1,315 matches
-
la ușa cortului. A chemat pe Aaron și pe Maria, și ei s-au apropiat amîndoi. 6. Și a zis: "Ascultați bine ce vă spun! Cînd va fi printre voi un prooroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis. 7. Nu tot așa este însă cu robul Meu Moise. El este credincios în toată casa Mea. 8. Eu îi vorbesc gură către gură, Mă descopăr lui nu prin lucruri grele de înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
semințiile lui. Atunci Duhul lui Dumnezeu a venit peste el. 3. Balaam și-a rostit proorocia, și a zis: "Iată ce zice Balaam, fiul lui Beor, omul cu ochii deschiși, 4. cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, cel ce vede vedenia Celui Atotputernic, cel ce cade cu fața la pămînt, și ai cărui ochi sunt deschiși: 5. "Ce frumoase sunt corturile tale, Iacove! Locuințele tale, Israele! 6. Ele se întind ca niște văi, ca niște grădini lîngă un rîu. Ca niște copaci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
Balaam și-a rostit proorocia, și a zis: "Așa zice Balaam, fiul lui Beor. Așa zice omul care are ochii deschiși, 16. așa zice cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, cel ce cunoaște planurile Celui Prea Înalt, cel ce vede vedenia Celui Atotputernic. Cel ce cade cu fața la pămînt și ai cărui ochi sunt deschiși: 17. "Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacov, un toiag de cîrmuire se ridică din Israel. El străpunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
flacără de foc, care ieșea din mijlocul unui rug. Moise s-a uitat și iată că rugul era tot un foc, și rugul nu se mistuia deloc. 3. Moise a zis: "Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată, și pentru ce nu se mistuie rugul." 4. Domnul a văzut că el se întoarce să vadă, și Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului, și a zis: "Moise! Moise!" El a răspuns: "Iată-mă!" 5. Dumnezeu a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
Când țiganca a rostit ultimul cuvânt, din locul unde ședea s-a ridicat un nor de fum, iar ea...am privit cu mare luare aminte...nu se mai afla acolo...M-am frecat la ochi cu gândul că poate am vedenii, dar în fața mea nu se mai găsea nimeni...Eram din nou numai în tovărășia veverițelor, a păsărilor și a soarelui, care încălzea din ce în ce mai tare. Întrebările au năvălit precum cucii în huciul din pădure: „Cine o fi această bătrână? Nu-i
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
gargara, limonada le ținea în gură mult, ceea ce-i umfla obrajii și-1 făcea hidos; le ținea acolo mult "pînă se încălzesc", zicea, și uneori cobora fără voie din pat, așa, în cămașă, aproape gol, oribil, uitîndu-se în oglindă, plăcîndu-i vedenia trupului nemernic. își iubea mizeria, așa cum alții își iubesc vițiul, cu voluptate și cu rușine. Epoca de criză trecuse. Urma convalescența foarte lungă și serioasă din cauza accidentelor mereu posibile. Maxențiu nu mai avea acum micile voluptăți vulgare ale boalei și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Ada, acuma, de sus, de ia înălțimea unei revendicări uriașe, de pe munții piscoși care adăposteau Leysins, Maxențiu privea cu durere și revoltă procesii felurite, toate variantele morții lui proprii, pricinuită de femeia avară, adulteră și criminală. Prin mintea lui, abandonată vedeniilor, treceau suferințele, solemne ca și ritul îngropăciunii lui, orânduită de el singur. Era o durere nobilă, o revoltă măreață, care, deodată obosită, se umilea din nou. Maxențiu, cu o gură scâlciată de plâns, așa cum sta urât, netrebnic, acolo pe o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
vârșă veche. Sărea peștele în spumă. Într-o găoace de piatră picura un fir de apă. M-a pălit aromeala și, deodată, nu s-a mai auzit decât țivlitul acela subțirel. Deslușeam un glas. Am avut atunci aievea în față vedenia feti-mea deșirând tortul de in în cerdac. Feciorașul ședea și el pe pălimar ș-amândoi grăiau despre mine. Din tindă a ieșit babica, m-a privit așa în fundul ochilor și apoi s-a întors către dânșii. Le auzeam doar
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
stric eu liniștea ? Nici n-am apucat să pun mâna pe pușcă că reflectorul și-a înghițit limba. Când a țâșnit din nou, în crăcană nu mai era nimeni. Am stat iar și m-am socotit că poate avusesem o vedenie. LICĂ ȘI LITERATURA Proiectându-se direct pe cer, bulevardul prezenta la capăt o priveliște aproape marină : în zilele cu un azur nichelat te așteptai să vezi zburând și pescărușii. Aspectul de faleză nu era dat numai de proiecția în gol
