1,741 matches
-
Epicur - gânditor luminos, moderat, grec, și la drept vorbind cam agasant. Cerul era sumbru, apele Marnei veneau Învolburate și murdare. Găsi ușor complexul spitalicesc Saint-Antoine - o clădire ultramodernă, din oțel și sticlă, inaugurată cu un an Înainte. Mătușa Marie-Thérèse și verișoara Brigitte Îl așteptau pe holul de la etajul șapte; se vedea că sunt plânse. „Nu știu dacă e bine s-o vezi...”, spuse Marie-Thérèse. El nu păru s-o audă. Va trăi tot ce trebuia să trăiască. În salonul de reanimare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
metri pieziș, Îndepărtându-se discret de wigwam; nu voia totuși să se depărteze prea mult de chiloței. Erau niște obiecte delicate, transparente, numai dantele; nu-și imagina că pot fi ai creaturii de adineaori. Găsi un loc Între două canadience (verișoare? surori? colege de liceu?) și se puse pe treabă. Când termină, era aproape noapte. În seara târzie, coborî să-și caute valizele. Pe drum Întâlni mai multe persoane: cupluri, persoane singure; destule femei singure, În jur de patruzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Crăciun și de fiecare dată se lăsa cu tărăboi. Bându-și lichiorul de gențiană, Michel Îl asculta pe bătrân vorbind despre emanciparea muncitorilor; din când În când, urla câte-o banalitate În chip de răspuns. Apoi soseau ceilalți, venea și verișoara Brigitte. Ținea mult la Brigitte, ar fi vrut să fie fericită; dar cu un soț atât de cretin, era greu, evident. Insul era asistent medical la Bayer și o Înșela de câte ori putea; cum era bărbat chipeș și umbla mult, putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Bănuiesc că nu, spun posomorîtă. Am și eu vreun mesaj ? — A ! Ăăă... nu. Adică a sunat tatăl tău, dar... Îhm... știi și tu... n-a fost... Șovăie, apoi se oprește. — Lissy. Ce-a vrut ? Urmează o tăcere. — Se pare că verișoara ta a cîștigat nu știu ce premiu al industriei, spune pe un ton de scuze. Și o să sărbătorească evenimentul sîmbătă, o dată cu ziua mamei tale. — A. Mă bucur. Mă scufund și mai adînc În scaun. Era tot ce Îmi lipsea. Să mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
părinții mei să se poată mîndri. Cuvintele Îmi ies de pe buze Înainte de a le putea opri. Niciodată. — SÎnt sigur că nu e adevărat, spune tipul amabil. — Ba e adevărat. Da, poate că odinioară erau mîndri de mine. Dar pe urmă verișoara mea Kerry s-a mutat la noi și, brusc, parcă nu m-au mai putut vedea În ochi. Numai pe ea o vedeau. Avea paisprezece ani cînd a venit la noi, și eu aveam zece și la Început am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Blaine o știu.) Ai mei locuiau Înainte În Twickenham, locul În care am crescut. Dar acum s-au mutat din Londra Într-un sat din Hampshire. Ajung la ei acasă un pic după prînz, și o găsesc pe mama cu verișoara mea Kerry. Și ea și soțul ei Nev s-au mutat din oraș Într-un sat aflat la cinci minute de mers cu mașina de cel În care stau ai mei, așa că se văd destul de des. În clipa În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
meu. Bravo. Probabil că tocmai scrie „Complet sărită de pe fix, necesită ajutor medical de urgență.“ În timp ce mă apropii neagră la față de biroul meu, Artemis ridică ochii spre mine, curioasă ca o nevăstuică. — A, Emma, zice, vezi că te-a sunat verișoara ta, Kerry. — Serios ? spun surprinsă. Kerry nu mă sună niciodată la serviciu. De fapt, nu mă sună deloc. Ți-a lăsat vreun mesaj ? — Da. A vrut să știe dacă ai aflat cumva, ești promovată ? OK. Acum o afirm public. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
avion nu știam că e șeful meu ? țip enervată. Era doar un străin. Pe care nu aveam să-l mai văd niciodată ! Mai durează ceva timp pînă cînd Lissy percutează. — Știi, ceva de genul ăsta i s-a Întîmplat și verișoarei mele, spune În cele din urmă. S-a dus la o petrecere și s-a trezit față În față cu doctorul care o asistase la naștere, cu două luni În urmă. — Oo, spun, strîmbîndu-mă. Exact ! Mi-a zis că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Cyril. — În viața mea n-am pus pe cineva la punct În felul ăsta, zic. Niciodată n-am... management operațional, adaug repede, cînd trecem pe lîngă niște angajați de la contabilitate. — Așa am crezut și eu, spune, clătinînd din cap. Iisuse, verișoara asta a ta... evaluare realistă a pieței. — E o... diagramă operațională, zic iute În clipa În care trecem pe lîngă Connor. Păi... vi le scriu imediat la computer, domnule Harper. Reușim cumva să intrăm În casă și să urcăm scările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
