4,259 matches
-
soarelui. Păsărelele ciripesc, ridicându-se în înaltul cerului, jucându-se „de-a prinselea” prin aer. Nu se zărește nici un nor vrăjmaș, de aceea păsărelele cele vesele și zglobii se văd prea bine. Pădurea mândră și bogată este cuprinsă de un verde pur, abia dacă se mai zăresc florile de „numă-uita” și ghioceii. În dumbravă e cu totul altă poveste devenită realitate - ciripit de păsărele - zumzet de vesele albine, pomi în floare și flori zâmbitoare de toate culorile și miresmele. Primăvara a
Parfum şi culoare în suflet de floare. In: ANTOLOGIE:poezie by Talida Boboc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_659]
-
mă amestec cu nimeni... - Făcu un gest semnificativ spre tovarășul său, arătându-l din cap până-n picioare: Dar ceea ce vreau să-ți spun e că aceste uniforme de camuflaj s-ar putea să fie foarte practice în junglă, dar aici verdele ne trădează de la kilometri distanță, pentru că nu există o tufă cât vezi cu ochii și devenim o țintă perfectă pentru niște tipi care au faima că nimeresc tot ce ochesc. — Ai dreptate. Sigur că am! Și mai e ceva... Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și umbrela și va da o raită prin piață. Nimic mai stenic decît o piață bucureșteană toamna. Piramidele de mere, roșiile cărnoase și gutuile acoperite de un puf roșcat ca pubisul școlărițelor, prazul cu alura lui cazonă, prins În fascii, verdele lui provocator Îmi amintește de patrule, de camuflaj, de bande teroriste; dar iată verzele Înfoiate, placide ca niște cloști ce-și apără puii, și eleganța palidă, argintie a andivelor care te duc cu gîndul la arhipelaguri neexplorate, insulele andive, spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
căderea nopții apăreau În răstimpuri licăririle speriate ale nasturilor fosforescenți, toate umbrele furișate de-a lungul zidurilor, mărite de ochii mei avizi de miracole și patrulele traversînd Ringul În pas cadențat, tinerii blonzi, supli, impecabili În uniformele lor de un verde cenușiu, glasurile lor aspre, guturale, Isoldele cu șepcuțe de catifea roșie de la Evangelische Schule care le aruncau zîmbete și flori, după-amiezile clandestine petrecute cu Helga Christel În Erlenpark, acolo unde se căsca un cîmp mare urcînd domol clina dealului ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Veche se Întinde pe o distanță de vreo trei kilometri o plajă Îngustă cu nisipul zgrunțuros, presărată cu pietricele poroase și cu valve de scoici sidefii sau albastru Închis, cu crabi de culoarea coralului, mișcîndu-se letargic pe saltele de un verde mustos vegetal cu miros sărat de iarbă de mare. FÎșia de plajă e mărginită În dreapta de un perete Înalt, argilos, cu eroziuni adînci În partea de sus, meșteșugit săpate acolo, adăposturi stranii pentru păsări niciodată zărite la chip, refugii poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
argilos, cu eroziuni adînci În partea de sus, meșteșugit săpate acolo, adăposturi stranii pentru păsări niciodată zărite la chip, refugii poate din fața luminii, din fața stridențelor cu care ziua modernă invadează aceste alcătuiri fără vîrstă. În stînga e marea. O mare verde compactă, brăzdată de linii Întunecate ca niște muchii ondulatorii - valurile sînt ample În larg - doar la țărm, În cele trei golfuri Înguste, mișcarea se strangulează, apa devine de un verde de cleștar În transparența căreia se distinge stratul argintiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aceste alcătuiri fără vîrstă. În stînga e marea. O mare verde compactă, brăzdată de linii Întunecate ca niște muchii ondulatorii - valurile sînt ample În larg - doar la țărm, În cele trei golfuri Înguste, mișcarea se strangulează, apa devine de un verde de cleștar În transparența căreia se distinge stratul argintiu de nisip de la fund. Nicăieri tăcerea nu se aude mai bine decît În acel ritm egal, uniform al mării. Cu șlapii de plajă În mînă, Înaintăm pe limba aceea udă, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Nu e nimeni Înăuntru. Văd un birou jupuit pe care se află un telefon, un teanc de hîrtii În neorînduială, o scrumieră cu cîteva chiștoace În ea. LÎngă pereți bănci lungi de lemn negeluit, pe un suport metalic, vopsit În verde, un televizor Diamant cu butoanele scoase. În colț un dulap Închis cu lacăt, deasupra lui două cești de cafea, o savonieră goală, un sertar cu șină pripășit probabil din fișierul unei biblioteci de cartier. Aici se Înregistrează tot; ce, cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
