1,701 matches
-
că o bună înțelegere a Tractatus-ului nu este de așteptat din partea celor care se îndeletnicesc în mod profesional cu filozofia.82 El credea că singurii care s-ar putea apropia cu înțelegere de scriere sunt oameni din cercul culturii sale vieneze. Este semnificativ că a discutat cel mai mult despre Tractatus cu unul dintre aceștia, Paul Engelmann, care era un amator în filozofie. Deși a dorit ca manuscrisul să fie publicat, faptul că lucrării sale nu i s-a acordat atenție
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
atât de „vocabularul“, cât și de „caracterul literar specific al întregului“. (Vezi C. K. Ogden, „Note“, în Ludwig Wittgenstein, Tractatus Logico-Philosophicus, Routledge, London and New York, 1990, p. 5.) 3 Percepută în acest fel, lucrarea lui Wittgenstein a fost alăturată tradiției vieneze a criticii metafizice, o tradiție care a fost ilustrată îndeosebi de oameni de știință cu preocupări filozofice, ca Ernst Mach și Ludwig Boltzmann. Atmosfera generală de gândire în care s-a dezvoltat această tradiție este bine redată într-o scurtă
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
care a fost ilustrată îndeosebi de oameni de știință cu preocupări filozofice, ca Ernst Mach și Ludwig Boltzmann. Atmosfera generală de gândire în care s-a dezvoltat această tradiție este bine redată într-o scurtă notă, publicată de cunoscutul ziar vienez Neue Freie Presse, la 27 octombrie 1903. Filozofia, care pretinde că este regina tuturor științelor, este comparată aici cu „o fecioară dedicată lui Dumnezeu, care tocmai deoarece e dedicată lui Dumnezeu va trebui să rămână pentru totdeauna stearpă. Consilierul aulic
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
să aibă voie să le citească.“38 Lui Wittgenstein, creațiile culturale, ca și viața spirituală a indivizilor, îi apăreau profund înrădăcinate în anumite forme de viață, în structurile unei comunități istorice. El însuși se simțea acasă doar în lumea culturii vieneze a tinereții sale. Invoca aprobativ teza lui Oswald Spengler că ceea ce caracterizează o cultură, în perioada de înflorire, este unitatea stilistică a formelor ei majore, apropierea și comunicarea dintre ele. Pătruns de nostalgie pentru o lume apusă, Wittgenstein privea cu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
econo mic. Ei erau convinși că fenomenele economice nu pot fi explicate decît prin recursul la psihologie, la analiza comportamentelor și se dedică studierii intense a acestora. Absența unui denominator comun al tuturor mărimilor sistemului economic îi împiedică pe economiștii vienezi să elaboreze modele economice bazate pe un ansamblu de agregate proprii. Ei își autolimitează cîmpul problemelor de studiat și nu-l sporesc în 20 de ani decît foarte puțin. Plecînd de la analiza psihologică a conceptelor de utilitate și de valoare
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
lumea, Tatăl a intervenit și el În acțiune. Ființele vii s-au ivit din Înseși elementele. Animalele sînt vrednice de dispreț doar din pricină că procrează prin coit, Însă plantele În general nu, nici măcar vița de vie. Potrivit unei glose la manuscrisul vienez, vița de vie se numără printre cele douăzeci de specii pe care Diavolul le-a plantat În Paradis, care este un loc rău. Plantele nu sînt intrinsec rele; vița de vie este osîndită cu deosebire, fiindcă „Diavolul și-a introdus
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
europeni față de civilizația americană? Nu este civilizația americană fiica risipitoare a civilizației europene? În ultimă instanță, Statele Unite n-au făcut decât să radicalizeze elemente existente deja în Europa, duse acolo de emigranți: comedia muzicală și prăjiturile stropite cu cremă, opereta vieneză și patiseria de la cafenelele Sacher și Mozart. Exagerarea rolului tehnicii venea din Anglia și Germania. Vulgaritatea claselor mijlocii se trăgea din Bouvard și Pécuchet, multiplicați la scară continentală. Și nu e lipsit de importanță faptul că revolta muncitorească de 1
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
subiectivitatea și corporalitatea se imagine/ază, ajungând până la performările postobiect care mizează pe mișcarea imaginii trupului în contexte virtuale efemere și interactive. De la arta automutilării corporale (vezi Stiles, 1991, pentru această subdirecțieă, asociind noțiunile rezistenței și ale supraviețuirii, precum acționismul vienez al anilor 1960-1970, la arta feministă sau postcolonială, chestionând probleme de gender, rasă și sex, exemplele de body art șterg granițele dintre artă și viață, dintre identitate și alteritate, dintre public și privat sau dintre subiect și obiect. Joncțiunea dintre
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
