943 matches
-
fie efectuată fără bruscări, cât mai lent posibil; se solicită pacientului să-și orienteze atenția asupra mișcărilor executate de KT. Notă: priza și contrapriza sunt plasate în funcție de sensul întoarcerii, spre dreapta sau spre stânga. Întoarcerea din decubit dorsal în decubit ventral υ Pacientul: în decubit dorsal, cu brațul stâng așezat pe piept și mâna dreaptă pe ceafă, cotul mult ridicat, piciorul stâng în adducție așezat peste cel drept. ω KT este plasat în lateral, P pe fesa stângă, CP cuprinde umărul
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
cu patul, se întinde și se depărtează de piciorul drept; în același timp, brațul stâng se plasează pe pat, dus ușor în lateral, iar brațul drept se întinde în prelungirea corpului; b) se continuă întoarcerea până se ajunge în decubit ventral, brațul drept se duce prin lateral lângă corp, iar capul se răsucește în direcția kinetoterapeutului. Fig. VI.8 a, b Φ INDICAȚII METODICE: întoarcerea secvențională are avantajul că permite pacientului să participe conștient la acțiune; se acordă atenție coordonării dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
kinetoterapeutului. Fig. VI.8 a, b Φ INDICAȚII METODICE: întoarcerea secvențională are avantajul că permite pacientului să participe conștient la acțiune; se acordă atenție coordonării dintre brațe și picioare, mai ales poziționării corecte a acestora, până se ajunge în decubit ventral. Se intercalează exerciții de respirație. Ridicările și deplasările Sunt procedee de manevrare a bolnavilor care, în mod involuntar, au alunecat pe planul patului spre partea de jos sau după ce au fost ajutați să se așeze pe masa de lucru sau
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
în decubit lateral pe partea dreaptă sau stângă, iar înclinarea anterioară sau posterioară se poate realiza cu ajutorul unor perne. Pentru reeducarea diafragmei se adoptă postura de decubit dorsal cu un săculeț cu nisip pe abdomen (fig. VI.18) sau decubit ventral cu o pernă sub torace (fig. VI.19). Poziții de drenaj ale lobilor superiori: - segmentul apical: bolnavul stă în poziția așezat sau semiașezat, trunchiul este înclinat spre dreapta pentru segmentul apical stâng și spre stânga pentru cel drept; - segmentul anterior
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
lingulei: - decubit lateral stânga (dreapta), trunchiul cu rotație posterioară de 45°, sprijinit pe o pernă, în poziție declivă, cu capul sub orizontală la un unghi de 10-15°. Fig. VI.23 Pozițiile de drenaj ale lobilor inferiori: - segmentul apical (Fowler): decubit ventral, umărul stâng (drept) ridicat la 20° în poziție declivă, cu capul sub orizontală la 10-15°; Fig. VI.24 - segmentul anterior: decubit dorsal cu genunchii îndoiți, o pernă sub genunchi, în declin, capul sub orizontală la un unghi de 10-15°; Fig
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
poziție declivă, cu capul sub orizontală la 10-15°; Fig. VI.24 - segmentul anterior: decubit dorsal cu genunchii îndoiți, o pernă sub genunchi, în declin, capul sub orizontală la un unghi de 10-15°; Fig. VI.25 - segmentul posterior stâng (drept): decubit ventral în poziție declivă, corespunzător unui unghi de 10-15° (picioarele patului ridicate cu 40-45 cm); Fig. VI.26 - segmentul lateral stâng (drept): decubit lateral cu o pernă sub hemitoracele stâng (drept), poziție declivă cu un unghi de 10-15°. Fig. VI.27
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
se realizează cu gâtul și trunchiul în extensie, folosind un sul mic plasat sub ceafă, cu membrul superior plegic plasat în extensie, palma înpronație, degetele în extensie prin intermediul unui săculeț cu nisip (fig. VI.28 a, b). Posturarea în decubit ventral se realizează cu brațul în abducție peste 90°, cotul în flexie, antebrațul în pronație, iar în mână se ține un sul (fig. VI.29). Posturarea în decubit lateral se realizează numai pe partea sănătoasă, brațul în ușoară abducție cu ajutorul unei
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
sunt prezentate acele dispozitive și amenajări pe care KT le poate folosi în procesul de recuperare și care, cu înțelegere și multă perseverență, le poate procura: masa basculantă; montaj de scripeți cu contragreutate; planșete pentru poziționat corpul în decubit dorsal, ventral și lateral; sistem cu contragreutăți pentru pronație și supinație; manivela pentru circumducție; bicicleta verticală; paralele reglabile pentru reeducarea mersului; montaj de trepte pentru reeducarea mersului; montaj de scripeți pentru abducția și adducția membrelor superioare și inferioare; amenajarea scaunului și a
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