iar în vitrină, niște fotografii prăfuite, vreo trei. Se vede că va trebui să aștept din nou, mi-am spus eu când n-am găsit nici cheia, nici soneria și m-am cuibărit într-una din cabine. Ușile de un verde profund așteptau pe jumătate deschise să fie bălăngănite de cea mai firavă adiere. A venit o adiere firavă. Cincizeci de uși au scârțâit în același timp. Eram din nou față în față cu luna. Păi, bineînțeles că pe acest mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și am luat-o pe scări până la etajul patru. Coridorul era pavat cu bucăți mari de gresie veche, cu linii și crăpături din loc în loc. M-am străduit să înaintez de-a lungul carpetei, mergând încet, o fâșie de un verde șters. Pe coridor era liniște ca într-un mormânt. Sau ca într-un mausoleu, cu care avea o vagă asemănare. Aerul încărcat părea că nu s-a mai ventilat cu săptămânile. Anii trăiți aiurea prin squat-uri sau plătind chirie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
casa mea, nu a ta, și dacă vreau să mă uit la televizor toată noaptea fii sigur că asta o să fac. M-am ridicat și am aprins televizorul cu sfidare. Nat s-a holbat la mine, cu ochii de un verde aprins și extrem de nervoși. M-am uitat înapoi la el, cu mâinile în șold. Brusc s-a depărtat de mine și a dat un pumn în perete. Tencuiala a crăpat și el a lăsat să-i scape o înjurătură îngrozitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
un cavou plin de lume, toate imaginile astea au renăscut fulgerător în realitatea prezentului, în același fel cu mirosul de sânge amestecat cu țipătul celor răniți, căzând sub ploaia de gloanțe. La fel de neașteptat ca împușcăturile a răsărit un om din verdele pădurii, transformat acum în roșul și auriul toamnei. Purta o pușcă modernă în mâna dreaptă și cu stânga ținea de ceafă un animal împușcat. S-a apropiat de locul în care ne opriserăm muți de uimire. Pe măsură ce se apropia puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
căreia îi clănțăneau dinții asurzitor, atât de tare tremura de frică. Într-adevăr, nimic nu era bine, de asta își putea da seama și Michael, din care numai ochii mai rămăseseră, înaintând întunecați asemeni unor planete verzi colosale, de un verde pal, evanescent, cu excepția interiorului, stingându-se ușor în așteptarea morții termice. Bolborosea vorbe înspăimântătoare, vrăji sinistre ce o făcură pe biata copilă să capete strălucirea morții pe măsură ce înghițea culoarul, neîndrăznind să mai întoarcă nicicum capul spre domnul director, a cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
fumând absent. Privirea îi rătăcea dincolo de drum pe versantul muntelui. Dacă în spatele său, panta cobora abrupt spre vale, de partea cealaltă coasta era mult mai lină. Dincolo de arboretul de pe marginea drumului forestier pădurea se întindea întunecată. Printre molizii de un verde închis ici și acolo se ițeau coroanele stejarilor și fagilor cu frunzișul mai deschis la culoare. Se ridică dintr-o dată în picioare și aruncă țigara pe jos, stri vind-o sub talpă. O idee îi trecuse prin minte. Dar dacă îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sunt două persoane care discută, o voce de bărbat și una de femeie. Dintr-o dată, câmpul vizual prinse a se mări. I se părea că se află într-un vehicul ce se năpustește spre ieșirea din tunel. Mai întâi observă verdele ierbii după care azuriul cerului îi umplu privirea. Simți pe față o căldură plăcută și în păr vântul care sufla încetișor. Totul era normal acum. Fără să se miște își roti ochii în jur, speriat. La început nu pricepea cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
straturi rotunde cu petunii, cârciumărese și tufănele. Jos, lângă cerdac, se întindea un covor de salvie roșie ca sângele, în timp ce zorelele albe și violet se încolăceau în jurul stâlpilor de lemn. Curtea era plină de culori vii, în contrast plăcut cu verdele ierbii. Plantele de ricin crescuseră mai înalte decât zidul ce împrejmuia curtea, ca un al doilea gard de verdeață. În ușă, sprijinit de toc, Calistrat îl aștepta. Ai venit singur, băiete? îl întâmpină acesta fără să se uite la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de jur Împrejur. Dar Înăuntru... Băncile (pentru că li se arătaseră sălile de clasă unde aveau să Învețe), băncile erau aidoma celor din școala de la Seghedin, poate mai Înalte c-un centimetru, cine naiba mai știa, dar la fel de Întunecate, de un verde Închis, și tot așa de răzuite, zdrelite, cu pete de cerneală și cu crestături care nu se mai puteau șterge, nume, desene, formule. Și tabla era la fel, mai mult neagră decît verde-Închis (cum fusese cîndva), roasă și ea, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
