1,834 matches
-
București (1843-1848), ca director la Seminarul Mitropoliei, funcție în care îi va însoți de câteva ori pe tinerii ortodocși trimiși la studii în Rusia. Militant al revoluției de la 1848, va fi închis la Văcărești și expulzat în Transilvania. La întoarcere viețuiește la mănăstirea Băbeni de lângă Râmnicu Sărat, apoi ca egumen (1850-1854) la Sadova, în Dolj, unde reorganizează școala mănăstirii, iar din 1855, ca stareț și „rector” al Seminarului de la mănăstirea Neamț; inițiază aici un ciclu școlar complet și deschide un gimnaziu
DIONISIE ROMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
despre Sf. Sava. Pătimirea sa este redată de un izvor contemporan, Scrisoarea Bisericii din Gothia către Biserica din Capadocia, datată 373-374, odată cu mutarea moaștelor sale-actul său martiric. După cum rezultă din izvorul menționat, Sava era de neam grec, ortodox (nicean), care viețuia în abstinență, post și rugăciune într-un sat din Muntenia secolului al IV-lea. Când a început prigoana regilor goți și i s-a cerut să mănânce din cele jertfite idolilor, consătenii săi goți i-au oferit spre substituire cărnuri
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
reținem că, în secolele IV-V, toate vestigiile creștine aparțineau autohtonilor, dintre triburile (populațiile) alogene imigrate nici unul nu era creștin. Majoritatea obiectelor creștine din secolele V-VI provin din așezări, foste castre și orașe romane, unde populația autohtonă continua să viețuiască. În cimitirele și așezările gepizilor nu s-au descoperit obiecte creștine. Abia în secolul al VI-lea, gepizii au început să se creștineze, dar elemente păgâne au continuat să persiste, convertirea lor a fost treptată. În sudul Daciei, Banatul de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
își arăta recunoștința pentru binefacerile unui episcop Petru în copilăria sa. Dionisie Născut în jurul lui 470, el a intrat de tânăr într-o mânăstire din Scythia, și curând ajunge în Orient și Constantinopol. În 496, a fost chemat la Roma, viețuind o vreme în mânăstirea Sfânta Anastasia. Aflat la Roma, el a fost hirotonit preot, a lucrat în cancelaria papală, a tradus din grecește, a predicat și a instruit pe alții. Spre sfârșit, el s-a retras într-o mânăstire din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
îmbogățit pe cea autohtonă. Conviețuirea româno-slavă, a fost o realitate, care s-a accentuat din a doua jumătate a secolului al VIII-lea, așa cum indică descoperirile din așezări și necropole, și s-a prelungit până în secolele X-XI, cu slavii care viețuiau în interiorul voievodatelor din vestul țării. Lingviștii susțin că, în secolele IX-XI, se înregistrează împrumuturi masive slave în limba română, precum credințe, cutume. Pe fondul diferențelor structurale romanici-slavi, inclusiv pe plan religios, influența spiritualității slavilor asupra celei a autohtonilor trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
terminologie latină. În ceea ce privește continuitatea, rolul principal l-a avut Transilvania, o adevărată cetate, oarecum inaccesibilă călăreților nomazi, dar aceasta poate fi urmărită și în Banat și Oltenia, ca și în regiunile extra-carpatice, Muntenia și Moldova. Populația daco-romană a continuat să viețuiască și la câmpie (Vlașca-țara românilor) și în păduri (codri) codrul Tigheciului sau cel al Vlăsiei. Grupul principal daco-roman a fost cel din provincia Dacia, care s-a conservat prin propriile forțe, iar grupurile de la sud și est de Carpați au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
stat, precum cel al hunilor și avarilor (Iorga). Analizând năvălirile turanicilor și efectele lor, Tomaschek nota: "în acea vreme, cu toate năvălirile cumanilor, care probabil nemulțumeau ușor cu plata unui iasac (tribut în natură), diferitele elemente etnice și culturale puteau viețui pașnic alături în nordul Dunării". El adaugă apoi: "Pecenegii și cumanii puteau să împrumute multe din limba tributarilor și fraților de arme și, pe urmă, la prăbușirea propriei puteri, să se asimileze cu ei." El admite că românii, ca autohtoni
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
n-au fost mereu războinice, erau și legături comerciale între ei. Nomazii erau mai curând păstori, dar ei practicau și activități meșteșugărești, confecționau arme, podoabe, echipament de luptă. Deși neamurile turce au locuit o perioadă îndelungată în regiunile extra-carpatice, acestea viețuiau separat de români, deosebirile radicale de sistem economic și social, ca și cele etnice și religioase, au împiedicat asimilarea și chiar apropierea între autohtoni și alogeni. În sânul societății nomade nu s-a conturat orientarea spre viața sedentară pe scară
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