plasează înaintea regiunii pubiene, iar pentru menținerea poziției capului, spătarul va fi prevăzut cu un suport pentru sprijinirea lui, folosind diferite legături sau plăci laterale. Pentru copii, scaunul sau fotoliul se modifică în funcție de particularitățile morfofuncționale ale pacientului. a) Poziția decubit ventral pe un suport Construcția suportului trebuie să prezinte următoarele caracteristici: - să fie un plan înclinat, la care unghiul de înclinare să fie de 15-20°; - partea inferioară să permită atingerea solului cu degetele de la picioare, iar cea superioară să fie cât
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
La un moment dat, KT ia mâna de pe torace și-l lasă să cadă în față - mișcarea se execută de la nivelul șoldului. Ridicarea trebuie să se facă activ - în caz contrar este ajutat de KT. b) Copilul este în decubit ventral. KT introduce palmele pe sub piept și bazin și-l ridică la o oarecare înălțime. Copilul este proiectat în față, în picaj. În acestecondiții, el trebuie să ducă mâinile în față pentru a se apăra de cădere. Pentru sporirea complexității, acest
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
spre direcția dorită. În această poziție se va constata că membrul inferior de partea spre care se rotește capul se extinde, iar cel opus se flectează. Continuând mișcarea, trunchiul va urma rotația capului. În acest fel copilul ajunge în decubit ventral. Fig. VII.6 a, b, c Postura păpușiitc "Postura păpușii" Din decubit ventral, copilul trebuie să-și mențină capul ridicat, sprijin pe antebrațe, palmele și degetele extinse, iar șoldurile, în ușoară extensie, să fie sprijinite pe sol. În acest mod
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
partea spre care se rotește capul se extinde, iar cel opus se flectează. Continuând mișcarea, trunchiul va urma rotația capului. În acest fel copilul ajunge în decubit ventral. Fig. VII.6 a, b, c Postura păpușiitc "Postura păpușii" Din decubit ventral, copilul trebuie să-și mențină capul ridicat, sprijin pe antebrațe, palmele și degetele extinse, iar șoldurile, în ușoară extensie, să fie sprijinite pe sol. În acest mod, copilul normal are posibilitatea de a-și lărgi orizontul și de a privi
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
are posibilitatea de a-și lărgi orizontul și de a privi mediul înconjurător. Însă copilul deficient are unele dificultăți în menținerea acestei poziții, iar pentru înlăturarea lor sunt necesare unele corecții posturale având ca punct de plecare poziționarea în decubit ventral, cu preocuparea de a menține copilul în extensie prin ușor tapotament sub bărbie sau prin stimulare vizuală. Dacă șoldurile nu se extind, se execută o ușoară rotație externă a coapselor și flexia la nivelul genunchilor, iar palmele deschise vor fi
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
extind, se execută o ușoară rotație externă a coapselor și flexia la nivelul genunchilor, iar palmele deschise vor fi așezate în mod pasiv pe sol. Ca modalitate de pregătire pentru postura păpușii se utilizează mingea mare. Copilul este în decubit ventral pe minge, cu palmele pe sol; treptat, KT îl conduce pentru a menține trunchiul în ușoară extensie, fapt ce pregătește copilul pentru această postură. Se recomandă ca poziția să fie menținută cât mai mult timp, fiind o poziție pregătitoare pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
extensie, fapt ce pregătește copilul pentru această postură. Se recomandă ca poziția să fie menținută cât mai mult timp, fiind o poziție pregătitoare pentru un număr mare de acțiuni. Fig. VII.7 a, b, c, d Târâreatc "Târârea" Din decubit ventral, copilul are posibilitatea să acționeze pentru a obține o relativă autonomie. Pentru a reuși să ajungă la acest deziderat, târârea reprezintă stadiul obligatoriu și indispensabil de trecere spre achiziționarea unor mișcări mai bine coordonate. Ca etapă pregătitoare pentru însușirea târârii
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
mai bine coordonate. Ca etapă pregătitoare pentru însușirea târârii se recomandă utilizarea unor susținătoare pe rotile, care oferă posibilitatea efectuării acțiunii cu ajutorul brațelor, apoi cu ajutorul picioarelor. Fig. VII.8 e Urmare a menținerii posturii păpușii, startul se dă din decubit ventral. Dacă nu se poate sprijini pe brațe, copilul va fi susținut sub axile, iar KT înclină trunchiul când într-o parte, când în alta, ajutând cu o mână, alternativ, flectarea piciorului. Fig. VII.9 a, b Dacă membrul inferior nu
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
Accentul trebuie pus pe sprijinul pe brațe cu coatele întinse, chiar dacă nu poate menține tot timpul capul în extensie. Se recomandă ca la început copilul să fie susținut de sub torace. Deplasarea va fi identică cu rostogolirea, cu deosebirea că partea ventrală a trunchiului este ridicată de la sol. În timpul deplasării, KT execută când o rotație spre dreapta a trunchiului, pentru a favoriza flectarea membrului inferior drept și ducerea lui în față, când o rotație spre stânga, pentru a favoriza flectarea și înaintarea
