațiul transilvănean și în Panonia, dar și prezența unor formațiuni prestatale pe teritoriul fostei colonii romanice, Dacia. La finalul secolului al VII-lea, ungurii sunt opriți din expansiunea lor spre vest la Lechfeld, lângă Augsburg și încep să-și
Descălecatul Țării Românești () [Corola-website/Science/317051_a_318380]
-
răspândit în Basarabia din cauza predominanței limbii ruse (de exemplu în expresia "a atîrna de..." în loc de "a depinde de...") și, din 1991 încoace, în România odată cu înmulțirea traducerilor de lucrări străine (de exemplu prin folosirea exonimului "Valahia" pentru Țara Românească sau "Valahi" pentru Români înainte de 1859, conform tradiției din istoriografia străină care folosește cuvintele "Wallachians", "Walachen", "Valaques" ș.a.m.d.). Calcul substitutiv nu îmbogățește o limbă, ci o modifică.
Calc (lingvistică) () [Corola-website/Science/317870_a_319199]
-
român Ilie Gherghel, care după compararea documentelor istorice apărute în Imperiul Român de Răsărit a sugerat o origine romano-bizantină a cuvântului “valah”. Argumentația să se bazează în special pe scrierile lui Genesios și pe Lexiconul Suidas. Conform acestei opinii, cuvantul "valah" a apărut prima dată în Imperiul Român de Răsărit și s-a răspândit în lumea germanica și slavă prin intermediul vikingilor care au intrat în contact cu Imperiul Român de Răsărit În sensul larg, european, o "Românie populară" este orice comunitate
Romanii populare () [Corola-website/Science/319087_a_320416]
-
Dunăre, care începând cu retragerea românilor din Dacia, și declanșarea migrației triburilor nomade germanice și asiatice, au fost nevoite să reziste distrugerii sau asimilării de către năvălitori, reușind să ajungă în Evul Mediu timpuriu să realizeze primele mici formațiuni statale (vlahii, valahii în slavona). Odată cu instalarea și organizarea populațiilor slave în Balcani, s-a consacrat, prin intermediul limbii slavone, privitor la populațiile româniilor, atât din nordul cât și din sudul Dunării, definiția de vlahi (valahi, blahi), iar comunitățile lor organizate (românii populare) au
Romanii populare () [Corola-website/Science/319087_a_320416]
-
timpuriu să realizeze primele mici formațiuni statale (vlahii, valahii în slavona). Odată cu instalarea și organizarea populațiilor slave în Balcani, s-a consacrat, prin intermediul limbii slavone, privitor la populațiile româniilor, atât din nordul cât și din sudul Dunării, definiția de vlahi (valahi, blahi), iar comunitățile lor organizate (românii populare) au fost definite drept vlahii (valahii). În Europa, au existat (unele dăinuiesc până azi sub formă de toponime) zeci de "", de la marea Nordului (insula, azi olandeză, Walcheren) la marea Neagră (țările române), trecând
Romanii populare () [Corola-website/Science/319087_a_320416]
-
și organizarea populațiilor slave în Balcani, s-a consacrat, prin intermediul limbii slavone, privitor la populațiile româniilor, atât din nordul cât și din sudul Dunării, definiția de vlahi (valahi, blahi), iar comunitățile lor organizate (românii populare) au fost definite drept vlahii (valahii). În Europa, au existat (unele dăinuiesc până azi sub formă de toponime) zeci de "", de la marea Nordului (insula, azi olandeză, Walcheren) la marea Neagră (țările române), trecând prin Belgia (Valonia în Ardennes), Franța (Welschii din munții Vosges) și munții Alpi
Romanii populare () [Corola-website/Science/319087_a_320416]
-
nevoilor locuitorilor."" Dacă conscripția mai sus amintită atestă o biserică de zid, veche, trebuie spus că alte două documente din aceeași perioadă ne vorbesc despre această biserică. Primul document, un extras cu privire la bisericile de lemn din "Conscrierea preoților și satelor valahilor de examinat în timpul comisiei despre profesiunea credinței și rămași în schismă" din anul 1756 spune că la data 11 martie 1755 preotul satului era Popa Damian, satul fiind cel ce a construit biserica. Cel de-al doilea document, "Conscrierea bisericilor
Biserica de lemn din Cotiglet () [Corola-website/Science/319218_a_320547]
-
козацьке військо, rusă: Бугское казачье войско) a fost o armată căzăcească care a fost plasată de-a lungul cursului inferior al Bugului. Armata cazacilor de pe Bug își are originile în regimentul de cavalerie otomană format din creștini (cazaci nekrasoviți, sârbi, valahi, bulgari și alții). Acest regiment a trecut de partea rușilor la Hotin în 1769, în timpul războiului ruso-turc din 1768 - 1774). În timpul războiului, efectivele regimentului au fost completate cu soldați de origine ucraineană. După război, regimentul a fost amplasat pe malurile
Cazaci de pe Bug () [Corola-website/Science/318595_a_319924]
-
al V-lea a strămutat mulți paulicieni în Tracia (Bulgaria de azi). Împăratul Ioan I Tzimiskes a strămutat, tot în Tracia, un alt grup de paulicieni din Siria, cărora le-a garantat libertatea religioasă. Un episod a implicat participarea românilor (valahilor) la mișcarea paulicienilor. Sub conducerea lui Travlos, paulicienii și-a stabilit tabăra într-o cetate părăsită din Veliatovo, lângă Philippopolis, aderând la mișcare numeroși valahi și sârbi. În anul 1086, când pecenegii au acceptat să-l susțină cu trupe Travlos
