873 matches
-
consoane (Yhwh) care compun numele divin, deoarece limba ebraică veche, ca și multe alte limbi semitice, precum aramaica, scriau doar semnele consonantice, fără vocalizare. Abia ulterior, în Evul Mediu Timpuriu, tradiția ebraică a „vocalizat” textele consonantice biblice, dar ea - din venerație sacră - se abține să noteze pronunțarea numelui divin Yhwh, astfel că au așezat pe cele patru consoane (Yhwh) vocalele pronunțate în citirea liturgică sau în rugăciune, adică expresia ’Adōnăy (litt. „Domnul meu”), sau haššem (lit. „numele”; căruia îi corespunde aramaicul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de cult sau de o imagine în general. În Orientul Apropiat cultul reprezentărilor divinității este un fapt foarte cunoscut. Trebuie să distingem reprezentările cultuale ale divinității de simplele imagini, pentru că numai primele beneficiază de un adevărat cult prin acte de venerație: din punct de vedere ritual ele erau spălate, îmbrăcate, hrănite, adorate, așezate în încăperile sanctuarului; le era asigurat un personal calificat pentru desfășurarea liturgică și erau purtate ritual în procesiune. Prin urmare, credincioșii considerau că aceste imagini erau manifestarea directă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
celorlalți Buddha anteriori. Ei au presărat înaintea lui flori de mandăra, bucurându-se din inimă că își pot aduce omagiul. După moartea mamei, care va renaște în cerul Tuśita, copilul este dus la Kapilavastu. 500 de Śăkyași îl invită cu venerație să locuiască în palatele anume pregătite pentru el. Bodhisattva îl onorează pe fiecare cu vizita lui. Apoi copilul este condus cu alai la un templu brahmanic conform obiceiului. În momentul în care pune piciorul pe pragul sanctuarului, toate statuile, ridicându
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
de prea mult vin [...] și tobele puternice ale tunetului au răsunat în aer. O boare plăcută adia blând, ploaia cădea dintr-un cer fără nori, florile și poamele cădeau din copaci înainte de vreme - în strădania lor de a-și manifesta venerația față de el”. Cele 10 000 de lumi au răsunat atunci când Gautama a atins omnisciența. Locuitorii cerurilor au fost cuprinși de o imensă bucurie, turmele de animale și păsările nu au scos nici un sunet și până și copacii au încetat să
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
pură: moartea pentru mărturisirea numelui lui Hristos. Sub forma aceasta s-a bucurat în ochii creștini de o stimă pe care nu a putut-o egala nici un alt serviciu adus Domnului Hristos. Un mărturisitor creștin în așteptarea martiriului devine obiectul venerației<footnote Gerald Bonner, „Martyrdom: its place in The Church”, în Sobornost, 5, 2, 1983, p. 14. footnote>. Fratele Sfintei Perpetua, pe când aceasta își aștepta execuția la Cartagina în 203, i-a putut spune surorii sale că deja se află la
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
a treia (al-gh"’ib). Oamenii l-ar fi denumit inițial Hu, Huwa, apoi au prefixat acestui pronume așa-zisul l"m al-milk (= l ce indică posesia), căci ale lui sunt toate, ajungându-se astfel la forma lahu, iar apoi, din venerație, au adăugat articolul hotărât, lungind și vocală a72. Dar cei mai multi teologi sunniți, cu excepția mu‘taziliților, preferă să considere acest nume că pe un nume propriu. Oricum, cititorii și auditorii Coranului așa l-au perceput și îl percep. Din exemplele de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
YHWH ó mehull"l me’o: be-‘r ’ElohQynó (Ps 48/47,2; cf. 99/98,2): „Mare este Domnul și vrednic de laudă foarte, în cetatea Dumnezeului nostru.” (t.n.) În astfel de contexte, accentul cade pe importantă și venerația de care se bucură divinitatea în rândul poporului și în cetatea sfântă. c) 9Kol gÄyim ’ašer ‘"œÖ" y">Ä’ó we-yišetaƒawó le-p"neyk" ’A:on"y wkabe:ó li-šemek" 10k g":Äl ’att"h we ‘oœQh nipl
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
3.1.6.5.), Kabbr (3.1.6.6.), ’Addr (3.1.6.9.). Superioritatea absolută a divinității este exprimată în ambele cărți sacre și prin metaforă universală a măreției, a grandorii, care inspiră acea teamă amestecata cu venerație ce caracterizează sentimentul religios. Adesea sunt traduse la fel, cu „Marele”, „Mărețul”, „Cel mare”. 