1,712 matches
-
ale acestei prerogative, considerată esențială pentru menținerea ordinii societății, nu putea exista milă, slăbiciune sau iertare. După cum s-a putut vedea până aici, finalul secolului al XVIII-lea a consolidat, În mentalitatea feminină din Transilvania, o imagine mitizantă a monarhilor vienezi, imagine resimțită ca o sursă de speranță și de luminare În lumea mulțimilor din Ardeal, marcată Încă de suferința, teama și ignoranța proprii unei moșteniri medievale. De-a lungul veacului următor Însă, la nivelul sensibilității colective a românilor ardeleni vor
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de la distanță, cortegiul imperial, Iancu XE "Iancu" va refuza cu Încăpățânare, de-a lungul Întregii vizite, să se prezinte În fața lui Franz Joseph XE "Joseph" . Era, din partea lui Iancu, replica plină de amărăciune pe care el o dădea ingratitudinii Curții vieneze. În această situație, primirea rezervată de către românce oaspeților austrieci dobândea automat alte semnificații, departe de orice spirit de flaterie. Încercând Încă o dată captarea bunăvoinței imperiale, scoțând În evidență individualitatea etnică specific românească a comunității lor, ardelencele venite să Îl Întâmpine
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
s-au remarcat prin faptele lor sălbatice”. Aceeași atitudine ostilă față de fruntașii revoluției române putea fi Întâlnită și În paginile gazetei Márczius Tizenötödike XE "Márczius Tizenötödike" . Jurnaliștii publicației respective vedeau În conducătorii mișcării românești niște unelte interesate În mâinile Curții vieneze, responsabili de ațâțarea și ridicarea la luptă a mulțimii inocente, neinstruite, fapt pentru care, În cazul lor, se și recomanda aplicarea „celui mai sever terorism”. Singurele persoane din categoria amintită mai sus care apar Într-o lumină oarecum favorabilă În
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
care Îl determină pe Kazinczy să le vadă pe românce altfel decât majoritatea contemporanilor săi, respectiv ca pe niște ființe oarecare, incapabile să trezească un interes mai special. Atitudinea de clasă, mai rezervată, a nobilului familiarizat cu saloanele pestane și vieneze, gusturile personale În materie sau, pur și simplu, dezinteresul lipsit de semnificație ideologică, sunt factori care trebuie luați În considerare În vederea explicării perspectivei sale singulare. Alte aprecieri superlative la adresa frumuseții româncelor Întâlnim la ardeleanul Nagy Ferenc XE "Ferenc" , care scrie
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și asupra memorialistului de la 1848. Sentimentele antihabsburgice ale nobilului protestant ardelean, confruntat cu politica absolutistă a Împăraților catolici, se vor metamorfoza, la 1848, În convingerile militantului kossuthist, apărător al „libertății maghiare”, amenințată de aceiași Habsburgi opresivi și de „camarila” lor vieneză. Serviciul civil sau militar, În cadrul birocrației scăunale și provinciale, precum și al regimentelor de graniță, constituia o altă veche tradiție a neamului Incze (ca și a oricărei familii secuiești de condiție similară), moștenită, de asemenea, de memorialistul nostru. La fel ca
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În atenția românilor ardeleni. Mai Întâi, se putea observa, ca o evidență, similitudinea situația În care se aflau populațiile românești și italiene din cuprinsul Monarhiei Austriece. În condițiile politice ale neoabsolutismului, ele vor fi tratate În modalități asemănătoare de către autoritățile vieneze. La fel ca În Întreg imperiul, atât În Lombardia și Veneția, cât și În Transilvania puterea se exercita prin intermediul guvernatorilor militari provinciali și a comandanților districtuali, În vederea asigurării unui control politic cât mai eficient asupra populației. Primii care au sesizat
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
