6,807 matches
-
public. Mai puternic decît grija pentru ziua de mîine sau decît îngrijorarea pentru cea de azi s-a manifestat, prin nu se știe ce complicată alchimie sufletească, morală ori, poate, numai propagandistică și narcisiacă, preocuparea fierbinte pentru buna administrare a veșniciei. Cum orice fel de autoritate a intrat prompt în disoluție după '90 și cum nimeni na mai avut nici chef și nici răbdare să mai asculte pe nimeni, toți cei care s-au trezit peste noapte cu o brumă de
Negoțul cu eternitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6533_a_7858]
-
crispate dorințe de putere se întîlnesc - și se consolidează reciproc - aici. Nu există formațiune politică, organizație cu pretenții reprezentative sau domeniu al vieții publice, mai mult sau mai puțin militarizat, care să nu se simtă obligate de a negocia cu veșnicia prin cîte un măreț însemn statuar. In cele mai multe cazuri, amatorismul și aroganța merg mînă în mînă cu gradul de autoritate, cu gradul, în general, fie el MAPN sau MI, și cu un cult primitiv al eroilor, al eroilor consacrați și
Negoțul cu eternitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6533_a_7858]
-
ciclul gimnazial. Singura structură, și ea cvasimi-litarizată, care nu face statui pentru că nu-i stă în dogmă și în caracter, este biserica. Insă chiar dacă ar avea slobod și la statuie, ea nu prea este disponibilă acum doar pentru hălci de veșnicie, fiindcă tocmai se ocupă întensiv cu veșnicia întreagă, adicătelea cu Casa Ortodoxă a Poporului, pe numele ei Catedrala Mîntuirii Neamului. Dar și în condițiile acestea ea este, în felul ei, prezentă și pe lîngă statui; pentru că acolo unde pune comanditarul
Negoțul cu eternitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6533_a_7858]
-
care nu face statui pentru că nu-i stă în dogmă și în caracter, este biserica. Insă chiar dacă ar avea slobod și la statuie, ea nu prea este disponibilă acum doar pentru hălci de veșnicie, fiindcă tocmai se ocupă întensiv cu veșnicia întreagă, adicătelea cu Casa Ortodoxă a Poporului, pe numele ei Catedrala Mîntuirii Neamului. Dar și în condițiile acestea ea este, în felul ei, prezentă și pe lîngă statui; pentru că acolo unde pune comanditarul gradul, trupețul solda, primăria spațiul și sculptorul
Negoțul cu eternitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6533_a_7858]
-
Jacques, fratele Iuliei, îl citește că din senin: „De fapt, voiau amândouă viețile odată, iar omul vrea toate pământurile și toate secolele și să trăiască în tot spațiul și în tot timpul și în tot spațiul, la infinit și în veșnicie.” (p. 291) S-ar zice, deci, ca Viata începe vineri e o carte scrisă și „acum” despre „atunci”, si, în sens invers, „atunci” despre „acum”. Că, în măsura în care poate fi catalogată drept paseista, nici eticheta anticipației nu-i stă rău. Că
Pe stil vechi în stil nou și retur by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6543_a_7868]
-
fotografia viața din haită. Am dezvoltat o legătură strânsă cu lupii, care a mers mai departe decât o simplă conviețuire cu oamenii. A fost genul de încredere pe care lupii o împart numai între ei, o legătură care durează o veșnicie.” Jim și Jamie, care au trăit printre lupi între 1990 și 1996, și-au folosit experiența pentru a educa publicul în legătură cu aceste animale, ținând discursuri în universități, școli, muzee sau biblioteci din toată lumea, scrie Daily Mail.