à face”, 2000Ă, în timp ce Orlan creează „L’Art charnel”. Sintagma este inventată în 1990, ca o contrapoziție la body art, aceasta din urmă fiind considerată o artă a suferinței și a purificării în viziunea artistei, întâlnită în special la acționiștii vienezi din anii ’60. Spre deosebire de pildă de performanțele lui Chris Burden, în care artistul a cerut unui prieten să-l împuște în braț („Shoot”, 1971Ă sau ale Ginei Pane, artista care își mutilează corpul în sensul socializării unui ritual simbolic („Azione
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
trăire, pretenția lui s-ar putea împlini, și anume prin creație literară și artă, prin viața însăși" (apud P. Kampits, op. cit., p. 217 unde capitolul dedicat filozofului austriac este intitulat, în mod sugestiv pentru poziția acestuia, Moritz Schlick și "Cercul vienez" sau Sfârșitul metafizicii). 212 W. Dilthey, Gesammelte Schriften, IV, p. 260 apud Wellek, Istoria criticii..., IV, p. 340. 213 E. Rothacker, Logik und Systematik der Geisteswissenschaft apud E. Spranger, Der Sinn..., p. 4. Aici, Rothacker înfățișează "orientările de bază ale
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ultimul sosit a continuat: "De ce vă uitați așa la mine? Nu v-am spus că mă întorc?"... După două-trei minute, secretarul de partid găsește forța de-a glăsui: "Păi... tovarășul Ternovici... vezi dumneata... telegrama era cam echivocă...". Indignat și cabotin, "vienezul" a ridicat tonul, vorbind cu intonație de înrăit politruc: "...Echivoc ești tu, cu mă-ta! Eu am scris, clar, tovarăși, că am ales libertatea! Or, unde este adevărata libertate? La ăia? Nu tovarăși, la noi, pe meleaguri mioritice!"... Ședința a
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de un pervertit respect, "loialitatea" celui care se lăsase strivit de autoritatea femeii: " Timpul anulase mînia de atunci a tînărului Walter, pus în solda și la capriciul femeii elefantiaze și lăsase intactă numai plăcerea studentului de a cunoaște frumosul oraș vienez. Walter fluiera acum un refren de vals, asemeni acelor finale de operetă în care cortina căzută a acoperit viziunea tenorului scund ce înlănțuie talia groasă a duegnei, lăsînd numai melodia în surdină a viorilor." La distanță, îngroșate de caricatură, liniile
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
excesului. Un exces cu părți benefice, dar și malefice. În orice caz, totul a decurs că o fatalitate."19 Acumulate subteran în deceniul trei, contradicțiile au izbucnit în următorul, "vărsându-se în delta primitoare a războiului, a dictaturilor, a dictatului vienez, a Yaltei, a lui 1944-1947"20. Tinerii intelectuali români s-au săturat de excesul de burghezism, de nerăbdarea de a afirma agresiv, desigur "omul nou", care blama feminitatea decadenta a Franței, în așteptarea masculinității germane, s-au săturat de rusofobia
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
faliment al unui partid socialist a părut să confirme justețea liniei celei de a XIII-a plenare a IC. Exemplul austriac a servit IC reafirmării credinței sale într-un viitor Octombrie roșu. Dimitrov publica în martie o Scrisoare deschisă muncitorilor vienezi în care tăgăduia unui asemenea partid [partidul socialist austriac] dreptul de a exista. În Franța, de la revolta antiparlamentară a ligilor rebele din Place de la Concorde din 6 februarie, la demonstrația comunistă din 9 februarie, pentru a ajunge la grevele și
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
CPN-ului, un lider sindical olandez a jucat totuși un rol esențial în politica unitară a Internaționalei Comuniste a epocii. Secretar al puternicei Internaționale a muncitorilor din transporturi (ITF), Edo Fimmen a susținut cu concursul organizației sale solidaritatea față de muncitorii vienezi răsculați, față de răzvrătiții de pe "sept Provinces", dar mai ales, marinarii "săi" au fost furnizorii discreți ai Republicii spaniole, așa cum ei vor servi drept agenți de legătură în Reich-ul hitlerist. Partidele exilului Izvorîtă din înfrîngerea în fața fascismului, politica frontistă nu a
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Mc Intyre, Dalrymple și Bence-Jones în 1848. In 1873 Rustitzki descrie un nou caz și propune denumirea de mielom multiplu, iar Kahler completează descrierea amănunțită a tabloului clinic în 1889, a unui caz urmărit timp de 8 ani. Kahler, clinician vienez, a descris la 1899 un caz observat de el, care a prezentat un tablou clinic destul de deosebit , pentru a constitui un sindrom clinic , special , care a fost numit în urmă de unii, Boala lui Kahler, ( Bozzolo). În cazul lui Kahler
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
Marcel Proust, scriitorul manifestându-și aici mefiența în legătură cu posibilitățile freudismului de a sonda psihicul uman și, implicit, domeniul literaturii. E însă foarte probabil ca autorul Tezelor și antitezelor să nu fi asimilat, până la acea dată (1936), conceptele fundamentale ale medicului vienez, mai ales că eforturile sale erau conjugate spre redactarea lucrării de doctorat intitulată Modalitatea estetică a teatrului, susținută și publicată un an mai târziu. De altminteri, chiar și în Occident, psihanaliza, prin noutățile (șocante pentru unii), pe care le aducea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
