44,292 matches
-
negru". Revenind la împrumutul din rusă, e de presupus că acesta era - chiar și contaminat cu turcismul rar - netransparent în română, așa că a fost apropiat de vorbitori de un cuvânt mult mai cunoscut: la un moment dat, s-a creat varianta caraiman, prin etimologie populară, prin confuzie cu toponimul, mai exact oronimul (numele de munte) . Pentru mulți, termenul argotic actual e identificat cu numele muntelui (fiind de aceea și scris uneori cu inițială majusculă), chiar dacă nu se înțelege în ce ar
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
identificat cu numele muntelui (fiind de aceea și scris uneori cu inițială majusculă), chiar dacă nu se înțelege în ce ar consta legătura semantică dintre buzunar și munte; poate că tocmai absurditatea asocierii produce un efect de surpriză umoristic și expresiv. Varianta mai apropiată de etimon s-a păstrat în derivatul caramangiu "hoț de buzunare" (format probabil în română cu sufixul de agent de origine turcă -giu), paronim cu turcismul carmangiu (împrumutat, conform Dicționarului explicativ, din tc. dial. karmanc), înregistrat de dicționarele
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
constitui motiv de controversă în rândul criticii de întâmpinare. Greu de surprins într-un cadru cu aplicabilitate generală, scritorii colecției par a pleda pentru o unitate a diferenței, pentru un canon de variațiuni pe realitate dată. Florina Pîrjol sugera o variantă de abordare teoretică a delicatului subiect îintegraționist': "Judecînd după experiența literară anterioară, pattern-ul generaționist se repetă la circa 20 de ani, de cele mai multe ori, după logica de tip "revoluționar" a curentelor care vin și pleacă: să negăm norma artistică
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
haosului identitar în care se scaldă tragicii moștenitori ai sistemului. Cascadorii râsului și plânsului Atitudinea generalizată a autorilor față de confruntările sinelui cu timpul și spațiul în care se integrează (sau nu!) se reflectă la nivelul atitudinii și stilului. Umorul cu variante mai mult sau mai puțin aspre (deriziune, ironie, autoironie, sarcasm) se înscrie printre opțiunile preferate. Neconstituind unica dimensiune a discursului, el intervine în fundalul majorității romanelor ca procedeu de obiectivare, de detașare față de realități altfel angajante. Persiflarea, tachinarea, aluzia, comentariul
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
Daniel Cristea-Enache Cu numai câțiva ani în urmă, se deplângea criza criticii autohtone, în cea mai vizibilă variantă a ei: aceea de întâmpinare. Retragerea din domeniul actualității literare a criticilor "șaizeciști" (susținători și formatori ai canonului estetic) a lăsat terenul destul de gol, receptarea sistematică a cărților devenind mai curând excepție individuală decât regulă în toată puterea cuvântului. Gheorghe
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
adevărat simpozion al enciclopediștilor tip Umberto Eco. După ce este evocat Guicciardini, să zicem, farsa etilică se transformă într-o involuntară încăierare menită să-l salveze pe moș Hoeurt (consortul lui Miss Sporty), făcut K. O. de către fiul lor retardat în varianta Tyson. Aceeași vis comica prezidează climatul și fauna din club unde naratorul se află în căutare de morbideza și de belleza (corect, ambele cuvinte cer doi de z), de fapt un prilej de a schița siluete peregrine, exhibiționiste, dar și
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]
-
Rodica Zafiu În ultima vreme, se răspîndește tot mai mult varianta de accentuare edítor (cu accentul pe i, deci pe silaba mediană), care concurează forma corectă, conformă normelor actuale, cu accentul pe o (pe silaba finală): editór. Tendința e mai veche: Al. Graur o semnala în 1969, chiar în paginile României
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
a preferat, cel puțin în ultimele decenii, fie recurgerea la substantiv ("ediție critică de..."), fie termenul coordonator. Editorul a rămas mai ales reprezentantul editurii. În ceea ce privește accentul, lucrurile sînt puțin mai complicate. Dacă nu am fi avut atestări mai vechi ale variantei edítor, am fi putut crede că, sub influența englezei (în care editor e accentuat pe prima silabă: é), accentul s-a deplasat dinspre finalul cuvîntului, fără a ajunge totuși într-o poziție prea puțin specifică românei. De fapt, trebuie să
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
1982 prima opțiune era profésor, dar se admitea și profesór, indicație păstrată de recenta ediție a DOOM (2005). În cazul substantivului director, s-a impus doar accentuarea pe penultima silabă. Masculinul corector are în DEX accentuarea pe penultima silabă (cu variantă pe silaba finală). Ultimele două cuvinte au căpătat - mai ales în jargonul informatic modern - omonime parțiale cu sens obiectual. Se specializează astfel un masculin (cu pereche feminină), de denumire a unei funcții sau profesii umane (un director, un corector - niște