Dansând cu lupii: Vezi cum a trăit un cuplu 6 ani într-o haită - GALERIE FOTO () [Corola-journal/Journalistic/65790_a_67115]
-
că ultima răsplată/ A strigătului tău ar fi ecoul,/ Imaginând cum dealuri după dealuri/ Ar sta, în lutul lor să-l mai repete—/ Credeai că poți opri din destrămare/ Ceea ce-i dat să fie-a destrămării,/ Încremenind o lume-n veșnicie,/ Uitând măsura clipei și-a secundei—/ Și dac-ai vrea în schimb să afli prețul/ Pe alt cântar al amăgirii tale,/ Ar fi aceeași mână de cenușă/ Pe care-ar fi s-o-mprăștii peste toate/ Ori doar pe urma
Ardeleanul definitiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6322_a_7647]
-
Movilă, la răscrucea pitoresc numită La trei ochi sub plapomă. Originea numelui este într-o încăierare de mahala, în care trăiesc împreună și lumea lui Caragiale, din Justiție, bunăoară, și cea a fiului său, din Sub pecetea tainei, legată întru veșnicie de pomenita răscruce. Un loc între târguri, rămas, și astăzi, la întretăierea sectoarelor bucureștene, de unde pleacă zarve și povești. Dintr-un București al minunilor, fie ele și mărunte, din care ne-a mai rămas, hélas, atât de puțin...
Siluete la răscruci by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5040_a_6365]
-
jenant incompatibil cu prezentul context geopolitic, în care UE, NATO, presantul pragmatism, prevalența valorilor anglo-saxone etc. impun un soi de aggiornamento. N-ar putea fi privit cu mai multă benevolență nici Blaga. Ce să facem acum cu spațiul mioritic, cu „veșnicia” de sorginte scandalos rurală, cu folclorul decît să le găsim rapid un loc mai puțin frecventat în incinta unui muzeu? Dar creația populară încă se îndărătnicește a supraviețui și chiar a insufla stihurile unor barzi. Cîteva cincinale cu trăsături secular-globalizante
Un poet naivist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4786_a_6111]
-
declarat că este "o mare durere" pentru el pierderea prietenului său "Eu l-am cunoscut personal după Revoluție. A fost un om foarte activ, cu multă energie, un temperament vulcanic. Este un mare poet român, pentru că el va rămâne pentru veșnicie în istoria țării. E o mare lovitură și o mare pierdere", spus senatorul despre moartea lui Adrian Păunescu, cel care a făcut din un simbol cultural al anilor 80. "Noi am fost și colegi, ca senatori, și între noi s-
Sergiu Nicolaescu regretă moartea lui Adrian Păunescu () [Corola-journal/Journalistic/49565_a_50890]
-
secolului XX. Numai că, prin stil și aspect arhitectonic, urbea edificată „recent” adie irezistibil a vechime, a antichitate chiar, clădirile, în special cele din centrul orașului, vădesc că au fost ctitorite cu migală, de parcă meșterii vremurilor noastre ar fi avut veșnicia în față. Și de povață. Zic aspect, deoarece patina adâncului de vremi i-o oferă, „i-o imprimă” tuful de un amplu spectru cromatic (dacă ochiul cercetează în nuanțe). E o coloratură muntenească mai specială, și „orientală”. Pun aici ghilimele
Jurnal de Armenia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/4958_a_6283]
-
tot omul ce-n viitor trăiește, Așa zicea odată copilăria mea; Și un an vine, trece, ș-alt an îl moștenește; Și ce nădejdi dă unul, acelălalt le ia. Puține-aș vrea, iubite, din zilele-mi pierdute, Zile ce-n veșnicie și-iau repedele zbor; Puține suvenire din ele am plăcute: A fost numai-n durere varietatea lor! Dar pe tine, an tânăr, te văz cu mulțumire! Pe tine te dorește tot neamul omenesc! Și eu sunt mică parte din trista
Ce așteptați de la anul 2012? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4962_a_6287]
-
