2,153 matches
-
lui la unitatea de escortă, ca pe o umilință nemeritată - el, care se născuse pentru viața dură de patrulă, din stradă, fusese transformat În sluga unuia de la putere, mereu În fața gloanțelor, cu instrumentul acela băgat În pavilionul urechii și cu vesta antiglonț, În care vara mori de cald. La Început urâse personalitatea care Îi fusese desemnată, acel avocat frivol și monden pus mereu pe glume, gata mereu să cânte Vincere vincere vincere și Întotdeauna bine dispus. Dar apoi, cu timpul, avocatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ea, unde poate că mai rămăsese urma parfumului ei, un fir de păr, amprenta corpului ei În saltea. Copiii desculți, el Îmbrăcat - dar nu pentru a ieși. Un trup masiv Îmbrăcat Într-un costum negru, cu pantaloni la dungă, cravată, vestă descheiată, căci anii au trecut și talia nu mai este cea de odinioară. Trupul masiv al lui Buonocore, respectat de toți, un om drept și curajos, care cândva primise o mențiune pentru capturarea unui asasin periculos. Acum va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mici, cusute cu ață roșie, scurtă până sub genunchi și strânsă bine la mijloc cu un brâu roșu. Acesta nu era nou, dar arăta încă bine. Era țesut din lână subțirică și aspră. Dar cel mai mult i-a plăcut vesta din piele de miel, și ea albă și împodobită cu două rânduri de floricele roșii de lână. Nu-și închipuise niciodată că puteau să-l facă atât de fericit niște haine, tocmai pe el, care nu mai purtase haine până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
aproape toate fetele din sat, zveltă și cu ochii mari și catifelați, la fel ca ai lui Pampu. L-a cuprins cu mâinile de după gât, iar el a simțit dintr-odată cum i se taie genunchii. A pus cu grijă vesta lui cea nouă cu lâna spre pământul tare, de carieră, și s-au așezat pe ea. Bătea un vânt călduț, care aducea miros tămâios de flori, ca în ziua de Paște. Apoi s-au sărutat. El i-a desfăcut șiretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
iar în jur țâșneau murmure de plăcere. Ei, văd că sunteți la curent... și un om destul de cumsecade, spunea unul dintre frați, haide să cădem la înțelegere, și pe când zicea asta, se apropiase de Pampu și-i pusese mâna pe vesta lui cea nouă. Nu era un gest de dispreț, ci mai degrabă de evaluare a unei mărfi. Nimeni de acolo se pare că nu avea intenții agresive. Nici tâlharii, nici Pampu. Însă, în momentul în care simțise mâna străină pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ochii cu cei care îl cunoșteau. A rătăcit un timp prin pădure, gândindu-se dacă n-ar trebui să ia urma trăsurii. Apoi a coborât într-o vâlcea luminată de soarele de aprilie și s-a așezat în iarbă, cu vesta împăturită sub cap. N-a stat cine știe cât și a auzit un foșnet în iarbă. S-a ridicat speriat și a rămas fără cuvinte. Era un pitic cât un popândău. Îl privea surâzător și cumva impertinent. - Mă bucur că mă vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
te-am mai văzut de-un veac, arăți superb, ce-ai făcut de arăți atât de bine? Flori se ridicase și ea zâmbind. Era o femeie alunecoasă și blondă, îmbrăcată într-o roche neagră, de stofă, peste care purta o vestă militară kaki. - Iubi, dragă, dar și tu arăți nemaipomenit! Se sărutaseră, apoi Andrei rămăsese la masa lor. Erau trei persoane tinere, un bărbat gras și alte două femei. Nu cunoștea pe nici unul. - Uite, ea este Maria Sandu, poetă și eseistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
colț, surprinzător, E-o bancă cu un dor Și e tare mititel Și milă mi-am făcut de el. Pe banca din colț eu stam Și-n balta de jos vedeam Două broaște săltărețe Care, zău, mi-au dat binețe. Veste de toamnă Astăzi am ieșit afară Și un sunet de chitară Îmi șoptea ușor, ușor Uite, toamna vine-n zbor! Frunze galbene-aurii Roșcate portocalii Se joacă și se-mbulzesc Toamna mie mi-o vestesc. Iftode Roxana-Marina, clasa a VI-a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-l cunoșteam - chipul lui Nakht-re mai puțin ochii, care erau așezați ca ai tatălui său. N-am văzut nimic din mine în acest prinț al Egiptului care stătea în fața mea, îmbrăcat în in de cea mai bună calitate, cu