1,940 matches
-
Acasa > Orizont > Selectii > ULTIMUL VALS Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 579 din 01 august 2012 Toate Articolele Autorului Sala de bal era o feerie de lumini. Strălucirea candelabrelor se reflecta în sclipirea bijuteriilor ce împodobeau trupurile femeilor gureșe. Discutau afectate, aruncând ocheade domnilor
ULTIMUL VALS de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360023_a_361352]
-
ei și îi întinse brațul, invitând-o la dans. Fascinanta, frumoasa creatură, a acceptat. Ochii lui întunecați o fixau plini de promisiuni tainice. Îi cuprinse mijlocul, lipind-o de trupul lui suplu si puternic. Se mișcau in ritmul unduitor al valsului, el se roti cu ea pană o ameți, îsi apropie bărbia de buclele rebele care încadrau diafan tâmpla femeii. Carisma si atracția lui hipnotică o împiedicară, sa observe că el, cu fiecare mișcare o îndepărtase de lume...când se dezmetici
ULTIMUL VALS de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360023_a_361352]
-
În jurul ei s-a format un vârtej de vânt. Trandafirul dispăruse. Încet, a coborât liniștea, doar sufletul femeii era o rană deschisă. „La marginea timpului, când vremurile vor hotărî, vom fi împreună pentru eternitate...” Camelia Constantin 2009 Referință Bibliografică: Ultimul vals / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 579, Anul II, 01 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Camelia Constantin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ULTIMUL VALS de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360023_a_361352]
-
Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1320 din 12 august 2014 Toate Articolele Autorului balaur uriaș cu o mie de capete, cale către infinit spre porțile cerului, urletul lui ocheanos în mrejele furtunii în care valurile dansează frenetic un vals de Iohan Strauss. loc unde meduzele nuntesc printre coralii albaștri în fauna de argint a adâncurilor la un loc cu stelele cerului care scot sunete mioape pe unde orion beat calcă pe turme de miriapode și zeii se preumblă în
MAREA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360134_a_361463]
-
renunța la drumurile lungi Prin versuri aurii, dar nu la tine. La umbrele din înserări prelungi Ce par a-mi strânge-n cuiburi și a-mi ține Fluturi albaștri pe genunchi de flori, La ierburile înecate-n rouă, La primul vals sub cerul fără nori Și la speranța zilei,cea mai nouă. Aș renunța la aripi și la zbor, La murmurul izvorului de munte, La pași pe-al păpădiilor covor Și chiar la bucuriile mărunte Ce îmi aduc lumina la liman
ORICÂND... de AURA POPA în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360221_a_361550]
-
Insa,nu voia să se întoarcă la petrecere,pentru că adevăratul spectacol se petrecea afară,în gradina.Pasind pe cărările labirintice,luna cea misterioasă își revarsă praful magic peste tufele de flori îngrijite,făcându-le să pară umbre siluetice care dansau vals.Si picăturile de apă ce țâșneau din gură unor lei,ce păzeau fântână ,păreau că dansează,la fel ca trandafirii,după sunetul naturii.Oftand și inspirând aerul vindecător,karon se așezase pe gură fântânii. Gândurile de încântare față de decorul nocturn
KARON,CAP 4 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359780_a_361109]
-
freamăt al buzelor ce au pictat dorința noastră în sufletele noastre abia trezite sub ploaia lacrimilor noastre s-au contopit trupurile acum unite într-o îmbrățișare vie luna răsărea cu razele ei șoptite ne răsfăța în depărtare se auzea un vals doar noi mai eram pe punte și luna ce ne privea cu mantia ei de lumină ne acoperea dragostea ce devenea lumina ce ne unea mai mult și tot mai mult nu ne mai puteam opri din acel sărut un
