6,708 matches
-
O întâmplare petrecută la primăria din Lunca - Filipeni, povestită mie de tatăl meu, vine să lămurească multe în legătură cu luarea puterii de către comuniști și de cine au fost susținuți. La venirea rușilor (se dăduse ordin de refugiu pentru autorități) era un vid de putere, așa că cine a vrut să fie în frunte, s-a dusă la primărie și s-a instalat în fotoliul de primar. Așa a făcut Gheorghe Hodoroabă care a pusă mâna pe telefonul de la primărie (era un simbol al
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fac astăzi tibetanii, pentru a-și redobândi o identitate națională pierdută. în sfârșit, diverse secte cu origini difuze - cum ar fi cea fondată de Moon în Coreea, Falun Gong din China sau Biserica Scientologică din Statele Unite - se vor dezvolta grație vidului spiritual și moral creat de hiperimperiu. Falun Gong îal cărei șef spiritual, Li Hongzhi, are reputația de a fi mântuit 80 de lumi...) numără încă de pe acum mai mulți membri decât Partidul Comunist Chinez! Iar unele dintre aceste secte se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
timp să le analizăm, pentru toate aceste motive e bine să ai întotdeauna pregătită și gata de a fi aplicată o idee înlocuitoare sau complementară celei anterioare, care să împiedice, cum s-ar putea întâmpla în acest caz, apariția unui vid de putere, o altă expresie, aceasta mai de temut, este puterea străzii, cu consecințe dezastruoase. Obișnuiți cu retorica prim-ministrului, de tipul trei pași înainte, doi înapoi sau, cum se spune mai popular, de tipul te-faci-că-mergi-dar-nu-mergi, miniștrii așteptau cu răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
chipul lui Belle de jour. Câțiva corbi au trecut fără nici un zgomot. Semăna cu o prințesă din basme, cu buzele vineții și pleoapele albe. Părul i se încurca în iarba veștejită de diminețile geroase. Mâinile ei micuțe strânseseră în ele vidul. Era atât de frig în ziua aceea, încât mustățile tuturor se umpleau de zăpadă în timp ce suflau aerul ca niște tauri. Băteau din tălpi pentru a face sângele să le circule din nou în picioare. Pe cer, niște gâște greoaie zburau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
înjurând, făcându-l în toate felurile, apoi lovindu-și fesele amuzat și râzând să-și dea afară plămânii, râzând multă vreme, până când râsul se transforma în sughițuri grotești, oprindu-se din râs, mormăind, recăpătându-și suflul, aerul serios, plictiseala și vidul. Turnându-și vin cu o mână tremurătoare, bându-l dintr-o înghițitură, gândindu-se că nu e mare lucru de capul nostru, da, nu mare lucru, că asta nu poate să mai dureze mult, că ziua e foarte lungă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de pahare ciocnite. Nici un fum de pipă. Nici un miros de bucătărie. Doar un foc mic în vatra imensă. Și Bourrache lângă ea, așezat pe un taburet de spiriduș, cu picioarele întinse spre cenușa din vatră, cu capul înclinat, înclinat spre vid. Un uriaș mort. Nu mă auzise venind. Am rămas în picioare lângă el și am rostit cuvintele. Nu s-a mișcat, nu a răspuns nimic. Am privit focul bătând din aripă, ultimele flăcări micșorându-se, deformându-se, luptând încă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de aproape de ceea ce fusese chiar viața lui Destinat. Nu vorbesc despre viața sa de procuror, ci despre viața lui interioară, singura adevărată, cea pe care o ascundem sub farduri, politețuri, muncă și conversație. Tot universul său se rezuma la acest vid, la acești pereți reci, la aceste mobile puțin numeroase. Aveam în față partea cea mai intimă a omului. Eram, ca să spun așa, în creierul său. Nu aș fi fost deloc surprins să-l văd apărând și spunându-mi că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nici până astăzi nu am nici o remușcare și că revăd cu indiferență ceea ce am făcut, cu aceeași indiferență de-atunci. Nu sunt mândru de asta. Dar nici nu mi-e rușine. Nu durerea m-a împins să o fac, ci vidul. Vidul în care am rămas și în care voiam să rămân singur. El nu ar fi fost decât un biet nefericit care să crească lângă mine, pentru care viața nu era decât un vid umplut de o singură întrebare, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
