846 matches
-
Egiptul antic cult al personalității poate fi considerată practică de ridicare a faraonului la rangul de rege zeu. Cultul personalității nu apare în mod universal printre toate societățile totalitare sau autoritariste. Câteva dintre cele mai opresive regimuri au arătat puțină venerație față de lider sau chiar de loc. Guvernul Khmerilor Roșii și guvernul teocratic taliban din Afganistan au evitat cultul personalității, șefii acestor regimuri au rămânând aproape necunoscuți. În aceste cazuri, lipsa de manifestări ale cultului personalității par fi parțial motivate de
Cultul personalității () [Corola-website/Science/298362_a_299691]
-
estetic cultivat în era Heian. La centrul său stă o apreciere adâncă, empatică a frumuseții efemere manifestată în natură și în viața oamenilor, ea fiind astfel colorat cu un ton de tristețe. În diferite situații poate fi acompaniat de admirație, venerație sau chiar bucurie. În critica literară, termenul a fost refolosit de către Motoori Norinaga (1730-1801), care a spus că "mono no aware" este un sentiment pur și exaltat, care stă aproape de esența ființei umane sau a naturii. Teoretic, "mono no aware
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
presus de toate, loial. El îl ajută pe Jack, împotriva voinței lui și a șanselor de izbândă, să-și recupereze memoria și mințile furate de niște sirene vicioase (vezi "Amnezia, partea I" și "a II-a"). Scoțianul își iubește până la venerație soția, pe care o și descrie în cele mai feerice culori, de câte ori are ocazia (vezi "Jack în Scoția"). Tatăl lui Jack este un împărat curajos și drept. El nu ezită să se sacrifice pentru poporul său și să dea exemplul
Samurai Jack () [Corola-website/Science/319205_a_320534]
-
amândouă implică dezvăluiri ce conțin jumătate de adevăruri, jumătate induceri în eroare, ambele tind să aibă un caracter volatil, așa cum par să apară pe neașteptate și să aibă un caracter nedeterminat sau iluzoriu, inducând un sentiment de minunare și de venerație, și, mai subtil, ambele prezintă cunoștințe care sunt incomplete sau pot induce unele stări anormale sau chiar patologice la cele dezvăluite - anxietate, frica, obsesia privind fenomenul, chiar și schizofrenie paranoidă, demonomanie și sinucidere, potrivit cărții lui John Keel "UFOs: Operation
Ipoteze paranormale privind OZN-urile () [Corola-website/Science/326918_a_328247]
-
cele din urmă o pictură care îl șochează prin realismul ei extrem, la care el se referă ca la o „absolută "asemănare cu viața" a expresiei”. El petrece un moment („timp de o oră, poate”, i se spune cititorului), în venerație tăcută până când nu mai poate suporta să se uite, apoi consultă volumul pentru o căuta o explicație. Restul povestirii este o selecție din volumul în care este descris modul în care a fost realizată pictura - o povestire în povestire. Cartea
Portretul oval () [Corola-website/Science/325598_a_326927]
-
fanatice. De la restaurația Meiji și până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial împăratul va fi conducătorul guvernului și al armatei. În epoca Meiji împăratul era divinizat, iar după moartea acestuia în anul 1912, memoria lui a fost înconjurată de venerație. Matsuhito, deși a favorizat mai mult pe conservatori decât pe liberali, a fost și a rămas o personalitate marcantă și totodată un simbol. O trăsătură fundamentală a epocii pe care a ilustrat-o acesta a fost că el a jucat
Restaurația Meiji () [Corola-website/Science/325776_a_327105]
-
este evidențiată prin faptul că narațiunea este bazată pe patru strămoși-cheie (Avraam, Iacob, Iosif și Moise) care sunt prezentați drept profeți ce au primit revelații, în viziuni și în visuri, de la dumnezeu. Conceptul sursei elohiste cu privire la frica față de dumnezeu depășește venerația respectuoasă și reprezintă motivul pentru care Avram s-a supus poruncii de a-și sacrifica fiul. Legământul este evidențiat în sursa elohistă în mai multe episoade, de exemplu la încheierea legământului în Exod 24, la întinderea cortului adunării și la