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
și care, în realitate, îți va lipsi mereu. Dumnezeu e o absență de care nu ne putem dispensa. Un gol pe care nu-l putem nici umple, nici ignora". Mă privea cu ură și, apărîndu-se cu mâinile ca de o vedenie, m-a trecut din rândul ereticilor printre atei. Ceea ce m-a îndîrjit. I-am zis: "Un ateu îl contestă pe Dumnezeu și cu asta a terminat, caraghiosule (era prima oară că nu mă mai controlam), în timp ce eu susțin că Dumnezeu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
anul acela, au fost dezlegați, ca să omoare a treia parte din oameni. 16. Oștirea lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece mii de călăreți; i-am auzit numărul. 17. Și iată cum mi s-au arătat în vedenie caii și călăreții: aveau platoșe ca focul, iacintul și pucioasa. Capetele cailor erau ca niște capete de lei și din gurile lor ieșeau foc, fum și pucioasă. 18. A treia parte din oameni au fost uciși de aceste trei urgii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
din cameră, în timp ce o asistentă de la etaj se repezi înăuntru. — Te sun eu, spuse ea. Prima lor întâlnire față în față după trei ani. Îi strânse mâna, vinovată. Apoi se întoarse în grabă, să-și calmeze fratele. Mark avea încă vedenii. Karin încercă să-l liniștească. Dar nu înțelegea ce văzuse el în umbra prelungă venită de nicăieri. Stătea întins în pat, tremurând încă. —Vezi? Ea îl alină și-l minți, spunându-i că vede. După dezastrul de la spital se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să prelungești acest lucru, mă ia la întrebări prietenul meu cel dezinteresat, vrei și tu să devii agentul unor lucrături obscure ale poliției politice românești din vremea comunistă. Nu vreau, zic cu hotărîre și scutur din cap ca să-mi alung vedeniile cele urâte, frazele acelea din Jurnal dispar pe când tocmai citesc din scrierile lui Eliade. Vorba cutărui domn împlinit artistic: ceea ce este cu adevărat demn de luat în seamă este succesul, opera, restul nu are absolut nici o importanță, este un rest
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
tuturor românilor, că pe cât se întinde graiul lor comun se vor înjgheba și interesele lor comune, că granițele statului vor cădea odată împreună cu acele ale naționalității lor. Poate că mult timp vor trebui românii să mai aștepte întruparea acestei dragi vedenii; dar oricât ar fi să așteptăm, mărimea țelului să ne dea puterea de a răbda, și întreaga noastră strădănuire, întreaga noastră muncă să fie îndreptată numai și numai spre acest scop sfânt și măreț. Fericit e poporul ce poate avea
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Ce e cu orbul ăsta? E preot? E un călugăr? Dar dacă e un nebun care rătăcește pe-aici ori un criminal cu figură evlavioasă?“. — Ai putea să-mi ghicești viitoru’? întrebase o fată care îl luase drept cerșetor cu vedenii, care încerca să câștige un ban. El îi pusese ușor degetele pe față și o speriase. N- apucase să-i spună că e priceput la trecut și că doar trecutul ne lasă să-l mai întoarcem pe toate fețele, ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
alchimiei și a Graalului. Drumul către casa lui Hermann Hesse se dovedește a fi mai lung decât oricine ar fi putut anticipa. Ocolul pe care Corto îl parcurge îl strămută pe acesta în decorul fabulatoriu al lui Parsifal și Klingsor. Vedenia pe care o are Corto, în așteptarea lui Hesse, este premonitorie. Apariția personajului din textele lui Wagner și von Eschenbach, Klingsor, anunță că intrarea către universul mitului i s-a arătat lui Corto, în cele din urmă. Misiunea primului Klingsor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
adevărat niciodată. La capătul itinerariului inițiatic jalonat de indiciile lui Corvo se află farsa gândită de baronul Corvo însuși. Totul nu a fost decât o elaborată glumă colosală, hrănită de fantezia ciudatului personaj. Și dacă însăși comoara a fost o vedenie, personajele ce au cutreierat povestea sunt, la rându-le, creațiile autorului omniscient. Ele el îl salută pe Corto și pe cititor la final, parte din teatrul imaginației și literaturii. Cât despre Corto, locul său este în ficțiunea ce învăluie orașul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
