1,020 matches
-
Anatol Vancea Voinov sună din nou, lung. Ușa se întredeschide încet, încet, cu maximă precauție. Nu e Jeny, ăsta nu e stilul ei. Nu, bineînțeles, nu e Jeny. E perechea, simetricul masculin, pacientul mototol. Un pensionar palid, timid. Livrea prăfuită, valet blând, miop, ochi de broscoi casnic. — A, dumneavoastră, da da, poftiți. Domn’ doctor n-a venit încă. Da’ vine repede domn’ Marga. Puteți aștepta. Apasă butonul, izbucnește de peste tot lumina marilor candelabre. A, e seară, s-a și făcut seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Rotește scăfârlia spre rafturile pline de cărți, spre masa cu scaunele înalte, spre birou, spre fotolii, loc destul pentru toate și încă mai rămâne, să te tot plimbi, ca într-o sală de recepții în care n-au venit invitații. Valetul reapare, împingând măsuța cu rotile, pe care trepidează sticla și paharul, clinc-clinc. A, doar știi că nu beau. Valetul Vasile nu-și îngăduie nici o reacție. Sau parcă a zâmbit, idiotul. Auzi, a zâmbit! Da’ nici n-a zâmbit, cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
toate și încă mai rămâne, să te tot plimbi, ca într-o sală de recepții în care n-au venit invitații. Valetul reapare, împingând măsuța cu rotile, pe care trepidează sticla și paharul, clinc-clinc. A, doar știi că nu beau. Valetul Vasile nu-și îngăduie nici o reacție. Sau parcă a zâmbit, idiotul. Auzi, a zâmbit! Da’ nici n-a zâmbit, cum să fi zâmbit, doar nu se vede nimic. Pe chipul galben lucios, doar o adiere, așa, abia simțită vicleană neîncredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a altei lumi, cum nu se mai vede azi prin părțile noastre, trebuie să-ți respecți rangul, nu ai voie sa te compromiți cu nimic omenesc, tu ești statuie perfect dresată să-și onoreze misiunea, atât și e prea destul. Valetul Vasile a și revenit, într-adevăr, perfect mut și surd, cu mișcări abia perceptibile. Pe măsuța cu rotile, lângă tava cu paharul și sticla Courvoisier apăruse teancul de reviste colorate Playboy, Express, Paris Match, iată superba Romy Schneider și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vede. Tăcere de moarte, nimeni nu scoate o vorbă. O fi fost vreo veste tristă în scrisoare, vreo amintire, vreun necaz, cine știe. Nu se mai privesc, parcă nici n-ar fi. Tolea vede când gazda face un semn scurt. Valetul dispare, nici n-a fost, când să fi apărut, că nu se mai vede. Tolea e dus, parcă l-a lovit strechea. Holbat, nu cumva doarme, așa, cu gura căscată. Tresare doar când Marga îl ridică, încet, de subțiori. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
surprind privirea lui Jack și să râd, dar el nu pare absolut deloc impresionat, de parcă toate astea ar fi un lucru absolut normal. Poate că pentru el chiar e normal, am o revelație subită. O, Doamne. Poate că are un valet care Îi face În fiecare zi ceai și Îi calcă cămașa. Și ce dacă are ? Nu trebuie să las toate astea să mă intimideze. — Așa, zic, după ce tot personalul care ne servește dispare. Ce bem ? Am cântărit deja din ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
apartamentul femeii pe care o cunoscuse înainte sub numele de Patricia Hardie. Nădăjduia că Enro, curios să afle ce puteau să-și spună Ashargin și sora lui, își va înfrâna, astfel, orice pornire punitivă imediată. Când Gosseyn-Ashargin îl urmă pe valet în vasta sală de recepție, îl văzu pe Eldred Crang stând în picioare la fereastră. Detectivul venusian non-A se întoarse la intrarea musafirului și-l privi gânditor. Se măsurară o vreme în tăcere. Lui Gosseyn i se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
piciorul în refugiul Discipolului, pe zona sa memorizată, exact în fața uzinei. Ajunse la etajul superior fără probleme și se opri pentru a-l întreba pe un om care era drumul spre apartamentul Discipolului, - Am o întâlnire, zise. și este urgentă. Valetul fu înțelegător. - Nu ați luat-o pe drumul cel bun, zise, dar mergând pe acest culoar lateral, veți ajunge la o mare sală de așteptare. Acolo vi se va spune încotro să mergeți. Gosseyn se îndoia că i s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
