1,691 matches
-
domină puternic, iradiind un abur albastru ca un voal împotriva soarelui arzător. O femeie tânără nu poate face o plimbare pe câmp fără să culeagă flori. Adela le alege metodic, cu ochiul atent, cu gesturi de preciziune, parcă ar urmări vietăți iuți și viclene. Cu părul auriu, cu fața albă și roză, cu ochii albaștri, Adela, printre flori, e o floare mare, strălucitoare, mai vie decât toate, irezistibil atrăgătoare. Comparația, banală de adevărată ce e, între femeie și floare este mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
atunci, senzația de funebru pe care mi-o dă, în momente de o stranie luciditate, pământul, lutul, piatra, toată materia asta inertă, idioată, inamică, și mila pentru tot ce trăiește și încearcă în zadar să ascundă moartea sinistră a planetei, vietăți și plan-te, șubrede, nesigure, trecătoare. După epoca romantică - epoca realistă, serioasă, la Viena, cu femeia aceea subțire și înaltă, cu formele adolescente încă la vârsta de douăzeci și cinci de ani, oprite parcă în desăvârșirea materializării lor de flacăra mistuitoare a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și n.n. - de unde perversiunea lucidității: infiltrarea sentimentului morții în clipele cele mai intense ale vieții) pământul, lutul, piatra, toată materia asta inertă, idioată, inamică și mila pentru tot ce trăiește și încearcă în zadar sa ascundă moartea sinistră a planetei, vietăți și plante, șubrede, nesigure, trecătoare". Fobia aceasta față de materia inertă are o corespondență precisă în biografia erotică a naratorului, fiind provocată de amintirea morții primei iubite în adolescență și de imaginea pământului care o acoperă. Apropierea îndrăgostită capătă astfel semnificația
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mai ajută memoria....? Oare, a rămas definitiv desgolit de orice amintire a trecutului său...!? Imposibil. Dovadă, Încă Își mai aduce aminte ce nu poate să-și aducă aminte...! Memoria Încă nu-l părăsise...! Atunci, ce căuta el În mijlocul acestor Înfricoșetoare vietăți și dece nu-l atacă știindu-le carnivore!? Câteva momente rămase singur, apoi În depărtare În Întunericul de nepătruns al apei se produse o agitație făcându-l să-și forțeze privirea. Pentru Început avu impresia unui furnicar de râme din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
roșie, mongolezi, eschimoși ori alte categorii de oameni existenți la ora aceia pe această planetă...? Dar animale...? Nu mai vorbim de alimente ori containere cu apă potabilă...! Și, se naște următoarea Întrebare...! Cu ce mijloace de locomoție a adunat toate vietățile pentru a le Îngrămădi pe corabie...? Dar viitorii supraiețuitori...? Cum a reușit să centralizeze pe vasul plutitor diferitele rase de oameni aflate În cele patru vânturi a planetei și, În ce fel le-a vorbit presupunând, În nici un caz Noe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
spun drept, m-ai impresionat...” i-o reteză Șeful Șantierului, mai turnăndu-și o cană de ceai. „La drept vorbind, ce ne pasă nouă cine cu cine se războiește...? N-au decăt să se omoare până n-o mai rămânea decât vietățile apărute În urma cu, sute milioane de ani...! În ce mă privește, mă asociez Marchizei de Pompadour,(1721-1764) favorita lui Ludovic al XV-lea, rege (1745-1759) ce zile și nopți se destrăbălau În beții și orgii În care nu se trezeau
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
casele curate, împrejmuite de grădini și livezi. De multă vreme o duceau așa - Dorobanțu aprinzând și stângând felinarele, Teodorescu repezindu-și nasul în pământ, cucoana Adela înălțându-l spre cer, Horga ațâțându-și cucoșii, cucoana Caliopi spăriind cu cântecele ei vietățile împrejurimilor - și se simțeau foarte la locul lor. Dar într-un rând o spaimă mare a burzuluit toate sufletele. Era într-amurgul. Cucoana Frosa stătea la zăbrea, frumos pieptănată și privea gânditoare la rarii trecători; cucoana Adela era în balcon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dar veverița de ce mâncă ouăle și puii de prin cuiburi? Asta este! își aduse aminte Onu. Era și în el, uneori, neliniștea asta care fusese și a lui Culi. Acuma, la observația lui Onu, Ursake își făcea socoteală că toate vietățile pădurii lui se alungă și se prigonesc din voia nepătrunsă a Ziditorului, ca să dobândească putere, agerime și iuțeală; ca să le fie tihna mai bună după niște spaime și primejdii, așa cum lui, deodată, îi place mai tare viața după desnădejdea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
