3,080 matches
-
an al domniei împăratului Dariu. 16. Copiii lui Israel, preoții și Leviții, și ceilalți fii ai robiei au făcut cu bucurie sfințirea acestei Case a lui Dumnezeu. 17. Au adus, pentru sfințirea acestei Case a lui Dumnezeu, o sută de viței, două sute de berbeci, patru sute de miei, și, jertfe ispășitoare pentru tot Israelul, doisprezece țapi, după numărul semințiilor lui Israel. 18. Au pus pe preoți, după cetele lor, și pe Leviți, după împărțirile lor, pentru slujba lui Dumnezeu la Ierusalim, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
16. tot argintul și aurul pe care-l vei găsi în tot ținutul Babilonului, și darurile de bunăvoie făcute de popor și preoți pentru Casa Dumnezeului lor la Ierusalim. 17. Ca urmare, vei avea grijă să cumperi cu argintul acesta viței, berbeci, miei, și ce trebuie pentru darurile de mîncare și jertfele de băutură, și să le aduci pe altarul Casei Dumnezeului vostru la Ierusalim. 18. Cu celălalt argint și aur să faceți ce veți crede de cuviință, tu și frații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
Iozabad, fiul lui Iosua, și Noadia, fiul lui Binui. 34. Fiind cercetate toate după număr și greutate, au pus atunci în scris greutatea tuturor. 35. Fiii robiei, întorși din robie, au adus, ca ardere de tot Dumnezeului lui Israel, doisprezece viței pentru tot Israelul, nouăzeci și șase de berbeci, șaptezeci și șapte de miei, și doisprezece țapi, ca jertfe ispășitoare, toate ca ardere de tot Domnului. 36. Au dat poruncile împăratului dregătorilor împăratului și cîrmuitorilor de dincoace de Rîu, care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
ochi bănuitori. O țarcă se înveselea pe streșina zăplazului. Iarba pălită de brumă avea o coloare mohorîtă; totuși în ea se preumblau buburuze pîntecoase și gîndăcei multicolori. Soarele privea peste păduri, pe deasupra satului, cu o puzderie de ochi aurii. Niște viței, în ocolașe, mugeau subțire iar în șesul deschis sub așezări se vedea colbul ciurdelor care se apropiau. M-am descoperit, nu în fața a ce a fost; ci în fața înserării tainice și a miresmelor. Sufletul mi se făcuse un ciur care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
capului un vrăbioi umflat îmi ura „Somn ușor”. În prima noapte am simțit mișcare în casă. M-am ridicat în capul oaselor. Din bucătăria cu tavanul oblic, la lumina lămpii de pe cuptor, lelea Ghența aburca în odaie, pe trepte, un vițel proaspăt fătat. Era rece și, din grajdul friguros, dînsa aducea la mine vietatea umedă care mirosea grețos. În căldura dospită a bucătăriei lelea Ghența adormise demult cînd, lîngă animalul puturos, eu încă mai aveam insomnii. Mă simțeam atras de acești
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
la cur se bate iar femeia peste gură. Auzeam cum în șopronul folosit ca bucătărie, băiatul cel mare dădea raportul lelei Ghența. - M-am dus acasă, am muls vaca, i-am scos buruian, am dat drumul la porc, am lăsat vițelul să sugă, de-acolé am muls și vaca lui bădia Neculai... Îmbrăcată în rochiță de sărbătoare, albastră, cu ciorapii roșii, viitoarea doctoriță mă privea stăruitor, scobindu se în nas. Avea capul ca un dovleac fără bărbie. - Cum merg treburile, domnișoară? Mirată
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
adăogat cotele. Dar astea sînt ale comuniștilor. Văduvoi de treizeci de ani, moșul Leonteanu a uitat de cînd n-a mai pus în gură măcar un zgîrci; fără orătanie în ogradă, acum, în fiecare toamnă, dă la stat cîte un vițel cumpărat din iarmaroc. Abia căpătaseră cîțiva oameni pămînt și, cine se lăudase că le-a dat și le-a dres, venea acu să-l ceară înapoi, ba încă și pe cel moștenit. Asta e șmecherie: „ține, tu, șfara asta, pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
sporovăit; pe iarbă, printre flori, fel de fel de vietăți; un curcan Înfoiat, cu coada roată și mărgelele de la gât albastre și roșii; un cocoș țantoș, cu pieptul Înainte și penele din târtiță semețe; amestecate, oi cu miei, vaci cu viței, căprioare cu iezi și un cerb cu niște coarne falnice, În care neînfrânata fantezie a stăpânului casei m-a pus să pictez ciocănitori cu capul roșu, dumbrăvenci cu gușa verde-albăstruie și pestriță; pe spinarea cerbului, două veverițe și o ghindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
