15,959 matches
-
cauză. Una din problemele pe care le avem în raportarea la ierarhie: ne dorim titluri, nu și capacitățile pe care ele le presupun. Pentru unele persoane "a iubi" semnifică la fel de mult ca "sinergia faptelor'; ceea ce nu-i împiedică să folosească verbul cu patos. Să-l folosească, adică să-l verbalizeze, ceea ce poate însemna și ai reduce existența la vorbe. Orientarea generală către sinteza valorilor te face să asculți cu atenție ceea ce spune o femeie frumoasă. Iar atunci când spune prostii acestea îi
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
gândit ca tendință de a împlini toate posibilitățile omului de-a fi. Ce ne scapă atunci când idolatrizăm progresul e că aceste posibilități includ și ceea ce obișnuim să considerăm a fi răul. În Hermeneutica subiectului M. Foucault amintește (p. 20) sensurile verbului therapeuein (cunoscut nouă sub forma terapeutică sau terapie): îngrijiri medicale (autorul pune accentul pe îngrijirea sufletului), serviciul pe care un servitor îl face stăpânului dar și serviciul de cult al unei divinități. Pornind de la acest din urmă sens mă întreb
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
să descopere. Aceștia se mulțumesc să reproducă date și fapte prezentate în manuale și să spere că se vor descurca în viața economică. Nu este întâmplător că ei rețin mai ales semnificația a te descurca din cele multe pe care verbul to manage le are în limba română. Cultura organizațională realitatea brandului Răspunsul la întrebarea "ce este cultura organizațională" nu este simplu. De pildă, Clyde Kluckhohn inventariază 163 de definiții ale conceptului pe baza unor criterii descriptive, istorice, normative, psihologice, genetice
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
lider, nu este învestit formal în acest sens. Altfel spus, leadership-ul se se referă la schimbarea, inspirarea, motivarea și influențarea unui grup, în timp ce managementul înseamnă partea executivă care îndeplinește obiectivele companiei și menține echilibrul. În termeni de acțiune, managementul implică verbe precum "a determina, a realiza, a-și asuma responsabilitatea, a dirija", iar leadership-ul "a influența, a ghida într-o anumită direcție, curs, acțiune, opinie"214. Literatura de specialitate abundă în cadre teoretice sau cercetări, experimente etc. care propun stiluri de
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
Cezar Petrescu. Absolvenții au avut ca cerințe numirea unor sinonime, să explice rolul cratimei, să precizeze două motive literare din text, să menționeze tipul de perspectivă narativă, să transcrie două secvențe din text care conturează dimensiunea temporală, să prezinte rolul verbelor la timpul imperfect și să ilustreze, cu două exemple, trăsăturile genului epic. La al doilea subiect, elevilor li s-a cerut să scrie un text de tip argumentativ, de 160 - 300 cuvinte, despre rolul campaniilor de promovare a unui stil
SUBIECTE LIMBA ROMÂNĂ. BACALAUREAT 2014. BAREM, după orele 15,00 by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72177_a_73502]
-
îmbătrînește singur, / cum o fotografie de epocă în memorialul compulsiilor omeneștiť) / mai departe e lagărul de concentrare a frumuseții / ce moare devreme în femeia cu elice și linkuri...ť " (înghițituri mici de beatitutine cînd dai click pe femeia hipnotică). Mareele verbului de cosmică ambiție comunică oscilația între limitat și ilimitat, între vremelnic și etern precum o nostalgie a unei fixări mereu amînate. Cîte o notă patetică țîșnește din polifonia imagistică a cărei subsecventă aspirație recuperatoare e zădărnicită chiar de diversificarea metaforică
Între natură și artificiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7222_a_8547]
-
substantivul feminin țigănesc duma "cuvânt, vorbă"; Gh. Sarău îl înregistrează (Mic dicționar rom-român, 1992), indicând și locuțiunea me daw duma "eu vorbesc". E foarte limpede că locuțiunea verbală - foarte transparentă în prima ei parte, prin asemănarea formală și semantică a verbului țigănesc cu cel românesc - a fost transpusă ca atare în construcția a da duma. Sensul consemnat în anii '30 e ușor de explicat: provine dintr-o simplă specializare, prin trecerea de la semnificația generală "a vorbi" la cea particulară - "a vorbi
Dumă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7226_a_8551]
-
Emil Săndoi" (prosport.ro); "Virgil Ianțu, ofertat cu 10.000 de euro, de o revistă life-style" (Atac, 28.11.2006). Exemplele - numeroase! - par a ilustra un tip de pasivizare imposibilă în română (și copiată probabil, involuntar, după engleză), a unui verb în construcție cu un complement indirect. În română, participiul ofertat s-ar putea referi (fără a fi recomandabil) cel mult la ceva "care a fost oferit" (de exemplu: "program de reconversie profesională ofertat cadrelor didactice din mediul rural", iisj.bc
"Ofertat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8704_a_10029]
-