puteau avea contact cu o literatură deschisă spre lume, cu o artă plastică și arhitectură de forță și de substanță, perfect armonizate cu tradiția și bunul-gust, în sfârșit, cu muzica și dansul ce, probabil, au mai mult aport la imaginea vienezilor, care și atunci când pășesc pe stradă transmit bucuria de viață ca pe un dar cu totul personal. Idealismul rafinat, avangardismul, nonconformismul, grație căruia Austria a recuperat în special pe scriitorii decadenți, limba rafinată rostită cântat și împodobită cu variate latinisme
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
personal. Idealismul rafinat, avangardismul, nonconformismul, grație căruia Austria a recuperat în special pe scriitorii decadenți, limba rafinată rostită cântat și împodobită cu variate latinisme, italienisme, franțuzisme, înnoite neîntrerupt, încât au vestit demult Europa unită, se întâlnesc, preferențial în celebra cafenea vieneză. Negruzzi nu îl cunoștea pe Eminescu, însă, acolo, unde se întâlneau, de altfel, studenții români și unde se discută serios, armonizat cu un caleidoscopic și atât de rar farmec politicos, Negruzzi îl va individualiza ușor îl "Recunoaște" fără a-l
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
jucător și că făcuse remiză cu însuși imbatabilul Casablanca. Era chiar Tabori, maestrul menit să-și dea seama că Hans e omul lui, alesul, cel așteptat, discipolul demn de a primi învestitura. Surprinzător de plastic descrie Paolo Maurensig interiorul hotelului vienez locuit de Tabori, climatul de enorm bric-à-brac, de stil imperial fin de siècle, de dezordine controlată, compatibil cu sufletul faustic, cu disperata genialitate a unui jucător de rasă. Eroic, misterios și totuși obsedat de partida pentru care supraviețuise unei probe
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a noii sale înfățișări a început încă din anii adolescenței. Întrebarea va fi, așadar: care au fost germenii acestei prefaceri, o prefacere care a putut apărea uimitoare celor ce l-au cunoscut atunci? Ludwig Wittgenstein a crescut în mediul culturii vieneze a epocii. Iar în ambianța familiei iradierea la care a fost expus era deosebit de puternică. Tatăl său a fost un protector al artelor frumoase, un sprijinitor al avangardei artistice, bunăoară al compozitorului Arnold Schönberg sau al pictorului Gustav Klimt, iar
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
era deosebit de puternică. Tatăl său a fost un protector al artelor frumoase, un sprijinitor al avangardei artistice, bunăoară al compozitorului Arnold Schönberg sau al pictorului Gustav Klimt, iar mama făcuse din palatul familiei de pe Aleegasse un centru al vieții muzicale vieneze. Oaspeți obișnuiți ai casei erau personalități muzicale ca Johannes Brahms, Clara Schumann, Josef Labor și Gustav Mahler. Bruno Walter, cvartetul lui Joseph Joachim și Pablo Casals concertau cu ocazia serilor muzicale ale familiei. Fiii și fiicele lui Karl Wittgenstein beneficiaseră
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
concertau cu ocazia serilor muzicale ale familiei. Fiii și fiicele lui Karl Wittgenstein beneficiaseră de o educație literar-artistică, în primul rând de una muzicală, deosebit de îngrijită.11 Ca persoane profund îmbibate de cultura clasică, așa cum era ea receptată în tradiția vieneză, se interesau de tot ce era nou în literatură, muzică, arte frumoase, arhitectură, în disciplinele umaniste și în dezbaterile de idei. Nu le puteau scăpa controversele iscate de acea critică a culturii întreprinsă de Karl Kraus în revista lui Die
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
lui Otto Weininger Sex și caracter, de psihanaliza lui Sigmund Freud, ca și de ecourile creației lui Robert Musil, Hugo von Hofmannsthal, Rainer Maria Rilke, Georg Trakl, Arnold Schönberg sau Adolf Loos. Cu atât mai mult cu cât cultura umanistă vieneză a epocii era una, iar publicul ei era unul și același. Separarea în sfere distincte, care a devenit ceva obișnuit mai târziu, era încă necunoscută. Interesul pentru literatură, artă și filozofie se împletea strâns cu aspirația spre clarificarea întrebărilor de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
L. Wittgenstein, Geheime Tagebücher 1914 1916, ed. cit., p. 70. 40 Ibidem, p. 74. 41 Paul Engelmann, op. cit., p. 96. Mărturiile lui Engelmann au constituit punctul de plecare al unui șir de lucrări care discută Tractatus-ul pe fundalul ambianței culturale vieneze a epocii. 42 Răspunzând unor observații ale lui Russell, Wittgenstein îi scria la 19 august 1919: „Acum mi-e teamă că tu nu ai sesizat cu adevărat afirmația mea esențială, față de care întreaga chestiune privitoare la propozițiile logice este doar
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]