o vestă de aur strălucindu-i pe piept și cu sandale noi în picioarele cu unghii făcute. Nu știam ce vedea când se uita la mine. Mi se părea că citesc dispreț în ochii lui, dar poate că era doar propria mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pretindea ținută elegantă, oricât de cald ar fi fost, nu se putea merge doar așa, în pantaloni scurți și tricou, ci trebuiau îmbrăcați pantalonii aspri de lână, pe care mi-i făcuse dintr-unul din costumele tatei, cu cămașă albă, vestă tricotată și cravată de pionier, spre norocul meu, ghetele alea nesuferite de lac alb-negru îmi rămăseseră mici, așa că mai trebuia doar să-mi lustruiesc bocancii și eram gata, desigur mama n-a pierdut ocazia să-mi pună-n vedere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
trăgaci, iar mâța în aceeași clipă s-a uitat lung la mine, îi vedeam ochii galbeni și încercam să-mi imaginez ce-ar putea să vadă ea, la rându-i, pe mine, stând acolo, lângă pom, în pantaloni lungi și vestă tricotată, și atunci pistolul s-a descărcat, iar pisica a făcut un salt, cele patru labe i s-au desprins de sol concomitent, n-a fost o săritură propriu-zisă, forța-mpușcăturii a ridicat-o în aer, am nimerit-o-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să aștept puțin, a pus pistolul pe masă, a tras sertarul comodei, de unde a scos un ac de siguranță, s-a pus apoi în fața mea, mi-a luat decorația din mână, s-a aplecat și mi-a prins-o de vestă, în partea stângă, deasupra inimii, nu reușea să închidă acul de siguranță, m-a și înțepat puțin, însă nu m-a durut deloc, în timp ce se chinuia cu acul, am văzut că are o chelie cam cât o jumătate de palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu ea, mi-a spus să mă duc la mine-n cameră și să-mi pun hainele de sărbătoare, că avem de mers undeva, iar eu am vrut să-i spun că nu vreau să-mi iau nesuferita aia de vestă tricotată, dar mama și-a lăsat fusta-n jos, uitându-se la mine în așa fel, încât mi-am dat seama că-i mai bine să nu zic nimic, și am făcut stânga-mprejur și m-am dus la dulap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a oprit înaintea unei cutii poștale, s-a uitat la nume, a dat din cap, apoi și-a scos din poșetă rujul și oglinda, rujându-se acolo, în casa scărilor, le-a pus la loc, mi-a aranjat și mie vesta și cămașa, mi-a îndreptat cravata, și-a umezit palmele cu limba, mi-a netezit părul și mi-a spus c-o să urcăm la etajul patru, la tovarășul ambasador, să mă port cum se cuvine, să vorbesc numai dacă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
scumpa mea, să faci așa o dandana ? Numai Arnold ar putea să descrie paguba de cincizeci de milioane de lire a unui client drept „dandana”. În ciuda situației, în colțul gurii mi se formează un surâs. Parcă-l și văd, în vestă, cu sprâncenele groase împreunate. — Știu, spun, încercând s-o dau și eu pe glumă. Ce să zic... nu sunt prea mândră. — Mă văd obligat să subliniez că plecarea ta în fugă de ieri nu a ajutat deloc. — Știu. Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la orice zgîlțîitură Îmi țin respirația. Cu aerul cel mai calm din lume, iau broșura laminată cu instrucțiuni de zbor și-mi trec rapid ochii peste ele. Ieșirile de siguranță. Poziția pentru aterizare forțată. În cazul În care sînt necesare veste de salvare, vă rugăm să acordați asistență În primul rînd copiilor și persoanelor În vîrstă. O, Doamne... Ce rost are să citesc lucrurile astea ? La ce mi-ar fi de folos să mă uit la imaginile astea cu omuleți ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
șezlonguri din piele. Evadarea din colțul ăsta de brânză murdară era imposibilă. În spatele meu, țevi imense coborau din tavan și se Înfundau În podea. Eram dureros preocupat de cămașa de forță sau puloverul pe care eram silit să‑l port. Vesta asta fierbinte, kaki, mă strângea - mă asfixia, mă presa de moarte. Am Încercat să o desfac de pe mine, dar n‑am reușit. Îmi spuneam ce bine ar fi dacă aș cere uneia dintre voluntarele alea de acțiuni sociale să‑mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de la Strâmtoarea Bering până la Marea Arafura. Cumpărând seturile pentru deconectare sigilate, fără posibilitatea de-a vedea ce conține fiecare, am intrat în posesia a douăzeci și șase de plăci cu melodia lui Bing Crosby, Crăciun alb. Paltonul, haina de ploaie, vesta, ciorapii și lenjeria mea de corp erau și ele toate surplus de război. Cumpărând cu un dolar o trusă de prim-ajutor surplus de război, am intrat și în posesia unei cantități de morfină. Indivizii băgați în afacerea asta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
