2,286 matches
-
a cam golit de lume, de când bărbosul a prins a asculta cât e ziulica de lungă - cu volumul dat nu chiar la maxim, dar supărător de tare - o predică cu incantații suspecte, în limba pe care numai el o înțelege. Vecina mea s-a întors din America, după un concediu în Texas. Nu mică i-a fost mirarea să vadă acolo, în vitrina unui magazin de arme, o pușculiță roz - așa se zice, nu? E diminutivul de la pușcă. Era specială pentru
MERE ŞI MITRALIERE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353286_a_354615]
-
și răstindu-se amenințător la el, Andreea continuă: - Sigur te uiți și tu în colo? Ai grijă ce faci, dacă nu vrei s-o terminăm. Nu dădu prea mare imporatnță prietenei sale. Se întreba ce are Alina cu el. Era vecina Andreei și de câte ori se ducea la ea acasă, se întâlnea cu Alina. Trecea pe lângă ea, o saluta și își vedea de drumul lui, fără să-i dea vreo importanță. Dar acum îi observase privirea ațintită asupra lui în timp ce dansa cu
PARTEA A DOUA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353509_a_354838]
-
Blonde, înalte, gen manechin...elegante...puternic parfumate (era suficient să ies în holul blocului, ca să ghicesc că trecuse vreuna...în sus sau în jos), cu tocuri cui... Bărbații din vecini, invidioși, își mușcau buzele când trecea înlănțuit cu vreo blondă...Vecinele căutau o explicație: ”Ce Dumnezeu le face, de vin ca unse cu miere la el? Tot una și una! Ai văzut cum le ține de mână și se pupă cu ele la mașină? Dar cu ce mașini vin astea! La
ANDY de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352759_a_354088]
-
vin astea! La banii lor, ar putea să-i vrea pe DiCaprio, pe Brad Pitt...Ce găsesc la el? Uite, e și restanțier la bloc...că ai zice, de, vin la el pentru bani...” Îmi amintesc bine discuția asta, cu vecina mea, care o cunoscuse pe soția lui: “Și are, nenorocitul, un înger de copil și o nevastă cuminte și frumoasă...De groaza lui au plecat în America...că mereu a fost un afemeiat!” Poveștile astea, pline de mister, mi-au
ANDY de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352759_a_354088]
-
acolo. La poza de profil am niște flori de primăvară și atașată, la album, am și o poză cu mine. “Vrei să vorbim și despre altceva decât despre flori?“...îmi scrisese. Acum, nu știam...văzuse și poza? Realiza că sunt vecina lui? Voiam să mă asigur...pentru că, în urmă cu un an, îmi mai scria, plin de amor, un alt vecin, care nu observase poza...si se dădea om singur...în căutare de relație serioasă...în timp ce mă întâlneam zilnic cu el
ANDY de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352759_a_354088]
-
plata Domnului! Nu eram singura nevastă care...nu știa pe cine are în casă! Așa visăm multe...căsnicia perfecta!...fără să bănuim ce mizerii pot clocoti sub ...liniștea noastră conjugală. Așa că, lui Andy, i-am zis din prima...că sunt vecina lui. Până să respir, a fost la ușa mea. Chiar eram curioasă...cine e acest om? ...un profesor de fizică, reconvertit profesional...în ceva ...cu IT. ...un pasionat căutător pe site-uri de socializare... ...un admirator de blonde ...și șatene
ANDY de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352759_a_354088]
-
lui Porumbescu și în final, „ Porniți înainte, tovarăși”. G. nu a putut să plângă, se freca la ochi doar. Se gândea unde putea să se ducă tatăl său. El a crezut mereu în viața de apoi, de când era copil, o vecină , foarte bisericoasă, cu care rămânea G. când mama sa era la Radio, unde a lucrat o perioadă, îi povestea de îngeri, Dumnezeu, multe alte povești, toate întipărite în mintea copilului. A păstrat esențialul. Totuși a avut un șoc când a
BLESTEM ŞI IZBĂVIRE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352815_a_354144]
-
n-am avut frați! Nu mă știa nici Cerul, nici Pământul când aveam ceva pe suflet! Genitorii mei, rămași la stadiul de îndrăgostiți și la maturitate, n-aveau ochi decât unul pentru altul; pe mine m-a crescut Buna, o vecină singură, nefamilistă, ce devenise la pensie bunică-surogat! Ei îi spuneam toate neșansele, chiar și cele de suflet. Dar zi-i mai departe, zi-i! -În fine, speram să revin la ai mei cu aparențe cât mai aproape de firesc, să
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