la baie, îl băgară în covată și-l spălară pe cap. Dar, când începură să-l îmbrace pentru drum, văzură că atât rufăria de corp, cât și kimonoul pregătit pentru el erau din cea mai pură mătase albă - veșmintele morții. Valeții lui Shojumaru se gândiră imediat că Ito mințise ca să-l consoleze și că băiatului avea să i se taie capul în fața lui Nobunaga. Începură din nou să plângă, dar Shojumaru nu le dădu absolut nici o atenție și luă pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu era decât o chestiune de timp, dar Hideyoshi dorea nespus să audă că mai puteau exista speranțe. Bolnavul își mișcă încet mâna. Părea să fi auzit glasul lui Hideyoshi și, abia deschizând ochii, încercă să-i spună ceva unui valet, care răspunse: — Domnia Sa a fost atât de bun să vină în vizită la dumneavoastră... să vă stea la căpătâiul patului... Hanbei dădu din cap, deși părea să se agite din cine știe ce motiv. Îi indică omului să-l ajute să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sorbi o înghițitură și i-o trecu lui Taro. Apoi, o împărți cu soția lui. — Stăpâne, o ceașcă pentru frații Tsuchiya, spuse ea. Tsuchiya, trebuie să-ți iei rămas bun cât încă ne mai aflăm în astă lume. Tsuchiya Sozo, valetul personal al lui Katsuyori, și cei doi frați mai mici ai săi, îi fuseseră sincer devotați stăpânului lor. Sozo avea douăzeci și șase de ani, următorul avea douăzeci și unu, iar cel mai mic, doar optsprezece. Împreună, își apăraseră, cu fidelitate, seniorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Avea fața albă și pură ca luna răsărind peste creasta muntelui. Calmă, intonă un vers din Sutrele Lotusului, care îi plăcuse să recite, în alte vremuri. — Tsuchiya! Tsuchiya! strigă Katsuyori. — Stăpâne? — Asist-o. Dar soția lui Katsuyori nu așteptă lama valetului, ci-și apăsă propriul jungher drept în gură, în timp ce recita sutra. În clipa când trupul soției lui Katsuyori căzu înainte, una dintre servitoare începu să le încurajeze pe cele rămase în urmă: — Doamna noastră a plecat înainte. Nici una dintre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se înroșise toată. — Taro! își chemă el fiul, dar avea vederea încețoșată de propriu-i sânge. Toți cei din jur păreau dușmani. — Stăpâne! Încă mai sunt aici! Sozo e lângă dumneavoastră! — Sozo, repede... voi comite seppuku. Rezemându-se de umărul valetului, Katsuyori se retrase ca la o sută de pași. Îngenunche, dar, având atâtea răni de lănci și săgeți, nu-și mai putea folosi deloc mâinile. Cu cât se grăbea mai tare, cu atât mâinile îi deveneau mai neputincioase. — Iertați-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
critici. — Tsumaki! Tsumaki! strigă Mitsuhide, privind, dintr-o dată, ușile glisante, dintr-o parte și din cealaltă. Dengo? Dengo, ești aici? Dar omul care deschise, în sfârșit, ușa, plecându-se în fața lui, nu era nici Dengo, nici Tsumaki. Era unul dintre valeții săi personali, Yomoda Masataka. Amândoi oamenii sunt ocupați cu aruncarea produselor pe care trebuia să le folosim la banchet și cu pregătirile pentru neașteptata plecare. — Vino cu mine la castel. — La castel? Vă duceți la castel? — Cred că se cuvine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mă voi întâlni cu Domnul Sokyu din Sakai. Atunci vom discuta amândoi unde e locul tabloului. Desigur, cel mai bine ar fi fost să-l întreb pe Mu Ch’i în persoană. Nobunaga era tot mai bine dispus. Și, cu toate că valeții veniseră să taie feștilele lumânărilor de mai multe ori, nu făcea decât să bea apă și să continue petrecerea, nepăsător față de trecerea timpului. Era o noapte de vară, iar obloanele și ușile templului erau toate deschise. Din acest motiv poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se ocupa în timpul liber. Și impunea, chiar față de clanul Mori, că dacă obiectau ceva, să-l anunțe înainte de Luna a Șaptea - înainte de a porni, din nou, la război. Kazumasa ajunsese dincolo de orice admirație; se simțea epuizat. În acel moment, un valet anunță că nava pentru Kazumasa era gata să ridice pânzele. Hideyoshi își scoase una dintre săbiile de la cingătoare și i-o dărui lui Kazumasa: — Poate că este puțin cam veche, dar oamenii spun că e o lamă bună. Vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un fel de chicinetă, din care, însă, am reușit să-mi croiesc drum afară. Am sărit pe scări și am căzut rău pe spate. Deși pare ciudat; nu m-am lovit prea rău, și i-am făcut semn să plece valetului îngrozit care venise să mă