279,258 matches
-
Suleiman (Solomon) înțelegea glasul păsărilor și al plantelor, de aceea a devenit "înțeleptul înțelepților". Mahomed, autorul Coranului, se consideră pe sine un prooroc urmaș al lui Ibrahim, fondatorul hanifismului. Ca hanif Ibrahim nu este nici iudeu (faptul era adevărat, el venea din Mesopotamia, era caldeean), nici creștin. Istoricul arab Tabâri din secolul al X-lea susține că peregrinările lui Ibrahim prin ținuturile Canaanului ar sta la baza tradiției hagialâcului de la Mecca. Sînt pomeniți și Moise (Mușa), și Iisus (Ișa): Credem în
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
despre ei e vorba, nici nu par a fi auzit de rafinamentele intelectuale ale curților din Bagdad, Damasc, Alep, Cordoba. Secta extremistă a șiiților, ramură importantă alături de suniți, a Islamului, a apărut încă din secolul al VIII-lea; numele lor vine de la un Ismael, fiul dezmoștenit al celui de al șaselea imam șiit (care și el purta numele biblicului Iismael), declarat al șaptelea imam. Cum Ismael moare înainte de a ajunge imam, adepții sectei șiite extremiste îl așteaptă de atunci pe cel
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
raționa cu marile vîrfuri ale literaturii este iarăși unul riscant. Este maniera de a percepe didactic cititorul și autodidactic propria condiție de critic. Lucrul cu marile nume este întotdeauna suspect - prea generalizant. Și dăunător - surpriza culegerii de eseuri Scriitorincul a venit tocmai din faptul că suculența stilului, pe care lumea nu contenește să o laude cînd vine vorba de Dan C. Mihăilescu, nu poate ține piept unei ideologii critice extrem de datate. Salvarea lui Dan C. Mihăilescu n-a venit din scris
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
cititorul și autodidactic propria condiție de critic. Lucrul cu marile nume este întotdeauna suspect - prea generalizant. Și dăunător - surpriza culegerii de eseuri Scriitorincul a venit tocmai din faptul că suculența stilului, pe care lumea nu contenește să o laude cînd vine vorba de Dan C. Mihăilescu, nu poate ține piept unei ideologii critice extrem de datate. Salvarea lui Dan C. Mihăilescu n-a venit din scris. Ci din aparițiile la televizor. Acolo se vede un început de scriitorinc, de turnură (de contorsionare
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
Scriitorincul a venit tocmai din faptul că suculența stilului, pe care lumea nu contenește să o laude cînd vine vorba de Dan C. Mihăilescu, nu poate ține piept unei ideologii critice extrem de datate. Salvarea lui Dan C. Mihăilescu n-a venit din scris. Ci din aparițiile la televizor. Acolo se vede un început de scriitorinc, de turnură (de contorsionare) benefică a discursului critic. Recenzia, cronica aplicată asupra unor cărți (care nu sînt de Cioran & comp.), acestea sînt salvările Dan C.-ului
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
rând pe rând". Coma survine în timpul nopții, moartea după câteva zile. Valiza va rămâne nedeschisă, iar la mormânt vor fi duse flori. Tot ce mai putea face după moartea mamei, autoarea a făcut - a scris cartea - dar împăcarea n-a venit. Îndoielii și neliniștii li s-a adăugat sentimentul inutilității și vinovăției: Acum mă învârtesc în jurul acestui întuneric unde n-am știut să te însoțesc, mă învârtesc cu frazele mele". Se întreabă, din nou și pentru ultima dată, ce-ar spune
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
orientare argumentativă a enunțului: cel puțin dacă e implicată funcția sa de atenuare, se presupune că elementul marcat de cam e simțit de vorbitori mai curînd ca negativ: îmbinarea cam rău e mai normală decît cam bun, iar enunțul "a venit cam repede" presupune că ar fi fost preferabil ca venirea să se producă încet. Evident, regulile de uz folosesc mai ales pentru a se putea descrie efectele încălcării lor. în astfel de cazuri se declanșează ironia: cînd cam însoțește un
"Cam..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15421_a_16746]
-
a iești la atac cînd a fost dat de gol. Nu tu rușine, nu tu regrete - a dat rapoarte la Securitate din convingeri patriotice și în calitate de istoric (sic)! Mi-am închipuit, auzindu-l, că inepțiile pe care le producea îi veneau de la zaharisirea vizibilă. În realitate era la mijloc cu totul altceva. Omul își construise o convingere pentru zile negre, pe care a făcut-o publică, senin, ca la spovedanie. Izbucnește, de curînd, scandalul altui dovedit informator la Securitate. Un, deloc
Turnători și ștergători la Securitate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15409_a_16734]
-
