3,889 matches
-
Un sunet ascuțit Ca un țipăt din altă lume Îmi înfioară întreaga ființă. E doar o pasăre rătăcită în beznă, Care-și caută frenetic prada. Cad frunze cenușii Peste sufletul meu Copleșit de amintiri. Copacii freamătă, nerăbdători, După un nou veșmânt. Se cutremură pădurea De dorul primăverii, Mă cutremur eu De dorul tău. Ard ca o făclie în noapte Și mă sting cu atingerea ta, Chiar dacă o simt doar în inimă. Cad frunze cenușii De copaci zgribuliți În bătaia vântului rece
FRUNZE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366041_a_367370]
-
din sală împreună cu marele și viteazul lor comandant. Împărăteasa îl privi pe Ghiocel, examinându-l îndelung. Îi plăcu de el, iar înfățișarea lui îi stârni chiar niște pofte. Își zise: „ Hmm! Subțirel, frumușel, tinerel...” Dar cel mai mult îi plăcură veșmintele lui elegante, strălucirea albului și clopoțeii de argint cu clinchetul lor prelung. Bietul Ghiocel, înghețat bocnă, tremura de-i clănțăneau dinții și-i sunau toți clopoțeii. - Cum te numești, voinice, și de unde vii? îl întrebă împărăteasa, zâmbindu-i cu simpatie
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
despartă vreodată. Lumina creștea, apoi inundă bolta cerească într-o simfonie multicoloră stropită cu flăcări purpurii, ce se răsfrângeau în oglinda de cleștar a ferestrei acum închisă, simțindu-se răcoarea zorilor ce înfiorau cele două corpuri tinere, lipsite de orice veșmânt. Scântei galbene, roșii, verzi, sclipesc pe suprafața tulbure a Oltului ce-și purta mai departe apele învolburate și gălăgioase, acolo unde întâlneau obstacole sau praguri. Mantia nopții înstelate este înlocuită cu veșminte proaspete, care își schimbă coloritul de la un moment
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
înfiorau cele două corpuri tinere, lipsite de orice veșmânt. Scântei galbene, roșii, verzi, sclipesc pe suprafața tulbure a Oltului ce-și purta mai departe apele învolburate și gălăgioase, acolo unde întâlneau obstacole sau praguri. Mantia nopții înstelate este înlocuită cu veșminte proaspete, care își schimbă coloritul de la un moment la altul, pentru ca în final lumina transparentă a zilei să cuprindă totul, ca o cochetă care își dezbracă veșmântul de noapte și nu se poate hotărî ce să îmbrace ziua, dar în
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
gălăgioase, acolo unde întâlneau obstacole sau praguri. Mantia nopții înstelate este înlocuită cu veșminte proaspete, care își schimbă coloritul de la un moment la altul, pentru ca în final lumina transparentă a zilei să cuprindă totul, ca o cochetă care își dezbracă veșmântul de noapte și nu se poate hotărî ce să îmbrace ziua, dar în final se hotărăște pentru turcoazul dimineților senine de primăvară. Totul a durat foarte puțin, dar cei doi parteneri au trăit momente de emoție celestă. Marea personificare a
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
ștrengari de vârsta lor, să închege o miuță pe tăpșanul de lângă gardul pensiunii. Pe Adriana o durea capul. Credea că a răcit ori în timp cât au stat afară la slujba de înviere, sau mai degrabă stând dezbrăcată de orice veșmânt și cu fereastra deschisă, în timp ce au făcut dragoste. Sebastian venind cu o cutie de aspirine în mână o întrebă: - Ce zici? Îți va trece cu asta și îi arată cutia cu medicamente, sau cu asta și îi dădu un sărut
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
cu dezinvoltură și chiar insolență, trăirile. Valentina Becart este mai degrabă o timidă, ascunsă de văluri care lasă privirii doar un colțișor de realitate. Un soi de pudoare ce foarte rar își găsește astăzi căutare, când despuierea, nu numai de veșminte, dar și de barierele de limbaj, este la modă și când, din lipsă de inspirație sau pur și simplu exhibiționism, autorii introduc în texte trivialități și picanterii, cu mult peste bunul simț, rezultând un soi de manelism liricoid, impregnat de
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