A văzut de mic de la părinții săi, că iubirea nu are nicio valoare. Acum era flămând, ca de obicei. Mama sa nu făcuse, ca de obicei de mâncare. Și el trebuia să meargă, să caute să mânânce ca-ntotdeauna, la vecine sau cunoștințe. Colege de facultate nu prea avea, căci majoritatea studenților de la universitate de la specializarea „Autovehicule rutiere” erau băieți. Era direcția pe care dorea să o urmeze, pentru că îi plăceau mașinile și o studiase și tatăl său. Dar mai putea
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
erau însă un adevărat răsfăț culinar. “E tare bătrânul. Mai că aș lua-o și eu de amantă, pe Ilona”, gândi visător Nicky. “Eu n-am avut norocul să întâlnesc așa ceva”. Femeile mai în vârstă cu care avea el aventuri, vecinele de la bloc sau prietenele mamei, cu fete de aceeași vârstă cu el, erau amatoare de senzații tari, dar nu prea erau maestre în gătit. Se gândi imediat la doamna Irimia, femeie solidă, nu prea frumoasă. „Dar ce sâni uriași avea
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
bărbații să se comporte cu ea, ca niște gentlemeni și să o răsfățe totdeauna ca pe o prințesă. Acesta era însă complet diferit de ei. - Și curând am avut parte și de prima mea experiență sexuală practică, continuă Nicky. O vecină, profesoară de istorie, domnișoară bătrână, între două vârste, m-a îmbiat cu o prăjiturică, cu frișcă și căpșuni. Nu am putut rezista unei așa oferte! Și acesta a fost începutul vieții mele sexuale! Femeia era cam urâtă, cu pielea închisă
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
nu vei mai fi în putere, vei putea satisface totuși orice femei!”, spuse tânărul. Cristina a rămas uimită căci nu a înțeles nimic din ce-a făcut Nicky cu femeia. Tot ceea ceea ce îi povestea îi era complet necunoscut. - Și vecina ta, profesoara, ce mai face? întrebă ea, curioasă. - Vecina mea avea de ani de zile, un singur vis măreț - să se căsătorească. Cum trecuse de patruzeci și cinci de ani și era cam urâțică, nu prea avea nicio șansă. Norocul
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
totuși orice femei!”, spuse tânărul. Cristina a rămas uimită căci nu a înțeles nimic din ce-a făcut Nicky cu femeia. Tot ceea ceea ce îi povestea îi era complet necunoscut. - Și vecina ta, profesoara, ce mai face? întrebă ea, curioasă. - Vecina mea avea de ani de zile, un singur vis măreț - să se căsătorească. Cum trecuse de patruzeci și cinci de ani și era cam urâțică, nu prea avea nicio șansă. Norocul îi apăru de unde nu se aștepta. Cunoscu la un
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
soție. Și în câteva luni se căsători cu el și plecă în Italia. Nicky gândi optimist ca întotdeauna “Nu am pierdut nimic cu plecarea femeii. Nici nu-mi plăcea. Dar am câștigat experiență. Căci am ajuns curând și cu alte vecine, mai în vârstă. Totuși oare de ce la fetele de vârsta mea, nu am succes? Sunt frumos, înalt, de aproape doi metri, am părul negru, ondulat și sunt drăguț la față. Și deștept”. Cristina, fire empatică, parcă i-ar fi citit
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
o vadă dezbrăcată nu numai pe Adriana, ci și pe fiica ei și chiar pe mama acesteia, viitoarea soacră. Cu baia în comun la mai multe apartamente, pe gaura cheii“, gândi Nicky „mi-aș putea delecta privirile în voie cu vecinele de toate vârstele, când făceau duș”. Inconvenientul că era spațiul mic pentru atâtea persoane, Nicky îl privea ca ceva pozitiv. Doar era un optimist de felul :său! Dar cea mai mare surpriză a avut-o când Ana și-a prezentat
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
este vorba. Am primit un telefon de la poșta din Ciocănești, ca să te duci la spitalul din Călărași, la serviciul de Urgență că a luat-o salvarea pe mama dumitale. A suferit un atac cerebral și a fost găsită de o vecină într-o stare critică. - Vai, săraca, cum ajung eu așa de repede la spital? se frământa Săndica. - Schimbă-te și urcă repede în IMS - ul gospodăriei. Te va duce la spital. Am dat dispoziție șoferului să te aștepte în fața sediului
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
maestrului Gică Petrescu sau al lui Alexandru Jula și Ionel Miron de la teatrul de estradă „Leonard” din Galați, care vizitau prin turnee și căminul cultural din comună, ocazie cu care le-au înregistrat melodiile pe banda de magnetofon. Săndica era vecina din dreapta a profesorului de franceză, Mircea Trăistaru, care, auzind acordurile muzicale și tropotul pașilor dansatorilor, nu a întârziat să o invite pe fată la dans. Era prima dată când se aflau într-o situație așa de familiară. Se cunoșteau din
