910 matches
-
cel mai convingător exemplu de verticalitate, atât prin puritatea formei, cât și prin fragilitatea ei, fiind știut că la cea mai mică adiere de vânt ele devin oblice. Poate datorită ținutei sale și omul este considerat „o trestie gânditoare“, prin verticalitatea posturii sale, cât și prin faptul că este singura făptură creatoare de frumos care știe să pună în relație formele din natură. O senzație acută de verticalitate o dau stâlpii înșirați ritmic pe marginea șoselei, fie că îi privim frontal
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
oblice. Poate datorită ținutei sale și omul este considerat „o trestie gânditoare“, prin verticalitatea posturii sale, cât și prin faptul că este singura făptură creatoare de frumos care știe să pună în relație formele din natură. O senzație acută de verticalitate o dau stâlpii înșirați ritmic pe marginea șoselei, fie că îi privim frontal, fie că schimbăm unghiul de vedere și îi simțim cum se pierd în perspectivă, tot așa cum simțim că se micșorează șipcile gardurilor alcătuite din verticale. În general
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
stâlpii înșirați ritmic pe marginea șoselei, fie că îi privim frontal, fie că schimbăm unghiul de vedere și îi simțim cum se pierd în perspectivă, tot așa cum simțim că se micșorează șipcile gardurilor alcătuite din verticale. În general, ne impresionează verticalitatea când este elementul dominant al unei forme. Blocurile-turn se impun ca verticale, turnurile posturilor de televiziune, castelele de apă sunt verticale decise. Linia verticală are și un sens metaforic: atunci când ne referim la o persoană vorbim despre verticalitatea sa morală
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
ne impresionează verticalitatea când este elementul dominant al unei forme. Blocurile-turn se impun ca verticale, turnurile posturilor de televiziune, castelele de apă sunt verticale decise. Linia verticală are și un sens metaforic: atunci când ne referim la o persoană vorbim despre verticalitatea sa morală, etică, estetică, ea fiind dimensiunea dominantă a omului, semnul personalității sale. Nu trebuie să uităm că arta extrem-orientală folosește în mod constant compozițiile cu dominantă verticală, un dreptunghi cu latura mică orizontală, în raporturi de 1/4, 1
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
Semnificația verticalei se schimbă odată cu deplasarea ei spre partea dreaptă a imaginii. Pe măsură ce verticala se îngroașă, ea devine din linie, formă verticală, iar dacă forma depășește raportul 2/1, atunci forma începe să se apropie de pătrat și senzația de verticalitate dispare. Forma pătrată este de fapt elementul de cumpănă între dreptunghiul orientat vertical și cel orientat orizontal. Ea ne amintește de celebrul „Pătrat negru pe fond alb“ al lui Kazimir Malevici, autorul suprematismului în pictură. Verticala constituie un element esențial
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
în Aisbergul poeziei moderne, adevăruri "poetice", regăsibile într-o lume utopică, ideală. Dinspre literatură, purtată de valurile unor conjuncturi inerente, Ana Blandiana a ajuns, după 1989, întâmplător, în prim-planul vieții politice. Și a rămas acolo, instaurând o moralitate, o verticalitate a spiritului greu de egalat. Flancată permanent de teorii, istorii literare și critică, de ultimele teze de doctorat elaborate în țară și având ca permanent reper creația poetei, Alina-Iuliana Popescu trasează elementele unei poetici aparte, unice în peisajul literaturii române
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
primă abordare scenică a piesei autorului-actor este serios, temeinic argumentat ca propunere regizorală, elocvent (deși cu oarecare ostentație) sub raport scenografic, susținut cu profesionalism bine temperat în interpretare. Regulamentul de bloc este o parabolă despre degradarea, pînă la dezintegrare, a verticalității civice sub imperiul fricii. Spaimele individuale, care se înmănunchează apoi în spaime colective, sînt decodate, în premiera noastră, prin grila efectelor agresiunii și autoagresiunii. Dacă agresiunea este înțeleasă ca prezență amenințătoare, ca inserție violentă a unei sau a unor voințe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
meditație gravă asupra condiției omului acestui timp al violenței și agresiunii; este, totodată, o oglindă neiertătoare pe care ne-o pune fiecăruia în față, cu somația de a ne privi și judeca. Este, apoi, o pledoarie în favoarea demnității umane, a verticalității morale, individuale și colective; și un avertisment privind pericolul permanent al agresiunii absurdului în viața vidată de normalitate. Ștefan Oprea ("Cronica", anul XXVI, nr. 29, 1-15 noiembrie 1991) Constantin Popa despre... Constantin Popa Și despre "Regulamentul de bloc" s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