stăteau cu toatele fie să nască, fie să-i boteze pe sugari; bunicii erau pe moarte și doreau să-și vadă nepoții pentru ultima oară; unora, mai sărmani cu duhul, le fătaseră vacile pe care le iubeau din copilărie câte doi viței și primeau calde invitații să-i vadă; altora le luau foc acareturile și era nevoie de ei să-și ajute părinții la acel necaz; cuiva Îi fugise sora Într-un sat vecin, iar tânărul era chemat să ia și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tot pe Jivinoiu!” Îl firitiseau În șoaptă pe Vieru. Fiul Ectoraș se simțea rușinat de Înfrângerea suferită de tată. Pătrunseseră Într-unul dintre grajduri și se Îndreptaseră tot doi câte doi și În liniște - ca să nu tulbure animalele - către țarcul vițeilor. Acolo Directorul Îi strânsese În jurul lui și Începuse să le explice la ce operație aveau să asiste și la ce era ea folositoare. Însă prestigiul zdrențuit de Vieru și de busola lui care nu știa minți făcea ca vorbele ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai bună și sigură exploatare a vacilor, ar fi fost bine pentru oameni ca vitele să nu aibă coarne. Astfel puteau fi prevenite Împungerile. „Și acum”, Încheiase Directorul ca la spectacol, „Îl vom vedea pe tovarășul veterinar cum amputează la viței mugurii de creștere a coarnelor. Poftiți, tovarășu’ veterinar!” Se deschisese o ușă de carton, stropită cu balegă până sus. Ieșiseră pe ea, din odăița strâmbă În care Încăpuseră, totuși, o sobă, un pat Îngust și o masă scundă cu trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
strâmb, o poală atârna mult mai jos decât cealaltă. În urmă, la doi pași, pășea Rândașul, ținând În brațe servieta. „Trusa!” ordonase gângâvit Veterinarul. Celălalt bețivan aproape că o scăpase pe un mușuroi de paie amestecate cu balegă. „Prinde un vițel și contenționează-l!” „Să-l prind și să-l ce?” se scărpinase celălalt În chică. Veterinarul oftase, mai mult pârțâise din buze cu dispreț, arătându-și privitorilor deznădejdea de a fi obligat să lucreze cu asemenea personal sărac de minte. „Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să-l ții bine, dobitocule!” „Păi de ce nu zici, bre, așa? Uite acușica!” După ce se prăvălise de câteva ori În murdărie, proptindu-se, ca la armată, pe coate, palme și genunchi, Rândașul izbutise, până la urmă, să pună mâna pe un vițel alb, cu ochii nefiresc de mari. Îl târâse până În mijlocul țarcului și-i sucise capul. Vițelul se prăbușise, mișcându-și Înspăimântat și cu disperare picioarele În aer. Rândașul se azvârlise peste el și-l ținea bine, ca pe o ibovnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de câteva ori În murdărie, proptindu-se, ca la armată, pe coate, palme și genunchi, Rândașul izbutise, până la urmă, să pună mâna pe un vițel alb, cu ochii nefiresc de mari. Îl târâse până În mijlocul țarcului și-i sucise capul. Vițelul se prăbușise, mișcându-și Înspăimântat și cu disperare picioarele În aer. Rândașul se azvârlise peste el și-l ținea bine, ca pe o ibovnică nărăvașă. Veterinarul părea că se bucură de priveliște. Se uita zâmbind la omul cu minte puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încântare la acea reprezentație și aproape că nu le părea rău că-și mânjiseră cizmele de cauciuc până sus În noroaiele Colectivei. Cei doi din țarc se murdăriseră ca niște porci, se Înjurau Între ei și aruncau vorbe grele și vițelului, fără să le pese că erau priviți de vreo treizeci de perechi de ochi. „Acestea, copii, sunt operațiunile de imobilizare și de contențiune a animalului, necesare pentru desfășurarea În bune condiții a operației chirurgicale principale.” Așa le explicase Directorul tăvălelile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
veterinar va dezinfecta locul unde va interveni.” Bețivanul uitase această etapă, dar, auzind glasul Directorului, Își luase seama și se apucase să cotrobăie prin servieta căzută Într-o rână. Scosese de acolo un butoiaș și răspândise pe capul bălan al vițelului o zeamă căcănie, cu mișcarea dezamăgită, dar și voioasă, a omului beat care-și toarnă În pahar ultimele picături dintr-o sticlă. „Urmează operația propriu-zisă.” Dintr-o cutie de metal fusese scos la lumină un briceag lucitor, cu prăseaua mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