aveam de gînd să mă prezint. — Emma, Îmi pare rău că m-am băgat În chestia asta, spune Jack și mă privește vinovat. Am depășit cu mult măsura. N-aveam nici un drept să mă bag așa În viața ta. Dar... verișoara aia a ta m-a scos, pur și simplu, din sărite... — Nu ! Îl Întrerup, Întorcîndu-mă spre el. A fost foarte bine că te-ai băgat ! Nu i-am mai spus niciodată părerea mea despre ea. Niciodată ! A fost... a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cum o cheamă pe vecina aia a voastră, notărița. ─ Mihaela Carbon. Nu știu ce-or să facă, bieții oameni. Mâine trebuie să ducă fetița la centrul de plasare, pare-se. ─ Mihaela Carbon? Ești sigură? Da, sunt sigură. De ce? Păi e verișoară cu mine. ─ Ei, na! Nici nu știam că a intrat în pâine. Bunică-mea din partea mamei e soră, mă rog, era, cu bunica ei. A murit acum un an, tot cam pe timpul ăsta. Oare legăturile de rudenie dispar după moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ciocnesc un ou cu tine în noaptea de înviere, fată dragă, și dac-ar trebui să alerg în genunchi până la Posești. ─ Tu glumești, eu vorbeam serios. Nu glumesc. Iulia oftează. ─ Bine, hai, lasă, te cred. Mai spune-mi ceva despre verișoara asta a ta, notărița. De la înmormântarea bunicii ei n-am mai văzut-o, dar lasă că vorbesc eu cu ea. Hai că-i dau un telefon. E fată bună, o să vezi. O să se bucure. Luăm un vin și ne întâlnim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în ruptul capului că miezul nopții a bătut, că trăsura e un dovleac și rochia de bal o zdreanță, pierdu și puținul rămas de pe urma cățărătorului în cireș. Tacâmurile de alpaca se duseră odată cu ultima fată de gazdă, cu numeroasele ei verișoare și cu peștele lor cu tot. Bătrânei îi veni atunci înștiințarea de demolare. Și odată cu strada, cu pereții casei, cu gardul vopsit verde și cu grădinița de regina nopții, fu surpată și ultima rămășiță de judecată din capul ei încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
minereuri. În vreo jumătate de an, Băcănel reuși să-i furnizeze multe dintre datele cerute, un dosar destul de voluminos. Drept recompensă, primi o excursie de două luni la Viena (prima lui ieșire din țară după 1944), să-și vadă o verișoară căsătorită cu Wolfgang Schutenmatz, coproprietarul fabricii de șnițele preambalate „Schutenmatz & Bildungstein“. Goncea îi sugeră chiar, de câteva ori, că poate rămâne oricât timp dorește la verișoara sa, că poate urma orice tratament, oriunde în străinătate (Băcănel suferea de un ulcer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
luni la Viena (prima lui ieșire din țară după 1944), să-și vadă o verișoară căsătorită cu Wolfgang Schutenmatz, coproprietarul fabricii de șnițele preambalate „Schutenmatz & Bildungstein“. Goncea îi sugeră chiar, de câteva ori, că poate rămâne oricât timp dorește la verișoara sa, că poate urma orice tratament, oriunde în străinătate (Băcănel suferea de un ulcer rebel cu crize hemoroidale), că ei nu vor face nicio obiecție și nu se vor sesiza. Afinoghiu s-a reîntors în termenul stabilit. A adus o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Mare (încă Republicii în acele zile epopeice ale Revoluției de la Județeană, ulterior denumită Calea Regală). Ieșea de pe Afinului, traversa Scorțarului, colț cu Caporal Târtănel Laurențiu, o cotea pe Dumbrăveanca. În dreptul Farmaciei nr. 12 (transformată mai târziu de Eminescu, nepotul dinspre verișoara Gondolina, de la Șoptireanca, a lui Cangurașu Brandabrulea, în Casa de amanet și schimb valutar „Gincarla Y Monei“), la intersecția cu Strada Mare, îl aștepta prozatorul Burtăncureanu. Cei doi mergeau cu pas domol, nepăsători, de la un capăt la altul al străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe 29 decembrie au plecat. Inginerului i s-a pierdut urma. Nimeni n-a mai aflat ceva despre el. Și sunt atâția ani de atunci. Ea a stat o vreme la țară, la Șoptireanca, mai mult ascunsă la niște veri, verișoare. I-a scris de acolo de câteva ori. Nu i-a răspuns... Și uite, tocmai acum, la laborator să o întâlnească și să nu-i fi vorbit. Îi