984 matches
-
de 1,0-1,5 kg, greutatea maximală 8 kg. Poate trăi 12 ani. Corpul alungit și gros, aproape circular în secțiune transversală, ușor comprimat lateral; înălțimea lui maximă reprezintă 21-31% (în medie 25,12%) din lungimea lui. Abdomenul între înotătoarele ventrale și anus este rotunjit. Capul mare, reprezintă 17-24% (în medie 21,14%) din lungimea corpului. Botul scurt, rotunjit, obtuz și iese deasupra gurii. Lungimea botului este de 25-42% (în medie 35,5%) din lungimea capului. Fruntea plată și proeminentă, profilul
Virezub () [Corola-website/Science/331480_a_332809]
-
lor este egal cu 12-32% (în medie 18,07%) din lungimea capului, 35-115% (în medie 44%) din lungimea botului și 28-80% (în medie 34,7 %) din spațiul interorbital. Înotătoarele relativ mici în comparație cu corpul. Înotătoarea dorsală înaltă, începe deasupra bazei înotătoarei ventrale. Înotătoarele pectorale cu 17-18 radii. Înotătoarea caudală mare și lată; lobul inferior al ei este mai lung decât capul. Înotătoarea anală începe în urma verticalei capătului anterior al bazei înotătoarei dorsale . Linia laterală este ușor curbată, cu 53-69 solzi. Dinții faringieni
Virezub () [Corola-website/Science/331480_a_332809]
-
sunt mai mici decât la babușcă, tarancă și văduviță. Spatele este verzui-închis, cenușiu-închis, brun deschis, cu o tentă de albastru-verzui. Laturile sunt argintii. Abdomenul este alb perlat sau gălbui, cu reflexe rozacee. Înotătoarele dorsală și caudală sunt cenușii închise. Înotătoarele ventrale și anală sunt gălbui sau roșcate. Înotătoarele pectorale pot avea nuanțe portocalii sau roșii, în special în perioada de reproducere. Irisul ochilor cenușiu întunecat sau gălbui. În timpul reproducerii, masculii sunt mai frumoși ca de obicei, flancurile lor și capul căpătând
Virezub () [Corola-website/Science/331480_a_332809]
-
se desprind ușor). Capul este mic, cu ochii mari. Gura terminală, îndreptată oblic în sus, lipsită de mustăți. Înotătoarea dorsală așezată la mijlocul spatelui are baza scurtă și începe mai aproape de verticala anterioară a înotătoarei anale decât de aceea a înotătoarei ventrale. Înotătoare anală alungită și începe sub capătul posterior al înotătoarei dorsale sau chiar înaintea verticalei acesteia. Înotătoarea caudală adânc bifurcată, cu lobii aproape egali. Linia laterală este întreagă și curbată. Coloritul corpului este verzui sau albăstrui pe spate și alb-argintiu
Obleț () [Corola-website/Science/331470_a_332799]
-
relativ mici Înotătoarea dorsală scurtă, cu o margine dreaptă sau puțin convexă și este formată din 7-8 raze moi și 2-3 raze spinoase (spini), dintre care ultima rază spinoasă aproape neîngroșată și lipsită de zimți. Înotătoarea dorsală începe înaintea înotătoarei ventrale; înălțimea ei este cuprinsă de 5,3-6,1 ori în lungimea corpului. Înotătoarea anală scurtă și înaltă cu o margine aproape dreaptă; culcată, ajunge până la baza înotătoarei caudale. Înotătoarea caudală este slab excavată. Corpul mrenei vânăte este mai închis la
Mreană vânătă () [Corola-website/Science/331505_a_332834]
-
închis la culoare decât la mreana comună. Spinarea este vânătă, brun-ruginie închisă sau verde-brună, laturile galben-ruginii, iar abdomenul alb-gălbui. Pe spate, pe flancuri și pe cap, este acoperită cu puncte și pete mari, închise, ce se unesc între ele. Înotătoarele ventrale, pectorale și anală sunt galbene. Înotătoarea dorsală și caudală urmează colorația corpului, și au rânduri de pete întunecate. Mustățile sunt gălbui, de culoarea lămâii, fără o axă roșie. Peritoneul este negru. Dimorfismul sexual este pronunțat: la masculi, în epoca de
Mreană vânătă () [Corola-website/Science/331505_a_332834]
-
