1,533 matches
-
vasta operă a lui Sainte-Beuve, critică „creatoare” pe fundal romantic, a reținut în special cele treisprezece volume de Portrete literare, din care a extras și tradus texte reprezentative, incluzându-le într-o antologie (Pagini de critică, 1940). L-au impresionat verva cozeriilor, discursul dezinvolt, liber. Pe scurt, foiletonul (căruia C. îi ridică incontestabil prestigiul) nu exclude interesul pentru seriile istorice, nu ignoră filiațiile, nu omite demersurile de ordin comparatist: „Nu credem că foiletoniștii contemporani, care sunt într-adevăr și critici, ar
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
Se percep rezonanțe și o imagistică amintind de Leonid Dimov, dar răzleț, fără coerența de ansamblu și fără geniul poetic al acestuia; e invocată „lapona Enigel”, dar tonul și maniera poemelor amintesc mai degrabă de Al. A. Philippide, uneori de verva ludică a lui Gellu Naum din Cartea cu Apolodor (volumul cuprinde de altfel și o Odă pinguinilor papuani). O voie bună irepresibilă perturbă tratarea adecvată a subiectelor voite grave. Volumul este în mare parte un „conglomerat livresc” (Leon Baconsky), nu
COSMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286436_a_287765]
-
În proză, B. utilizează clișeele timpului, adăugându-le uneori un haz sumbru. Crispate, alunecând adesea în autocompătimire, sunt „poveștile telegrafistului X.Y.”, în schimb „disertațiile” - conferințe libere pe teme ca „domnișoara Sécession”, poetul veleitar, militarul fanfaron etc. - sunt pline de vervă, mordante. SCRIERI: Vise și lacrimi, Craiova, 1901; Spre ziuă, Constanța, 1906; Domnișoara Sécession, Constanța, 1908; Poveste grozavă, ed. 2, Constanța,1909; În valuri, Constanța, 1911. Repere bibliografice: D. C. Ollănescu, Florian I. Becescu, „Vise și lacrimi”, AAR, partea administrativă și
BECESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]
-
mișcă o lume ruptă brusc și brutal de toate tradițiile ei, de toate cutumele de clasă și de familie. O lume automatizată și bolnavă, victimă a unui morb ce macină dintotdeauna omenirea: acapararea și răzbunarea. Evocările sunt precise, stilul nervos, verva de povestitor e dublată de viziunea unui dramaturg. Personajele sunt un amestec de grotesc, ridicol și tragic, la limita dintre patetic și absurd. Vin americanii... destin amânat (1998) interferează realități și destine din cea de a doua parte a secolului
BELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285677_a_287006]
-
de ceață,/ Cu uger de omăt -/ Iese așa fel de făt”), lasă să se întrevadă cum în această lume zace, ca în haosul începuturilor, întreagă, rădăcina miraculoasă a vieții. Oralitatea tonului și umorul transcriu minunarea poetului în fața imprevizibilei naturi umane. Verva stilistică, truculența verbală, echilibrul aparte dintre compasiunea pentru omenirea căzută, spunerea fără patos, reportericească și, prin ea, sugestia demonicului și a damnării fac din al doilea volum al lui A. un moment unic în poezia românească. În Cărticică de seară
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
atâtea ori în folclorul nostru. La rândul ei, Povestea vorbii (mai originală decât Năzdrăvăniile..., împletire de traducere și prelucrare) e un „dialog”, în creștere arborescentă, între - pe de o parte - adevărate lanțuri de „proverburi” („vorba ăluia”), desfășurate cu o neistovită vervă și cu destule, imprevizibile, salturi, până la măsura unui adevărat spectacol verbal, și, de cealaltă parte, „povestea” care ilustrează, plastic, narativ, în versuri, „vorba”; sunt narațiuni pe tipare de fabulă, de basm, de snoavă, de alegorie amplificată uneori metaforic și parodic
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