această organizare care a dominat universul occidental, trebuie să distingem natura diferită a supraveghetorului, care e sacru, și a celor supravegheați, care sunt profani, insecte pironite sub reflector, căruia nici o persoană nu i se poate sustrage. Supraveghere omniprezentă, supraveghere verticală. Verticalitatea fiind aici înțeleasă ca o ierarhie nu numai ontologică, ci și spațială, căci ea îi permite Puterii care domină lumea să vadă fără să fie văzută. Ochi anonim. Ochi transcendental. Ochi superior. Supravegherea divină operează în același fel atât la
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
volum se referă la ceea ce s-ar putea numi „supraveghere laică”, supravegherea unde nu intervine nici o deosebire ontologică între parteneri. Ei pot beneficia de statute diferite, din punct de vedere social și politic, dar aparțin cu toții uneia și aceleiași umanități. Verticalitatea sacră dispare în beneficiul unei orizontalități profane. Cu toate acestea, în fundal, modelul supravegherii divine dăinuie, ca o utopie retroactivă pe care tehnologiile moderne se străduiesc în felul lor să o restaureze. Repercusiunile unei asemenea perspective sunt enorme și tot
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
unul este prezentat în figura 8. Pe cei doi pereți ai absidei sunt înfățișați împăratul Iustinian și soția sa, fiecare cu câte o suită. În ambele mozaicuri un grup de figuri verticale susține bolta capelei ca un șir de coloane. Verticalitatea indică dominarea sistemului excentric care leagă figurile de bază și le face să răspundă printr-o mândră elevare în direcția opusă. Acest aliniament de figuri asemenea unor coloane ar arăta mai degrabă ca niște îngrădituri, dacă nu ar fi legat
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
perceptiv, este indispensabil pentru stabilirea echilibrului compoziției ca întreg. Efectele reciproce ale celor cinci obiecte depind de greutățile lor vizuale relative și aceste greutăți sunt determinate de diferiți factori, cum ar fi mărimea, lățimea sau volumul, conformitatea lor cu trama verticalității și orizontalității, culoarea și stră lucirea ș.a.m.d. Această varietate de factori ponderali determină totodată distanța dintre obiecte. Ei sunt aleși de pictor cu o subtilă intuiție. Înțelegem, de exemplu, că, din cauza greutății lor, cele două forme de jos
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
decorație, el trebuie să îndeplinească două funcții opuse. Picioarele stau în calea ochilor noștri. Oare nu ar fi ciudat să traversăm pardoseala unei vile pompeiene călcând un mozaic ce reprezintă bătălia dintre Alexandru și Darius? Există o contradicție supărătoare între verticalitatea privitorului și cea a figurilor reprezentate pe podea. În plus, strânsa relație fizică împiedică contemplarea detașată. Situația este incomodă din punct de vedere pur optic. Ochii noștri de bipezi sunt făcuți să privească înainte, să exploreze mediul înconjurător, în căutarea
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
imagine ce devine explicită mai adesea la tocurile geamurilor și ușilor decât la ramele tablourilor, pentru că primele sunt mai direct legate de clădirea din jur decât ultimele. Partea superioară poate căpăta relief printr-o boltă sau cornișă, în vreme ce marginile subliniază verticalitatea cu ajutorul colonetelor, partea de jos devenind bază sau suport (figura 24). Cel mai convenabil formatului vertical, un astfel de geam sau ușă este simetric în raport cu o axă verticală și diminuează rolul echilibrului în jurul punctului central. Aplicat picturii, acest model sugerează
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
astfel, privilegiind intrările și ieșirile cu țintă precizată. Într-o pictură de gen, un peisaj sau o scenă cu multiple personaje va fi în mod normal necesară o extensie orizontală, în timp ce un portret în întregime sau o cascadă vor suscita verticalitatea. Formatul pe înălțime accentuează verticalitatea picturii. El face ca figura reprezentată să pară mai înaltă, iar cascada mai strâmtă și alungită. Într-un peisaj de format orizontal, cascada ar pierde din baza sa intensivă, însă ar căpăta un accent specific
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cu țintă precizată. Într-o pictură de gen, un peisaj sau o scenă cu multiple personaje va fi în mod normal necesară o extensie orizontală, în timp ce un portret în întregime sau o cascadă vor suscita verticalitatea. Formatul pe înălțime accentuează verticalitatea picturii. El face ca figura reprezentată să pară mai înaltă, iar cascada mai strâmtă și alungită. Într-un peisaj de format orizontal, cascada ar pierde din baza sa intensivă, însă ar căpăta un accent specific prin contrastul oferit de orizontalitatea
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
a fost capabil să folosească incongruențele inerente formatului circular în propriul avantaj. Toate formele verticale sunt făcute să se conformeze centricității compoziției. Spatele lui Hercule este curbat, părțile de sus ale scaunelor sunt întoarse oarecum spre centru, copacul își neagă verticalitatea, până și caracterul direct al excentricității gazdei ce stă în picioare este temperat de înclinarea grațioasă a capului și gâtului acesteia. Problema pusă de împrejmuirile circulare nu se limitează la arta picturii. Nu sunt necesare decât câteva exemple pentru a