voioasă, a omului beat care-și toarnă În pahar ultimele picături dintr-o sticlă. „Urmează operația propriu-zisă.” Dintr-o cutie de metal fusese scos la lumină un briceag lucitor, cu prăseaua mare și lama scurtă. Veterinarul prinsese Între genunchi căpățâna vițelului. Proptise tăișul pe unul dintre mugurii Îmblăniți de pe creștet și tăiase scurt, așa cum, atunci când Îți cioplești o nuia, Îi razi cu un cuțit rămurelele de prisos. Sângele țâșnise cu putere drept În ochii Veterinarului care, orbit, se ridicase și Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se ivea sub pleoape chipul strivit al mortului și dâra pe care creierii o făcuseră, Împreună cu o bucată de țeastă cu păr negru pe ea, când țâșniseră la zece pași depărtare. În bucata aceea de chică neagră zăriseră sânge Închegat. Vițelul, În goana lui, Îi stârnise și pe ceilalți din țarc și se pornise o roată nebună, de mugete și culori. Vacile din grajd Începuseră și ele să urle și să smucească lanțurile cu care erau priponite. Zeci de vrăbii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ondulate de azbociment zburau bezmetice și chirăiau asurzitor. Urlete se auzeau și din grajdurile vecine și, În scurtă vreme, tot sectorul zootehnic al Colectivei țipa a foc, a lup, a inundație, a cutremur. În mijlocul țarcului, Înconjurați de grămada rotitoare a vițeilor, cei doi rânjeau tot prostește, ca și cum ar fi fost obișnuiți cu tot ce se Întâmpla În jurul lor și nimic nu li s-ar fi părut nefiresc. Directorul, și el puțin buimăcit de acea zarvă, Încheiase, tot ca și cum lucrurile n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
toată prăștina!” „Numaidecât, cum să nu, chiar mă gândeam: ce-ar fi să dau eu o raită pe la Cazan? Marș În rând și ține-ți gura!” Copiii cam murmurau, căci nu pricepeau de ce Directorul Îi apăra pe bețivii care chinuiseră vițelul. Fiul Ectoraș se simțise iarăși rușinat. Când văzuse sângele țâșnind și ochii Îngroziți și plini de chin, Îl duruse sufletul. Îi dăduseră și lacrimile, dar le ștersese repede, ca să nu le zărească ăilalți. Se bucurase când vițelul o luase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bețivii care chinuiseră vițelul. Fiul Ectoraș se simțise iarăși rușinat. Când văzuse sângele țâșnind și ochii Îngroziți și plini de chin, Îl duruse sufletul. Îi dăduseră și lacrimile, dar le ștersese repede, ca să nu le zărească ăilalți. Se bucurase când vițelul o luase la goană și-l Înspăimântase iureșul care urmase. Apoi i se strânsese inima și pentru zornăitul unei ditamai legături de chei a Directorului pe chica gălbuie și tunsă scurt, cu țepi, a lui Baronu. „De ce dă, mă?” se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În creion chimic. „Băiatul meu Ion a montat iapa cu sămânță de taur. Pe taur În chema Oțel. Peste nouă luni iapa a fătat ceva care nu era nici vită, nici cal. Am crezut că e semn rău. Am omorât vițelul ori cârlanul ori ce-o fi fost și l-am Îngropat departe de casă și adânc. M-am Întors acasă și l-am bătut pe Ion până a leșinat. Când s-o face mare, o să-i spun de ce.” În anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Egipt, 40. și au zis lui Aaron: "Fă-ne niște dumnezei, care să meargă înaintea noastră, căci acest Moise, care ne-a scos din țara Egiptului, nu știm ce s-a făcut." 41. și în zilele acelea, au făcut un vițel, au adus jertfă idolului, și s-au bucurat de lucrul mîinilor lor. 42. Atunci, Dumnezeu S-a întors de la ei, și i-a dat să se închine oștirii cerului, după cum este scris în cartea proorocilor: "Mi-ați adus voi vite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
întrerup școala. Ce neagră zi a fost acea zi de octombrie, când visul școlarității mele se prăbușea... fără zgomot, iar promisiunea solemnă a tatălui meu nu mai putea fi luată în calcul. În gospodăria noastră exista vin, grâu, porumb și vițel ori porc de vânzare, dar nimeni nu cumpăra din lipsă de bani. Eram în plină criză economică. Mai discut cu ai mei, dar nu se întrevede o ieșire din această nenorocită și disperată situație. Deci, adio școală!!! Îmi era rușine
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mai este!). Măgarul judecător: „...Aș avea acuma vilă/ Doar cu starea mea civilă?/ ...Îmbrăcați ca niște corbi,/ Magistrații parcă-s orbi/ În corupția generală, nu-i nici un corupt în sală!” (Oare când vom vedea și noi un corupt la zdup?...). Vițelul: „Cum era nărăvaș de muscă,/ Bătrâna vacă l-a-nsurat/ Și chiar la nunta lui a spus că/ Este menit a fi-mpărat,/ ...El bea în baruri ca nimic,/ Pe seară două herghelii!” (Pe care le-am plătit noi, din truda noastră
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]