stilizării pe tipare când baladești, când fabuloase, de legendă sau basm. Cu o vizibilă plăcere a jocului estetic, intertextual, în Abu-Hassan sau în Kir Ianulea, la I. L. Caragiale, dar și cu o sugestie, puternică, de sterilitate și marionetizare („trăiri”, gesturi, vervă) a lumii lui „Mitică”, din Momente și schițe sau D-ale carnavalului. Cu dezvoltări, la Gala Galaction, narativ-parabolice, într-un orizont de umanism și etos popular, balcanic și oriental (Papucii lui Mahmud) sau în visul lui Stoicea (Moara lui Călifar
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
și fluvială” (1931-1933), revistă înființată tot de B., care a îndeplinit și funcția de director ș.a. Din scrierile sale s-au făcut traduceri în franceză, italiană, spaniolă, germană, rusă, cehă, poloneză, maghiară, bulgară, portugheză și chiar în esperanto. Lipsită de vervă spectaculară și de epatante artificii, publicistica lui B. nu conține nici un dram de gratuitate și e străină de vanitatea oglindirii de sine. În spinoasa „chestiune a Dunării”, competența lui, așa cum reiese și din lucrările publicate, e aceea a unui specialist
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
inteligentă, spirituală). Autorul este sensibil și la unele sugestii moderniste, fapt demonstrat de piesa Cine e nebun, în care dezvoltă ideea pirandelliană a labirintului sufletesc sau a esenței ascunse îndărătul aparenței. Se remarcă aceeași manieră incitantă de abordare, plină de vervă și umor, B. dovedindu-se un fin observator al psihologiei feminine și al mecanismelor sociale. Repere bibliografice: Tudor Teodorescu-Braniște, „Care din ele?”, ALA, 1930, 479; N. Carandino, Anton Bibescu, RML, 1939, 7; Un portret în zece compartimente..., „Momentul”, 1945, 185
BIBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285721_a_287050]
-
legendă cunoaște o revitalizare în prelucrarea, cu elemente folclorice italiene, a lui Giulio Cesare Croce della Lira, Le sottilissime astuzie di Bertoldo (1592). Interesul cărții trece de la înțelepciunea lui Solomon, înlocuit cu regele longobarzilor, la eroul popular Bertoldo, înzestrat cu vervă, spirit satiric mușcător și independență față de convențiile și servilismul de la Curte. Impulsionat de succes, Croce continuă povestirea cu isprăvile lui Bertoldino, iar scriitorul Camillo Scaligeri della Fratta compune un text despre Cacaseno, nepotul lui Bertoldo. Acest ciclu de povestiri, bogat
BERTOLDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285710_a_287039]
-
oarecare răceală (E. Lovinescu, de pildă, vorbind despre romanul O viață, apărut în 1921, considera că scriitorul „nu reușește să ridice o simplă schiță filigranată la tonul și dezvoltarea epică necesară”), notele de călătorie în Anglia - scrise cu mai multă vervă decât cele ale lui Ioan Botez și N. Petrescu, publicate cam în același timp - dovedeau o fină înțelegere și capacitatea de a explica societatea contemporană engleză, încă insuficient cunoscută la noi. Rodul îndelungatei sale șederi în Anglia, al preocupării de
BEZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
excelând în comicul verbal, în jocurile de limbaj care răstoarnă sau împing spre absurd sensurile consacrate. Acesta este și mijlocul predilect al autorului de aforisme, ca și de piese pentru copii (scrise inclusiv pentru teatrul de păpuși), comedii caracterizate prin vervă, dar și prin candoare: univers în care poetul retractil își continuă reveriile. SCRIERI: Micul dorobanț, în Teatru - piese într-un act, București, 1977; Pasărea paradisului, București, 1979; Arțagul, Pitești, 1983; Nuferi în somn, București, 1983; Test de fidelitate, București, 1986
BIOLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285741_a_287070]
-
ingenioasă turnură literară. De asemenea, nu lipsite de interes sunt acele Pages de Bukovine et de Transylvanie (1930), excursuri eseistice în istoria și arta românească, sau Feuilles de calendrier (1939), care înmănunchează un ciclu de articole și reportaje scânteietoare de vervă. B. reprezintă, alături de Elena Văcărescu și Anna de Noailles, o ipostază strălucită a afirmării spiritului românesc peste hotare. SCRIERI: Les Huit paradis, Paris, 1908; ed. (Cele opt raiuri), tr. Tudor Nicolaescu, București, 1946; Alexandre Asiatique ou L’Histoire du plus
BIBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]
-
constată că mizanscenele sunt covârșite de „furoarea decorului și a regiei”, pentru că unii regizori, socotindu-se „alfa și omega”, transformă textul într-un pretext extravagant pentru exhibițiile lor. Cronicile lui au și valențe de interpretare literară, cu ascuțimi psihologice. Cu vervă persiflantă, recurgând la antifrază sau vorbind pe șleau, publicistul atacă și alte subiecte care îi incită nervul critic: politicianismul (încondeind cutare șmecher, farsor sau panglicar), grotescul unor ședințe parlamentare, criza morală a presei, năravurile unor literați, acestea și altele compunând
CLARNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286293_a_287622]
-
1942) și Măscărici și mâzgălici (1958), C. rememorează etapele formării sale ca om de scenă și de litere. Volumul din 1942 cuprinde amintiri legate de familie, de viața scriitoricească, teatrală și cazonă. Evocările sunt susținute de un patos reținut, de vervă și umor, portretele beneficiază de tușe rapide și decise. Pentru istoria literară, deosebit de importante sunt amintirile privitoare la Urmuz. Portretistul dispune de un simț ager al observației și de capacitatea de a surprinde esențialul unei existențe. Notațiile includ, fără ostentație
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
hei-rup sau profunzime, fantezie sau rigoare etc. Regentul colegiului, fidel datoriei sale de transmițător, ajunge în vîrful piramidei. Profesorul trebuie să se facă jurnalist, cercetătorul, difuzor, pedagogul, clown dacă vreți această mișcare se numește eliberare prin știință. La capătul Verbului, verva. Trebuie să instruiți, să luminați, să ghidați? Atunci produceți divertisment. Faceți plăcere. Declinați, ca Voltaire la îndemnul doamnei Deffand, "justețea, ușurința, limpezimea și căldura sînt cele patru calități ale stilului ales". În profunzimile Luminilor există o reabilitare tacită a politeții
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
dragostea. Ești la fel de mare poet, pe cât ești de frumos, dragule, Îi zise Dauriat. Pe cuvântul meu de om de treabă, nu de editor (notează!), sonetele dumitale sunt minunate, nu se simte efortul, după cum e și firesc când ai inspirație și vervă. În sfârșit, știi să găsești rima, una dintre calitățile școlii noi. Din păcate, Margaretele este o carte frumoasă, dar nu o afacere bună, iar eu nu mă pot ocupa decât de proiecte de acest fel.” Chiar dacă respinge manuscrisul și nu
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
romanul Domnul general guvernează. Editorial, L. debutează cu pamfletul-fabulă Coada lui To, apărut, probabil, în 1918. În volumul de schițe și nuvele Hodge-Podge (1928), la fel ca și în Mesia poate să aștepte (1933) sau în Ghettouri (1939), schițează cu vervă și umor, dublate de o firească înțelegere și simpatie față de destinele oamenilor de rând, câteva portrete de evrei, surprinzând mentalitatea lor specifică. Experiența de ziarist se simte puternic aici, ca de altfel în toate scrierile lui L. Stereotipiile și procedeele
LUDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Tribuna”, „Ramuri”, „Ateneu”, „Contemporanul”, „Literatorul” ș.a. Debutează cu proză în revista „Adam”(1939), iar primul volum, Povestire, îi este tipărit în 1942. Cărțile sale cuprind povestiri moralizatoare, scrise cu predilecție la persoana întâi, discrete, pline de vervă, aducând în scenă personaje anonime cu drame mărunte. M. își cultivă experiența de bibliotecar, de „arhivar” modest al epocii parcurse, exploatată în scris cu bonomie, cu delicatețe și umor. El are stofă de memorialist delectabil, atent la gesturi, atmosferă și
MARCIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288003_a_289332]
-
o sută de exemplare volumul memorialistic Îți mai aduci aminte, Doamnă?, cu o prefață semnată de Mircea Eliade. Deși cu o circulație restrânsă, cartea s-a bucurat de succes în exilul românesc, punând în valoare un spirit stenic, plin de vervă, dublat de un autentic timbru nostalgic, capabil să refacă atmosfera și să restituie evocator personalități literare și boema artistică bucureșteană a perioadei interbelice. Același succes l-a înregistrat și caietul cu zece melodii „de inimă albastră” intitulat Nostalgie (1952). Reîntors
MANZATTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288000_a_289329]
-
unor dezvoltări pirandelliene, dar autorul preferă satira mecanicității la care ajung instituții și categorii sociale, în al căror angrenaj absurd individul e cât pe ce să sucombe. Demonstrației i se sacrifică întrucâtva verosimilitatea și concizia, dar multe scene relevă o vervă aparte, iar unele tipuri (medicul psihiatru și polițistul) sunt bine conturate, chiar cu mijloace din expresionism. Concesiile făcute gustului comun sunt mai mari în actul Haidem la teatru, pe care nu îl salvează nici ritmul alert, nici câteva replici spirituale
MARDARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288010_a_289339]
-
să lucreze ca bibliotecară (1981-1985) la aceeași instituție, precum și ca funcționară, ziaristă și artist plastic. În 1992 înființează Editura Universal Dalsi, a cărei directoare este. M. debutează editorial târziu, cu Lasă asta! (1982), carte de povestiri scurte, cu narator obiectivat, verva, ca și ironia benignă vizând personaje și situații din viața cotidiană, dar întorcându-se și asupra autoarei înseși. Date personale și fantezii trec într-o scriitură fără ornamente, care înregistrează traiul unei familii obișnuite așa cum arată în fața neamurilor (din casă
MARIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288021_a_289350]
-
de mâine”, „Dacia”, „Graiul românesc”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Vestul”, „Vremea”, „Unirea română” ș.a., unde semnează și Dion Mardan, Mugur Mardan - în trei volume: Drăcovenii (1933), Epigrame(1935) și Epigrame (1939). Om de duh, epigramistul cultivă o satiră ușoară, binevoitoare, plină de vervă și umor bonom. Dornic de amuzament și de bună dispoziție, el folosește abil ascuțișul ironiei, dezvăluind cu menajamente slăbiciuni, defecte sau tare cotidiene. Improvizațiile sale au adeseori scăpărări malițioase, dar foarte rar sunt caustice sau brutale. De regulă se mențin
MARCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
ori cultural”, fiecare număr fiind consacrat „unui scriitor român necunoscut sau ignorat”. Tot aici este deconspirată și semnificația titlului revistei: „Poezia - și în general frumosul - ne ucide [...], pentru că apropierea - sub orice formă - de nemurire înseamnă moarte”. Într-o plină de vervă Autoimortalizare, tributară spiritului frondeur al tinerei generații din acești ani, Mihail Steriade își creionează un foarte viu profil anticipând tonul burlesc-duios al autoportretelor literare ale lui Eugen Ionescu. Până și formulele adresării directe sună identic: „Domnilor critici, fiți buni și
MEDUZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288077_a_289406]
-
brusc abandonate, autorul introducând - neinspirat - o tonalitate gravă, ce distonează profund cu nota inițială. Dintr-o „joacă” de-a detectivul, protagonistul se vede transformat în martor al unei drame soldate cu o sinucidere, fapt ce dă o altă turnură întâmplărilor. Verva, dialogurile antrenante sunt înlocuite treptat printr-o atmosferă apăsătoare, sumbră, astfel încât impresia ultimă este că romanul a fost gândit ca o ilustrare a motoului ales de autor: „Și iată, deci, distanța dintre râs și plâns.” Ca reporter și comentator sportiv
IACOBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287476_a_288805]