pompa americană. Din ochiul de apă stătută se înălță o mână într-o mănușă vișinie. Prinse brotacul și îl ținu ridicat de-asupra băltoacei. Apăru apoi și un ins slab, înalt, într-un un fel de redingotă și cu o vestă din petice colorate, cu cămașa verde larg deschisă. Pieptul bombat, acoperit de păr roșiatic, cârlionțat. Fața ascuțită, prelungă, cu plete dese, revărsate pe fruntea proeminentă. Ochii îi străluceau ca semnalizatoarele cu halogen. Pe cap avea o tichie tricotată, prăzulie. - Revoluția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-i veniseră în minte. „Provocările continuă...“ Înainte de a deschide gura, mai tuși odată. Își potrivea glasul, parcurgând încă o dată lista. Tresări. Abia atunci observă că în stânga lui un ins slab, înalt, într-un un fel de redingotă și cu o vestă din petice colorate, cu cămașa verde deschisă larg. Pieptul bombat, acoperit de păr roșiatic, cârlionțat. Fața ascuțită, prelungă, cu plete dese, revărsate pe fruntea proeminentă. Ochii îi străluceau ca semnalizatoarele cu halogen. Pe cap avea o tichie tricotată, prăzulie. Puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sută. Șoferul luă banii, mai privi lung spre cei doi, ridică din umeri, ocoli mașina prin față și dădu să intre la locul lui. Pe scaunul lui stătea însă un ins slab, înalt, cu un fel de redingotă, cu o vestă din petice colorate, cu cămașa verde deschisă larg. Pieptul bombat, acoperit de păr roșiatic, cârlionțat. Fața ascuțită, prelungă, cu plete dese, revărsate pe fruntea proeminentă. Ochii îi străluceau de parcă uitase să stingă lumina în plină zi. Pe cap avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Vă dați seama, le pui un dosar în față, și ei, hap, îl înghite și, gata, sentința. Chiar nu vă este milă? Se răsuci brusc spre ea, zâmbind nedumerit. Un ins slab, înalt, cu un fel de redingotă, cu o vestă din petice colorate, cu cămașa verde deschisă larg. Pieptul bombat, acoperit de păr roșiatic, cârlionțat. Fața ascuțită, prelungă, cu plete dese, revărsate pe fruntea proeminentă. Ochii îi străluceau de parcă uitase să stingă lumina în plină zi. - Am auzit Aznavour și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de pă lume acu’, nu cu sentimente. E plină lumea de ăia, aduși de Tomnea. Dimineață ce, parcă, n-am văzut și io cum s-a suit unul în taximetru, pe locul șoferului? Unul slab, cu o țoală lungă, cu vestă colorată, descheiat la cămașă, cu niște floace de cârlionți roșii...Și-avea niște plete...Și cum îi luceau ochii... Ca neoanele în plină zi. Da’ am putut să zic ceva? Mă lăsa careva? Cum mă teroriza băiatul meu, carne din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
care atârna un craniu minuscul, cu fălcile larg deschise, de parcă s-ar fi topit de râs. La ghionderul din capătul barcazului se strecură printre cei de la rame un ins slab, înalt, într-un un fel de redingotă și cu o vestă din petice colorate, cu cămașa verde deschisă larg. Pieptul bombat, acoperit de păr roșiatic, cârlionțat. Fața ascuțită, prelungă, cu plete dese, revărsate pe fruntea proeminentă. Ochii îi străluceau ca semnalizatoarele cu halogen. Pe cap avea o tichie tricotată, prăzulie. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de iedera asta pe care o faci. Vreau să fie destul de ciudate. Sophie, cu tunsoarea ei scurtă și asimetrică și urechile mici și ascuțite părea că tocmai a scăpat și ea dintr-o pădure în stilul lui Dali. Purta o vestă pescărească micuță și niște pantaloni de armată exagerat de largi; vesta țipa pe ea, în ciuda faptului că avea corpul foarte mic, iar pantalonii îi atârnau sub talie și abia dacă stăteau pe șoldurile ei înguste. Era o imagine bazată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]