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
unei mari varietăți de opere literare dintre care cele mai valoroase sunt imnurile și povestirile. Imnurile, adresate mai ales divinităților, exprimau inițial numeroase aluzii la legendele despre viața zeilor, ca apoi să se facă tot mai mult loc sentimentului de venerație a naturii, iar în final să se ajungă la imagini din viața cotidiană. Încep să fie utilizate figuri de stil ca: metafora, aliterația, comparația. Atribuită lui Amenofis al IV-lea, cel care a introdus reforma religioasă a cultului solar în
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
marii dascăli pe care i-a avut în timpul studenției se numără: Camil Ressu, Frederic Storck, Oscar Han, George Oprescu, Alexandru Tzigara-Samurcaș, Francisc Iosif Rainer, Tudor Vianu. De asemenea, întâlnirile și prietenia cu poetul Tudor Arghezi, pe care îl menționează cu venerație, ocupă un loc special în parcursul devenirii sale spirituale. Ulterior, Gheorghe Ghițescu a absolvit Facultatea de Medicină, obținând titlul de doctor în cardiologie. A parcurs această instituție împreună cu viitoarea sa soție, dr. Iulia Aurora Ghițescu - Istrati, sora pictorului Alexandru Istrati
Gheorghe Ghițescu () [Corola-website/Science/328350_a_329679]
-
artistică »; Hitler a asistat, de altfel, la reprezentații la care au participat artiști evrei sau străini, mult timp după ce aceștia fuseseră îndepărtați din alte teatre germane. Hitler a arătat o așa mare admirație pentru Wagner și o atât de mare venerație față de familia sa și față de Festivalul său încât, la cererea lui Winifred i-a scris dirijorului italian Arturo Toscanini, un antifascist hotărât, să-l roage să conducă Festivalul, însă Toscanini a refuzat. Anii 1930 cunosc o reînnoire artistică pentru Festival
Festivalul de la Bayreuth () [Corola-website/Science/327644_a_328973]
-
lui Pepin, viitorul rege Pepin cel Scurt. La 7 noiembrie 739, Willibrord și-a dat obștescul sfârșit, fiind îngropat la Mănăstirea Echternach. Imediat după moartea sa a fost cinstit ca sfânt, mai ales în teritoriul pe care l-a încreștinat. Venerația lui s-a răspândit în întreg Apusul și datorită apariției celor două biografii închinate sfântului: una scrisă de Alcuin, important sfătuitor al regelui Carol cel Mare, iar alta, redactată trei sute de ani mai târziu, de către Thiofrid. Încă din anul 1497
Willibrord () [Corola-website/Science/330876_a_332205]
-
ce se cristalizase până în acea perioadă. Astfel, portretul marelui domnitor sârb Ștefan Dușan (1331-1355) ce se află în pronaos, asemănător cu cel de la Hilandar, pare a fi singurul din țară. Prin modul artistic de realizare a portretului este exprimată toată venerația ctitorului Milco Băiașul și a primului egumen Vasile Arhimandrit pentru eroul național al țării lor de origine. Specifice stilului brâncovenesc sunt și tablourile votive. De la Mănăstirea Hilandar se mai păstrează câteva obiecte de patrimoniu, primite în dar: o cădelniță suflată
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
s-ar fi aflat în aceleași zone ale cerului ca acum. Acest aspect ar fi fost important pentru astrologie și navigație, care sunt esențiale în această carte". La rândul său, "Publisher's Weekly" comentează: "Cu un stil elegant, Paxson surprinde venerația, tragedia și misterul Britaniei vechi și al Atlantidei înconjurată-de-neguri, în timp ce prezintă cititorului suferințele și tulburările prin care trec oamenii reali în lupta pentru propria supraviețuire, pentru un viitor și pentru păstrarea integrității trecutului".
