1,948 matches
-
simulacru dus pînă la jumătate, repede părăsit."49 Din cele 18 tipuri de zîmbete identificate de Paul Ekman 50, întîlnim frecvent zîmbetele artificiale, amare, chinuite sau rînjetele care, dezvelind "dinții-arme", arată celuilalt poziția de atac. Sau rîsul prostesc sugerînd obrăznicia, viclenia, răutatea, batjocura. Capul plecat este poziția adoptată în relațiile cu orice autoritate, fiind expresia omului supus, lipsit de voință, de elan și de speranță. Orice autoritate va încerca să aducă anumite critici unui cadru sau unui arestat va constata imediat
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
păcatul decât gelozia, egoismul, dorința de a fi primul în ierarhia iubirii paterne. Tatăl nu îl îndepărtează de la El, dimpotrivă, îl lămurește, îl sfătuiește, îl încurajează. Cain însă se detașează de consilierea dreaptă paternă și își urmează dorința păcatului. Cu viclenie, plănuiește eliminarea adversarului. Sub masca unei colaborări, stă dorința arzătoare a suprimării: „Haidem să ieșim la câmp.” Abel nu se împotrivește, el nu e suspicios, nu bănuiește infernul de sub țeasta fratelui său. El are inima netulburată, spre deosebire de fratele său care
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Contactul nedorit/dorit cu autoritățile Comportament care încalcă legea Comportament care trebuie să respecte legea Duritate Curaj fizic, dibăcie, masculinitate, îndrăzneală, lipsă de teamă, curaj Slăbiciune, incapacitate, timiditate, lașitate, prudență Istețime Abilitatea de a păcăli, înșela, excroca; câștigarea banilor prin viclenie; dibăcie de spirit Naivitate, câștigarea banilor prin muncă grea; tărăgăneală, prostie, neîndemânare verbală Excitare Senzații tari, risc pericol, schimbare, acțiune Plictiseală, monotonie, siguranță, uniformitate, pasivitate Destin Favorizat de noroc, a fi norocos Semn rău, a fi ghinionist Autonomie Libertatea față de
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
rod În lume Așa de rău ca banul: el pustiește-orașe Pe oameni Îi gonește din casă: el Învață Pe cei curați la suflet să-și Îndrepteze mintea Spre fapte rușinoase. Tot banul e acela Ce-a arătat la oameni puterea vicleniei, Și pentru orice faptă - nimica sfânt să n-aibă.” (Sofocle - Antigona, În traducere de Fotino, G., 2002, Editura Garamond, Bucureștiă În baza acestei celebre scrieri din literatura antichității, plină de Învățăminte privind conduita umană, se poate trage concluzia că e
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
Country), Carol Ardeleanu ș.a. Mihail Sadoveanu contribuie aproape număr de număr cu texte de o mare diversitate: povestiri despre întâmplări de pe front (Ordonanța, Dulham, O afacere încurcată, Mandache sacagiul), reportaje de război (serialul Impresii de pe front), însemnări cu privire la situația militară (Vicleniile dușmanului, Bătălia de la Mărășești) și politică (Politica bulgărească, Provizorat), reflecții mobilizatoare pe teme moral-filosofice (Fatalismul, Munca, Jertfa rodnică, Altă educație). Un caracter cu vădite accente politico-ideologice naționaliste au numeroasele articole ale lui Octavian Goga (Două forțe unite: țara și frontul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289343_a_290672]
-
s-au iluminat și au atins desăvârșirea, și așa ne învață și pe noi cum să ne curățim, iluminăm și desăvârșim. În felul acesta, ne arată toate suișurile și coborâșurile luptei cu patima, până la cele mai mici amănunte, pentru că necunoașterea vicleniilor vrăjmașului înseamnă pentru noi pierderea luptei chiar de la începutul ei. Sfatul filocalic, după felul cum este alcătuit, are un deosebit rol de prevenire a păcatului prin alungarea lui încă din faza de ispită, pentru că dacă nu înlăturăm gândul încă din
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
ferim de cele ascunse, anume de slavă deșartă, de dorința de a plăcea oamenilor, de îngâmfare, de poftă, de ură, de fățărnicie, de invidie, de slavă deșartă, de dorința de a plăcea oamenilor, de fățărnicie, de iubirea de stăpânire, de viclenie, de relele obiceiuri, de necredință, de pizmă, de iubirea de sine, și de celelalte asemănătoare. Sfântul Antonie cel Mare spune că nu sunt cele ce se fac după fire sunt păcate, ci cele rele după alegerea cu voia. Nu e
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
lanțul fărădelegilor; dacă pătimașul nu-și poate satisface aceste plăceri se mânie, apoi se întristează, etc. Părinții neptici, referindu-se la păcatele recidive, spun că sunt unii care, în nădejdea pocăinței, alunecă a doua oară, umblând astfel cu Dumnezeu cu viclenie. Pe aceștia însă îi prinde moartea și nu mai ajung timpul nădăjduit de ei, ca să împlinească faptele virtuții<footnote Sf. Isaac Sirul, op.cit., cuv. 60, în Filocalia, vol. X, p. 311,312 footnote>. Aceștia nu iau păcatul în serios, sau
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