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
lacrimi ultimile evenimente petrecute în viața lor, căci pentru oamenii satelor, granița dintre viață și moarte nu este chiar un abis. Acasă nimeni nu se atinge de bucate până nu dau mai întâi pomană pentru cinstirea morților. Începe forfota între vecine cu străchinile cu bunătăți, ouă roșii, cozonac, pasca, vin roșu păstrat anume din via lor din vara trecută și lumânarea arzând pentru sufletul celor duși fără întoarcere. Răsună văzduhul de „Hristos a înviat! Adevărat a înviat!” pe care il rostesc
E PRIMĂVARĂ, E PRIMĂVARĂ! de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353837_a_355166]
-
preț foarte bun. Mulțumită de treaba făcută, seara a îmbucat ce adusese de acasă - un ou fiert, niște carne de porc de la oală și niște caș - „asortate” cu un ardei gras și două roșii primite pe câțiva cartofi de la o vecină de negustorie de pe lângă Caracal. A înnoptat acolo, în piață, lângă cei doi saci de cartofi, întinsă pe sacii goliți și învelindu-se cu o pătură adusă de-acasă, nu înainte însă de a-și număra banii strânși din vânzarea cartofilor
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
dar plini de acea afecțiune sinceră, de care doar animalele sunt în stare. Am intrat în casă și am luat căldările pentru a aduce apă de la fântâna de peste drum. -Dacă plecați îmi lăsați mie câinele, m‑a întrebat tanti Safta, vecina care tocmai umpluse gălețile cu apă. -Unde să plec, am întrebat‑o. A zâmbit și a plecat spre casă cu gălețile pline fără să‑mi răspundă. Mirată am privit în urma ei. Odată intrată în casa rece și neprimitoare, am uitat
DIN CARTEA BIETUL OM SUB VREMI CAP I VREMEA SCHIMBARII de DORINA STOICA în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353174_a_354503]
-
oprire. -Ieși afară și vezi dacă nu a venit cineva pe râpă să asculte la geam. Am dat aparatul mai încet să ascult zgomotele serii. Când m‑am așezat în fotoliu ostenită, să‑mi adun gândurile, mi‑am amintit de vecina care mi‑a cerut să‑i dau câinele când voi pleca. Nu știu de ce, gândul mi‑a fugit la profesorul de filosofie și religie la al cărui curs participasem în ultima zi de pregătire la Academia „Ștefan Gheorghiu” din București
DIN CARTEA BIETUL OM SUB VREMI CAP I VREMEA SCHIMBARII de DORINA STOICA în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353174_a_354503]
-
Mărțișorul căutat la lucrătură care liniștește amorul dar,mai cere înc-o tură! Pe stradă,la coafor, ele tot vorbesc într-una, cine,când,ce mărțișor a primit și câte vreuna. Am plecat de dimineață să fac piața,să am spor vecina îmi zice-n față: -Vreau și eu un mărțișor ! Cum să-i spun ?! Aș da de dracu... Păi,azi-noapte am dat ușor sus,duduii de la ,,patru,, drept cadou un mărțișor! La servici,la o colegă obligații până mor! Și la
MĂRȚIȘOR de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352633_a_353962]
-
pentru a se sfătui cum să procedeze. Fetița a fătat o vițică foarte frumoasă. Sugea toată ziua și creștea văzând cu ochii, pe zi ce trecea. Nu avea cine să mulgă surplusul de lapte de la Fetița, așa că a rugat pe vecina Lenuța să o ajute și împărțeau laptele. Și așa nu avea ce face cu el. Era prea mult pentru nevoile personale. De grija lui Ghiță a scăpat, făcându-l cadou singurei sale rude rămase în localitate. Era și el om
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
naturii. Anul școlar s-a încheiat și Mircea s-a mutat provizoriu la țară. O făcea pe țăranul, avea grijă casei, a grădinii de legume a viței de vie și a păsărilor. Îi plăcea laptele de la Fetița. Abia aștepta ca vecina Lenuța să o mulgă pentru a bea o cană așa crud și cald cum era. A încercat și el să o mulgă dar nu i-a ieșit. Nu avea timp să se plictisească până se întorcea Săndica de la Dorobanțu unde
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
orașul său, parcurse pe jos drumul de la autogară spre casă și rămase uimit că nu întâlnise nici un cunoscut, ci doar chipuri necunoscute. Revăzu cu drag cartierul său, aleile atât de cunoscute, blocul unde își avea apartamentul. Bătu la ușa unei vecine, după cum primise indicații de la sora lui ce-i spuse cu câteva zile înainte de eliberarea lui când venise să-l viziteze că îi va lăsa cheia apartamentului său la acea vecină. Ușa la care el sunase se deschise, și în prag
REÎNTORS ÎN LIBERTATE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352704_a_354033]