foc de avertisment. Eu: Ei bine, data viitoare o să mă omoare. El: Nu merge așa. O să facă altceva, să zicem, o să-ți ucidă câinele. Trebuie respectat un protocol strict în lucrurile astea. Eu: Dar eu n-am câine. Detest toate vietățile. El: Ei bine, poate c-o să-ți incendieze mașina - ții la mașina ta, nu? Eu (dând din cap): Deci o să treacă o bucată de vreme până încearcă cu adevărat să mă omoare. El: Da, ai o mulțime de timp. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și pești, si ierburi rare, Aduce alge pentru noi Ne dă o cale de plecare, Când pe vapor ne ducem către voi. Dar ea rezervă și surprize Încântă ochii omenirii Când ne ofera peisaje Ce le găsești la adâncime: Sunt vietăți anaerobe Ce stau prin oasele la nave Sunt vietăți ce au o viață La o prea mare adâncime
Marea. In: Bazaconii şi autoparodii by Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/378_a_602]
-
Ne dă o cale de plecare, Când pe vapor ne ducem către voi. Dar ea rezervă și surprize Încântă ochii omenirii Când ne ofera peisaje Ce le găsești la adâncime: Sunt vietăți anaerobe Ce stau prin oasele la nave Sunt vietăți ce au o viață La o prea mare adâncime
Marea. In: Bazaconii şi autoparodii by Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/378_a_602]
-
nu sunt niciodată pregătiți pentru somn; prin urmare, cele două fetițe încă mai explorau viața cu ochi curioși. Cea mare, Viviana, care avea cinci ani, tocmai prinsese un cărăbuș și-l cerceta curioasă; avea obiceiul să prindă fără frică toate vietățile ce-i ieșeau în cale și să le studieze cu interes. Cea mică, Angelina, doar de trei anișori, așezată pe iarbă, mângâia cu mânuțele ei mici și gingașe firele de iarbă crude și mătăsoase. Era o mogâldeață de om! Părul
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Postise îndelung și acum simțea o foame grozavă. Luând tot ce-i cădea la mână: rădăcini, grâu, pâine, carne crudă sau fiartă, el se îndopat fără să aleagă. Apoi, ieșind de acolo, Roland nebunul a început iar să gonească toate vietățile ce i se nimereau în cale, fie oameni, fie animale. Uneori el urmărea și căprioare, alteori ataca urși și lupi pe care-i prindea și-i sfâșia 69 cu mâinile goale mâncându-le carnea. A rătăcit astfel din loc în loc
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cafenele cânta Juliette Greco, se purtau discuții filozofice cu creatori celebri. Efervescența ambianței de după război îmi stimula pute rea creatoare, aveam o sete de cunoaștere intelectuală nemăr ginită. Mă simțeam ca o pădure în care se trezesc în zori toate vietățile, trăiam euforic, eram liberă, nu-mi mai era frică de nimic. Duceai o viață mondenă? — Sigur. Clocotul restaurantelor, teatrele, muzeele mă uluiau. Eram ca o cratiță pe foc care fierbea fără oprire. Ceea ce am reținut din acea perioadă a fost
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
prima oară. Îl luă În mână și păși pe urmele călugărului, care deschise ușa chiliei și ieși În poiana Încărcată de miresme de brad și de foșnete de animale care se strecurau spre culcușurile lor de noapte. Pădurea mișuna de vietăți. Pădurea era vie. Alexandru se ridică la vederea sfântului Daniel. - E cornul bunicului tău Alexandru. Apoi a fost al tatălui tău, Bogdan. Acum e al tău. Sună din el. Ștefan privi cornul, puțin nedumerit. - Nu cred că știu, preasfinte... - Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de cadavrul simpatic al bureților fără nici o mustrare, o înrudea de departe cu acei oameni care odinioară întrebuințau sclavi drept instrumente, dar cu câtă superioritate de epocă și de sentiment asupra lor, ea, care aproape-aprca-pe se simțea miloasă față de o vietate așa de primitivă ca a buretelui. In același timp, gândul că taina și potecuțele acelor mări perfide și căpcăune sunt la îndemîna negoțului omenesc și că bureții, locuitori aderenți ai profunzimilor, se găsesc pe toate cărările o umplea de un
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
natură, lipsit de plăcerea și dorința de a păși și trăi direct pe pământ. În aceste condiții, m-am străduit să aduc în casă o mică parte din frumusețile naturii sub forma plantelor de apartament care se comportă ca niște vietăți ce-mi atenuează singurătatea și îmi umplu inima de bucurie. Balconul devine neîncăpător pe durata sezonului cald pentru mulțimea ghivecelor care îl populează. Ca și celelalte plante, florile de apartament au viața, trebuințele și particularitățile lor. Unele au nevoie de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