comanda ! - Culcat ! - Drepți ! - Salt înainte ! - La mine adunarea ! - Gaze ! - Echipează compet masca de gaze ! - Salt înainte ! - La mine adunarea ! - ...... Prospețimea soldatului Bert nu mai este aceeași ca în ziua precedentă. Peste noapte vremea se răcise brusc. Pădurea, păgubită fiind de veșmânt datorită frigului, are un aspect mohorât nemaifiind de recunoscut. Aerul permis de masca de gaze să îl respire îi este insuficient. Sforțările de a respira îi congestionează fața, transpitația abundănd. De această dată caporalul îi verificase masca de gaze pentru
VIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365288_a_366617]
-
și întindeți frăgezimea din formele obrajilor în unghiuri din care lumina să își ia culorile amiaza zilelor să răspândească liniștea peste câmpiile cu maci aprinși de senzualitatea buzelor ce-ți ard chemări înveșmântate în săruturi Te aș dezgoli de toate veșmintele ce îți ascund în pântec fiorul mocnit în taina unei vechi atingeri și mi-aș topi în palme toate miresmele cu care dragostea te-a zămislit la nașterea dintăi Rămâi așa nu îți mișca ochii să pot ascuns sub geana
TE AŞ DEZGOLI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365411_a_366740]
-
2013 Toate Articolele Autorului Motto: (Fără iubire suntem pământ un strop din starea inițială, puțină iubire ma-mbraca în sfânt în haină de suflet și soare.) Îmbrac cuvântul dincolo de gand hai soare, hai soare, hai soare, izvor de roua pe veșmânt candoare, iubire, încântare. Peste văpăi verdele se transformă în albastru muntele se unește la zenit spațiul se încurcă cu un astru iar timpul a trecut și a venit. Chiar și statuile sunt mutilate de timp iar setea se lasă cu
IUBIRE de PETRU JIPA în ediţia nr. 991 din 17 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365057_a_366386]
-
denumiri antinomice, cum ar fi „plânsul de bucurie făcător“ (charopoios penthos) sau „străpungerea bucuroasă-tristă“ (charmolype katanyxis). A petrece astfel întreg Postul Mare ca pe un Paște neîntrerupt înseamnă a destrăma haina de doliu a naturii umane căzute pentru a îmbrăca veșmântul dumnezeiesc al adevăraților creștini, după cum spune Sfântul Ioan Scărarul: „Cel ce înaintează spre Dumnezeu într-o străpungere neîncetată nu încetează să prețuiască fiecare zi ca o sărbătoare“ (Scara 7, 38). Străpungerea inimii (katanyxis kardias), pe care o folosesc uneori imnografii
DESPRE PUSTIUL ŞI PUSTIIREA SUFLETEASCĂ PRECUM ŞI DESPRE PLÂNSUL DUHOVNICESC ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365097_a_366426]
-
deal să zărească lacul copilăriei sale. Nu a fost să fie așa însă a fost uluit de frumusețea de octombrie a pădurii de foioase. De unde atâtea nuanțe, de unde atâta frumusețe la o pădure pe cale de a fi despuiată, dezgolită de veșmântul ei, urmând să rămână pradă gerurilor iernii? Oare acestea să fie nuanțele regretelor, ale durerii? A revenit la locul de tabără dar nu a apucat să se așeze. - Îmi arăți și mie locurile care te-au încântat atât de mult
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
prin adevăr ispite. Mă îmbrac cu solemnitate, și spun: vino soare prietene bun și mângâie fața mea bătrână cu o vorbă bună, adună ridurile în miros de floare acoperă clipa cu bucurie, candoare. Mă privesc în oglindă, un gând, orice veșmânt strălucitor ascunde răni adânci aici pe pământ, doar visul a reușit în zbor o clipă de alin în sufletul gol. Referință Bibliografică: O clipă de alin în sufletul gol / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2048, Anul VI
O CLIPĂ DE ALIN ÎN SUFLETUL GOL de PETRU JIPA în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365228_a_366557]
-
tuturor celor trei imperii megieșe, care de care mai hapsân și mai al dracului cu aceste meleaguri și cu tot ce mișca pe ele. Dar un popor fără idealuri, chiar și atunci când acestea au chipul neeroic al supunerii și îmbracă veșmintele nearătoase ale răbdării, este un popor muribund, care deja s-a împăcat cu gândul ieșirii sale silite de pe scena lumii. Istoria universală, cu precădere istoria antică, ne oferă exemple semnificative în acest sens: sumerienii, babilonienii, hitiții, etruscii, vechii egipteni etc.