referitoare la Italia (situație valabilă pentru toate actualitățile de politică externă) sunt preluate din presa străină, În special din cea austriacă. Până și cele reproduse din ziare engleze, franceze sau chiar italiene parvin, cel mai adesea, tot prin filiera cotidienelor vieneze, Împrejurare datorată, În primul rând, cenzurii oficiale, care impunea un asemenea filtru. În această situație, preferința pentru un anumit gen de informații prezent În Gazetă ar putea fi pusă doar pe seama publicului austriac sau a redacțiilor de la Wanderer sau Wiener
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
va răsări lumina soarelui? Să vedem, În continuare, care erau atitudinile asumate de jurnaliștii ardeleni față de aceste informații, ce anume se poate desprinde din contextul În care erau Înfățișate, Încercând să depășim nivelul explicit al comentariilor evident negative din editorialele vieneze sau din comunicatele oficiale. Mai Întâi, se poate desprinde un nivel al aprecierilor favorabile față de cauza italiană. El se exprimă prin intermediul unor constatări de ordin general, care se Înscriu În coordonatele obișnuite ale unei ideologii liberale și naționale. Nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
conservatoare, care se manifesta mai ales În perimetrul peninsulei italiene. Comentariile favorabile la adresa regimului piemontez, dezbaterile parlamentare de aici sunt reproduse cel mai adesea din presa engleză, reflectând opiniile britanicilor. Atunci când se expune poziția austriacă față de aceleași probleme, comentariile gazetelor vieneze sunt, desigur, defavorabile, mai ales În chestiunea spinoasă a sprijinului acordat mișcării risorgimentale subterane de către guvernul de la Torino. Dar adevărata semnificație a deschiderii față de modelul parlamentar piemontez, sesizabilă În coloanele Gazetei, este de căutat În liberalismul de inspirație barițiană profesat
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
John Hopkins University Press, Baltimore, 1973. Daniel Barbu XE "Barbu" , Scrisoare pe nisip. Timpul și privirea În civilizația românească a secolului al XVIII-lea, Editura Antet, București, 1996, p. 16. Alexandru Vári, „Estetism sau angajare? Conflictul Între generații În cultura vieneză (1867-1914)”, În Sorin Mitu, Florin Gogâltan (coord.), Studii de istorie a Transilvaniei. Specific regional și deschidere europeană, Asociația Istoricilor din Transilvania și Banat, Cluj-Napoca, 1994, p. 223. Ibidem. Pascal Bruckner XE "Bruckner" , Tentația inocenței, Editura Nemira, București, 2002, pp. 17-105
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
25.000 volume. Se remarcă prin : • Întocmirea unor rapoarte foarte detaliate privind necesarul instituției, cu ordine și metodă germană. • Solicită și provoacă donația Constantin Hurmuzachi. • Face o statistică a cititorilor și a lucrărilor consultate pe materii • Inițiază legături cu librari vienezi pentru cumpărarea unor publicații Mihai Eminescu (1850 1889) „Jur în numele lui Dumnezeu și declar pe onoare și conștiința mea: Credință domnitorului Carol I și constituțiunii Țării mele de a-mi împlini cu sânțenie datoriile ce-mi impune funcțiunea mea, de
BCU Iaşi:Parcurs sentimental:schiţă monografică by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/443_a_752]
-
iulie 1916, în premieră în bibliotecă, catalogul pe fișe • Mărește numărul angajaților • Reglementează problema colecției de monede și obiecte vechi, cedându-le Muzeului de Arheologie (1916) • Propune înființarea unui atelier de legătorie propriu 125 • Achiziționează publicații din străinătate prin librarii vienezi • Proiectele sale, moderne, bazate pe tehnici științifice de lucru vor fi continuate de K. K. Klein Petre Andrei (1891-1940) Interimatul său în bibliotecă se caracterizează printr-o perioadă în care tinerii cu studii la facultăți de prestigiu din țară și
BCU Iaşi:Parcurs sentimental:schiţă monografică by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/443_a_752]
-