fără o axă roșie. Peritoneul este negru. Dimorfismul sexual este pronunțat: la masculi, în epoca de reproducere, apar niște tuberculi albicioși pe cap, iar înotătoarea anală este mult mai scurtă ca la femelă; la aceasta din urmă, înotătoarele pectorale și ventrale sunt ceva mai lungi. Se hrănește cu larve de insecte acvatice (perlide, efemeride, diptere, chironomide), crustacee (lătăuși), viermi (anelide) și vegetație acvatică. Depunerea icrelor are loc de la sfârșitul primăverii până la sfârșitul verei, în funcție de condițiile meteorologice. În epoca de reproducere, peștele
Mreană vânătă () [Corola-website/Science/331505_a_332834]
-
dorso-ventral. Gura este mică, așezată subterminal și este înzestrată cu dinți mărunți. Are două înotătoare dorsale, apropiate între ele, prima este scurtă și cu raze țepoase drepte, iar a doua cu raze moi. Înotătoarea anală are o bază scurtă. Înotătoarele ventralele sunt dispuse mult înainte. Coloritul corpului este brun-cenușiu pe spate, cu pete mai întunecate, iar abdomenul alb-gălbui. Câteva șiruri de pete întunecate străbat înotătoarele dorsale, pectorale și caudală. Se hrănește cu larve de insecte acvatice. Depune icrele pe pietre, în
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
a corpului reprezintă 14,2-20,8% din lungimea corpului fără înotătoare caudală, iar grosimea corpului 78-108% din înălțime. Profilul dorsal al corpului este convex de la vârful botului până la inserția primei înotătoare dorsale, cu o ușoară scobitură în regiunea cefei. Profilul ventral al corpului este aproape plan. Lungimea pedunculului caudal la exemplarele adulte reprezintă 25-31,5%, iar înălțimea minimă 6,9-9,6% din lungimea corpului. Distanța predorsală (de la marginea anterioară a bazei primei înotătoare dorsale până la vârful botului) reprezintă 29,5-35% din
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
oval-ascuțite; vârful lor ajunge până în dreptul extremității posterioare a primei înotătoare dorsale. Înotătoarea pectorală este formată dintr-o radie simplă și 12-13 radii ramificate moi; formula ei este P I 12—13. Lungimea pectoralelor reprezintă 24-31% din lungimea corpului. Înotătoarele ventrale situate imediat în urma pectoralelor sunt destul de distanțate între ele și se termină în unghi, vârful lor ajunge în dreptul extremității posterioare a dorsalei a doua. Înotătoarea ventrală este formată dintr-o radie simplă netransformată în țep și 5 radii ramificate moi
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
ei este P I 12—13. Lungimea pectoralelor reprezintă 24-31% din lungimea corpului. Înotătoarele ventrale situate imediat în urma pectoralelor sunt destul de distanțate între ele și se termină în unghi, vârful lor ajunge în dreptul extremității posterioare a dorsalei a doua. Înotătoarea ventrală este formată dintr-o radie simplă netransformată în țep și 5 radii ramificate moi, radia mijlocie fiind cea mai lungă, formula ei este V I 5. Lungimea ventralelor reprezintă 23-30% din lungimea corpului. Corpul este neuniform acoperit de solzi ctenoizi
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
unghi, vârful lor ajunge în dreptul extremității posterioare a dorsalei a doua. Înotătoarea ventrală este formată dintr-o radie simplă netransformată în țep și 5 radii ramificate moi, radia mijlocie fiind cea mai lungă, formula ei este V I 5. Lungimea ventralelor reprezintă 23-30% din lungimea corpului. Corpul este neuniform acoperit de solzi ctenoizi aspri, de talie mijlocie sau mică. Laturile corpului sunt acoperite de solzi de talie mijlocie și uniformi. Spatele (înaintea primei înotătoare dorsale) și partea ventrală sunt acoperite cu
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
I 5. Lungimea ventralelor reprezintă 23-30% din lungimea corpului. Corpul este neuniform acoperit de solzi ctenoizi aspri, de talie mijlocie sau mică. Laturile corpului sunt acoperite de solzi de talie mijlocie și uniformi. Spatele (înaintea primei înotătoare dorsale) și partea ventrală sunt acoperite cu solzi mărunți. Capul și aparatul opercular în cea mai mare parte nude, fără solzi, cu excepția a două grupe constând din câțiva solzi aflați pe colțul superior al operculului și pe cap deasupra operculului. Pieptul și istmul sunt