fost oferit" (de exemplu: "program de reconversie profesională ofertat cadrelor didactice din mediul rural", iisj.bc.edu.ro), în nici un caz la persoana căreia i-a fost făcută o ofertă. Poate fi vorba și de o simplă analogie cu anumite verbe tranzitive: în unele cazuri, simplu și firesc ar fi fost ca autorii textelor să folosească verbul a invita: "invitat să se înscrie". Confuzia cu a invita pare indicată și de exemplul următor, în care verbul a oferta e folosit tranzitiv
"Ofertat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8704_a_10029]
-
edu.ro), în nici un caz la persoana căreia i-a fost făcută o ofertă. Poate fi vorba și de o simplă analogie cu anumite verbe tranzitive: în unele cazuri, simplu și firesc ar fi fost ca autorii textelor să folosească verbul a invita: "invitat să se înscrie". Confuzia cu a invita pare indicată și de exemplul următor, în care verbul a oferta e folosit tranzitiv: "Dică: ŤNu m-a ofertat nimeniť / Atacantul Nicolae Dică a recunoscut că în această iarnă nu
"Ofertat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8704_a_10029]
-
o simplă analogie cu anumite verbe tranzitive: în unele cazuri, simplu și firesc ar fi fost ca autorii textelor să folosească verbul a invita: "invitat să se înscrie". Confuzia cu a invita pare indicată și de exemplul următor, în care verbul a oferta e folosit tranzitiv: "Dică: ŤNu m-a ofertat nimeniť / Atacantul Nicolae Dică a recunoscut că în această iarnă nu a primit nicio ofertă concretă de transfer în străinătate" (Pulsul zilei, 20.02.2008). Verbul a oferta e o
"Ofertat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8704_a_10029]
-
exemplul următor, în care verbul a oferta e folosit tranzitiv: "Dică: ŤNu m-a ofertat nimeniť / Atacantul Nicolae Dică a recunoscut că în această iarnă nu a primit nicio ofertă concretă de transfer în străinătate" (Pulsul zilei, 20.02.2008). Verbul a oferta e o creație românească destul de recentă, de la ofertă: originea italiană (offerta) și germană explică sensurile preponderent economice, comerciale, pe care le are cuvîntul ofertă în română, în timp ce în franceză echivalentul offerte are un uz mai restrîns, religios. În
"Ofertat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8704_a_10029]
-
are cuvîntul ofertă în română, în timp ce în franceză echivalentul offerte are un uz mai restrîns, religios. În momentul actual, e cert că a oferta (mai puțin firesc decît locuțiunea a face o ofertă) e folosit, în exces, pentru a traduce verbul englezesc to offer. În capitolul "Participiul" din Gramatica limbii române (2005), Gabriela Pană Dindelegan descrie condițiile de utilizare pasivă și adjectivală a participiilor. În română, formează participii adjectivale verbele tranzitive, cele care permit și diateza pasivă (om așteptat, soluție căutată
"Ofertat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8704_a_10029]
-
a face o ofertă) e folosit, în exces, pentru a traduce verbul englezesc to offer. În capitolul "Participiul" din Gramatica limbii române (2005), Gabriela Pană Dindelegan descrie condițiile de utilizare pasivă și adjectivală a participiilor. În română, formează participii adjectivale verbele tranzitive, cele care permit și diateza pasivă (om așteptat, soluție căutată); de asemenea, unele verbe intranzitive (om plecat, cal fugit - dar nu om mers). Între cele două tipuri există o diferență destul de mare: cea dintre pasiv și activ (omul care
"Ofertat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8704_a_10029]
-
În capitolul "Participiul" din Gramatica limbii române (2005), Gabriela Pană Dindelegan descrie condițiile de utilizare pasivă și adjectivală a participiilor. În română, formează participii adjectivale verbele tranzitive, cele care permit și diateza pasivă (om așteptat, soluție căutată); de asemenea, unele verbe intranzitive (om plecat, cal fugit - dar nu om mers). Între cele două tipuri există o diferență destul de mare: cea dintre pasiv și activ (omul care este așteptat față de omul care a plecat). Unele verbe tranzitive au particularitatea de a forma
"Ofertat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8704_a_10029]
-
așteptat, soluție căutată); de asemenea, unele verbe intranzitive (om plecat, cal fugit - dar nu om mers). Între cele două tipuri există o diferență destul de mare: cea dintre pasiv și activ (omul care este așteptat față de omul care a plecat). Unele verbe tranzitive au particularitatea de a forma ambele tipuri semantice de participii, care se dezambiguizează în funcție de context: un volum citit (= care a fost citit) este, desigur, altceva decât un om citit (= care a citit). De obicei, dicționarele noastre nu înregistrează separat
"Ofertat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8704_a_10029]
-
care a fost citit) este, desigur, altceva decât un om citit (= care a citit). De obicei, dicționarele noastre nu înregistrează separat participiul pasiv (regulat, previzibil), ci doar pe cel activ. De exemplu, băut1 (din pahar băut) e presupus de definiția verbului a bea, în schimb băut2 (om băut) are definiție separată: (1) " Care și-a astâmpărat setea cu apă"; (2) "Beat" (DEX). Necuprins în dicționare, dar destul de des folosit în stilul colocvial actual este participiul adjectival nevorbit, cu sens activ: "Ești