cafenele cânta Juliette Greco, se purtau discuții filozofice cu creatori celebri. Efervescența ambianței de după război îmi stimula pute rea creatoare, aveam o sete de cunoaștere intelectuală nemăr ginită. Mă simțeam ca o pădure în care se trezesc în zori toate vietățile, trăiam euforic, eram liberă, nu-mi mai era frică de nimic. Duceai o viață mondenă? — Sigur. Clocotul restaurantelor, teatrele, muzeele mă uluiau. Eram ca o cratiță pe foc care fierbea fără oprire. Ceea ce am reținut din acea perioadă a fost
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
aude și înțelege totul: "N-o mai duce mult, zice sanitarul, fă-i ce-i trebuie că nu mai e speranță". "Crezi?" zice tatăl cu gândul la ceea ce reprezintă pentru familie eventuala pierdere a copilului, cum ar socoti moartea oricărei vietăți aflată în strânsă legătură cu existența sa. Da, da, zice sanitarul, n-ai ce să-i faci, se duce..." Apoi cei doi se îndepărtează și, după un timp, copilul aude mașina de cusut turuind prin geamul deschis, în mijlocul zilei de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
au zbîrlit peri aspri. Ca să scap de spaimă, am scos din gîtlej un urlet. Simțeam cum îmi cresc colții și-n măruntaie mă scociorăște foamea. Năzuind la lărgime, am început să sar pe pereți. Afară am ronțăit pe loc o vietate care îmi ieșise în cale. Cerul mă apăsa ca un tavan: cu gheare și cu dinți, din el pîndeau de pretutindeni ochi. Cîndva mai trecusem pe acolo: recunoșteam, îmbibată de mirosul meu, fiecare piatră. Ars de pofte, m-am oprit
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mișcare în casă. M-am ridicat în capul oaselor. Din bucătăria cu tavanul oblic, la lumina lămpii de pe cuptor, lelea Ghența aburca în odaie, pe trepte, un vițel proaspăt fătat. Era rece și, din grajdul friguros, dînsa aducea la mine vietatea umedă care mirosea grețos. În căldura dospită a bucătăriei lelea Ghența adormise demult cînd, lîngă animalul puturos, eu încă mai aveam insomnii. Mă simțeam atras de acești oameni. Stînjenită că într-o zi nu avusese timp să gătească, lelea Ghența
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
sfert de ceas, atât cît îi trebuia ca să-și bea țigara, dînsul făcea inspecție. Rezemat de parmalîcul podețului, emitea apoi, pe șanțul din fața școlii, judecăți de valoare. La primul meu contact cu școala, afară de cîrdul de gîște din curte, singura vietate a fost acolo Jugan. L-am întrebat cu cine aș putea vorbi. - Îndefinitiv șefu-i șef, mi-a răspuns el convins, iar această rostire, la dînsul, părea să aibă greutate de dicton. - Nu semnează nimeni condica pe-aici? - Îndefinitiv, da
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
-se, rîzînd și uitîndu-se cu o curiozitate lacomă. Pe fețele rotunde și pe ochii căscați cădea încîlcită o claie de păr negru în care foarfeca sau pieptănul nu intraseră niciodată; nici pomeneală de săpun. Prăseau în aceste clăi urdii de vietăți alburii pe care, cînd da soarele în nămiezi, mame așezate turcește la umbra unui corcoduș, cu basmalele căzute în jurul gîtului, le scurmau cu degete zbîrcite ca niște uscături. Legănați astfel în vise tandre, copiii adormeau. Aveam senzația că aici timpul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
un colț, Soarele zâmbăreț ca un om ce și-a pus burta la cale numai cu bunătăți, a băut și două pahare cu vin și e gata să se pună pe sporovăit; pe iarbă, printre flori, fel de fel de vietăți; un curcan Înfoiat, cu coada roată și mărgelele de la gât albastre și roșii; un cocoș țantoș, cu pieptul Înainte și penele din târtiță semețe; amestecate, oi cu miei, vaci cu viței, căprioare cu iezi și un cerb cu niște coarne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care Îl strângeau. Printre degetele copilului curgea sânge. Peste ochii ce semănau cu două boabe netede și lucioase de piper apărea și pierea cu repeziciune o pieliță subțire și străvezie. „Dă-l Încoace!” făcu vânătorul, mulțumit de prada lui. Apucă vietatea În care inima dădea să spargă pieptul, Îi răsuci de două ori capul, Îl smulse și-l azvârli pe jos. Apoi aruncă În traistă trunchiul ce dădea din aripi. Blondul rămase trăsnit, cu gura căscată și mâinile Însângerate Încă Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]