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
cu excepția a două grupe constând din câțiva solzi aflați pe colțul superior al operculului și pe cap deasupra operculului. Pieptul și istmul sunt nude, fără solzi, cu excepția unei dungi solzoase situată median, care ajunge până în dreptul marginii anterioare a înotătoarelor ventrale, și a unei mici insule solzoase, aflată în mijlocul regiunii pectorale. Linia laterală este completă, aproape dreaptă, și se prelungește puțin și pe baza înotătoarei caudale. Pe linia laterală se află 58-68 solzi dispuși în linie longitudinală. Numărul de solzi deasupra
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
înotătoarei caudale. Pe linia laterală se află 58-68 solzi dispuși în linie longitudinală. Numărul de solzi deasupra liniei laterale (numărați vertical până la începutul înotătoarei dorsale) este de 8—9. Numărul de solzi sub linia laterală (numărați vertical până la începutul înotătoarei ventrale) este de 7. Aceasta se poate reda prin formula 58 (8—9/7) 68. Marginea posterioară a osului preopercular este netedă, nezimțuită. Osul opercular, fără țepi ascuțiți, are în partea posterioară două prelungiri obtuze. Aparatul opercular cu 7 radii branhiostegale
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
se află 2 cecuri pilorice scurte. Intestinul este rectiliniu, fără curburi. Coloritul corpului este brun-cenușiu pe partea dorsală (spate, partea superioară a capului, flancuri), cu pete marmorate întunecate, imprecis delimitate, de mărime și formă neregulată; intensitatea și numărul petelor scade ventral; flancurile sunt mai deschise. Fața ventrală este albă-gălbuie. Înotătoarele au membrane semitransparente, translucide, de culoare cenușiu-gălbuie deschisă. Câteva șiruri de pete brune străbat înotătoarele dorsale, pectorale și caudală. Pe membranele înotătoarei dorsale petele sunt organizate în benzi transversale mai mult
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
Intestinul este rectiliniu, fără curburi. Coloritul corpului este brun-cenușiu pe partea dorsală (spate, partea superioară a capului, flancuri), cu pete marmorate întunecate, imprecis delimitate, de mărime și formă neregulată; intensitatea și numărul petelor scade ventral; flancurile sunt mai deschise. Fața ventrală este albă-gălbuie. Înotătoarele au membrane semitransparente, translucide, de culoare cenușiu-gălbuie deschisă. Câteva șiruri de pete brune străbat înotătoarele dorsale, pectorale și caudală. Pe membranele înotătoarei dorsale petele sunt organizate în benzi transversale mai mult sau mai puțin regulate; a doua
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
are 4 benzi transversale brune. Înotătoarea caudală este translucidă, de culoare asemănătoare cu cea a înotătoarelor dorsale, cu 5 rânduri de pete brune dispuse neregulat sau în benzi transversale verticale regulate. Înotătoarele pectorale au 6 șiruri de pete brune. Înotătoarele ventrale și înotătoarea anală sunt translucide, de culoare alb-opacă, cu doar câteva pete mici întunecate, foarte puțin distincte. Dimorfismul sexual este evident numai în epoca de reproducere. În restul anului (în afara perioadei de reproducere) cele două sexe nu se deosebesc. La
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
de reproducere, pe solzii părții superioare a corpului și ai flancurilor se formează câte un tubercul nupțial (numit și năsturel) cornos alb foarte evident, asemănător celor de la ciprinide. Cei mai mari tuberculi se află pe mijlocul flancurilor, iar dorsal și ventral mărimea lor scade. Pe fața dorsală a capului apar formații cornoase asemănătoare, neregulate. Corpul femelelor se dilată puternic în epoca de reproducere, din cauza dezvoltării puternice a ovarelor. La majoritatea femelelor apar de asemenea tuberculi nupțiali, însă foarte reduși. Aspretele se