Paulicianism () [Corola-website/Science/320195_a_321524]
-
paulicieni din Siria, cărora le-a garantat libertatea religioasă. Un episod a implicat participarea românilor (valahilor) la mișcarea paulicienilor. Sub conducerea lui Travlos, paulicienii și-a stabilit tabăra într-o cetate părăsită din Veliatovo, lângă Philippopolis, aderând la mișcare numeroși valahi și sârbi. În anul 1086, când pecenegii au acceptat să-l susțină cu trupe Travlos, acesta a declanșat ostilitățile. Împăratul Alexius a trimis o armată sub comanda lui George Pacurianus dar acesta a fost bătut de paulicieni, valahi si pecenegi
Paulicianism () [Corola-website/Science/320195_a_321524]
-
află Tatăl și Sfântul Duh. Alături este statueta Sfântului Anton de Padova, mult invocat de credincioșii parohiei. Altarul din dreapta este din lemn sculptat, fiind dedicat Preasfintelor Inimi a lui Isus și a Mariei. Lângă acesta se află statueta Fericitului Ieremia Valahul, primul român beatificat de Biserica Romano-Catolică. Cele trei altare sunt vopsite în culori pe bază de ulei alb și ornamentate cu foițe de aur. În total sunt amplasate 12 statuete. Picturile din prezbiteriu îi reprezintă pe cei patru evangheliști, minunea
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
Vladimir trimite împăratului 6000 de soldați, aceștia fiind înrolați într-un corp permanent denumit Gardă Varegă. Ultima campanie a fost pregătită pentru recucerirea Siciliei. O mare armata a fost adunată în Italia, formată din vandali, turci, varegi (vikingi), bulgari, români (valahi balcanici) și macedonieni sub comanda spătarului Oreste. Armata a participat în Italia doar la câteva bătălii minore, campania fiind întreruptă de moartea împăratului, în anul 1025. Ultima să dorința, pe patul de moarte, a fost aceea de a nu fi
Vasile al II-lea () [Corola-website/Science/316333_a_317662]
-
teritoriul actuatului sat Sasca Română, pe malul râului Nera, unde condițiile de viață erau prielnice, iar minele și pădurile se găseau în apropiere. În conscripția făcută de venețianul Luigi Marsigli în 1690, sătul apare cu 28 de case locuite de valahi, aceasta fiind probabil prima așezare înființată de olteni în Banat. "Venirea acestora nu a fost sporadica și au venit în mase de 3-4000 de suflete" ne spune și istoricul oravițean Simeon Samson Moldovan. În perioada anilor 1717-1738 a avut loc
Bufan () [Corola-website/Science/322384_a_323713]
-
numai din niște pilde uzate și anecdote inutil originale. Ne-ai revelat, în sfârșit, spiritul profund care era și orgoliul fără măsură ce-l situează printre cei mari. Regret acum că nu l-am frecventat. Ideea că tot ce e valah e nesemnificativ și destinat eșecului m-a înșelat încă o dată. Singura mea scuză, mai mult sau mai puțin, e că suntem cu toții afectați de o decepție înnăscută. Mulțumesc încă o dată pentru convertirea mea. La mulți ani!”. Anton Dumitriu “O carte
Radu Varia () [Corola-website/Science/325466_a_326795]
-
a ajuns ca Moldova de pînă la descălecat să fie populată de un popor de sorginte creștină, care după origine avea două componente: „brodnicii vechi” de origine protoslavă (slavi balcanici) și daco-moesică alături de „infideles” (necredincioși) de origine neolatină, care erau valahii (românii) ce fugeau din părțile Ardealului, nefiind de acord cu supremația maghiară și cu influența crescândă a bisericii catolice. Populația respectivă era organizată în structuri de origine prestatală. Mențiuni despre băștinași („brutenos et infideles”, adică brodnicii și valahii-transfugi) găsim atât
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
atestată pe hărțile medievale ca Valahia Minor. Astfel în 1276-1277 regele Ottocar al II - lea al Boemiei nu a putut primi ajutor de la ruteni (bruteni) în lupta cu împăratul Rudolf de Habsburg, deoarece aceștia se aflau în conflict militar cu valahii (blacii) de la hotarul cnezatului. Peste o jumătate de secol, la 1326, aceeași blaci împreună cu ruteni și lituanieni au participat la o campanie militară poloneză împotriva markgrafului de Brandenburg. Despre un voievod valah de "peste pădure" (de la răsărit de Carpați), „domn
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
păstrat al țării iar capitala a fost localizată la fel - la Baia. Unificarea a început mai întâi prin contopirea voievodatului Moldovei cu cel al Valahiei de nord (Valahia Minor). La baza unei alianțe a lui Bogdan I cu voievodul acestei Valahii s-ar fi aflat căsătoria Anei de la Siret, care aparținea familiei voievodale locale, cu fiul lui Bogdan - Lațcu. Ana ar fi primit ca zestre târgul Siret împreună cu un întins ocol de sate la sudul acestui târg. Petru I Mușat este
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
a avut loc la 18 septembrie 1600 lângă Mirăslău între valahii conduși de Mihai Viteazul (sprijiniți de secui) și trupele austriece ale generalului italian Gheorghe Basta (sprijinite de sași și de nobilimea din Transilvania). Conflictul dintre domnul Mihai Viteazu, devenit și principe al Transilvaniei în urma Bătăliei de la Șelimbăr, și nobilii transilvăneni
Bătălia de la Mirăslău () [Corola-website/Science/326992_a_328321]