LACRIMI FIERBINŢI de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359583_a_360912]
-
de nedezlegat și fără păcat dar e dureros că iarbă duios și încă timid pe cîmpul arid ce v-om seamănă ? Iarbă crudă, rea visul dintr-o stea că ninsoarea grea 5 și alunecînd pe umbră vom avea privirea sumbră valsul verii ne va da ritmuri moi de catifea și subtile fete dulci ce adună stele-n pungi și mici boabe de lumină vino, dar, și te anina Referință Bibliografica: Pe crucea din cer mai este o pată / Ioan Lila : Confluente
PE CRUCEA DIN CER MAI ESTE O PATA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359590_a_360919]
-
să-l admiri cum vorbește fiindcă avea acel zâmbet care te fermeca, pur și simplu. Exista o atracție între el și Diana, amândoi simțeau lucrul acesta; privirile lor se întâlneau și parcă vorbeau fără să deschidă gura. Formația cântă un vals. Lucas o invită la dans ca un adevarat gentlemen. Făcu o reverență și spuse zâmbind: „îmi acordați un dans, domnișoară”?! Diana îi dădu mâna și acesta o conduse în mijlocul ringului. Erau primii care se încumetaseră să danseze vals. După care
UN CONCEDIU RATAT de VASILICA ILIE în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359576_a_360905]
-
cântă un vals. Lucas o invită la dans ca un adevarat gentlemen. Făcu o reverență și spuse zâmbind: „îmi acordați un dans, domnișoară”?! Diana îi dădu mâna și acesta o conduse în mijlocul ringului. Erau primii care se încumetaseră să danseze vals. După care, au mai prins curaj și alții astfel, că, pe ring se aflau câteva perechi care se armonizau în acord cu muzica. După acest vals, Lucas nu i-a mai dat drumul. Au dansat în continuare; blues, rock, cea-cea
UN CONCEDIU RATAT de VASILICA ILIE în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359576_a_360905]
-
mâna și acesta o conduse în mijlocul ringului. Erau primii care se încumetaseră să danseze vals. După care, au mai prins curaj și alții astfel, că, pe ring se aflau câteva perechi care se armonizau în acord cu muzica. După acest vals, Lucas nu i-a mai dat drumul. Au dansat în continuare; blues, rock, cea-cea, twist...S-au simțit foarte bine. - Am constatat că îți place mult să dansezi și chiar îmi place cum dansezi! spuse zâmbind, Lucas, sărutându-i mâna
UN CONCEDIU RATAT de VASILICA ILIE în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359576_a_360905]
-
bună de circ știai însă ca tigrii se domesticesc mai ușor decât pisicile? chiar nu m-ai văzut niciodată nu dansez pe sârma nimănui nici nu îmi ascut gheruțele în smotoceli inutile dar îți pot dansa toată viața într-un vals amețitor atâta vreme cât poezia buzelor tale îmi susură neliniștit pe coapsă și în junglă mai este un loc liber pentru tigroaicele care vor să moară în libertate Referință Bibliografică: nu sunt genul, darling / Nuța Istrate Gangan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
NU SUNT GENUL, DARLING de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359669_a_360998]
-
benefice se revarsă în simfonii aducătoare de pace și liniște spirituală, o lirică romantică în esență, cu profunde valențe meditative, sinergice, precum o doză precis calculată a unei terapii prin poezie. Legănate de cuvinte, aducând daruri angelice, pe undele unui vals din toamna vieții, versurile nu transformă gândurile în irosiri, ci în clipe purtătoare de viață. Așteptările târzii, dureroasele decizii, iubirile și trăirile, fac parte dintr-un tablou existențial complet, predestinat să construiască, să înalțe - cărămidă cu cărămidă - un templu închinat
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – IANUARIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359700_a_361029]