Cronicar Carte cu probleme, carte primejdioasă Revista 22 vine, în numerele 9 și 10, cu noi contribuții la cartea dlui H.R. Patapievici Omul recent și la disputa din jurul ei. Un grupaj din numărul 9, reproducînd fragmente ample din textele consacrate cărții, a creat asemenea reacții, încît dna Gabriela Adameșteanu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15410_a_16735]
-
puțin vagi. Momentul de "ruptură" se lasă deseori întrezărit printr-o dezlănțuire a naturii indiferent de punctul de pe glob unde se află în acea clipă personajele: la Geneva toamna începe brusc, la Paris se stârnește ninsoarea secolului, la Havana moartea vine sub forma unui val uriaș nemaivăzut și inexplicabil, la Barcelona ploile torențiale fac primăvara insuportabilă iar în Cadaqués revine un vânt de uscat neîndurător numit de localnici "tramontana". Filonul fantastic al povestirilor nu este însă legat de aceste secvențe. Dacă
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]
-
greutate, în Spaime de august avem o povestire cam simplistă și schematică, tipică fantasticului francez de secol XIX. În Șaptesprezece englezi otrăviți o singură secvență de câteva rânduri amintește de atmosfera povestirilor din Trista poveste a Candidei Erendira.., în timp ce "Am venit doar să dau un telefon" seamănă destul de mult cu micul roman al lui Adolpho Bioy Casares, Dormind la soare. Cea mai scurtă povestire a volumului, Lumina e ca apa, e construită inspirat și ingenios pe o surprinzătoare "găselniță" metaforică, și
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]
-
lui Fritz Lang, Brazil (1985) al lui Terry Gilliam și - inevitabil - 1984 (1984), ecranizarea lui Michael Radford după romanul scris în 1948 de George Orwell, care a impus terifiantul personaj Big Brother. Deși încorporează momente frisonante care îți îngheață sîngele-n vine și trimit cu gîndul la distopiile mai sus citate, toată povestea aceasta este o îndrăzneață tentativă de demistificare a filmului horror, o parodie declarată chiar din prima secvență, care se petrece pe platoul de simulare filmică a unei imense corporații
Carte - film - carte by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15432_a_16757]
-
magazinului plăcuța cu mesajul, într-un scris gotic afectat "Nu servim evreii", trecînd prin delimitarea adolescentului de Horde, grupul de copii antrenat pentru a-l servi pe Fürer, pînă la o scenă anecdotică memorabilă. Două mame românce și una armeancă vin în vizită la familia lor și admiră adăpostul antiaerian din grădină: "După ce au părăsit adăpostul și au aruncat o privire cercetătoare spre cer, cele trei doamne au exclamat ca dintr-o singură gură rujată la fiecare într-o altă nuanță
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
o acordă colegei evreice exmatriculate Gisela Gluckselich se bazează mai ales pe frumusețea fetiței și mai puțin pe condiția ei de victimă. Pe de altă parte, teama de bolșevici e majoră în rîndurile sașilor, iar simbolul comunismului ce va să vină e extraordinar construit în personajul soldatului Ion, armăsarul servitoarelor, locuitor al pivniței care pe 23 august 1944 fuge la bolșevici pentru a-l putea spînzura în voie pe colonelul a cărui ordonanță fusese. Toată această tensiune ideologică se rezolvă în
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
și infailibil. Lucrurile nu stau așa, din păcate o știu redactorii și apropiații lor. Eginald Schlattner poate fi un exemplu de onestitate care nu costă pe nimeni nimic, autorul rămînînd oricum cu toate onorurile. Concepția romanului și stilul scriiturii nu vin din tradiția literaturii române. Modelul e construcția simfonică amplă, de tip Buddenbrooks sau Somnambulii, deși cu unele delimitări curajoase. Personajul vorbește la un moment dat despre dejunurile care se întind pe pagini întregi în Muntele vrăjit, iar autorul încearcă să
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
pe coada pianului", concluzionează Ina și, prin ea, scriitoarea. "" Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă, prin care trece albă, regina nopții moartă"... N-a deschis volumul, îl știa aproape întreg pe dinafară și versurile i-au venit în minte - acele dintre atâtea - ca o obsesie bruscă, căci repetă acum: "părea că... poartă... albă... moartă..." Totodată prin ea dibuiesc apoi se întunecă, dispar, revin sunete. Străina caută să prindă echivalența muzicală a vorbelor, n-o crede posibilă, nu
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
asupră-i din adolescența sa: "Luna din astă-seară se întorsese poate dintr-o călătorie de cincisprezece ani întocmai aceeași deoarece mi-a adus înapoi o seară din copilăria mea adolescentă." S-ar putea ca această obsesie a lunii să fi venit din poezia eminesciană. Cu toate că scriitoarea nu amintește nicăieri de vreo influență a poeziei eminesciene, totuși nu putem să nu observăm că "visul lunatec" al Biancăi este aproape o transcriere - în altă cheie - a scenei dintre copilul de casă și Cătălina