Mc Intyre, Dalrymple și Bence-Jones în 1848. In 1873 Rustitzki descrie un nou caz și propune denumirea de mielom multiplu, iar Kahler completează descrierea amănunțită a tabloului clinic în 1889, a unui caz urmărit timp de 8 ani. Kahler, clinician vienez, a descris la 1899 un caz observat de el, care a prezentat un tablou clinic destul de deosebit , pentru a constitui un sindrom clinic , special , care a fost numit în urmă de unii, Boala lui Kahler, ( Bozzolo). În cazul lui Kahler
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
vecine, regatul independent al Serbiei și principatul autonom Bulgaria (s.n.). În urma evenimentelor din anii1876-1878, în contextul redeschiderii "Problemei Orientale", diplomația de la Ballplatz și-a modificat parțial atitudinea față de cea inițială, adoptată după Congresul de la Paris din 1856, deși obiectivele politicii vieneze nu suferiseră schimbări considerabile, rămânând în linii generale aceleași: sustragerea navigației de pe cursul superior al fluviului unui control internațional și asigurarea, dacă nu a unui monopol, cel puțin a unei poziții dominante pentru Austro-Ungaria în ceea ce privește traficul comercial pe Dunărea de
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
lucrărilor de la Porțile de Fier15. Propunerea creării comisiei de control a statelor riverane a fost însă respinsă de Consiliul de Miniștri deoarece argumentarea nu avea un fundament juridic. Cu toate acestea, în timpul și după încheierea lucrărilor Congresului de la Berlin, diplomația vieneză va repune pe tapet această teză16. Ne-am oprit în mod special al poziția acestei puteri europene, deoarece, până la Conferința și Tratatul de la Londra din martie 1883, ea va rămâne neschimbată, pricinuind astfel multe necazuri tânărului stat independent român (s.n.
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
coroanei britanice nu sufereau vreo atingere. Sfârșitul primăverii și începutul verii anului 1880 au adus cu ele începutul ofensivei Austro-Ungariei atât în cadrul CED, cât și pe lângă Marile Puteri, în vederea acceptării și punerii ulterior în aplicare a proiectului elaborat de cancelaria vieneză. Pe 2/14 mai 1880 colonelul Pencovici anunța că "Comisia Dunăreană a elaborat și discutat un proiect de 124 de articole în privința navigației, conform articolului 55 al Tratatului de la Berlin 41". Articolele 3 și 4 ale sus-numitului act atingeau grav
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
relațiunile de afaceri care din zi în zi tind să se înmulțească"60. În această cursă contra cronometru de câștigare a guvernelor puterilor europene, se părea că Austro-Ungaria era aceea care înregistra succes după succes. Pe 28 iulie 1880, cancelaria vieneză le cerea ambasadorilor acreditați la Paris, Londra, Roma și Sankt Petersburg să intervină pe lângă guvernele respective pentru a obține de la ele aprobarea anteproiectului și, eventual, admiterea Bulgariei la CED61. La 5 august, ambasadorul Austro-Ungariei la Paris, Kaufestein, îl anunța pe
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
cu invitarea Bulgariei la sesiunea Comisiei Europene, special convocată 63. În sfârșit, pe 16 august 1880, din Sankt Petersburg, contele Gustav Kálnoky comunica acordul Rusiei pentru invitarea Bulgariei la CED și pentru discutarea proiectului austro-ungar64. Printr-o manevră abilă, diplomația vieneză dobândise în scurt timp o victorie completă. Conștientă de acest lucru, a doua zi, la 17 august, cancelaria din Viena le cerea printr-o notă ambasadorilor săi din Paris, Londra, Sankt Petersburg, Roma, Constantinopol și București să informeze guvernele respective
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
în ceea ce privește adversara constantă a Austro-Ungariei, Rusia, aceasta a abandonat vechea poziție rigidă și intransigentă, abordând un punct de vedere moderat: accepta comisia în varianta Vienei, dar venea cu amendamentul ca durata activității ei să fie fixată până în anul 188381. Diplomația vieneză a agreat acest amendament. Sesiunea CED din iarna anului 1880 s-a încheiat cu ședința din 4 ianuarie 1881, în care Comisia Europeană, făcând bilanțul lucrărilor și constatând că, din cauza opiniilor divergente, nu s-a ajuns la niciun acord între