volumul Din Nord, în 1972. Prima și principala temă a poeziei lui D. este un puternic sentiment al tradiției. Cel dintâi volum o și conturează în datele ei caracteristice: „Nordul” bucovinean, cu istoria și geografia lui arhaică, cu o umanitate viețuind eminescian, înfrățită cu arborii și izbucnind în sângele poetului sau mocnind într-un prezent perpetuu, dătător de identitate și energie existențială („Străbunii vin și ne ocupă gândul”). D. e un cântăreț al armoniei cosmice, pe care o preia de la spiritul
DAMIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286662_a_287991]
-
ceea ce, însă, nu diminuează cu nimic originalitatea frapantă a unei opere de fulgerări geniale. Coabitează, în comediile lui, ariviști și mitocani, fandosiți, vanitoși și amorali. Lipsa de scrupule și nepăsarea, coruptibilitatea, prețiozitatea ridicolă, gogomănia sunt metehne ale acestor creaturi care viețuiesc în inerție și mimetism. Idei mari și generoase, dar degradate acum și pervertite, au caraghioase oglindiri în tărtăcuța lor buimacă. În râsul lui C., dincolo de inflexiunea de batjocură, se deslușește și o undă de simpatie, ipochimenii (care moștenesc, tipologic, date
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
foarte banale conversații mondene vulpoiul se repede și soarbe oul pe care găina tocmai l-a depus pe fotoliu) și mergând până la caleidoscopica, amețitoarea rotire a unor lumi virtuale, fiecare alcătuită după altă lege. Himera lui personală este „omul multiplu”, viețuind în spații nu cu trei, ci cu mai multe dimensiuni, în afara timpului. A te sustrage „dinților lui Cronos” evadând în arhetip reprezintă impulsul originar din care se nasc lumile multiple ale lui C. De aceea, actul magic (nenumit astfel, dar
COLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
a încredința tiparului orice rând așternut, autorul sperând la monumentalitate; remarcabil tehnician în nuvelistică, scriitorul a sfârșit în opulență epică, etalând conspecte de lectură, cu vădită intenție calofilă, fără a-și reprima predispoziția pentru argou și limbaj pitoresc. Lângă capodopere viețuiesc, în bună frățietate, titluri care țin de romanul popular, literatura de consum ori de scenaristica de tip comercial. Din altă perspectivă, un apetit agonic, cu timbru funerar îl însoțește pe scriitor chiar de la început. Groapa dezvăluia în esență crepusculul unei
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
din chingile unei geografii insulare, cât și dintr-o psihologie dominată de asprimea vieții în mijlocul naturii, de confruntarea dramatică dintre om și ape. O anume lascivitate senzuală și o atracție ușor necontrolată spre aspectele sexuale ce particularizează comportamentul unor adolescenți viețuind într-o lume oceanică toropită de soare și de reacția sangvină puternică a toridității trec și în cel de-al doilea roman al lui C., Care Daniel? Aici, ambiguitatea și vizibila atracție spre detectivism mențin relatarea într-o zonă incertă
CIORANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
notă explicativă, nr. 145, în Filocalia, vol. VIII, Edit. Humanitas, București, 2002, ,p. 76. footnote>. Uneori diavolii vor să-i facă pe oameni să creadă că ispitele nu există și că nu mai pot fi acum actuale. Pe cei care viețuiesc despărțiți de oameni, îi ispitesc dracii prin ei înșiși. Iar când se află în comuniune cu semenii, diavolul îi ispitește prin ei, aceștia adeseori făcându-se unelte ale lui. Diavolul mai e ajutat și de afectele și simțurile noaste, dacă
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
dracii ne sapă trei gropi. Întâi luptă ca să ne împiedice să nu facem binele. Dacă nu ne-au înfrânt acum, luptă mai departe împiedicând ca să nu săvârșim binele pentru Dumnezeu. Dacă nu ating ei nici această țintă, ne fericesc că viețuim în toate după Dumnezeu. Sfântul Ioan ne dă și remediile la acestea. Celei dintâi îi opune sârguința și gândul la moarte, celei de-a doua, supunerea și ocara, iar celei de-a treia, îi opune defăimarea neîncetată de sine1<footnote
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
potop acvatic, regele Nimrod clădește „un turn atât de înalt încât apele revărsate să nu poată urca până la el” (Josephus Flavius, Antichități iudaice, I, 3, 2 ; cf. 120). Atunci când stihia distrugătoare este de altă natură (foc, zăpadă etc.), ființele supra- viețuiesc dezastrului în „case” primitive (peșteră, scorbură ; vezi 34, motivele A 1021-1025) sau în case zidite, ca într-un mit iranian unde Yima (omul primordial), pentru a supraviețui potopului de zăpadă, își construiește o casă-cetate, numită Vara = „loc înzidit” (12). Mai
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