-
de blană.” (Lena Constante) Dacă Leonid Andreev ar fi putut parcurge, mai întâi, cărțile Lenei Constante, cu siguranță că propria sa amprentare pentru posteritate nu se mai lega sub nicio formă de titulatura aspră de ilustru „apostol al autodistrugerii”, iar „Valsul câinilor” ar fi fost în genere reformulat. Din păcate însă, întâlnirea spirituală Andreev-Constante nu a avut loc niciodată, din cauza poziționării celor doi scriitori în epoci complet diferite (și amintim aici faptul că piesa de teatru „Valsul câinilor” era creată de
MALADIA FRICII ŞI ZEUL ÎMPĂIAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/340361_a_341690]
-
apostol al autodistrugerii”, iar „Valsul câinilor” ar fi fost în genere reformulat. Din păcate însă, întâlnirea spirituală Andreev-Constante nu a avut loc niciodată, din cauza poziționării celor doi scriitori în epoci complet diferite (și amintim aici faptul că piesa de teatru „Valsul câinilor” era creată de autorul rus în anul 1913, iar prima carte a artistului plastic român a început să prindă contur șase decenii mai târziu, în 1973). Cu toate astea, radiografia răului convulsiv dominată de tușa dezumanizantă a barbariei celor
MALADIA FRICII ŞI ZEUL ÎMPĂIAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/340361_a_341690]
-
ș.a., o adevărată risipă de metafore, într-o ningere de lirism diafan și molcom. Captiv în capcana viselor și iluziilor sale ( „sunt captiv în mine”- „Evadare”), poetul trece prin acele stări ciudate, halucinante, specifice vârstei, dorind „să danseze cu focul/valsul iubirii mocnite”. Dar, simte că focul „îl arde”. Când îl privește... „aude numai tăciunii”. Splendidă descriere a stărilor adolescentine! Obsesia zborului revine în mai multe poezii, pigmentându-i stările sufletești, conturată în dorința existențială ( „Schimb”), atras de iubita/iubirea neclară
FIORII INEFABILI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340462_a_341791]
-
a rămas pentru secole cea de proprietari de ferme mici, crescători de animale, muncitori forestieri și - mult mai târziu - de mineri. Primii veniți au adus cu ei instrumentele muzicale cu care crescuseră și cântecele de acasă: baladele scoțiene și irlandeze, valsurile lente, cântecele de petrecere, melodiile de dans rapid și săltăreț, modificate într-un fel nou, american. Așa cum jazz-ul de început a fost făcut exclusiv de compozitori și interpreți negri, muzica de blue grass este definitiv albă. La început blue
Blue Grass, muzica zonei Apalașe () [Corola-blog/BlogPost/338816_a_340145]
-
de cumpărat. Cu astea frământa mii și mii de hectare de omăt. Cu astea călca viscolul și pădurile. La vreme de sărbătoare și de alean, cu astea învârtea o horă și o sârbă, clocotea o ciuleandră, desena pe colb un vals, un tangou... cu astea tipărea urme/semne ale trecerii pe cărarea dintre cântecul de leagăn și prohod. Când punea talpa de opincă ori de picior gol prin știoalnele și prin zloatele și prin glodurile curate ale poghiazurilor, făcea vid. Era
Mă sui pe patul din tindă şi încerc să mor () [Corola-blog/BlogPost/339930_a_341259]
-
prea reușit, din punctul meu de vedere. Bucățile muzicale trebuie cântate, dar eu nu sunt interpret, profesia mea este de altă natură. Acest Gramofon a prins o viață de o largă rezonanță. A depășit cu 9 puncte în topul american, valsul cel despre care se spune că este celebru ”Dulcea și tandra mea fiară”. Sărbătoarea aceasta este foarte discutabilă pentru mine personal. În primul rând se cheamă Limba Noastră. De ce, ea nu are nume? Chiar și pisica mea are nume. Șimba
La New York se numește Limba Română, acasă Limba Noastră () [Corola-blog/BlogPost/340026_a_341355]
-