părea de rău. Nu înțelegea ce fusese în capul lui de se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Nu s-a putut stabili ce legătură era între Rapsodilea și subprefectul Teofil Marțu. Burtăncureanu lăsa să se ghiceasacă o legătură masonică, ambii făcând parte dintr-o lojă din Mizil, condusă chiar de Marțu. Tot romancierul mai sugera că o verișoară a lui Rapsodilea, Miriamița Goncea, ar fi fost chiar soția subprefectului. Iar dacă nu consoartă legiuită, o amantă cunoscută în tot Ploieștiul. Oricum, în roman Rapsodilea apărea ca unul dintre cei mai consecvenți luptători dinastici, mergând până la jertfă de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
multă apă rece, lucru ce a avut un efect nefericit asupra gingiilor mele. Până să ne întoarcem gura mi se umpluse de sânge. Țin minte foarte bine cum s-au ridicat toți de la masă când am intrat în sufragerie. Raluca, verișoară-mea, a izbucnit în plâns și s-a ghemuit la pieptul maică-si. Toți se agitau. Probabil credeau că am vreo hemoragie internă sau ceva în genul ăsta. Nu mai știu exact ce s-a întâmplat pe urmă, dar parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pierzi vremea în scălâmbăieli și porcărele. Sunt frumoase până la un moment dat, când îți dai seama că nu țin de foame. - Așa e, întărea Elena. Ioana o privea cum deschide gura și își expune dinții prin sticla paharului. - Am o verișoară care lucrează la Nederlanden. Trebuie să-ți spun că pe mine m-a pasionat de mică economia, iar dacă adaugi la asta un strop de creativitate - ești managerul perfect. - Ai dreptate. Îți place să conduci, nu? - Asta da, asta da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fracturată. —Bună, mamă! — Bună, draga mea. Ascultă-mă! Am niște vești pentru tine. Alice a ascultat. Exasperată, a simțit cum i se strânge stomacul. Dar, mamă, nu pot să las totul numai pentru că Sally se mărită. —Dar, draga mea, e verișoara ta. Cândva ați fost foarte apropiate. — Da, dar n-am mai văzut-o de când Bay City Rollers erau în topuri. —Cine? Nu contează, mamă. Ceea ce vreau să spun e că ultima oară când eu și Sally ne-am întâlnit, amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ne-am întâlnit, amândouă purtam fuste cu volane și pantofi cu talpă tip platformă. Asta mi se pare, a răspuns mama lui Alice înțepată, o îmbunătățire reală față de ceea ce poartă Sally acum. Are părul albastru. Alice a zâmbit. Auzise că verișoara ei dezvoltase tendințe hippy. Indubitabil, era o reacție împotriva autorității demodatei ei mame. Spre disperarea împărtășită a mătușii lui Alice, Frances, recenta carieră a lui Sally înregistrase o perioadă în care făcuse pe machieuza și pe jonglerul comunitar. Spre dezgustul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
avea timp de tine și de gospodăria de acasă. - S-o întrebăm și pe ea! spuse Gheorghe. Frusina a fost de acord cu această propunere pentru că îi plăcea să scrie; avea acasă o mașină de scris veche, adusă de o verișoară de-a ei din București, aceasta cumpărându-și una nouă, mai performantă. Deseori scria la mașina de scris unele gânduri pe care le ținea sub forma unui jurnal. Cât a fost la școala generală participa la unele activități; cenaclul literar
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
povesti În chip emoționant. Sperăm să fie deictic crâmpeiul de text pe care-l extragem din paginile 232-233: „M-am urcat pe nelipsitul scaun din fața caselor sătești și am bătut la geamul dinspre stradă. Imediat a apărut la fereastră o verișoară a mea, Eugenia ( Jenica) Popovici, pe care o lăsasem jucându-se În țărână, iar acum era Învățătoare În sat... Nu pot descrie țipătul ei, auzit În plină noapte de toți vecinii, ca să o trezească pe mama, care dormea În casa
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ani, ca s-o crească și s-o mărite, eveniment ce se va petrece peste 10 ani, În 1950. Crescând cu noi, Lena a fost și va fi mereu considerată soră a noastră. În realitate, ea ne este mătușă, fiind verișoară primară cu tatăl meu. Are Lena, cum spusesem mai devreme, o familie admirabilă, iar copiii ei, menționați pe pagina anterioară, sunt căsătoriți și ei Înșiși deveniră părinți. Toți șase (Lena, Halciu, Stere, Maria, Sulta și Mitică) locuiesc În București, Începând
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]