1,930 matches
-
face aceeași figură : când o așteaptă, nu vine, și când e mai ampresată și mai aglomerată, atunci se trezește cu ea că-i sună la ușă. Și sună, și sună, și stă cum a stat și azi... E de-o viclenie !... Sunt, oamenii ăștia simpli, de-o viclenie și-așa își cunosc interesul !... Și au un tupeu ! O insolență ! Parcă ei nu simt că a venit vremea lor ? ! Unde te duci, în toate locurile, numai mitocani... Iar oamenii de condiție devin
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vine, și când e mai ampresată și mai aglomerată, atunci se trezește cu ea că-i sună la ușă. Și sună, și sună, și stă cum a stat și azi... E de-o viclenie !... Sunt, oamenii ăștia simpli, de-o viclenie și-așa își cunosc interesul !... Și au un tupeu ! O insolență ! Parcă ei nu simt că a venit vremea lor ? ! Unde te duci, în toate locurile, numai mitocani... Iar oamenii de condiție devin din ce în ce mai puțini : zilnic mai auzi de o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ca jandarmu la ușa umblătoarei, înhăimurată cu paltonu pe tine și cu cipilica, numa bine s-o iei la goană cum ies ? S-o iei la goană și să nu mai dai ăi cinzeci de lei ! Ei, Vulpeo, Vulpeo, la viclenii și la zgârcenie nu te-ntrece nimeni ! Da iete la el cum îi cântă și iete la ea cum joacă, cu tălpile pe cărbunii încinși, ca ursu !... Iete la ea ce se mierlăie, când ar trebui să-i dea cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
le-ai cunoscut îndestul nici pe cele mai cunoscute. Niciodată nu poți să știi la ce se pot preta când interesul și vanitatea le sunt lezate. O trăsătură specifică firii tale este deci că totdeauna te temi de cursele femeilor, viclenia lor fiind unanim recunoscută ; dar și orbirea bărbaților ce se lasă duși nu doar de pofte, cum susțin ei, ci și de fanfaronada acestor pofte. În ceea ce te privește, prudența fiind ta qualité maîtresse, așadar - să te duci sau nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de transpirație, costumul a început să facă destule cute. Și, încă având un picior pe scara trăsurii, trupul încă legănându-ți-se în balans, te auzi strigat : Hei ! Domnu’ ! Domnu’ ! Animalul de muscal a căpătat în sfârșit glas și, cu viclenia joasă a omului de teapa lui care știe că nu îți cade deloc bine să te tocmești la preț chiar în fața casei unde ești invitat (miros ei și când mergi la tine acasă, și când mergi în vizită, și când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
măsuța, c asta nu-i jucărie... Madam Ana prinde degețelele fetiței și reușește să o ducă spre ușă, câțiva pași ; dar tocmai când se întinde, greoaie, să pună mâna pe clanță, Yvonne, nesigură pe piciorușele ei strâmbe, dar cu o viclenie agilă, dispare deodată pe după mobile, spre marele amuzament al domnului Ialomițeanu. — Yvonne ! Știi unde trebuia să fii la ora aceasta ! Lumea străină o tulbură și o obosește și, cu cât e mai obosită, cu atât e mai dificilă... S-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mirarea mea, aceeași ce mi-o trezesc lucrurile cele mai simple ! Și totuși, ceva mai mult decât întâmplarea ne unea pe toți (am simțit pe peron, acolo), nu numai destinul, ci și resorturile unei mentalități, pulsând în noi cu aceeași viclenie discretă, dar și cu aceeași putere ca foamea, ca dorința de împe rechere... Să las însă divagațiunile la o parte ! Trenurile militare erau arhipline, iar altceva nu mai circula ; pe liniile din cap erau trase două trenuri sanitare, cu acoperișul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
discerne între mine și ea, era numai dezgust. În schimb, cu obtuza ei minte, se înverșunează să creadă că ea este victima, iar eu călăul ! într-atât de strâmb și de pătimaș judecă, încât nici măcar nu o mai suspectez de viclenie. Dacă ar face cel mai mic efort, poate lucrurile s-ar drege, dar nu ! Cu o orbire de neînțeles, ea merge în aceeași direcție a distrugerii, încât am început să mă gândesc serios dacă nu este într-adevăr nebună. Gândindu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dinainte să plece, Marie-Liliane a devenit tot mai tăcută. După plecarea ei, i-am făcut Sophiei reproșul ce i-l pregătisem (perfide legături ale căsniciei !) : că, știindu-se cul pabilă de întârziere, s-a întors acasă cu o amică. Meschină viclenie, făcută doar pentru a