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
Constantin Țoiu variantă) ai de mult, în primii ani ai libertății noastre amestecate, avui onoarea de a relata convorbirea mea cu un domn cerșetor, profesor de psihologie, și care cerșea lângă Universitate. Era pe vremea când o pâine populară costa 150 de lei
Magna Carta Apud Domine 1215 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10348_a_11673]
-
în timpul, fix după, el realizează că frumusețea ei era prea perfectă pentru a fi pe gustul lui. Comod, nu? Pe lîngă scenariu, mai există însă și alte sectoare în care pelicula șchioapătă. Anume la filmări, pentru care Klapisch a preferat varianta digitală. I s-a reproșat deja că în anumite secvențe lungmetrajul arată ca și cînd ar fi fost filmat cu mobilul. Păcat, s-ar zice, pentru că nu duce lipsă de artificii vizuale, mai exact, în termeni de umor, ele fac
Păpuși și pantofi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10357_a_11682]
-
după John J. Lalor (ed.), Cyclopedia of Political Science, 1889). Analizând încercările de definire a națiunii, Hobsbawm 12 constată existența definițiilor obiective (care privesc națiunea prin elemente precum teritoriu, apartenența etnică, cultura, limba, istorie) și a celor subiective, în două variante: colectivă (în maniera lui Renan, ce definește națiunea că un "plebiscit zilnic") și individuală (în maniera marxiștilor austrieci, pentru care naționalitatea se poate adaugă indivizilor oriunde s-ar afla aceștia, dacă ei vor să o afirme deschis). El consideră că
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
vor să explice naționalismul printr-un model unic, ci construiesc modele limitate și abordări ale unor aspecte particulare. Smith 30 identifica două paradigme ce s-au vrut a fi alternative la modernism: primordialismul și perenialismul. Un reprezentant al primordialismului în varianta să biologistă, sociobiologul Pierre van den Berghe 31, consideră că națiunile trebuie tratate că grupuri de descendentă la fel ca grupurile etnice. Sociabilitatea umană s-ar baza pe trei principii: selecție de înrudire, reciprocitate și coerciție. Cu cat societatea este
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
neonorate, ar fi mai prudent că filosofia să renunțe la presupoziția acestui teren neutru. Altfel spus, neutralitatea este imposibilă din punct de vedere teoretic. Mai mult, arată gânditorul american, în momentul în care trăim în societăți pluraliste, multitudinea poziționărilor, a variantelor de traseu, face imposibilă și identificarea la nivel practic a unui punct de vedere neutru. În concluzie, ideea de fundament infailibil, care să garanteze răspândirea triumfala a culturii liberale, este nesus-tenabilă. Iar, în măsura în care gânditorii promit un astfel de fundament, dar
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
nu-mi dovedește în nici un fel c-ar fi vorba de unul și același popor cu noi, cei dincoace de Prut. Dacă tot sunt "basarabeni" și nu "români", de ce să le pretindem să ne vorbească limba, fie ea într-o variantă light - remember, una "delicată", "suplă", "grațioasă", "moale"? Nu sună asta a abuz? Pentru că basarabeni sunt și etnicii ruși, găgăuzi, tătari, ucrainieni și toți ceilalți aduși de vânturile istoriei în preajma pădurilor pe unde-și urmărea zimbrii Ștefan cel Mare. Ca ardeleano-bănățean
Cât de "ușoară" e limba română? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10552_a_11877]
-
mai cu seamă că se încorporează printr-un limbaj distributiv vizând poeți, pictori, muzicieni, compozitori, sculptori. Adică, arte vizuale și arte scripturale! Altfel spus, Virgil Dumitrescu studiază portrete, tabieturi, ecouri în posteritate și că într-un puzzle de expoziție propune variante de limbaj adecvate sași poată înrăma fiecare dintre noile gânduri durabile, în consens sau în replică. Până aici, poemele (și nu poeziile!) de o stringenta modernitate, prin cadența și limbaj studiat îndeaproape, îl recomandă pe Virgil Dumitrescu drept... pictor în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
și sunet, pentru oricine, oriunde pe fața pământului. În consecință, din câte se pare, Internetul, este cea mai rapidă modalitate de a ne face cunoscuți, ce-i drept, uneori oameni în lume, alteori, un fel de râs al ei. Ultima varianta, categoric, nu ține de tehnologie, ci de propria noastră structura (în care colcăie, de cele mai multe ori, țuicile ingurgitate, iar din ele, evident, nebunia și nesimțirea ce iese pe obraz și în frunte, ca păduchele, tocmai când ne este lumea mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