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
funcției de echilibru prezintă următoarea evoluție: • la 6 luni - prezintă primele reacții de echilibrare numai în condițiile când este lăsat să „cadă cu ajutor”; • la 12 luni - reacțiile de echilibru sunt prezente atât în decubit dorsal, cât și în decubit ventral; • la 15 luni - reacțiile de echilibru la copiii care merg singuri sunt prezente, dar pot fi inconstante; • la 18-20 luni - reacțiile sunt constant pozitive. Trebuie remarcat faptul că reacțiile de echilibru se definitivează numai după ce au fost achiziționate și alte
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
1984). O atenție deosebită se acordă pozițiilor corective, care impun un control conștient al contracțiilor izometrice, solicitate la nivelul musculaturii abdominale, paravertebrale, precum și a centurilor scapulare și pelviene. Pozițiile de lucru sunt din ortostatism, așezat sau din decubit dorsal sau ventral, precum și din cvadrupedie. În cadrul programului trebuie să se acorde o atenție sporită respirației și relaxării, componente importante care influențează favorabil buna funcționalitate a organismului. De remarcat faptul că tulburările reductibile pot fi corectate și hipercorectatevoluntar prin contracții ale grupelor musculare
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
membre inferioare; se urmărește ca regiunea lombară să fie menținută dreaptă; exercițiul are un dublu efect: asupra regiunii dorsale, prin presiunea asupra coatelor și coloanei, efectuate de către genunchii KT; și asupra regiunii lombare, prin poziția așezat. υ Pacientul: în decubit ventral, cu trunchiul pe bancheta de lucru, capul sprijinit pe un săculeț cu nisip, mâinile cu degetele prinse la ceafă. ω KT este plasat în lateral, cu P pe fața anterioară a toracelui la nivel subclavicular și CP pe fața dorsală
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
flectate, plantele pe sol. ω KT este plasat în lateral, P sub spațiul popliteu al ambelor picioare, CP pe torace. Acțiunea: KT execută flexia coapselor pe trunchi concomitent cu ușoare presiuni pe torace. Fig. VIII.16 υ Pacientul: în decubit ventral, cu trunchiul în afara suprafeței de sprijin și brațele atârnate. ω KT este plasat în lateral, P la nivelul toracelui pacientului, CP pe bazin. Acțiunea: KT - presiuni de jos în sus pe piept, pentru a conduce trunchiul în extensie, capul și
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
prin încercarea de a introduce palma între sol și lombe. Acest exercițiu, asociat cu mișcările de respirație, se va repeta de mai multe ori pe zi, urmărind creșterea treptată a duratei, de la 5 la 15 minute. υ Pacientul: în decubit ventral, un sac cu nisip sub abdomen, brațele pe lângă corp. ω KT este plasat în lateral, cu o palmă pe apofiza transversală a vertebrei lezate, iar cealaltă palmă pe apofiza transversală stângă, la nivelul vertebrei de sub leziune. Acțiunea: palmele apasă în
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
tălpile; menține spatele tot timpul lipit de scara fixă; pacientul inspiră profund înainte de începerea exercițiului și expiră prelung în timpul efectuării acestuia; privirea este îndreptată spre înainte, iar capul menține contactul cu scara fixă. Exerciții pentru mușchii fesieri υ Pacientul: culcat ventral, membrele inferioare în afara suprafeței de sprijin, plantele pe sol, genunchii ușor flectați, mâinile apucă marginea banchetei. ω KT se află în spatele pacientului, P și CP pe glezne. Acțiunea: KT execută: - flexia alternativă, apoi simultană a gambelor; - abducția și adducția membrelor
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
de minute. Cele mai potrivite posturi corective pentru această afecțiune sunt: • decubit dorsal pe pat tare, fără pernă sub cap, dar cu o pernă mică sub torace, mâinile pe occiput, coatele și ceafa să se apropie de planul patului; • decubit ventral, membrele inferioare întinse, o pernă sub abdomen, mâinile pe creștet; • decubit ventral, picioarele întinse, coatele sprijinite pe sol, palmele pe sol (un unghi de 90° între braț și antebraț); • decubit ventral, picioarele întinse, brațele pe lângă corp, capul sprijinit pe un
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
dorsal pe pat tare, fără pernă sub cap, dar cu o pernă mică sub torace, mâinile pe occiput, coatele și ceafa să se apropie de planul patului; • decubit ventral, membrele inferioare întinse, o pernă sub abdomen, mâinile pe creștet; • decubit ventral, picioarele întinse, coatele sprijinite pe sol, palmele pe sol (un unghi de 90° între braț și antebraț); • decubit ventral, picioarele întinse, brațele pe lângă corp, capul sprijinit pe un săculeț cu nisip, la nivelul sternului se plasează un alt săculeț cu
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]