IDEALURILE DE AZI ALE ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364788_a_366117]
-
inima pustie. Doar Vântul fluieră prin ea, plictisit. Tristețea mă-nvelește într-o veșnicie Ce-aș vrea să plece din suflet obosit! In lacrimă fierbinte se 'neacă Pământul! Tristețea o simte, adânc în gândul meu. Luându-mi lacrima 'și-nmoaie veșmântul, Inundând câmpiile de pe pe obrazul său. Când cerul plânge, se întristează noaptea. Stele sclipitoare sunt ascunse-n nori. Iubire de Luceafăr se răsfrânge-n șoapta Nopții întristate ce dispare-n zori! Cu lacrima durerii se spală tot Răul Ce s-
CÂND CERUL PLÂNGE de DOINA THEISS în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364950_a_366279]
-
cel mai frumos Sat Planetar admirat și iubit de toți prietenii de pretutindeni. „Ce-ai să te faci, Doamne, dacă mor? Dacă mă sfarm? (îți sunt ulcior) Dacă mă stric (și băutură-ți sunt) Sunt meșteșugul tău și-al tău veșmânt, cu mine rostul tău dispare.” se întreba retoric exact în urmă cu 100 de ani, într-una din elegiile duineze, poetul austric Rainer Maria Rilke. După o sută de ani de singurătate, la această întrebare transcendentală și existențială, cei mai mulți dintre
SCRISOAREA NR.144 ( PARTEA ÎNTÂIA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364889_a_366218]
-
toate... Apoi, încet, își făcu loc dintr-un ungher pătruns de umbra întunericului, masca tristeții, ce poartă cu sine clipe-ndurerate, vise pierdute pe drum, și cioburi de stele risipite printre stâncile vieții... Praful amintirilor îl suflă pretutindeni umblă în veșmintele-i gri, irosind minute grele și lăsând cearcăne adânci să atârne de priviri pierdute în zare, ce caută să se agațe de ultime fire de lumină întrezărite, ce apar la fereastra sufletului, încercând să o străbată din răsputeri... Masca speranței
SPECTACOLUL MĂŞTILOR de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366303_a_367632]
-
balauri și ferită de priviri masculine, deși maeștri sculpturii, bunăoară Bernini sau Rodin, n-au retras nudurilor lor de marmură seducția carnală.Desigur, dacă cercetăm capodoperele artei sacre occidentale, Madonele au un indiscutabil aer hieratic și puber, acoperite mereu cu veșminte prea lungi și bogate în falduri, care să le ascundă trupul, ca în celebra „Pietà” a lui Michelangelo. Femeile prin care se reprezintă Fecioara Maria nu au decât ... Am fost convins că admirația estetică a corpului este legată de reprezentația
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366496_a_367825]
-
locul de pitire, după Piscul Caprei, pentru somnul din timpul nopții, fetele constatară cu satisfacție că nu mai era nimeni prin zona, deci se puteau simți în largul lor. Scăpară în mare viteză de tot ce aveau pe ele, aruncând veșmintele unde se nimerea și se aruncară în apa nu prea adâncă în acea parte a râului, însă deosebit de plăcută pentru căldura de afară. Acum un observator neutru putea să admire cele patru apariții neașteptate ale pădurii în toată splendoarea lor
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