din jur, perceput într- atmosferă „încărcată de o înfricoșată splendoare biblică”, simbolizează o „dramă a văzduhurilor, a zonelor înalte, eternul conflict dintre suflet și spirit” (p. 20). La Hydra, impresia se fixează în câteva simboluri ale ofrandei, ale generozității și veșniciei: „Hydra este o stâncă ce se ridică din mare aidoma unei uriașe pâini pietrificate. Este pâine transformată în piatră pe care artistul o primește ca recompensă pentru eforturile sale atunci când zărește pentru prima oară țara făgăduinței ...Chiar stâncile, și nicăieri
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
a lui Pythagoras, care mânca bob și născocea table de socoteli (214). Când își amenajează adăpostul în scobitura unei stânci, el evocă întâmplarea care îi îndreptase pașii lui Ulise spre peștera zeiței Calipso (248). Strânge vreascuri îndeajuns să hrănească pentru veșnicie focul nestins pe altarele Vestei (251) și, apărând ca o altă zeitate antică, o conduce sub egida lui ocrotitoare pe iapa Pisicuța, angajată în confruntarea cu o muscă într-o epopee măreață și crâncenă (255). Călătorul își raportează adesea acțiunile
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
de Ursachi nu e de mare întindere... Nu e nici egală ca valoare. În fiecare volum întîlnim și poezii obișnuite, dar și poezii de-o frumusețe rară... Și atunci de unde această lipsă de receptare? Răspunsul îl găsim recitind opera urmuziană. Veșnicia, ca și existența, e dominată de non-sens și populată de tot felul de bizarerii... Cu ce-o fi greșit Mihai Ursachi în fața eternității nu știu. Poate a sfidat-o printr-o atitudine arogantă, așa cum, deseori în stare euforică, la masă
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
este cu fața la lume, la oameni, la istoria lor pătimașă... * Câți ani sunt de când Hoinarul cu beregata tăiată, fotograful ambulant de pe Promenade des anglais și-a tras pe trupul său înfrigurat și nervos haina de bronz, singura capabilă să înfrunte gerul veșniciei?... Stăm înaintea lui și ne gândim: măcar în literatură drumul cel mai scurt și mai fulgerător dintre două puncte este linia cea mai zigyagată, linia experienței umane... Pentru ca Panait Istrati să fie atât de al nostru și al Brăilei, el
Un oraș nervos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5544_a_6869]
-
încă douăzeci și opt pe deasupra pentru ofensă la adresa însemnelor coroanei. Ce-i drept, nu m-au osândit la închisoare pe viață, adică pe cât îmi mai rămânea mie în mod natural de trăit - ceea ce ar fi fost de-a dreptul milostenie -, ci pe veșnicie. Căci cam așa a ieșit până la urmă. La un an după asta am schimbat mersul și-am tăiat-o în America pe o balenieră, iar de acolo în sfârșit înapoi în Anglia, unde timp de douăzeci de ani am dus
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
ce-l acompaniază uneori, ca și acest decor fragmentar al Ninei Brumușilă, care se face și se desface la vedere din elemente ce definesc o lume zbuciumată, neliniștită. Ca și Bunica Marianei Mihuț. Care stă la ușa fiicei sale o veșnicie ca să-l ia înapoi pe Sașa, Sașa pe care Mama lui a îndrăznit să- l ia, în sfîrșit. Ca monologul ei de un sfert de oră în care mori și învii împreună cu ea. fiicei sale traversează și infernul și purgatoriul
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
trimite la închisoare câteva zeci de funcționari corupți. Ceea ce este revoltător este că, în pofida semnalelor de alarmă, nu se întâmplă nimic. Nimeni nu e tras la răspundere. Nimeni nu e pedepsit. Nimeni nu plătește o pagubă enormă și irecuperabilă în veșnicie. O rușine. A atribui celuilalt intenții oculte Semnalăm din OBSERVATOR CULTURAL nr. 346 (8-14 decembrie) interviul cu Lucian Dan Teodorovici, realizat de Ovidiu Șimonca. Este un dialog interesant centrat pe noua apariție editorială a prozatorului ieșean, romanul Matei Brunul, o
