9,864 matches
-
fericiți, cu toate că avem doar un ceaun negru pe dinafară de la cenușă, dar, la care, mâncarea este cea mai delicioasă, un cort care ne păzește de ploaie, de vânt, și o chitară, cu care ne așezăm împrejurul focului și cântăm cântări vesele, având și imnul echipei noaste, pe care-l cântăm cu drag, și pe care care îl fredonez când stau și văd poze cu echipa, diplomele pe care le am de la competiții sau medaliile pe care le-am primit, pentru munca
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
zic ceva, râd și ei de nebuniile mele, dar eu îi întrec, râzând de prostia pe care am făcut-o, căci nici eu nu mă așteptam să fac sau să zic așa ceva. Arăt și eu că viața e mult mai veselă și mai frumoasă când zâmbim. Profesoara de franceză, într-o zi, ne-a mulțumit, zicând că demult nu a mai râs cu atâta poftă. Tot ce iubesc din acest obiect, limba franceză, este doar profesoara. Am început să învăț franceza
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
se pare firesc la un scriitor, chiar dacă, presupun, nu era un adept al teoriilor lui S. Freud. Așadar, se întreabă P.H.L., cum poate (și adesea reușește) omul să proiecteze „pulsiunile sexuale” (Freud -nota mea) pe un ecran plin de culori vesele, luminoase, înfrumusețând un instinct care, la drept vorbind, îl face solidar cu toate bestiile? Simplu! crede scriitorul. Printr-un joc erotic complex, dirijat parțial de rațiune, deci prin conștientizare și control. Animalul adulmecă, omul admiră. Desigur, ajunge și să se
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
clipa când se deschidea ușa și vedea mai întâi, uimit, o gambă înfășurată în jambiere militărești și sprijinită pe un bocanc imens, cu blacheu de metal strălucitor. În clipele următoare se afla sus de tot, pe unde se rostogoleau vorbele vesele ale celui căruia abia învăța să-i spună tată. Se afla atât de sus, încât i se tăia răsuflarea. O bucurie de neuitat... Domnul R. meditează la toate acestea pe când ajunge cu Clara la marginea orașului, la vechea „barieră”. În
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
jumătate de oră. E bine-așa? Dacă ți-i așa de foame, i se adresă tăios Vlad, pune de mămăligă, mulge vaca și fierbe laptele! Noi avem treabă. Un nestăvilit hohot de rîs însoți cuvintele lui Vlad. Se ridicară cu toții veseli și puseră mîinile pe unelte. Rîse și Virgil, mai mult de formă, ca să arate că știe de glumă și se hotărî să nu se mai gîndească la mîncare. La urma urmei au mai răbdat și alții de foame. N-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fi dibuit planul domnul Nicanor? Hai să ne ascundem după zidul ăsta, propuse Vlad. Se pitiră, fiecare pe unealta lui, după un zid. Lătratul se auzea din ce în ce mai aproape și, în scurt timp, se treziră lîngă ei cu Napoleon! Extraordinar! strigă vesel Virgil. Vine și Tomiță! Asta-i javra lui! O cunosc! Bine-ai venit, Napoleoane, măi javră pătată, măi! Și, plin de duioșie față de solul patruped al lui Tomiță, îl strînse la piept mîngîindu-i urechile clăpăuge. Sosi, într-adevăr, după puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Vlad. Cine mai merge cu mine? Merg eu! sări imediat Virgil. Cei doi plecară, tăind de-a dreptul printre stînci și rîpe pînă la poiană. Nu zăboviră mult și se întoarseră cu o sticlă plină cu apă. Deveniră cu toții iarăși veseli ca la început și se strînseră în jurul Ilincăi. Aceasta n-ar fi lăsat iedul din brațe altcuiva nici dacă s-ar fi desfăcut pămîntul în două. Zadarnic s-au chinuit însă să-i dea apă. Cum să dai apă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de nu vreți să scoateți o vorbă? Și străinul slobozi un hohot de rîs care umplu toată camera. Se ridică de pe scaun, deschise o mapă neagră și scoase de acolo cîteva batoane mari de ciocolată. Întinse fiecăruia cîte unul, ciufuli vesel părul lui Virgil, îl pișcă puțin de bărbie pe Tomiță, iar pe Bărzăun îl strînse la piept spunîndu-i "pistruiat'. Începu să rîdă chiar și Nicanor, dar, văzînd că Virgil se uită mirat la el, se încruntă numaidecît. Ei, acum putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