din bezna Bibliotecii Muzeului Britanic. 8. Acțiunea acestui roman Încîlcit ne va duce la un hotel de mîna a treia din preajma unei piețe. În prim-plan se Înalță un lăcaș de cult, catedrală sau geamie. Judecînd după timbrele de un verde pal de pe cartea poștală, ar putea fi Aga-Sofia. Pe ștampilă este imprimat anul douăzeci și unu. În hotel locuiește emigrantul rus Arcadie Ipolitovici Belogorcev, căpitan de cavalerie, În viața civilă inginer forestier. Trecutul său ne este insuficient cunoscut, căci el Însuși Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
legionari. El, Iacobeanu, era în Bacău cu tatăl meu, își făcuseră treburile și cumpărăturile și se pregăteau să plece spre casă. La „Distribuția” (lângă Grădina publică unde era restaurantul Macul Roșu) era de pază un elev de liceu, îmbrăcat în verde, cu o pușcă în mână. Iacobeanu oprește caii și zice ăluia să-i facă plinul, după care, luându-l în râsă cum se cade îi spune: „Ai să stai aici pânăă te îngălbenești?”, apoi a dat bici cailor. Altă dată
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din rădăcini, frunze, flori (culori vegetale) și nuanțe din aceste culori și din altele modele aplicate cu acul. Un alt motiv care intervine în câmpul țesut al covorului este pomul vieții (bucovinenii cunoșteau bradul), stilizat, realizat în culorile maro și verde, motiv care este general în arealul românesc. Covoarele se puneau pe pereți, în cuie, scoarțele, lăicerele se foloseau pentru acoperit patul, la fel macaturile. Unele obiecte, considerate de preț, se țineau în lăzi - lăzile de zestre - unele sculptate cu motive
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Aristița Știrbu (Driță) ne spune că, pentru femei, era alcătuit din cămașă înflorată, pui-flori, care se coseau în cruci, catrințe în loc de fuste care aveau câmpul negru și cu dungi paralele în față; culorile cele mai folosite erau galbenul, roșu și verdele. Catrințele se purtau cu colțul părții de deasupra ridicat. Pe dedesubt se purta o fustă din pânăză care avea la poale fie pui, fie horbotă lucrată, care se vedea pe sub catrință. Vasile Tomescu, plecat din Lunca la București, își amintește
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
așa în continuare, n-a mers departe. Într-un loc retras din cartier, ca un sat uitat în interiorul orașului, era un parc cam abandonat, cu pomi mari și umbroși, alei cu pietriș și ronduri de flori, bănci rustice vopsite în verde, în centru, un lac unde o sculptură reprezentând o figură feminină înclina spre apă o căldare goală. Soția doctorului se așeză, deschise geanta pe care o avea și scoase dinăuntru o carte. Până nu o deschise și nu începu lectura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
treacă minutele recomandate de instrucțiunile de folosire. Fursecurile păreau făcute din granit cu zahăr. Le mușca cu forță, le sfărâma în bucăți mai comod de mestecat, apoi le mesteca lent. Bea ceaiul cu înghițituri mici, el îl prefera pe cel verde, dar trebuia să se mulțumească cu acesta, negru și aproape fără aromă de vechi ce trebuia să fie, era deja prea mult luxul pe care providențial, s.a., asigurări&reasigurări binevoia să-l ofere oaspeților în trecere. Vorbele ministrului îi răsunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în căutarea unei porți prin recifurile de corali, ea ar dispărea brusc din fața ochilor tăi, care n-ar întâlni dinaintea lor decât singurătatea albastră a Pacificului. Tahiti e o insulă verde și măreață, cu niște falduri adânci și de un verde mai închis, în care ghicești niște văi tăcute. E un adevărat mister în adâncimile lor sumbre unde șopotesc și gâlgâie pâraie răcoroase și simți că în locurile acelea umbroase viața a decurs din timpuri imemoriale conform unor datini imemoriale. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Anglia și de zăpadă, de veselia, de bucuriile copiilor - și totuși îndulcite printr-un fel de vrajă până căpătau delicatețea moale a unui piept de porumbel; erau și nuanțe galbene profunde care se topeau cu o pasiune nefirească într-un verde la fel de înmiresmat ca primăvara și la fel de pur ca apa sclipitoare a unui pârâiaș de munte. Cine ar putea spune ce fantezie chinuită dăduse naștere acestor fructe? Ele își aveau locul într-o grădină a Hesperidelor din Polinezia. Era ceva ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]