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
și cele române au pregătit o nouă și furtunoasă ofensivă diplomatică. Luând inițiativa, guvernul austro-ungar a încercat, în cursul primelor luni ale anului 1881, să-l determine pe cel român să accepte mult-discutatul proiect. La 9 februarie (1881), șeful diplomației vieneze, baronul Haymerle, a elaborat o notă circulară în care făcea guvernului de la București o seamă de concesii. Astfel, ministrul de externe al dublei monarhii a acceptat ca, în privința problemelor zise de principiu, viitoarele decizii ale acestui organism să fie luate
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
asigure asupra faptului că trebuia să fim convinși de loialitatea vecinilor unguri"116. După cum putem vedea, principalul ziar al guvernului liberal nuanța foarte clar: era vorba despre vecinii unguri din cadrul dublei monarhii. Între timp, în planul relațiilor internaționale, diplomația secretă vieneză își continua activitatea subterană și, asemeni unui păianjen, își țesea mai departe pânza în care, mai devreme sau mai târziu, țara noastră trebuia să cadă. Din surse sigure, guvernul român fusese informat că la Paris începuseră deja negocieri anglo-franceze în
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
morții neașteptate a baronului Haymerle, postul de ministru de externe al Austro-Ungariei a fost ocupat de contele Gustav Kálnoky, ambasador al dublei monarhii la Sankt Petersburg și partizan al unei politici de înțelegeri cu Rusia. La sfârșitul anului 1881, diplomația vieneză, în scopul intimidării guvernului român, a provocat cunoscutul conflict diplomatic generat de Mesajul Tronului de la deschiderea sesiunii parlamentare, din ziua de 15/27 noiembrie. Din cauza faptului că în textul documentului se făcea o aluzie directă la greutățile aduse exportului românesc
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
pentru prorogarea acestui organism internațional. În schimb, interesele coroanei britanice pe segmentul danubian cuprins între Porțile de Fier și Brăila nu erau atât de mari în comparație cu acelea ale dublei monarhii. Conștientă de sprijinul acordat de guvernul englez Comisiei Europene, diplomația vieneză, urmărind să asigure hegemonia Austro-Ungariei pe sus-numita porțiune, și-a condiționat asentimentul pentru prorogarea CED de acceptarea, din partea Londrei, a preconizatei Comisii Mixte, care ar fi asigurat Vienei controlul navigației danubiene în sectorul amintit. Or, documentul delegatului francez satisfăcea parțial
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
în convocarea forumului internațional au avut-o guvernele de la Paris și Londra. De altfel, la 22 iunie 1882, ministrul plenipotențiar al României la Viena, Ion Bălăceanu, l-a anunțat pe ministrul român al Afacerilor Străine, Eugeniu Stătescu, că șeful diplomației vieneze, contele Gustav Kálnoky, îl înștiințase despre o posibilă inițiativă de a convoca o comisie internațională sau o conferință a ambasadorilor Marilor Puteri, la Paris sau la Berlin, în vederea discutării și soluționării chestiunii navigației danubiene 214. Într-adevăr, inițiativa convocării conferinței
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
calității de membru al Uniunii Scriitorilor. Perioada sa cea mai productivă e în anii ’50-’60, când se manifestă ca un activ prozator „de serviciu”, după model sovietic. Cărțile (unele traduse și în țări vecine, ca romanul Până dincolo de pădurea vieneză din 1957, apărut în 1963 la Moscova) îi sunt în majoritate publicate de editurile Militară și a Direcției Superioare Politice a Armatei, în colecția „Biblioteca ostașului”. În proza scurtă din O zi frumoasă, ca și în romane, U. abordează tema
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290322_a_291651]