multe, dar sper să ne-ajungă, răspunse Nuțu arătînd o plasă destul de voluminoasă. D-dacă vrei și tu, îți dau u-u-unul. Dă-mi, că mi-i sete. Vlad luă mărul, dar nu mușcă din el. Imediat, apoi, sosi și Bărzăunul, vesel, fluierînd cît putea de tare o melodie. Știa că nu poate fi urmărit de nimeni, așa că nu-i păsa. Încă înainte de a ajunge lîngă cei doi, le strigă: Vine și Ilinca îndată! Am trecut pe la ea, că am avut puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
îi ajută pe rînd, atît pe Bărzăun cît și pe Nuțu, să-și șteargă petele de noroi, rîzînd tot timpul. După ce totul reveni la normal, mai luară cîte un măr din plasa lui Nuțu și porniră mai departe, parcă mai veseli ca înainte. Merseseră deja aproape două ore și nu ajunseră nici măcar la Piatra Domniței. Se hotărîră, deci, să grăbească iar pasul, în măsura în care le îngăduia terenul. Știți ce mi-a spus mama aseară? zise la un moment dat Ilinca, cu destulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ci... pentru că toată legenda pe care o spusese se născuse în închipuirea lui, încă de cînd văzuse prima oară piatra. De atunci se gîndise mereu la ea... iar în mintea lui se desfășurau fel de fel de întîmplări, triste și vesele, fără să-și dea nici el seama cum. Dar pentru nimic în lume n-ar fi spus la nimeni despre asemenea lucru! Ce-ar mai fi rîs Vlad și Virgil dacă ar fi auzit de așa ceva! Iar Ilinca, precis i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
arăta așa ca acum... Cel mai bun lucru e să pătrundem înăuntru, că nu ne mănîncă nimeni. Numai așa putem să ne dăm seama exact. Doar n-am venit aici să stăm ca vițelul la poartă nouă. Bravo, Virgil! strigă vesel Bărzăunul, căruia începuse să-i fie teamă de-o renunțare generală. El, în orice caz, n-ar fi renunțat pentru nimic în lume. Și eu voiam să spun același lucru, continuă apropiindu-se de intrare. Dacă tot am ajuns pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mod echitabil, tot Nicanor a fost cela care a trasat sarcina fiecărui membru al expediției să poarte canistra cîte o postată bună, că nu-i obligat Matei să-și rupă mîinile pentru nimeni. Zis și făcut. Porniră deci cît mai veseli spre marginea pădurii, unde trebuiau să-l aștepte pe Nuțu. Nimeni n-a observat însă că de undeva, din apropierea cantonului părăsit, mai precis din umbra unei uriașe tufe de liliac, doi ochi urmăriseră toate mișcările și două urechi ascultaseră toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu asta? Fiecare om are voie să meargă pe drumul care-i convine, că de asta-s făcute drumurile. Păi nu? Fără deci să se mai gîndească la astfel de fleacuri, începu să fluiere cît putea de tare o melodie veselă, stîrnind toți cîinii de prin ogrăzi. Cînd ajunse în dreptul casei Ilincăi îi sări din piciorul stîng un pantof fără să-și dea nici el seama cum. Ei, se mai întîmplă și la oameni în toată firea chestii de-astea, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
participe. Iar Matei, fratele Bărzăunului, nu se întorsese de mai multe zile de la Piatra-Neamț, unde se afla logodnica sa. Plecarea se fixase la ora 8 dimineața, într-o duminică. Era o zi senină și călduroasă și toți participanții păreau foarte veseli, punîndu-și mari speranțe în reușita expediției. Încă înainte de ora hotărîtă, lîngă cantonul părăsit se și adunaseră aproape toți. Mai lipseau Iancu Răgălie și, culmea-culmilor, nimeni nu s-ar fi așteptat la așa ceva, nici Bărzăunul nu sosise. În, sfîrșit, Iancu Răgălie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ținu gura, deși nu mai era nimeni în preajmă să-l audă. Cum de-și permite? Cîteva clipe mai tîrziu, însă, după ce pronunțase aceste cuvinte uitîndu-se la ilustrată ca la o ciupercă otrăvită, autobuzul se opri și din el coborî vesel Nuțu, urmat de bunică-sa, care bombănea tot timpul. Tomiță rămase perplex cînd îl zări. Nu-și putuse închipui că, deși plecat de o săptămînă, dar cu scopul de a sta cel puțin 12 zile la mare, se va întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
punct de vedere. Ora de plecare n-a mai fost 8, ci 7, pentru a avea cît mai mult timp la dispoziție. Drumul pînă la peretele de stîncă n-a ridicat nici o problemă mai aparte. Ba, dimpotrivă, a fost foarte vesel și plin numai de surprize plăcute. Și toți se purtau de parcă ar fi fost prieteni de cînd lumea. Singurul care nu prea avea chef mai de nimic era Tomiță. Dar, așa era el de obicei. Cît a fost drumul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