lor: Nicu Covaci, Nicolae Voiculeț, Heaven, Alexandra Ușurelu și Mircea Vintilă, Morris, Nicola, Zen, Laurențiu Cazan. Prima zi a anului 2016 se încheie de la ora 23.10 cu O seară minunată, o seară a întâlnirii muzicilor de diferite genuri: tangoul, valsul, chansoneta, fadoul, muzica lui Ionel Fernic, a lui Zavaidoc sau muzica lăutarilor țărani, interpretată de Matilda Pascal Cojocărița, Alina Mavrodin, Silviu Biriș, violonistul Ștefan Cigu, Adriana Mihai, Domnica Sorescu, Ioana Maia Ardelean, violonistul Valentin Albeșteanu, pianistul Valentin Cucu, marele lăutar
Revelion TVR 2 – Povestea de iarnă continuă () [Corola-blog/BlogPost/339289_a_340618]
-
gol/ Și parcă simt că în tăcere mor,/ Și-un demon mă bârfește pe la spate.// În noaptea asta toate sânt ecou/ Din armonia clipelor trădate,/ Am obosit în viață să fac loc/ Părerilor de rău întârziate.// (Nimic mai mult). În Valsul ironiei aflăm că poeta își duce existența pe propriul făgaș: Sunt istoria dintr-o filă uitată/ Cu importanța sentimentelor târzii,/ În ochii tăi de aș putea să mă mai nasc odată,/ Doar pe tine, știu: (Te voi iubi!) Cu toată
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
proza analitică. Opera lui însumează peste 40 de volume de nuvele și povestiri, romane, teatru, studii de istorie și critică literară, lucrări de tip monografic” (Florea Firan, în „Scrisul Românesc”, Nr. 3 / 2011). În cele nouă istorisiri ale volumului Ramona - Vals. Povestiri din Epoca de Fier, Constantin Mateescu se referă, în ipostaza personajului martor al diverselor întâmplări, la perioada de închistare ideologică a comunismului, reconstituind atmosfera de atunci a Bucureștiului sau a Iașiului, care nu poate fi superioară Epocii de Fier
Constantin Mateescu: Altfel de proză*. Cronică, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339365_a_340694]
-
martor al diverselor întâmplări, la perioada de închistare ideologică a comunismului, reconstituind atmosfera de atunci a Bucureștiului sau a Iașiului, care nu poate fi superioară Epocii de Fier. Aceasta e una dintre cheile în care se poate citi volumul Ramona - Vals (Ed. Cartea Românească), alta, cumva opusă precedentei, dar conformă opticii unui articol semnat de Pleșu, Era mai bine înainte: până la Revoluția din 1989, lucrurile în societate erau clare, greu de urnit, de fier, ceea ce asigura o stabilitate, a cărei strictețe
Constantin Mateescu: Altfel de proză*. Cronică, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339365_a_340694]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VIS Autor: Ionica Baicu Publicat în: Ediția nr. 1263 din 16 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Târziu. Se lasă seara, În negură învelită, Adoarme-ncet suflarea, Tăcerea o sărută. Prin valuri de muțenii Răzbate-n noapte-afară Un vals din alte vremuri, Cântat la o vioară. De la fereastra ascunsă Un cap frumos privește. Prin noaptea nepătrunsă Chipul cel drag zărește. Se pare că o cheamă, La vals o-ademenește. Ea-ntinde alba-i mână, Chipul se risipește. Sufletul se
VIS de IONICA BAICU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340928_a_342257]
-
suflarea, Tăcerea o sărută. Prin valuri de muțenii Răzbate-n noapte-afară Un vals din alte vremuri, Cântat la o vioară. De la fereastra ascunsă Un cap frumos privește. Prin noaptea nepătrunsă Chipul cel drag zărește. Se pare că o cheamă, La vals o-ademenește. Ea-ntinde alba-i mână, Chipul se risipește. Sufletul se aprinde, Un foc adânc o arde, Dorul de piept se prinde, O lacrimă îi cade. Prin cer acum valsează Fantasme triste, închise Trecutul îl visează, De doruri sunt
VIS de IONICA BAICU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340928_a_342257]