a umple singurătatea noastră stearpă cu povești, adăugând, cu fiecare istorie scrisă, un grăunte de miracol care lucește peste ani și ani. Proza grafică a lui Pratt închide cercul care se deschide odată cu Stevenson. În Pratt, sensibilitatea scoțianului tulburat de vedenii și măci nat de boală își are un echivalent ilustru. Dipticul gândit de Pratt dă viață fantasmelor pe care, adolescenți fiind, le-am contemplat la rândul nostru. Co moara din insulă nu este doar sipetul ascuns cu grijă de piratul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
blestemate ca și eternautul Juan Salvo - trecând prin secole și milenii cu suferința celui care este chemat să contemple moartea și mizeria umană, Mort vine către prezent dinspre un trecut care nu încetează să îl bântuie, cu suita sa de vedenii. Stilistic și tematic, suita de povestiri creată de Breccia și Oesterheld se plasează în spațiul de confluență al fantasticului pur și al științei-ficțiune. Om venit de nicăieri, cu o memorie prodigioasă a unor evenimente ce par să urce până la Facerea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și din riscurile ei. Eram novice. Poate altădată... Când am trecut pe lângă Francisc și am ajuns pe coridoarele obișnuite ale azilului, mijeau zorii; ferestrele se înălbeau de o lumină murdară și mă simțeam obosit; parcă toată noaptea mă luptasem cu vedeniile unui coșmar strălucitor. 20 (Din caietul cu visuri) Bătrânul râse și împreună cu el mii de alți "el" s-au pornit să râdă în sala cu oglinzi. După care a repetat invitația. ― Îndrăznește, domnule sculptor. Nu e nimeni aici în afară de noi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
spumă de ciocolată“ În englezește. Continuaserăm să mergem spre podul Mont Blanc și spre străzile În pantă abruptă din orașul vechi. Văzîndu-l pe Jean Piaget cum se face nevăzut cu bicicletă cu tot, Îmi spusesem că tocmai am avut o vedenie care Îmi arăta cum va fi viitorul meu, iar părul acela alb, bereta, bătrînul vioi erau niște proiecții a ceea ce voi fi eu Însumi peste patruzeci și cinci de ani, un stimulent pe care mi-l Înfățișa viața. Îmi fabricasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și din riscurile ei. Eram novice. Poate altădată... Când am trecut pe lângă Francisc și am ajuns pe coridoarele obișnuite ale azilului, mijeau zorii; ferestrele se înălbeau de o lumină murdară și mă simțeam obosit; parcă toată noaptea mă luptasem cu vedeniile unui coșmar strălucitor. 20 (Din caietul cu visuri) Bătrânul râse și împreună cu el mii de alți „el” s-au pornit să râdă în sala cu oglinzi. După care a repetat invitația. — Îndrăznește, domnule sculptor. Nu e nimeni aici în afară de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
totdeauna, să alungăm aceste prezențe inoportune, știu bine că tu nu-i iubești, tu mi-ai spus-o, vom rămâne tu și eu, și curenții subterani. Acum iată, intri, semeață ca o vestală, plăpândă și zgribulită ca muma pădurii - o, vedenie de iad care-mi dai fiori prin șalele mele centenare și-mi Înfiori pieptul cu mușcătura dorinței, o, mulatră superbă, instrument al pierzaniei mele. Cu mâinile chircite eu Îmi sfâșii cămașa de batist fin ce-mi Împodobește pieptul și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
tăi mari de smarald care aci scânteiază, aci tânjesc. Oh, demon de voluptate. Are și ce să spună, mizerabilul, pe când tu acum Îți miști coapsele Înfășate În pânza albăstruie și Întinzi pubisul ca să Împingi flipper-ul până la ultima demență. — Oh, vedenie, zice Rodin, fii a mea, numai pentru o clipă, umple cu o clipă de plăcere o viață irosită În slujba unei divinități geloase, răscumpără cu o sclipire de desfăt eternitatea de flacări la care vederea ta acum mă Împinge și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
signaturae... ca În Paracelsus. Ia să vedem, unicul mod de a-l pune pe dracul În Încurcătură e să-l faci să creadă că nu crezi În el. Nu Încap prea multe dubii În ce privește alergătura mea nocturnă prin Paris și vedenia Turnului. Să ieși de la Conservatoire, după ce-ai văzut sau ai crezut că vezi ceea ce-ai văzut, să simți Întreg orașul ca pe un coșmar e normal. Dar ce anume am văzut la Conservatoire? Trebuia neapărat să vorbesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]