poate să fie înscris pe o altă orbită, cu o climă normală pentru om, într-un alt Sistem Solar. Ce vis S.F.?! Nu? Evelin: Numai un muritor ca tine poate visa. Profesorul: Visul face parte din viața noastră, tristă sau veselă, cu speranțe... Regret că nu pot participa la o asemenea manevră spațială. De ce nu ne-ai făcut nemuritori? Evelin: Mureați o dată cu Pămăntul sau intrați în haosul Cosmic pănă dați de-o gaură neagră. și atunci la ce v-ar fi
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
cruce, Robo, să vă aducă periodic apa vieții veșnice, cum îi spuneți voi. Aurora: Nu, Evelin; știi, viața omului este construită într-un ciclu precis: ne naștem, creștem, umblăm prin viață, uneori brambura, și murim mulțumiți, nemulțumiți, supărați sau 170 veseli. Asta-i natura omului la care chiar tu ai participat la construirea ei. Toate acestea sunt lucrurile cele mai certe din viața unui om, să le pierdem? Devenind nemuritori trebuie să inventăm un alt fel de viață pentru care ne-
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
a-l trece de cealaltă parte, pentru că "aici în această apă stătută, comedie de bucurii și chinuri... rezerva de adevăr s-a istovit". Este uluitoare descrierea mișcării pancosmice. Cu aripile îmbătate de spiritul furtunii, lebedele supun cerul, cu râsul lor vesel trezesc talazuri de încântare în mările aerului. Pământul, oceanele, astrele, munții pădurile toate capătă aripi și se avântă în iureșul înălțării magnetizată de chemarea acelui Dincolo care se depărtează neîncetat. Întreg universul este transmutat într-o nemărginită ființă înaripată, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de piele subțiată strălucește safirul lui Omalissan. Afară, orașul întreg respiră căldură stătută, boare ușoară, de seară molcomă, scăldată în portocală putredă. Jumătate parfum, jumătate miasmă. Vă pierdeți printre ziduri șerpuitoare, pe sub porticuri, pe lângă vitrine colorate și trăsuri cu vizitii veseli și limbuți. Râzi. E frumoasă lumea de-afară. Frumoasă și ispititoare. Numai că astă seară n-o guști pe de-a ntregul. Ți-ai lăsat câteva gânduri în caseta cu bijuterii a lui Omalissan, acolo unde ea tocmai își îngroapă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
îngrijit tăiați. Dominique le păstra pe toate. Le împăturea atent. Le înghesuia sub pat, acolo unde dormita cutia cu cretă. Pe urmă nu se mai uita la ele niciodată. Pleca să cumpere verdețuri și fructe, la piață, cu Alexandre flecărind vesel, stăpân de-acum pe bicicleta lui. Își trecea mâna prin părul lui și-i îndrepta gulerul de la cămașă. Ale geau împreună rodii și anghinare, târguiau mure pentru plăcintă și se opreau în drum la magazinul de brânzeturi al lui Jean
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mai rămâne din ea decât un copil, schița unui copil, de fapt, care plânge cu hohote, dar nu pleacă nicăieri, nu râde ironic, nu și agită în aer turmalina ei supradimensionată. Îl fulgeră gândul bolnav și trist, și hidos de vesel, în același timp, că acum, că n-o mai vrea, e, în sfârșit, a lui. Amândouă sunt ale lui. Ea și turmalina ei. Amândouă. Doar că nu le mai vrea. Nu, nu, nu, nu le mai vrea. „privește cerul“, mi-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu tine Eram mici. Pierduți într-o cameră cu pereți făcuți parcă din pagini și titluri. Din volume groase, anevoios extrase din pântecele bibliotecii, ne făceam cazemate, ca-n revistele franțu zești de benzi desenate. David mă urma peste tot, vesel, bucălat și zâmbitor - scutier, aghiotant, geamăn mai mic. La doi pași de noi, țăcănitul unei mașini de scris. Egal, nervos. Egal. Adormeam uneori, cu capul pe câte-un Balzac sau pe câte-un Proust, chirciți în cotloanele lumii noastre, tulburate
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cât să ne batem cu pumnul în piept. Te-am salvat! Ce mai aștepți? Bucură-te! Fii fericit! Zâmbește! Ești o poveste de succes! (Psihicul e foarte important, să știi, dacă rămâi optimist, ești ca și rezolvat. Te doare? Fii vesel! Te simți vulnerabil, expus, lipsit de intimitate? E momentul să te distrezi! Gândește pozitiv. Mai presus de orice, gândește pozitiv. Nimic nu trebuie să te împiedice SĂ GÂNDEȘTI POZITIV.) Save file. O să mai avem nevoie. Stop. Problem detected. Respiră. Întinde
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]