Domnule și Tata, Îndrăzneala mea o iartă. Dă-mi, Te rog înțelepciune Și răbdare,fapte bune. Dă-mi iertare de păcate Și izbândă,somn ușor. Cearta-ma dar nu mă bate ; Dă-mi și-o mâna de ajutor ! Hrană și veșmânt să-mi dărui, Adăpost de vreme rea. Pe deasupra, iarăși stărui, Dă-mi și mântuirea mea ! ● Dragostea, Nădejdea și Credința Sunt trei flori plăcut mirositoare Ce înfloresc în suflete curate Hrănițe de dumnezeescul soare... Referință Bibliografica: Pierdută și Răscumpărata / Mariana Bendou
PIERDUTÃ ŞI RÃSCUMPÃRATÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366730_a_368059]
-
i se prinse în păr, lângă buchețelul de micșunele. Fetița era încântată pentru că voia să semene și ea cu o zână. Căutând un loc însorit, pentru că i se făcuse frig, zări o făptură misterioasă, lângă trunchiul unui copac despuiat de veșminte. Bănui că este Toamna, după trena de frunze ce-i împodobea veșmântul. Pentru că a început să plouă iar vântul să bată din ce în ce mai tare, Alexiei i se făcu pielea ca de găină și se adăposti în scorbura călduroasă a bătrânului arbore
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
pentru că voia să semene și ea cu o zână. Căutând un loc însorit, pentru că i se făcuse frig, zări o făptură misterioasă, lângă trunchiul unui copac despuiat de veșminte. Bănui că este Toamna, după trena de frunze ce-i împodobea veșmântul. Pentru că a început să plouă iar vântul să bată din ce în ce mai tare, Alexiei i se făcu pielea ca de găină și se adăposti în scorbura călduroasă a bătrânului arbore. - Doamne, ce frig e! exclamă fetița supărată. De ce ești așa de furioasă
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
Că vreau să spun tuturor în lume Că avem o mântuire, o singură credință Și-o viață veșnică în Dumnezeu. Cum să mă întorc la vise din pământ Când început-am să trăiesc ca-n cer Și lacrimile nasc mereu veșmântul Eternității - treaptă ce o urc mereu? Am să fiu în trecere precum sunt crinii Prin văi, doar vers de cer am să rodesc Și voi trăi sperând prin anotimpuri, Dar primăvara, n-am s-o părăsesc. CĂLĂTORIND PRIN ANOTIMPURI Am
SINDROMUL NETĂCERII (2) POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366110_a_367439]
-
dor nestins, parfum de lăcrămioară,/Apus feeric, zare de oglindă,/ Fă o minune să nu mă mai doară/ Și vindecă-mi făptura suferindă// Nu-ți cer decât un val de primăvară”; „Rondel de tristețe”: „Mi-e sufletul de pace însetat/Veșmântul de mătase și zăpadă,/Privirea ta în stele a-nghețat,/Pe umeri o sclipire o să cadă”; „Rondelul despărțirii”: Deasupra ta cerul se recompune/ Iar gândul prăbușit-a în genune/Căința despărțirii.Se deșteaptă/ Un vis topit în vremea ta nedreaptă./ Te
ALEXANDRA MIHALACHE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366136_a_367465]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > INTEROGAȚII XIII - XVI Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 2051 din 12 august 2016 Toate Articolele Autorului XIII. Mai trebuie oare să aștept să-mi cadă bruma pe veșmânt când totul curge clar, precis, spre infailibilul mormânt? XIV. De ce mi-e oare-atât de greu să urc de-acum spre primăvară purtându-mi scheletul pe umeri fără să-l simt o povară? XV. Mă mai întreb nebun și orb
XVI de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366249_a_367578]