înțelege rostul acestei vizite, și care a și primit răspuns : că Marie-Liliane și-ar fi exprimat dorința de a sărbători împreună cu mine această zi în care poate soarta războiului nostru se va schimba. Răspunsul m-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai departe (cu greu, neconfirmat, sub formă de „am auzit o vorbă“), ele nu desenau conturul unei realități cu prezent și viitor - poate doar al flăcării microscopice a speranței. Fără să fie complet lipsit de calități, traduse mai degrabă prin viclenie și printr-o ambiție brutală, Ceaușescu a fost un om needucat, aproape analfabet. În 1982, a descoperit un principiu financiar simplu: pentru orice Împrumut, orice bancă a acestei lumi cere o dobîndă. România, la fel ca orice stat din lume
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lui Geoffrey Stillowen îi era inaccesibilă. Și o păstrase dureros de vie în amintirea lui în toți acești ani? O clipă mai târziu, Alex își răspundea singură: „Dar cum s-ar fi putut altfel?“ Totuși, își înfrână speculațiile. Cu o viclenie autoprotectoare, se calmă deliberat. Începu să se gândească la amănuntele mecanice ale vizitei. Nu-i propusese să vină el la ea și lucrul era de înțeles. Alex începu să-și făurească diferite imagini ale scenei de întâlnire cu filozoful. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se datorează lor. De aici putem deduce o regulă generală, care nu greșește niciodată sau numai rareori, și anume că acela care este cauza puterii cuiva se prăbușește el însuși: într-adevăr, puterea celuilalt, el a făcut-o fie prin viclenie, fie prin violență, și atât una, cât și cealaltă sunt primejdioase pentru cel care a devenit puternic. CAPITOLUL IV DE CE REGATUL LUI DARIUS, CARE A FOST OCUPAT DE ALEXANDRU, NU S-A RĂSCULAT, DUPĂ MOARTEA ACESTUIA, ÎMPOTRIVA URMAȘILOR LUI Date
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
favoarea de care se bucură din partea concetățenilor săi, iar stăpânirea lui poate fi numită principat civil (pe acesta putând să-l dobândești fără să ai nevoie de însușiri desăvârșite, ori de o soartă deosebit de norocoasă, ci, mai curând, de o viclenie în stare să reușească), voi arăta că un principat de felul acesta se cucerește fie prin favoarea poporului, fie prin a celor mari. Într-adevăr, se întâlnesc în orice cetate aceste două tendințe politice diferite și ele se nasc din
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
a mai spus. CAPITOLUL XVIII CUM TREBUIE SĂ-ȘI ȚINĂ CUVÂNTUL UN PRINCIPE Oricine înțelege că este întru totul spre lauda unui principe faptul de a se ține de cuvânt și de a proceda în mod cinstit, iar nu cu viclenie. Cu toate acestea, experiența vremurilor noastre ne arată că principii care au săvârșit lucruri mari au fost aceia care n-au ținut prea mult seama de cuvântul dat și care au știut, cu viclenia lor, să amețească mintea oamenilor, iar
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
în mod cinstit, iar nu cu viclenie. Cu toate acestea, experiența vremurilor noastre ne arată că principii care au săvârșit lucruri mari au fost aceia care n-au ținut prea mult seama de cuvântul dat și care au știut, cu viclenia lor, să amețească mintea oamenilor, iar la sfârșit i-au înfrânt pe aceia care s-au încrezut în cinstea lor. Trebuie să știți că există două feluri de a lupta: unul bazat pe legi, iar celălalt, pe forță: cel dintâi
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
s-a mai pomenit un altul la fel, care să-ți afirme un lucru cu mai multă siguranță și să ți-l întărească cu mai multe jurăminte și care apoi să se țină mai puțin de cuvânt; cu toate acestea, vicleniile i-au reușit întotdeauna ad votum, deoarece se pricepea foarte bine la astfel de treburi. Un principe nu trebuie, deci, să aibă toate însușirile arătate mai sus, dar trebuie neapărat să pară că le are. Dimpotrivă, voi îndrăzni să spun
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
el să aibă prilejul de a-i învinge, și astfel să urce mai sus pe scară pe care chiar dușmanii lui i-au întins-o. De aceea, mulți consideră că un principe înțelept trebuie, atunci când are prilejul, să întrețină cu viclenie o dușmănie oarecare îndreptată contra lui, pentru ca prin înfrângerea ei să obțină o glorie și mai mare. Principii, și mai ales aceia care sunt noi în domnie, au întâlnit oameni mai credincioși și mai folositori între aceia care la începutul