alocuri, chiar neam! Adică, de niciun fel, ca să le înțelegeți oful și ăstora de pe la mine din sat. Dar mai ales greu, câtă vreme Apocalipsa e în noi și o trâmbițam care mai de care și pe unde apucăm. Apocalipsa, în varianta de mâine (după Nicolae Bălașa) Apărută la Editură Ateneul Scriitorilor, Bacău, în 2011, cartea lui DAN SANDU, „Amintiri din Samsara” (cu o întâmpinare prefațatoare uluitstrategic așteptătoare, a lui Calistrat Costin) stârnește, ca mai toate cărțile sale, probleme și, deci, exerciții
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
interpretând „Cântecul lui Zavaidoc” ce debutează prin întrebarea: „Cine mă puse pe mine/ Să viu seară pe la tine/ M-ai ofticat vai de mine/ C-am venit seară la tine./”, sau „Cocoșel cu două crește/ Bărbat cu două neveste./”( Vezi varianta: Cine mă puse pe mine să pun casă lângă tine? Că te știam mai Marine... Că de-al dracu’ ce erai, Nici în troaca nu stăteai. I-hu!!!...) Câmpulungul l-a iubit pe celebrul lăutar, fiindcă nopți de-a rândul a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
discrete, dar constante. În primul rând, ar trebui desigur dovedit că precum este cu adevărat mai frecvent acum decât în trecutul apropiat. Termenul de comparație cel mai interesant e limbajul literaturii intelectualiste de la mijlocul secolului al XX-lea (pentru care variantele electronice ale unor texte ne permit să facem cîteva verificări și sondaje). Camil Petrescu, în Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război nu folosește niciodată cuvîntul; la Anton Holban (O moarte care nu dovedește nimic și Ioana), precum apare
Precum by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10577_a_11902]
-
electronic desprins din programele de ultimă oră ale IRCAM-ului (Max/MSP, Audiosculpt), dispozitiv ce, pe lângă faptul că amplifică, decantează și tranzitează sunetele fagotului, dezvoltă multiple procedee de ecou controlat, precum și diverse oportunități de reconversie a modurilor de atac, în variante preponderent bruitiste. (Chiar în debutul lucrării, mărturisesc fără rușine, am avut senzația deteriorării difuzoarelor de pe scenă - atât de provocatori și de violenți erau paraziții pe care instalația de sonorizare mă obliga să-i suport!). Bruitism sonor -, iată timbrul ce l-
Centre Pompidou by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10605_a_11930]
-
consolideze eficacitatea dincolo de retorica sforăitoare, prea adesea incoerentă a "democrației" biruitoare în urma colapsului sistemului comunist. Stînga și dreapta au fost, în secolul XX cele două motoare cu viteză diferită ale omenirii (în interiorul lor stilistica a fost destul de largă, pînă la variantele extreme comunismul și fascimul) și destui sînt și astăzi cei convinși că politica nu poate fi gîndită în afara termenilor acestui binom maniheist. Firește la nivelul vieții politice (chiar și în peisajul autohton postrevoluționar) au existat grupuri care se autodeclarau "a
Fascinația terțului inclus by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10569_a_11894]
-
creează în limba lor proprie, iar acest nou jargon va servi ca reper pentru cei care vor continua, în aceeași limbă, traducerea celorlaltor cărți din opera lui Heidegger. Fără respectarea acestei prime cărări trasate într-o limbă - a se înțelege varianta de traducere a lui Sein und Zeit -, exigența redării lui Heidegger într-o variantă uniformă de terminologie filozofică va fi sortită eșecului. Din acest motiv, de felul în care este tradusă Ființă și timp într-o limbă va depinde înfățișarea
Unicat editorial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10602_a_11927]
-
cei care vor continua, în aceeași limbă, traducerea celorlaltor cărți din opera lui Heidegger. Fără respectarea acestei prime cărări trasate într-o limbă - a se înțelege varianta de traducere a lui Sein und Zeit -, exigența redării lui Heidegger într-o variantă uniformă de terminologie filozofică va fi sortită eșecului. Din acest motiv, de felul în care este tradusă Ființă și timp într-o limbă va depinde înfățișarea terminologică pe care viitoarele traduceri din Heidegger o vor lua în acea limbă. Cu
Unicat editorial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10602_a_11927]
-
portugheză, română, rusă, sîrbo-croată, slovenă, spaniolă și suedeză. Mai există o traducere recentă, dar parțială, în persană, precum și traduceri aflate în curs de încheiere în arabă, norvegiană și turcă. Ciudățenia este că în japoneză există nu mai puțin de șase variante integrale de traducere (al căror titlu îmbracă două variante: fie Sonzai to Jikan, fie U to toki), iar în coreeană trei variante (cu titlul Chonchae-wa sigan). Cîte două variante există în engleză (Being an time), franceză (L'ętre et le
Unicat editorial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10602_a_11927]