abandonate sau pe cale de a fi abdandonate de către maturi, dispariția acestora este mult întâr- ziată. Astfel, folclorul copiilor devine un fel de muzeu cu vestigii, a cărui vizitare este întotdeauna profitabilă pentru cercetătorul civilizațiilor și mentalităților arhaice. „Folclorul arhaic supra- viețuiește încă în credințele «rituale» ale copiilor”, constată pe bună dreptate Carl Gustav Jung (36). Este interesant de urmărit felul în care anumite manifestări magico-rituale (colindele, plugușorul, sorcova, paparudele, caloianul etc.) - ale căror vechime și importanță covârșitoare în viața 379Folclorul copiilor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sunt trebuincioși. Eu le dau ce vor, ei îmi dau ceea ce-mi trebuie: o poziție și un renume nemeritat. Suntem chit. Oameni cu scrupule morale, naturi de elită cari gândesc ce nu numai a face altora rău, dar a viețui chiar implică deja o vină, a căror instincte sunt corecte ca cumpăna cu care se cântăresc piesele de aur, asemenea naturi nu-mi trebuiesc. Ceafa groasă de mucenic îngrășat a lui Warszawsky, iată ce-mi trebuie mie. Înainte cu ei
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Dacă accepta să devină Preot și să-l înlocuiască pe acela al cărui sânge îl vărsase cu doar o zi în urmă, libertatea lui avea să fie îngrădită. Dacă refuza, legea spunea că trebuie să plece în pustiu și să viețuiască singur. Asta nu mai avea nici o importanță, de vreme ce era sigur că ar fi putut supraviețui, iar compania celorlalți nu mai însemna nimic după ce Zerri murise. Atâta doar că s-ar fi simțit cumva neîmplinit. Și așa ai fi, simți Xtyn
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
echilibru cu arborii negri, cu ciuperca și cu toate ființele podișului. Nu e nevoie de nimeni, de vreun Dumnezeu, așa cum îi spun ei, ca să pricepem lucrul ăsta. - Bine, dar Sevrin, preotul Bratti, spunea că ei își găsesc puterea de a viețui în continuare în chinurile Kyrallului sperând la o altă planetă. - Asta e o prostie și mai mare, dădu a lehamite din mână Arrus. Nimeni nu știe cum a apărut de-a lungul generațiilor ideea că frații noștri plecați... - Există kyrallieni
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pe pământ. De aceea, incinerarea era însoțită de veselie − care nu tulbură sufletul în drumul său (v. asemănarea cu Bardo-Thödol). Mai mult, Herodot arată că atât Zamolxis cât și discipolii lui nu “pier ci pleacă într’un loc unde vor viețui de-a pururi, bucurându-se de toate cele bune ” (eliberarea în planele spirituale a celor ajunși, ca și Zamolxis − adică a discipolilor − la un nivel compatibil cu acestea, n.n.). Dar pentru asta (a trăi conform scopului evoluției universale, n.n.), geții
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
de luni de la constituirea sa și la 29 de luni de la cucerirea puterii politice, Alianța D.A. își încheia carierea politică, și încă într-un mod cât se poate de dâmbovițean: partenerii se despărțeau în fapt, dar nu divorțau, continuând să viețuiască sub același acoperiș politic fiecare cu speranța că-și va adjudeca moștenirea electorală a fostei căsnicii. Doar că, începând cu 3 mai, România avea un executiv minoritar în formă, compus din reprezentanții PNL și UDMR, dar susținut de majoritatea parlamentară
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
notă explicativă, nr. 145, în Filocalia, vol. VIII, Edit. Humanitas, București, 2002, ,p. 76. footnote>. Uneori diavolii vor să-i facă pe oameni să creadă că ispitele nu există și că nu mai pot fi acum actuale. Pe cei care viețuiesc despărțiți de oameni, îi ispitesc dracii prin ei înșiși. Iar când se află în comuniune cu semenii, diavolul îi ispitește prin ei, aceștia adeseori făcându-se unelte ale lui. Diavolul mai e ajutat și de afectele și simțurile noaste, dacă
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
dracii ne sapă trei gropi. Întâi luptă ca să ne împiedice să nu facem binele. Dacă nu ne-au înfrânt acum, luptă mai departe împiedicând ca să nu săvârșim binele pentru Dumnezeu. Dacă nu ating ei nici această țintă, ne fericesc că viețuim în toate după Dumnezeu. Sfântul Ioan ne dă și remediile la acestea. Celei dintâi îi opune sârguința și gândul la moarte, celei de-a doua, supunerea și ocara, iar celei de-a treia, îi opune defăimarea neîncetată de sine1<footnote
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
femeilor un rol secundar (asigurarea perpetuării, procrearea, creșterea copiilor, îndeplinirea sarcinilor domestice), Epicur militează pentru egalitate, nu folocrație, nu reducerea feminității la ovare, nu misoginie. În creierul grec din vremea aceea, la masculii cu fruntea îngustă, genul feminin și filosofia viețuiau pe două planete absolut străine. Filosofia politică epicuriană se sprijină pe următorul trepied conceptual: * există un drept natural care permite recunoașterea a ceea ce este util pentru a nu face rău altuia sau pentru a nu avea de suferit așa ceva; * nu
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]