în Filocalia, vol. X, p. 311,312 footnote>. Aceștia nu iau păcatul în serios, sau îl iau din ce în ce mai puțin în serios. Amânând pocăința sau înfăptuirea unei virtuți, se obișnuiesc cu amânarea continuă. Pe lângă acestea, ei se comportă față de Dumnezeu cu viclenie, promițându-i că nu vor mai păcătui, dar gândind încă din acel moment la o eventuală nouă păcătuire, deci mințind pe Dumnezeu sau înșelându-L<footnote r.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr. 364, în Filocalia, vol. X, p. 312
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
în acei ani. Nu aveau să mai rămână decât unul sau doi, dintr-o sută. Ramuri curățate până la trunchi. În dura înaintare umană spre vest, Pavel învățase că supraviețuirea depindea cel mai adesea nu de logică, ci de cunoașterea micilor viclenii ale haosului, de imprevizibilele sale toane, care sfidau bunul simț. O victorie putea fi mai ucigașă decât o înfrângere. Ultimul glonț îl ucidea pe cel care, la sfârșitul luptei, își arăta ușurarea aprinzând primul o țigară. Și nu se putea
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
învățat din fabulele lui La Fontaine că „din punga celor ce-i ascultă trăiesc lingușitorii”. Minciunii îi priește de minune terenul secetos. Dar „Nimic în lume nu se împacă mai prost cu intenția de a susține o cauză dreaptă decât viclenia, ipocrizia și minciuna” îImm. Kantă. „Perfidul spune în față numai ceea ce este întors pe dos”. Fățarnicul își dă „arama pe față”, adică năravurile și intențiile rele ce stăteau până atunci ascunse sub un zâmbet prefăcut sau sub vorbe poleite. „Există
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93254]
-
câteva luni, ei au devenit niște măști funebre. Este adevărat, continuă să afișeze zâmbete radioase, de o sinceritate incredibilă. În ochii lor pâlpâie o lumină adevărată, de bună dispoziție, când nu este vorba despre o lumină ce arată istețime și viclenie. Asta pare să le placă alegătorilor, la fel ca și fericirea deplină. Mai mult, conducătorii noștri își continuă imperturbabili poliloghiile de neînțeles, în care plutesc acele flatus vocis ale promisiunilor stereotipe. În realitate, ei chiar sunt niște măști. Niște măști
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
erau atât de nesincere, încât frizau delirul; tinerii descriși de Moro erau niște stafii care pot fi imaginate doar din fundul unei gropi pline de șerpi; tăcerea lui Andreotti 3 era străbătută de un surâs ca de ceară, de o viclenie îngrozitor de nesigură și de-acum iremediabil timidă... Tocmai la răspunsul lui Andreotti ar trebui să dau o replică. Desigur, nu fără ezitări. Lucrul de care mă tem este că el - cu abilitatea firească puterii - m-a târât intenționat în mocirla
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
indignată, dar, în același timp, nespus de delicată a romanului „fiului risipitor” sau enfant prodige, roman considerat scandalos și nedemn, deoarece folosește și manipulează personaje și evenimente adevărate, cu inexactitate, cu tendențiozitate, cu lipsă de pudoare, din interes moral, cu viclenie. Pe scurt, o carte ce discreditează și dezonorează familia Camon și sărmanul său sat de țărani, încălcând pactele, adică legea cârdășiei, tăcerea, respectul față de om. Toate acestea sunt spuse într-un „stil” căruia criticul nu poate să-i dea o
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Această formă de pla giat constituie îndeobște patologia mediilor academice și este expresia, dusă până la ultimele consecințe, a parvenitismului intelectual. Asemenea lucrări nu transmit nimic (fiindcă nu își propun acest lucru), ci par a spune ceva prin simpla utilizare, cu viclenie, a unui jargon. Este vorba despre lucrări „academice“ având zeci sau sute de pagini, care nu fac altceva decât să reia în cuvinte prețioase rostiri general valabile, fără miză, făcând să prolifereze o maculatură „de specialitate“. Un palmares de astfel
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
condus pe Hobbes la o viziune pesimistă asupra naturii umane. El a văzut omul natural ca pe un animal insociabil și violent (homo homini lupus), dominat de pasiuni brutale care îi fixează scopurile, pe care le atinge prin forță și viclenie. Reflecția asupra condiției naturale a umanității l-a condus pe Hobbes la formularea ipotezei că nașterea societății nu este rezultatul sociabilității (cum considerase Grotius, inspirat de Aristotel și de scolastici), ci al unui calcul rațional al individului egoist lipsit de
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Hobbes omul este în mod radical și natural dușmanul tuturor celorlalți oameni, pentru Locke el este capabil de rațiune și înclinat spre societate, chiar dacă pasiunile îl pot face să decadă. Omul lui Hobbes nu se poate elibera de răutate și viclenie decât dacă există o putere absolută care să-l forțeze să devină rațional. Pentru Locke, dimpotrivă, orice putere absolută poartă în sine germenii competiției și ai corupției, numai că oamenii se pot revolta împotriva ei. Totuși, doctrina lui Locke nu