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
se urcă în sus, aproape vertical. Botul scurt, ochiul mijlociu. Înotătoarea dorsală mică și scurtă este deplasată mult înapoi, înotătoarea anală este alungită, iar înotătoarea caudală bifurcată cu lobii neegali. Înotătoarele pectorale foarte lungi și ascuțite, ajungând până la baza înotătoarelor ventrale. Spatele este albastru ca oțelul călit sau cenușiu-verzui, cu reflexe metalice; iar laturile și abdomenul albe-argintii, bătând câteodată foarte ușor în roșu-trandafiriu. Înotătoarele dorsală și caudală cenușii, celelalte înotătoare cenușii-gălbui cu reflexe roșcate. Irisul este argintiu sau cu luciri aurii
Sabiță () [Corola-website/Science/331518_a_332847]
-
bifurcată cu lobi egali, rotunjiți. Coloritul corpului cenușiu sau sur-galben pe spate, laturile argintii cu câte o dungă neagră semilunară pe fiecare solz, iar abdomenul alb. Pe laturile puietului se întinde o dungă subțire cenușiu-argintie, care la adulți dispare. Înotătoarele ventrale, pectorale și anală sunt de culoare galben deschis. Pe înotătoarele dorsală și anală există uneori pete întunecate mici. Se hrănește pe fundul apelor. Hrana include mai ales diverse specii de larve de insecte și insecte acvatice sau care cad în
Murgoi bălțat () [Corola-website/Science/331528_a_332857]
-
verde întunecat, gri, cafeniu, roșcat sau negru, cu o dungă întunecată de la ochi spre regiunea axială, de asemenea cu o dungă pală sau verge îngustă de-a lungul regiunii vertebrale, iar uneori cu linii sau pete laterale mai largi. Suprafața ventrală este netedă, cu pete mici de culoare neagră pe un fon de alb. Sacii vocali ai masculilor se extind pe o jumătate din suprafața ventrală a corpului și se umflă aprope cât dimensiunea corpului în timpul vocalizării. Această specie se întâlnește
Microbatrachella capensis () [Corola-website/Science/328503_a_329832]
-
de-a lungul regiunii vertebrale, iar uneori cu linii sau pete laterale mai largi. Suprafața ventrală este netedă, cu pete mici de culoare neagră pe un fon de alb. Sacii vocali ai masculilor se extind pe o jumătate din suprafața ventrală a corpului și se umflă aprope cât dimensiunea corpului în timpul vocalizării. Această specie se întâlnește pe un areal restrâns în regiunea de sud a Africii, în sud-vestul regiunii Capului. Colonizează regiuni umede din apropierea mlaștinilor cu un pH mediu acid de
Microbatrachella capensis () [Corola-website/Science/328503_a_329832]
-
întrucât această subspecie are mai multe șei roșii decât alte subspecii de "Boa constrictor". Capul, net separat de trunchi, este mic, alungit și triunghiular, botul este rotunjit. Gura este extensibilă. Capul și corpul sunt acoperiți cu solzi. Solzii de partea ventrală sunt mai mari decât cei de pe partea dorsală și joacă un rol important în deplasarea sa. Alternarea de desene deschise și întunecoase pe solzi oferă șarpelui un camuflaj perfect în habitatul său natural. Unele din exemplare afișează tulburări pigmentare, cum
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
speciile mai mari poate fi periculoasă chiar și pentru om. Culoare: suprafața dorsală a torpedinidelor este uniform închisă, sau cu tot felul de ornamente deschise și închise la culoare (oceli, pete, plaje sau marmoraje) pe diferite nuanțe în brun; suprafața ventrală este albă, de multe ori cu discul și înotătoarele pelviene mărginite de culori închise. Torpilele sunt răspândite în apele temperate, tropicale și subtropicale ale Oceanului Atlantic, Pacific și cel Indian; sunt foarte abundente, în special în regiunile tropicale și subtropicale. Ele
Torpedinide () [Corola-website/Science/330477_a_331806]