până astăzi nu am nici o remușcare și că revăd cu indiferență ceea ce am făcut, cu aceeași indiferență de-atunci. Nu sunt mândru de asta. Dar nici nu mi-e rușine. Nu durerea m-a împins să o fac, ci vidul. Vidul în care am rămas și în care voiam să rămân singur. El nu ar fi fost decât un biet nefericit care să crească lângă mine, pentru care viața nu era decât un vid umplut de o singură întrebare, o imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a împins să o fac, ci vidul. Vidul în care am rămas și în care voiam să rămân singur. El nu ar fi fost decât un biet nefericit care să crească lângă mine, pentru care viața nu era decât un vid umplut de o singură întrebare, o imensă gaură fără fund și foarte întunecată pe marginea căreia am mers întotdeauna în cerc, vorbindu-ți, pentru ca toate cuvintele mele să fie un zid de care să mă agăț cumva. Ieri am mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
așa, în muzica făcută de broaște și de învolburările apei. El și cu mine. Începutul și sfârșitul. Și am plecat. Băiatul m-a urmat un moment, apoi a dispărut. Astăzi, totul s-a sfârșit. Timpul meu s-a scurs, iar vidul nu mă mai sperie. Poate crezi că și eu sunt ticălos, că nu sunt cu nimic mai bun decât ceilalți. Ai dreptate. Sigur că ai dreptate. Iartă-mă pentru tot ce am făcut și mai ales iartă-mă pentru tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de mâinile lor Împreunate, și și-a dorit să se târască afară din corp și să se ascundă undeva, Într-un ungher al minții, nevăzut și În siguranță. — Mai sărută-mă o dată. Vocea ei a răzbit până la el din marele vid. — Nu vreau, s-a auzit spunând. A urmat un nou moment tăcere. Nu vreau! a repetat el cu Înverșunare. Myra a sărit În sus, cu obrajii Îmbujorați de vanitatea rănită, cu funda ei mare de la ceafă tresăltând compătimitoare. — Te urăsc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
iradia, ca mine, căldura aurie, cordială, a orei patru de după-amiază. Dacă-mi vei adresa scrisori, vezi să fie firești. Ultima, dizertația aia despre arhitectură, a fost absolut groaznică: atât de „elitistă“ Încât mi te-am imaginat trăind Într-un vid intelectual și emoțional. Ferește-te de impulsul de a clasifica oamenii În tipuri fixe: vei descoperi că În tinerețea lor vor persista sâcâitor În obiceiul de a sări dintr-o categorie În alta și că, lipind o etichetă superficială pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Culoarea mocasinilor era maron, Întunecat și aveai impresia că picioarele Îi umpleau În totalitate. Nici nu se putea spune cât de sinistru arătau... Probabil că spusese ceva sau avusese o anumită Înfățișare, fiindcă vocea Axiei a răzbătut până la el prin vid, plină de o stranie bunătate: — Ia uitați-vă la Amory! Bietului Amory i s-a făcut rău... Ți se Învârte capul? — Priviți-l pe omul ăla! a strigat Amory, indicând cu degetul divanul din colț. — Vrei să zici zebra aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
are lenjerie murdară. Dar n‑are încotro, altfel nu primește pantalonii și puloverul. Anna îl străpunge pe Hans cu privirea ei care arde. Sophie tot își curăță o pată, vizibilă doar pentru ea, de pe fusta de tenis. Rainer rostește în vidul care‑l înconjoară că omul trebuie să acționeze, să acționeze și iarăși să acționeze. Apoi trebuie să ia asupra sa consecințele acestor acțiuni. Bineînțeles că e vorba, în general, de acțiuni rele, fiindcă pentru noi nu există aceste categorii morale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se poartă de parcă n‑ar mai fi el însuși, iar mai târziu, în parc, te sărută. Astfel iese din copilărie și devine adult. E un lucru serios, sărbătorit în familie. S‑a ajuns la un punct în care totul pare vid, fețele se dovedesc a fi măști găunoase, iar tu stai pe marginea unei prăpăstii adânci și nu știi încotro s‑o apuci etc. și suferi, stare care poate fi descrisă cu exactitate prin nenumărate expresii. Problema asta e întoarsă apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în vârstă, intervine constrângerea vieții de afaceri prin care poți să manevrezi discret masele. Oamenii nu sunt egali, ci se deosebesc prin culoare, formă și mărime. Mama spune că acest concept de libertate e prea vag, omul nu trăiește în vid, ci e condiționat social. Pune pe farfurie un terci suspect, care aduce cu grișul, și‑i acuză pe diverși politicieni SPÖ de trădare. Îl acuză mai ales pe acel personaj rău famat, ministrul socialist de Interne Helmer, care în 1950