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
au întrebat: "Învățătorule, știm că vorbești și înveți pe oameni drept, și că nu cauți la fața oamenilor, ci-i înveți calea lui Dumnezeu în adevăr. 22. Se cuvine să plătim bir Cezarului sau nu?" 23. Isus le-a priceput viclenia, și le-a răspuns: "Pentru ce Mă ispitiți? 24. Arătați-Mi un ban. Al cui chip, și ale cui slove sunt scrise pe el?" "Ale Cezarului", au răspuns ei. 25. Atunci El le-a zis: "Dați dar Cezarului ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
drepte moșii”... ― Iarăși sunt nevoit să apelez la bunătatea ta, sfințite, pentru a mă ierta, dacă greșesc, afirmând că nu-i pentru prima oară când îi întâlnesc pe cei ce îl slujesc pe Dumnezeu săvârșind fapte “cu meșterșug” - adică cu viclenie. Dacă ei fac asemenea fapte - și nu fapte mărunte - atunci ce mai putem spune de un drept credincios de rând? ― Grea întrebare, fiule. Cât despre iertare, nu e nevoie, fiindcă nu ai făcut altceva decât să-ți spui gândurile, fără
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Oamenilor. Belzebut, prințul tuturor relelor, izvorul oricărui rău, stă în așteptare în trupul tuturor Fiilor Oamenilor care se complac în rău și greșeală. El este moarte, domnul oricărui chin și, luându-și o înfățișare plăcută, el îi ispitește plin de viclenie și îi ademenește pe Fiii cei perverși ai Oamenilor. El promite bogății și putere, palate splendide, îmbrăcăminte de aur și argint și o mulțime de servitori, renume și glorie, adulter și desfrâu, lăcomie și pofta de a bea, vieți tumultuoase
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
rele într-o carte, în cartea trupului și sufletului vostru. Vă spun cu adevărat, că nu există nici o faptă păcătoasă, care să nu fie scrisă chiar de la începutul lumii în cartea care se află în fața Tatălui divin Ceresc. Dacă prin viclenie puteți scăpa de legile făcute de împărați, de legile lui Dumnezeu niciodată nu poate scăpa nici unul dintre Fiii Omului. Și atunci când veniți în fața lui Dumnezeu, diavolii lui Satana vor purta mărturie împotriva voastră cu faptele voastre rele și Dumnezeu va
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
în atitudinea ei ar fi ceva preconceput, în sensul că-mi întindea o cursă. Nimic nu fusese pregătit, habar n-avea că voi reveni pocăit, cu cenușă pe cap. Nu, Mihaela era deschisă, francă și nu se preta la jocurile vicleniei feminine. Aveam nevoie de Alexa. Trebuia să stau de vorbă cu ea, să-i comunic, în primul rând, rezultatul întrevederii și, în al doilea rând, să chibzuim împreună ce era de făcut. Acum. Îmi devenise aliată și luptam cot la
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fiu prudent și să nu aud" rămâne în limitele oarecum normale, acceptând o frustrare, dorința de a trage foloase fără nici un risc nu e străină de un spirit profitor. Ulise primește, fără să dea. Nu riscă nimic, dar câștigă. Iar viclenia lui trece drept înțelepciune! Căci a reușit, ne explică specialiștii, să pacifice marea, permițîndu-le navigatorilor să treacă liniștiți pe lângă insula de unde, înainte, nimfele cu trup de pasăre și chip de femeie răspândeau o dulce teroare în Mediterană prin glasul lor
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
colo-n caracteristice izolate, le-ați putea împreuna cu succes în comedie, ca într-o monas superior. Poate ca să nu fiți de ideea mea, însă eu cred că, dacă aveți vo scriere în care elementul clasicității să predomine, apoi e Viclenie și amor. De drama mea n-are să fie nimica, pentru că nu știu ce formă să-i dau, pentru că nu e dramă. S-ar potrivi poate mai multe pentr-un epos, dar atuncea aș pierde vioiciunea scenelor și a caracterelor ce-mi trec
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Dacă nu i-a întins lațuri, și dacă Dumnezeu l-a făcut să-i cadă în mînă, îți voi hotărî un loc unde va putea să fugă. 14. Dar dacă lucrează cineva cu răutate împotriva aproapelui său, folosindu-se de viclenie ca să-l omoare, chiar și de la altarul Meu să-l smulgi, ca să fie omorît. 15. Cine va lovi pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea. 16. Cine va fura un om, și-l va vinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]