4.1.10. șal-ț′amd (2.1.5.13.) și Mehull"l (3.1.6.8.). Ambele sunt traduse și cu „lăudat”, si cu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ajuns să aibă forma lor actuală. (A. Dundes, 1967, p. 117) Mitul este, mai Întâi, o povestire. În al doilea rând, el este o povestire care are legătură cu sacrul, În sensul lui Durkheim, adică persoane sau lucruri privite cu venerație și respect În acea societate. În al treilea rând, evenimentele descrise În această poveste sacră se petrec În vremuri trecute, care sunt calitativ diferite de vremurile actuale. (M.P. Carrol, 1996, pp. 827-828) Miturile sunt povestiri marcate de o largă aprobare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Mai profundă este ambivalență care marchează relația dintre imolare și consacrare. Așa cum a observat J. Gernet ( În analiza ritului Bufoniei din Atena antică): „Orice sacrificiu comportă un sacrilegiu: actorii se acuză aici pentru faptul că victima este un obiect al venerației și interdicțiilor. Căci ea este un bou folosit la munca câmpului și o străveche tradiție, a cărei amintire nu s-a pierdut, solicită o atitudine de reverență religioasă În ceea ce Îl privește” (1968, p. 392). Continuând această direcție de analiză
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și-a ucis tatăl și s-a căsătorit cu propria mamă, cât și cu cele două dorințe primordiale ale copilului, a căror insuficientă refulare sau a căror redeșteptare constituie probabil nucleul oricărei psihonevroze (S. Freud, 1991, p. 139). Amestecul de venerație și frică a fost rupt Într-o scenă care (după Freud) se va fi repetat de mai multe ori, În diferite hoarde, În trecutul primordial: pentru a-și putea satisface instinctele sexuale, copiii s-au unit, și-au atacat tatăl
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a creat sistemele de rudenie și, mai important, restricțiile privind relațiile sexuale cu membrii aceleiași familii - cu alte cuvinte, complexul cultural și social al incestului. Animalul totemic a fost considerat deținătorul unor puteri ieșite din comun, devenind astfel obiect de venerație - de aici, cultele și religiile primitive de tip animist. Respectul religios era exprimat prin numeroase interdicții referitoare la relațiile oamenilor cu acel animal, În special interdicția de a-l vâna și mânca - de aici, statutul lui de tabu. Totuși, În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Între Arafat și Mecca, ș...ț și de a azvârli trei pietricele În direcția fiecăreia din ele ș...ț Aceste pietre erau considerate În preislam divinități. Pelerinii politeiști aruncau un număr anume de pietricele În direcția lor, În semn de venerație (A. Guellouz, 1996, pp. 317-319). Aceste călătorii către locașuri sacre au fost clasificate de antropologi (S. Coleman, 2001, p. 11446; D.F. Eikelman, 1996, p. 423; E. Turner, 1987, pp. 328-330) după mai multe criterii: a) pe o axă geografică, putem
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o serbare care, la drept vorbiind, nu este dată poporului, ci pe care poporul și-o dă sieși”. De aceea, poporul nu se simte cu această ocazie ca unul ce a primit un dar și trebuie să-l accepte cu venerație și recunoștință. Nu i se dă absolut nimic, dar e lăsat În pace. Această sărbătoare nu are un obiect față de care s-ar cere uimire, evlavie, pietate și respect, adică Îi lipsesc tocmai elementele manifestate În orice sărbătoare oficială. ș
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pe craniu se desenează simboluri totemice, fiind purtate În saci ani de-a rândul. Craniile dezgropate se zugrăvesc și se Împodobesc, lipite cu lut, cu scoici În locul ochilor, ele se prefac În chipuri asemănătoare celor vii, bucurându-se de adâncă venerație, păstrate În colibă, locuința obștească sau În căsuțe pentru cranii, special făcute, unde oamenii se Închină ca la lucruri sfinte. Ofrandele, «hrană pentru Moarte», au de asemenea un sens sexual și cosmic. Scoicile sunt Încărcate cu un simbolism deosebit, ele
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de unul dintre cele mai bune spitale din Manila și din Filipine unde se folosesc și mijloace alternative cu bune rezultate. Dar senzația cartierului chinezesc, mai ales pentru turiști, o constituie Cimitirul, unic prin mausoleele sale moderne ce exprimă marea venerație față de defuncți. Cât ne-am foit prin acest cartier, Încercând să-i descoperim frumusețile s-a Înserat. Ultimul obiectiv era Cimitirul chinezesc, pe care nu doream să-l ratăm, deși ideea era macabră la o asemenea oră. Roși de curiozitate
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
lupi și de tâlhari, cereau infrastructuri solide, hanuri și spitale. Doar marile ordine religioase puteau face față unor asemenea exigențe. Numai acestea erau în stare să producă o propagandă turistică capabilă să asigure succesul unei rute, al unui loc de venerație și, ocazional, să creeze așa ceva (Cântecul lui Roland este, din anumite puncte de vedere, un excelent catalog turistic)87. Pelerinajele, care presupuneau popasuri la mănăstirile din diferitele țări traversate, au fost agenți foarte activi în ceea ce privește răspândirea obiceiului de a bea
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