"Ofertat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8704_a_10029]
-
inhibiții, iar tu ești 100% liber să te apropii"). Evocarea insistentă a scalpului mi se pare totuși neinspirată, pentru că riscă să trezească asocieri profund dezagreabile. E posibil ca o parte din public să fi întîlnit prima oară substantivul scalp sau verbul a scalpa în cărțile sau filmele cu indieni. Nu e vorba doar de conotații stilistice și de percepții subiective: chiar dicționarele noastre generale definesc scalpul în termenii unor acțiuni violente: "1. Piele a capului uman împreună cu părul, smulsă de pe craniu
Scalpul și publicitatea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8758_a_10083]
-
și de percepții subiective: chiar dicționarele noastre generale definesc scalpul în termenii unor acțiuni violente: "1. Piele a capului uman împreună cu părul, smulsă de pe craniu în urma unui accident sau desprinsă cu un instrument ascuțit 2. Scalpare" (DEX). La rîndul său, verbul a scalpa e definit ca "a desprinde, a jupui pielea craniului uman, a lua scalpul cuiva" (DEX). Aceleași sensuri apar înregistrate și în Noul dicționar universal (2006). În dicționarul academic (DLR, tomul X, partea 1, 1986), sensurile sînt ilustrate de
Scalpul și publicitatea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8758_a_10083]
-
indienii din America o luau de pe inamicii învinși" TLFI-Trésor de la langue française informatisé); e înregistrat ca împrumut din engleză, din secolul al XVIII-lea. În 1931, în Dicționarul enciclopedic ilustrat "Cartea Românească", I.-A. Candrea definea în mod la fel de contextualizat verbul a scalpa (preluat tot din franceză): "a jupui pielea de pe țeasta capului unui vrăjmaș învins, cum fac Indienii din America de Nord". În engleză, în schimb, termenul scalp (probabil de origine scandinavă, conform dicționarelor) are ca sens principal pe acela de "piele
Scalpul și publicitatea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8758_a_10083]
-
pe cel anchetat să ofere el însuși un "element" de la care punerea în acuzație să poată fi întocmită. Eul a înțeles perfect respectiva tactică și, de vreme ce trebuie să spună tot, dă răspunsuri generale până la sfidare: el îndrăznește să pronunțe chiar verbul mortal "recunosc", urmat de "știu", atât de necesare torționarilor pentru a baza rechizitoriul pe formula: "X și-a recunoscut crima"... Dar ce știe și ce recunoaște împricinatul? Da, recunosc, știu că oamenii au, în general, două picioare, două mâini câte
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
implor clipă de clipă e să mă pierd în Dumnezeu neluat în seamă la fel cum apa ținută în pumni se prefiră în nisipul dogorind / nădăjduiesc ca în cele din urmă rugăciunea mea să se poată înfiripa lipsindu-se de verbul oamenilor" (Kaspar Hauser). Mistica desăvîrșește ceea ce verbul a săvîrșit. Îl vedem pe Dan Damaschin ca pe un poet de excepție, mai întîi în cuprinsul eșalonului generaționist din care, cronologic, face parte, cel al optzeciștilor , cu a căror atitudine de scepticism
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
pierd în Dumnezeu neluat în seamă la fel cum apa ținută în pumni se prefiră în nisipul dogorind / nădăjduiesc ca în cele din urmă rugăciunea mea să se poată înfiripa lipsindu-se de verbul oamenilor" (Kaspar Hauser). Mistica desăvîrșește ceea ce verbul a săvîrșit. Îl vedem pe Dan Damaschin ca pe un poet de excepție, mai întîi în cuprinsul eșalonului generaționist din care, cronologic, face parte, cel al optzeciștilor , cu a căror atitudine de scepticism ricanant, de zeflemea nu are nimic comun
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
pe discursurile și demagogia lui, pe boli, pe mutilările de tot felul, pe handicapul emoțional pe care îl are. El nu poate fi salvat. Textul lui Bernhard este decupat cinematografic de regizor. Momente de non-verbal alternează cu acelea în care verbul este pus pe un tron al definirii mesajului despre creație și creator, despre întunericul vieții. Galgoțiu optează pentru cinicul morbid. Vîntul, valsul, poeticul, luminile FABULOASE făcute de regizor, tăcerile grele, zborul pescărușilor aduc pe scenă ceva din fiorul lui Fellini
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
academic (DLR, Litera Z, volum apărut în 2000) îl înregistrează, alături de derivatele sale. Termenul apare în primul rând în expresia a da cu zula - "a fura" - "Părinte, omu a dat cu zula" (Astaloș, 1996), de la care s-a format și verbul a zuli, cu același sens: "Gagica zulește?" (P. Ciureanu, Note de argot, 1935); "De zulit ai mai zulit la viața ta?" (E. Barbu, Groapa). La rândul său, verbul stă la originea substantivului zulitor - "hoț": "Toți zulitorii Bucureștiului, șuți, hoți de
Zulitor sau julitor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8816_a_10141]