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Lumii de Apoi, multe din scrierile lor transformând ludic chiar Infernul dantesc. Cel puțin două episoade se cuvin menționate: cel al morții prin râs din Morgante a lui Luigi Pulci și Infernul-pe-dos, în care diavolul este depășit în răutate și viclenie de nevastă, din Belfagor Arhidiavolul sau Povestea dracului care și-a luat nevastă a lui Machiavelli. Condiția socială și statutul auctorial al parodiștilor umaniști italieni servesc drept pretext apropierii de operele lor, întrucât nu se poate nega conexiunea directă dintre
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
postmoderni își îndreaptă armele împotriva motivului Lumii de Apoi, multe din scrierile lor transformând ludic, din nou, Infernul lui Dante 308. Moartea prin râs din Morgante a lui Luigi Pulci și Infernul-pe-dos, în care diavolul este depășit în răutate și viclenie de nevastă, din Belfagor Arhidiavolul sau Povestea dracului care și-a luat nevastă a lui Machiavelli au ecouri în percepția infernului de către postmoderni, care îl banalizează, îl minimalizează, reducându-l la cotidian. Pentru Dino Buzzati din nuvelele de tinerețe, semnificativ
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mântuială. Asupra eroului principal, critica a formulat opinii contradictorii.Eugen Lovinescu,socotind că Ion e “expresia instinctului de stăpânire a pământului”,“o figură simbolică,mai mare decât natura,ce depășește tendința de nivelare a naturalismului”,îi atribuie“o inteligență ascuțită,viclenie procedurală și mai ales o voință imensă” pe care George Călinescu i le contestă pentru că, membru al unei colectivități,Ion ar gândi și ar acționa uniform,mânat nu de un ideal,ci de “o lăcomie obscură,poate mai puternică decât
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
să fie imoral,ambițios,calculat,viclean,ci depășind acest nivel mediocru,terestru are o viziune epică superioară a vieții. “Noțiunea de ambiție nu-l caracterizează pe Ion, această trăsătură este traductibilă «de facto et de iure »printr-un lanț de viclenii ale unei ființe reduse”. În lumea satului, universul moralității patriarhale,în contrast cu unii critici care- l exilau pe Ion într-o zonă singulară, monstruoasă, Rebreanu își construiește eroul ca pe o figură normală care se abrutizează, este adevărat, până la o limită
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
trecealene / o leoaică arămie (N. Stănescu); Puiu căzuse întro toropeală cenușie. (L. Rebreanu) - epitet metaforic: Spășivoi visul de lumină (M. Eminescu); Pasul meu, pasul vremii de lut (I. Pillat); - epitet personificator: Aud materia plângând (G. Bacovia); Erau evenimente pline de viclenie... [...] Apa se scurgea la vale cântând. (Marin Preda) - epitet hiperbolic: Gigantică poarto cupolă pe frunte (G. Coșbuc) - epitet moral (apreciativ, calificativ): Mădălina fusese veselă, exube rantă, aproape sălbatică, pe când Madeleine era blândă, discretă și melancolică. (L. Rebreanu) - epitet sinestezic: Primăvară
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
În chip semnificativ, protagonistul și antagoniștii săi - Spânul și împăratul Roș - nu au însușiri supranaturale. HarapAlb se confruntă, așadar, nu cu ființe fabuloase (zmei, căpcăuni etc.), ci cu răul din lumea oamenilor, cu omul spân și omul roș, întruchipând răutatea, viclenia, cruzimea, lăcomia. În al doilea rând, eroul principal este surprins dea lungul unor experiențe care îl vor maturiza, fapt ce conferă și o altă semnificație relației sale cu Spânul. În acest context, Spânul nu este numai antagonistul, ci și formatorul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
alt argument este forța de instinct vital (mai puternic decât dragostea) cu care acționează setea de pământ asupra lui Ion. Eugen Lovinescu considera că „Ion e expresia instinctului de stăpânire a pământului, în slujba căruia pune o inteligență ascuțită, o viclenie procedurală și mai ales o voință imensă“. În viziunea lui G. Călinescu, Ion apare însă ca o brută, căci „viclenia instinctuală, caracteristică oricărei ființe reduse ia determinat acțiunile“. O asemenea percepție diferită a eroului nu poate fi generată decât de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
individual“ (N. Manolescu), o dramă a pământului și a iubirii. Această dublă dimensiune a romanului este validată prin construcția personajului principal. Prima apariție a lui Ion în spațiul ficțional reliefează o trăsătură psihică definitorie - firea impulsivă - și o dominantă morală: viclenia. Ambele trăsături sunt evidențiate din perspectiva obiectivă a naratorului omniscient, în episoadecheie ce punctează destinul lui Ion. Astfel, în scena horei, plasată la începutul romanului, naratorul semnalează temperamentul impulsiv al protagonis tului ( Apoi deodată se aprinde ca focul și izbucnește
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]