ochii minții îi vedeam pe Lear și Gloucester întîlnindu-se pe cîmp în timpul evoluției lor spre înțelepciune și cunoaștere de sine. Desigur, acești doi călugări ortodocși aveau tot ce le lipsea lui Lear și lui Gloucester la ultima lor întîlnire: respect, venerație, protecție și siguranța. Regele Lear este o piesă extrem de ciudată care începe că un basm, cu imaginea unui bătrîn superficial ce renunța prostește la tron și își împarte regatul între două fiice nevrednice. Prin această, el o dezmoștenește pe mezina
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
prin ingeniozitatea și subtilitatea întrebărilor, prin modul de a conduce discuția către răspunsuri interesante, cu multe date inedite, definitorii pentru destinul uman și artistic al personalităților intervievate. Remarcabilă este atmosfera de bună comunicare stabilită cu cei mai mulți parteneri de dialog și venerația manifestată față de marile figuri ale culturii. Relevante sunt îndeosebi sobrietatea și cumpănirea cu care S. definește opera ilustrului său părinte, evitând elogiile exagerate, mai ales pentru că era conștientă de valoarea creației acestuia. Revenind în sfera epicii, cu volumul Ploi și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]
-
cu scări, cu acoperișul în pantă, ori la relația sufletului ce trimite în mitologii la un spirit propriu. Conform oricăror povești atingerea cu mâna a locului în care stau ascunși zeii, ori a locului ofrandelor, pare asociată nu doar cu venerația, ci și cu sacrificiul, întrucât obiceiurile și simbolismul sugerează că moartea ritualică trimite la un cult al vieții zilnice, după cum distrugerea corpurilor în război este asimilată cu distrugerea rivalului. În interiorul oricărei comunități, ceremonia șamanilor și formele interesante de a atrage
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
în text cu sentimentul neexprimat că Hawksmoor și Dyer comunică în abis. Hawksmoor sfârșește prin a deveni un alter ego, deși insuficient, fiindcă nu e nici pe jumătate așa de frământat de viață, pasiune, hotărâre. Ceea ce au în comun e venerația pentru moarte. Deși mult mai puțin impresionant, Hawksmoor dă numele lui romanului. El își contemplă investigația ca pe o istorie (să fie acesta un îndemn indirect al autorului?): ... chiar dacă nu a fost priceput începutul, trebuie să citim mai departe. Trebuie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai ales cea potabilă. Preoții, divini și gânditori, au atribuit izvoarelor un caracter mai mult sau mai puțin mistic și religios; ca urmare a acestui fapt ele au fost protejate pentru a nu fi profanate. Actuala legislație a luat locul venerației, mai ales pentru perimetrele de protecție. Caracterul sacru și mistic al izvoarelor este în mod particular marcat pentru apele care au virtuți curative. În primul rând ele au fost consacrate unor divinități. Terapeutica hidrominerală este extrem de veche, ea fiind exploatată
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
cel antropomorf. Relația, intimă dintre divinitate și simbolurile sale (animale sau obiecte) nu este Întotdeauna clară și trebuie să aibă origini preistorice. xe "Anu" Există scene de „adorație” a simbolurilor divine și știm că unele animale simbolice erau ținute cu venerație În temple. Dar este cert că se făcea distincția Între simbol și divinitatea personală simbolizată. Simbolurile cele mai abstracte ale divinităților sunt numerele. Anuxe "Anu"(m), zeul suprem, era numărul 60, adică numărul cel mai important din sistemul sexagesimal mesopotamian
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinitate: de exemplu, despre Gilgameș, regele Urukului, se spune că „este două treimi zeu și o treime om”. Zeii sunt diferiți de om și sub capitolul „sentimentului religios”. Mesopotamianul crede că divinitatea este Învăluită Într-o splendoare maiestuoasă, care impune venerație și teamă, sentiment numit melammu. Zeii participă În moduri și grade diferite la Întregul puterii divine, fiind ordonați ierarhic după genealogie și având calități diferite și inegale. Există „zei mari” (il³ni rab¿ti) și, implicit, zei minori. Fiecare tradiție locală
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
triade fundamentale: cea cosmică (Anxe "An", Enlilxe "Enlil", Enkixe "Enki"/Ea) și cea astrală (Șamaș, Sinxe "Sin", Inanna/Iștarxe "Iștar"), despre care se va vorbi mai jos. Cele două triade se vor bucura, pretutindeni În Mesopotamia, de cea mai profundă venerație. S-au făcut și Încercări de a reduce numele divinităților minore. La această Încercare de reducere fac referire expresii precum „Erraxe "Erra" este Nergalxe "Nergal" din Kutha”, sau „Meslamta’ea este Nergal din Babilon” etc. De asemenea, ne este cunoscută
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]