Străbunii Avalonului () [Corola-website/Science/328730_a_330059]
-
-cei care răspundeau de aprovizionarea cu apă a pelerinilor, era o sarcină rezervată aristocrației din Mecca: Ea asigura tototadată rodnicia plantelor : Cunoscut este și , izvorul din deșert, cu apele sale care curăță, tămăduiesc și dau viață, devine firește obiect al venerației. Sacralitatea izvorului Zamzam datează din perioada preislamică . Arborele este un simbol care apare în Coran și în culegerea de "hadith"-uri (spuse ale profetului). Dacă în general arborele întruchipează omul în căutarea unui destin mai bun, neviciat de gânduri rele
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
în München, probabil datând din 1521-24, a fost aparent parte a unui proiect de altar mai mare, restul însă nemaiexistând. Alte lucrări se află în München, Karlsruhe, Aschaffenburg și Stuppach. În total au supraviețuit patru Răstigniri sumbre și pline de venerație. Caracterul vizionar al muncii sale, cu ale sale culori și linii expresive este în contrast puternic cu lucrările lui Dürer. Picturile sale sunt cunoscute pentru formele lor dramatice, culorile vii și descrierea luminii. Teologul protestant Philipp Melanchthon este unul dintre
Matthias Grünewald () [Corola-website/Science/334988_a_336317]
-
devine zeitatea bună, iar pământul arid devine demonul. Chiar după constituirea ideii de divinitate, elemente naturale ca arborii, izvoarele, stâncile rămân obiecte sacre deoarece se consideră că prin ele se poate ajunge în contact cu divinitatea. Izvorul este obiect al venerației. Luna se află în centrul credințelor astrale ale beduinului, în timp ce soarele este malefic pentru că acesta distruge plantele si animalele. Legendele spun că desertul era populat cu ființe supranaturale denumite ginni. Aceștia sunt personificări ale forțelor terifiante ale deșertului și ale
Jahiliyya () [Corola-website/Science/335400_a_336729]
-
politician român. Cu desăvârșită demnitate, cu gratitudine, cu profundă iubire. În 8 noiembrie 2012, la Londra, momentul ceremoniei din Capela Reginei Elisabeta a Marii Britanii mi-a reaprins emoția din cuvintele unui celebru scriitor: "... familia regală este oglinda familiei umane iar venerația pe care o atrage este legitimă... Regii sunt o necesitate biologică. Poate că ei sunt însăși oglinda alcătuirii sufletului."(Lawrence Durrel) Regele României alături de Principesa Moștenitoare a României, prezentul și viitorul Coroanei Române la o ceremonie fără pereche în istoria
Principesa Margareta a României, 25 de ani de la revenirea în țară. Scrisoare deschisă Marilena Rotaru () [Corola-website/Journalistic/102384_a_103676]
-
Cea mai frumoasă coroană regală este încrederea și dragostea românilor, iar valoarea ei stă în propriile merite ale României." La aniversarea celor 95 de ani ai Majestății Sale Regelui Mihai, Mișcarea pentru Regat și Coroană se înclină, cu profund respect, venerație și iubire, în fața celei mai înalte instanțe morale a românilor, și se roagă Bunului Dumnezeu să așeze pacea sufletească și împăcarea în sufletul Suveranului României, jertfit din iubire de Neam și Țară! La mulți ani, Majestatea Voastră!", a mai transmis
Ziua Regelui Mihai, 25 octombrie. Ocazie istorică pentru România () [Corola-website/Journalistic/102740_a_104032]
-
creștin, în vreme de teroare și prigoană, când puterile diavolești ale iadului s-au arătat adesea în ura și violența celor care i-au torturat și chinuit pe cei aflați în închisorile comuniste. Lumina martirilor trebuie comemorată cu recunoștință și venerație, ea fiind totodată izvor de putere spirituală în viața și misiunea Bisericii astăzi. Cu prilejul Sărbătorii Învierii Domnului, vă îndemnăm să aduceți, prin cuvânt și faptă bună, bucurie în casele celor orfani, bolnavi, bătrâni, săraci, îndoliați și singuri, astfel încât ei
Iubirea răstignită învinge păcatul, iadul și moartea. Pastorală de Sfintele Paști – 2017 () [Corola-website/Journalistic/101675_a_102967]
-
aproape nimic nu se apropie de scrisorile schimbate de Joachim și Brahms în legătură cu concertul pentru pian nr.1 (și ele sunt peste douăzeci)... răspunsurile lui Joachim, lungi, detaliate, gândite, și profesionale, sunt mărturii extraordinare ale talentului acestuia însuși, precum și ale venerației și admirației pentru prietenul său.. Brahms a păstrat materialul original din prima parte; a renunțat, în schimb, la celelalte părți, compunând alte două, o parte a doua adagio, pe care Gál a numit-o "calmă și că de vis" și
Concertul pentru pian nr.1 (Brahms) () [Corola-website/Science/336377_a_337706]
-
din deceniile șase, șapte și opt ale secolului trecut, aceea în ambianța căreia s-a cristalizat și s-a im¬pus opera eminesciană de maturitate.” „Comentariile dlui Eugen Lungu sunt exemplare prin inconformismul lor decent, prin pigmentul critic ce subminează venerația desuetă, duhul mimetic, ponciful lipsit de vlagă. Departe de-a ceda discursului convențional, retorismului ce încă mai face ravagii, inclusiv în patria-mamă, în sfera evocării «marilor clasici», criticul și istoricul literar basarabean se arată foarte avi¬zat asupra neajunsurilor estetice
Eugen Lungu () [Corola-website/Science/337169_a_338498]