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sindicaliști de frunte, care au târât în noroi propriul partid și tradiția acestuia, sunt înjurați vehement de mama, indiferent de persoană, rang sau poziție socială. Ca să nu mai vorbim de Olah, agentul secret. Hans spune că el se află deasupra vidului în care trăiesc cetățenii obișnuiți și în care te poți ușor sufoca. Mama taie pâinea, bineînțeles că în felii groase ca o cărămidă, nu fine și delicate, și îi dă a înțelege fiului ei, care a apucat‑o oarecum pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
simțeam doar corpul amorțit din cauza efectelor combinate ale vinului unguresc, ale șnapsului, ale whisky-ului, și mă scăldam Într-un fel de toropeală care părea, totuși, să-mi alunge dezamăgirea de a nu simți vreo excitație sexuală. Era ca și cum un vid Își făcea loc În mine absorbind toată băutura pe care o Îngurgitasem. Mă trezeam treptat din amețeala băuturii și perspectiva de a mă culca cu Akemi după opt luni de pauză Începuse să mi se pară absolut banală. Clientela barului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu poliția. Însă, la ceva timp după ce Împlinisem douăzeci de ani, am simțit ceva În adâncul ființei mele, ceva ce nu știu cum să descriu În cuvinte. O stare asemănătoare cu cea a bolnavilor de cancer, și totuși diferită, un fel de vid pe care probabil că Îl resimțisem mai demult, dar de care nu-mi dădusem seama, Încercând inconștient să Îl umplu cu diverse chestii. Nu era ceva care tocmai se formase, ci exista acolo de multă vreme. Oare atunci mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
făcea trupul să tremure și Încercă să scape de acest freamăt care o cuprindea. Însă Îi era cu neputință să se elibereze de el. Freamătul, pe care-l resimțea ca pe un zgomot de pași, nu făcea decât să sporească vidul ce se căsca În adâncul său. Cuvântul „vânător“ și imaginea pe care o crea acesta În mintea ei Începeau să se suprapună cu imaginea unui falus. — Dar, În momentul cel mai important, vânătorul e capabil să renunțe la tot, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
forme... Realul epicurian pleacă de la pământ, de la o realitate încarnată, de la o cauzalitate fenomenală reductibilă la niște înlănțuiri raționale. De la trup, așadar: teoria atomistă propune o explicație a gândirii care se sprijină exclusiv pe o fizică simplă. Mișcarea atomilor în vid. Cum toate evenimentele care constituie realitatea țin de această cauzalitate materială, lucrurile stau în mod evident la fel și în privința reflecției, a cuvântului, a limbajului și a filosofiei. Totul presupune niște agregări particulare de elemente particulare, ele înseși constituite într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
oameni... -5- Izbăvirea prin tratamentul atomist. Ca într-un ecou până la urmă fidel tezelor lui Leucip și Democrit, Epicur enunță o fizică cu consecințe etice. întrucât orice realitate rezultă din înlănțuirea unor atomi între care există apropieri de viteză în vid, totul se reduce la acest adevăr simplu și evident. în afara materiei nu există nimic. O dată în plus adversar sau chiar dușman al lui Platon, Epicur afirmă că criteriile adevărului rezidă în senzații și afecțiuni. Atomii corpului care captează atomii detașați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
o dialectică a evenimentelor... Propunerea fizică epicuriană oferă o globalitate conceptuală compactă: nu există loc pentru îndoială, interogație, inexplicabil sau neexplicat, din care s-ar putea hrăni religiosul, fantasma sau miturile. Nicio zonă de umbră genealogică a zeilor. Atomi și vid, mișcare, iată leitmotivul din care decurge totul. A ieși din această explicație duce drept în zidul intelectual. Redusă la ceea ce o constituie, luminată până în cele mai mici colțișoare, lumea apare drept ceea ce e: o mașină, un mecanism, o mașinărie animată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
indivizi - n-a fost încheiat niciun contract; 3) că justiția nu are o existență în sine, ci numai relativ la numitul contract. Idei cardinale, esențiale și geniale. Ele fac posibil contractul hedonist care guvernează orice intersubiectivitate: în lipsa lui triumfă starea naturală, vidul, vacuitatea juridică. Nu există nedreptate în sine, ci numai relativ la ceea ce s-a înțeles și s-a definit în prealabil între două părți ca fiind drept, respectiv nedrept. Acest lucru este valabil și în ceea ce privește fidelitatea, care presupune promisiunea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]