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
de curată demență: își închipuie ca sorginți ale dezastrului fel-de-fel de conjurațiuni anarhiste, din Barcelona sau Paterson, din Honolulu - mai știm de unde? Nu mai vede nicăieri decît instigatori - fenomen și ridicul și deplorabil, ca totdeauna așanumitul delirium persecutionis. Nu le vine politicienilor noștri să crează că dezastrul este urmarea fatală a sistemei lor politice..." (I.L. Caragiale) Regimurile totalitare n-au mai buni aliați decît oboseala și uitarea. Cuvintele noastre de ordine sînt deci limpezi: amintirea și încăpățînarea". Aceste rînduri ale lui
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
a fost în viață patronul său, Nicolae Ceaușescu: "În anul 1958, Vasile Voiculescu a fost implicat de un anticar într-o afacere cu cărți, ceea ce constituie pretextul unei arestări, amînate pînă atunci. Va ieși din închisoare după cinci ani. Ce vină avea poetul zariștilor rurale, al deschiderilor cosmice, al aspirației către Dumnezeu? La puțină vreme după Vasile Voiculescu, într-un nou val de arestări, este ridicat un alt scriitor, a cărui candoare era egalată doar de marea lui valoare intelectuală: profesorul
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
oubli, și aici ridicarea cortinei are un impact considerabil. Acolo, noi, spectatorii așezați pe scenă, pe gradene, tot ca într-un fel de amfiteatru, vedeam o sală plină cu mirese, pe locurile pe care le ocupă de obicei aceia care vin la teatru. Acum, în amfiteatru stau parcă multe statuete, colorate puternic, viu. Un merit indiscutabil al scenografelor Iuliana Vîlsan și Adriana Urmuzescu. Ideea dublului, una din temele obsedante ale lui Mihai Măniuțiu (Richard al III-lea, Omor în catedrală și
Fluturi de Ceylon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15430_a_16755]
-
Catrinel Popa De multe ori, răsfoind cărți alcătuite din articole mai vechi sau mai noi, apărute mai întîi în presa literară, îți vine să te întrebi, la ce bun autorii lor s-au gîndit să le adune într-un volum. Acesta nu este însă, nici pe departe, cazul Valsului pe eșafod al lui Vitalie Ciobanu. De astă dată avem de-a face cu
(Con)texte by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15387_a_16712]
-
Pescuitorii..., multe dintre conveniențele muzicii franceze romantice de mijloc de secol XIX, o anume calofilie, caracterul oratorial, o anume lentoare privind mișcarea muzicii... Sunt aspecte care, în sfârșit, au fost la noi pentru prima oara înțelese de un regizor care vine din afara teatrului de operă. Domnul Mihai Măniuțiu, regizorul spectacolului, a pătruns aceste date esențiale ale muzicii lui Bizeț; a conferit complementului scenic al muzicii tocmai ceea ce acesteia îi aparține, a înțeles faptul că ai noștri vocaliști sunt în primul rând
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
regăsi aceeași abilitate prudentă în relațiile cu boierii. Neagoe, profitînd și de experiența milenară a Bizanțului, dar și din proprie experiență, echilibrează autoritarismul cu "munca în echipă". În virtutea aceluiași egalitarism creștin - toți sînt robii lui Hristos, deci vorbele Domnului pot veni din orice gură - domnul trebuie să asculte cu atenție orice sfat. Acțiunea practică pune mereu accentul pe "manipularea" cu răbdare, abilitate și descreție a oamenilor - importantă este mai ales deținerea controlului psihologic al celor din jur: el să cunoască gîndurile
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
vecinului și săracului și a neputernicului". De fapt pârghia care unge mecanismul social și care trebuie să rămână mereu activă pentru a se domni în pace este milostenia văzută ca o "retrocedare de bunuri": "Iar de-ți va mai prisosi venit din venitul domniei, acel venit să nu gîndești că iaste cîștigat de tine, ci iar l-ai luat de la săraci..." (nu cu mult diferită va fi teoria plusvalorii a lui Marx). Deci milostenia are rolul de a diminua tensiunile sociale
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
cuprinzând toată gama de sentimente: bucurii, supărări, momente pasionale, revolte, temeri, mărturisiri, Împăcări” Versurile ei parcă stabilesc o complicitate cu cititorii. Au valoarea sincerității și a unei grații de necontestat: De câte ori am tresărit La fiece mișcare, Crezând că poate vei veni O, dulce alinare. De câte ori am plâns Văzând că noaptea vine Și lampa singură s-a stins, Iubite, fără tine. (Lampa) Dacă nu ar fi avut decât meritul de a fi muza lui Eminescu, Veronica ar trebui veșnic venerată. Dar ea
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]