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5050_a_6375]
-
senzația unei stranii concreteți. Pe tânărul Ștefan îl fascinează și înfioară deopotrivă ciorile: trăiesc 300 de ani și, prin cromatică și ciocul agresiv, transmit teamă. Momentul revelației creștine aduce cu sine înfrângerea vrăjii. A descoperi mesajul creștin presupune trecerea la veșnicie și însușirea unei lumi din care teama se regăsește exclusiv în ecuația mântuirii. În subtext, cititorii fideli prozei lui Baștovoi vor face legătura cu romanul Audiență la un demon mut. Comisarul european al Justiției numea „ciori” crucile ce marcau mănăstirile
Literatura basarabeană. Tainele rațiunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4489_a_5814]
-
dezamăgit/ cu luntrea goală”). Cel care a oscilat între apostazie și religiozitatea superficială găsește calea spre dumnezeire și se supune unor exerciții de acomodare cu întunericul, învață „alfabetul neantului” și se pregătește, împăcat, pentru ceea ce, oximoronic, numeș te ora de veșnicie: „Câinele se uită în ochii mei/ și râde/ e clarvăzător / presimte că vorbește cu un mort/ oasele mele nu-i plac/ carnea de pe ele e putredă/ poate este cățelul pământului / trimis să-mi arate drumul/ calc în străchini peste movilele
Alfabetul neantului by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Journalistic/4531_a_5856]
-
ca întotdeauna, complexele: se vedea urât, disproporționat, stângaci. Chiar și cei șaptesprezece ani câți avea i se păreau grotești. „Dar nu-i așa“, avea să-i spună peste doi ani fata care în momentul acela se afla în spatele lui; o veșnicie - își zicea Bruno -, fiindcă nu se măsura în luni și nici măcar în ani, ci, așa cum li se întâmplă ființelor de felul acesta, în catastrofe spirituale și în zile de singurătate absolută, de tristețe de nedescris; zile ce se lungesc și
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
tristețe și de uriașă și monstruoasă veselie, într-atât era de tragicomică. Din acest motiv nu socotea că are dreptul să se lase în voia plânsului, nici măcar în fața unei ființe ca Alejandra, o ființă pe care o așteptase de o veșnicie, așa i se părea, și credea că e de datoria lui, datoria aproape profesională a unui clovn căruia i se întâmplase cea mai mare nenorocire, să prefacă plânsul într-o strâmbătură de râs. Însă, pe măsură ce i se destăinuise Alejandrei, cu
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
unde se perpetuează netulburat un mod de viață străvechi, în care omul trăiește integrat în natură, trăiește în echilibru, în armonie cu natura. Întrebat de realizatorul documentarului ce anume îl impresionează cel mai mult aici, prințul Charles a răspuns: „Sentimentul veșniciei”. Să recunoștem, prințul englez a fost foarte convingător în rolul acesta de patriot român. Din sumar Un număr dens, cu multe puncte de interes, este numărul 2 din acest an al revistei orădene FAMILIA. Un grupaj de texte îl prezintă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3664_a_4989]
-
textul biblic însuși. După decenii de strădanie filologică și cercetare, clasicistele/biblistele Monica Broșteanu și Francisca Băltăceanu ne oferă minunatul lor dar, rod al unei vieți dedicate citirii, înțelegerii și interpretării Cărților care încep acolo unde trecutul se învecinează cu veșnicia și călăuzesc către un viitor la rându-i atingător de veșnicie. E vorba de cele mai frumoase povestiri din Biblie în traducere directă; în cuvântul său însoțitor, Andrei Pleșu subliniază, cu binecunoscutul său talent de a surprinde esențialul, deosebirea dintre
Povestiri de adus a-minte by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3678_a_5003]