ajute să mă ridic. Apoi am avut un schimb de cuvinte bine măsurate cu sula bătrână de la recepție. Și-a luat toate măsurile ca, de data asta, să ajung acolo unde trebuia și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu ea. N-avea deloc stofă. Londra e plină de istorioare de amor care se plimbă agale ținându-se de mână. Întâlnești în forfota străzii cele mai ciudate perechi, de toate culorile și vârstele, de toate sexele, dame și juveți, valeți și decari, trefle și carouri, ghinde și tobe, plimbându-se mână-n mână. Vezi o fată posomorâtă, umflată din cauza băuturii sau a vreunei glande, de care se sprijină mai vârstnicul ei însoțitor, un bărbat cu picioarele în X ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cuir de Russie bordo. Biblioteca, întinsă pe toți pereții, avea uși de sticlă, pentru protejarea cărților de praf. Aveam o curte lungă, unde erau garajele de mașini. În casă, bunica maternă era cea care conducea totul. Supra veghea angajații, bucătăresele, valetul, subretele, guvernan tele, nimeni nu scăpa de sub controlul ei. Cum era când aveați musafiri? — Noi, copiii, nu luam parte prea des la mesele lor. Aveam un etaj al nostru unde stătea și guvernanta. La masă, frișcă, ciocolată și bezea! Nebunie
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
prezența lor aici, deși știa că deocamdată nu există nici un motiv să se teamă de ceva. Simplul fapt de a-i avea lângă el însă, ca într-o haită, îi sporea încrederea în sine și agresivitatea. Subalternii, sau mai degrabă valeții lui personali, în care avea toată încrederea, întruchipau idealul în domeniu: o masă impresionantă de mușchi care poseda o inteligență invers proporțională. Erau două creiere la fel de imobile ca o mașinărie rămasă fără combustibil. Cei drept, matahalele reușeau totuși să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
care s-a ridicat și a ieșit Îmbujorat, fără să știe că tânăra Îl Însoțise cu zâmbetul ei, și că pleoapele Îi tremurau, fiindcă, desigur, visase acel sărut și nimic altceva. 8 Între timp, la televizor și În presa scrisă valeții partidului anunțau recolte fără precedent la grâu, orz și ovăz; adică la ordinul tovarășului Nicolae Ceaușescu pământul țării luase poziția de drepți și În această poziție Își mo bilizase toate sevele, ca din huma lui să crească cerealele cât Florin
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Jackson era cea mai delicată persoană pe care o cunoșteam. Nu mi-l puteam închipui luând pădurea în piept. Nici măcar nu mi-l puteam imagina în pantaloni scurți. — Îhî. Cred că pentru unchiul Jack plimbările înseamnă să se lipsească de valet. Am zâmbit. — Mă întreb doar cum poate să trăiască fără pixul lui roșu. Ai mai cunoscut pe cineva care să adore mai mult decât Jackson munca de editare? Vreau să spun că l-am văzut făcând notițe cu pixul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
probă a doua zi dimineață, când se întoarce și el de la o partidă de pocher de la club. Fata i-a mărturisit că n-are unde să înnopteze, așa că Lindscott i-a propus să stea peste noapte la locuința lui, iar valetul lui o să-i dea ceva de mâncare și o să-i țină companie. Betty, a luat un autobuz spre Malibu, iar valetul - un poponar - chiar i-a ținut companie. Apoi a doua zi, pe la amiază, Lindscott s-a întors acasă împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că n-are unde să înnopteze, așa că Lindscott i-a propus să stea peste noapte la locuința lui, iar valetul lui o să-i dea ceva de mâncare și o să-i țină companie. Betty, a luat un autobuz spre Malibu, iar valetul - un poponar - chiar i-a ținut companie. Apoi a doua zi, pe la amiază, Lindscott s-a întors acasă împreună cu trei amici, toți beți morți. Tipii au vrut să se distreze, așa că au pus-o să dea o probă să citească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a făcut o criză de isterie. I-a făcut dezertori și trădători și le-a spus că nu sunt demni să fie soldați. Burt a dat-o afară chiar în după-amiaza aia, sâmbătă, 11 ianuarie, în jurul orei două și jumătate. Valetul mi-a spus că era falită și că i-a zis că o s-o ia pe jos spre centru. Deci Betty a făcut autostopul sau a mers pe jos patruzeci de kilometri, până în centru, iar peste șase ore avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]