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Rafael își ia măsura de siguranță ca formele care compun și învăluie figurile să nu-și piardă propriul caracter datorită cerințelor curburii rotative. Fiecare element păstrează vizibil norma prin care a fost constrâns la înfățișarea actuală. Gâtul înclinat își menține verticalitatea potențială și brațele rețin puterea mușchilor membrelor în rotire. Acest caracter unghiular drept, inerent subiectului terestru, care este făcut să se muleze armoniei sferei, fără a fi deghizat sau impus, pare a fi soluția cea mai bună pe care pictura
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
și plăcerile frumuseții, între carte și flori. Din punct de vedere vizual însă, zona centrală este aproape goală. Ea este traversată evident de trunchiul copacului. Și, din moment ce compoziția prezintă neajunsul nesusținerii centrului cerut de format, pictura oscilează între orizontalitate și verticalitate, în loc să le integreze pe cele două într-un tot echilibrat. Complexitatea formală a pătratului în care rețeaua grilei lineare este în competiție cu centricitatea influențează subiectul pentru care este cel mai potrivit. Am descoperit cum centricitatea dominantă a tondoului tinde
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
liniștite. Hristos înălțându-se este fixat în chiar centrul de echilibru al tabloului, ceea ce favorizează stabilitatea mai degrabă decât acțiunea. Împreună cu simetria frontală a posturii sale, poziția centrică îl transformă într-o statuie, un monument întronat, departe de vicisitudinile schimbării. Verticalitatea figurii lui Hristos este secondată de copaci, pe ambele părți, dar chiar și ei stau de pază, neînălțându-se ca vectori scoși din relief; verticalitatea scenei din partea superioară este puternic compensată de orizontalitatea grupului de paznici dormind la baza mormântului
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
sale, poziția centrică îl transformă într-o statuie, un monument întronat, departe de vicisitudinile schimbării. Verticalitatea figurii lui Hristos este secondată de copaci, pe ambele părți, dar chiar și ei stau de pază, neînălțându-se ca vectori scoși din relief; verticalitatea scenei din partea superioară este puternic compensată de orizontalitatea grupului de paznici dormind la baza mormântului, susținuți laolaltă de cornișa masivă a acestuia. Un paradox compozițional semnificativ transformă acțiunea verticală a Învierii într-o celebrare atemporală, în timp ce simultan se prezintă somnul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de du-te vino pe pământ. Împărțită de verticala centrală în două grupuri, scena îi arată pe îngerii muzicanți în partea stângă, iar Sfânta Familie și păstorii în partea dreaptă. Orizontalitatea acoperișului de deasupra, precum și șirul paralel al capetelor cumpănesc verticalitatea figurilor. Încă o dată, interacțiunea nu se realizează în mod desăvârșit. În interiorul pătratului compact al scenei care corespunde cu formatul cadrului, îngerii cântă, iar publicul meditează, fiecare grup fiind de sine stătător la locul său. Exact opusă ar putea părea Așezarea
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
și costante pentru a se concentra asupra varietății relațiilor coloristice, Mondrian s-a constrâns pe sine la simplitatea formelor în unghi drept dintr un alt motiv. Interesul său viza relațiile formale pe care dorea să le reducă la orizontalitate și verticalitate. El avea nevoie să reducă la minimum complexitatea formelor și direcțiilor descoperite în realitatea fizică și să conducă abstracția către puritatea celor două direcții spațiale fundamentale. Din două motive a eliminat el puternicul vector vertical care deviază pătratele lui Albers
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
adaugă configurației de vectori independenți, doi dintre ei verticali, ceilalți orizontali sau înclinați. Micul turn al piuliței este cel mai independent dintre toate elementele, detașat în spațiu de grupul central al celor două oale și două cepe și contrapus prin verticalitatea sa cuțitului orizontal din partea opusă. Masa centrală greoaie are un vector lateral puternic, pornind din golul cilindric al oalei de aramă. Ea își trimite energia condensată asemenea unui reflector utilizat în cinematografie, primind înapoi energia cu deschiderea sa adâncită. Axa
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
această înclinare, formele rotunde ale corpului ei sunt într o strânsă asociere cu volumele la fel de conturate ale oalei și pâinilor rotunde de pe masă. Greutatea mare a grupului din dreapta creează un accent excentric puternic, care servește drept temă abstractă a tabloului: verticalitatea centrală s-a abătut de la poziția sa printr-o încărcătură obositoare. Îngrădirile, substitute ale ramelor O componentă indispensabilă în acest tablou este dată de spațiul închis format de pereți și bufet. Acestea limitează libertatea spațială a femeii, dar, în același
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]