1,709 matches
-
fiziologică. Pornind de la acest punct, a putut elabora ipoteza principiului recuplării, de natură tot autoreglatoare. În acești termeni el abordează problema rolului integrator al mișcării rolul pe care această mișcare o are în situațiile stimulative schimbate, în cazul în care vietățile trebuie să-și pună în aplicare disponibilitățile lor de reactivitate variabilă. Este un principiu care spune că modificările reactive, rezultat al intervenției unor mecanisme autoreglatoare, se raportează la sensibilitatea proprioceptivă și nu la vreun factor de natură subiectivă. Funcționarea principiului
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
raportată la nivelul spiritual, este o prostie. Spiritul nu evoluează,este așa cum l-a făcut Dumnezeu! Esențele nu se schimbă.”, m-au făcut să mi ridic mai multe semne de întrebare în ceea ce privește omul. Ce este omul? De ce omul este singura vietate înzestrată cu rațiune, care poate să-și controleze sentimentele și acțiunile? Ce reprezintă omul pentru om? Ce reprezintă demnitatea de a fi om? Cu toate ca nu știu mai nimic despre filosofie,am încercat să dau un răspuns acestor întrebări din limitatele
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Irina Georgiana Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2294]
-
cea mai adâncă și mai chinuitoare dintre frământările omenești din toate timpurile: problematica destinului - a destinului individual, a destinului societății și chiar a destinului umanității. Insul uman este singura ființă conștientă de sine și de viitorul său implacabil. Nici o altă vietate de pe Terra nu știe că va muri, având așadar șansa de a-și consuma viața într-o beatitudine inconștientă care omului îi este interzisă. Omul este condamnat la luciditate, trăind „cu moartea în privire” (Heidegger). Nimic nu îl preocupă mai
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
trei lupi adulți, doi pui și, „imediat după cei tineri, venea creatura: o ființă hidoasă, cu corp, mâini și picioare aparent omenești, dar cu o căpățână uriașă și cu o claie de păr ce-i acoperea umerii și bustul... O vietate înspăimântătoare i se încurca printre picioare, identică cu ea, dar mai mică”. Recunoscând două ființe umane, Singh nu-i lasă pe tovarășii săi să tragă. Cu ajutorul oamenilor dintr-un alt sat, el încearcă să captureze „monștrii”, făcând o gaură în
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
cale, pentru informațiile primite, domnilor: Iorica Ștefan, fost pădurar (Ghimeș) și Copăcel Neculai, fierar (Dofteana). Domnița plânse cât plânse, dar încetîncet s-a obișnuit cu acești noi prieteni, cu care o ducea bine în lumea de poveste a codrilor. Noaptea, vietățile pădurii vegheau rând pe rând la capul domniței, ca să nu-i tulbure nimeni somnul. Când se trezea, fata împăratului era luminată de razele soarelui, ea săruta florile din jur, mângâia veverițele și căprioarele, ascultând fermecată cântecul dulce al păsărilor. Timpul
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
prietenii, cunoscuții! Orice obiect distrus, înseamnă de fapt distrugerea unei vieți, a unui suflet întrupat. Cel mai bine ar fi să respectăm aceste reguli: Să nu mâncăm plante; să nu ne atingem de cocoșii albi și de alte animale sau vietăți; să nu scornim focul cu fierul; să nu distrugem niciun obiect. POVESTITORUL: Însă pentru că Pitagora a comis păcate de-a lungul vieții sale, sufletul său a coborât o treaptă, iar în cea de a treia viață s-a întrupat în
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by I Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1719]
-
se ducă o linie de la malul stâng al râului Dvina, pe la orașul Arhanghelsk și până la ocean; ar fi mai scurt și mai adevărat”. Vorbind despre samur, M. se sprijină (ca și în cazul ostiacilor) pe cei vechi: „Samurul este o vietate foarte frumoasă și puioasă și nicăieri în lume nu se înmulțește ca în ținuturile de miazănoapte ale Siberiei, iar în Siberia cei mai buni trăiesc în jurul mării și unde sunt locurile friguroase. Acolo unde sunt locurile mai calde și de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
mărunte și reci care uneori durează zile în șir. Zilele sunt mai scurte, se întunecă mai repede, nopțile devin mai lungi. Frunzele copacilor îngălbenesc și cad, iar păsările călătoare se pregătesc să plece în țările calde. Bate vântul, cade bruma. Vietățile mărunte se ascunde în pământ, sub scoarța copacilor sau sub covorul de frunze uscate. Oamenii și unele animale sălbatice își iac provizii pentru iarna ce va veni. În primele luni de toamnă se coc fructele se recoltează legumele și unele
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
Athénée Palace nu se mai anima nițel, intrasem în piața care se lărgea între clădirea Palatului Republicii și cea a Comitetului Central ca o vastă plajă, aridă și goală. Câteva santinele într-o parte, doi-trei agenți de alta erau singurele vietăți, momâi ale unei autorități ascunse, oculte, pitite în palatele cu porți ferecate. Părăseam piața străjuită în dreapta de silueta fragilă a Bisericii Crețulescu și intram din nou în Calea Victoriei, coborând spre Palatul Telefoanelor și spre Capșa, abia întâlnind câte un trecător
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
1929. Volumul următor, Zăvor fermecat, publicat abia în 1947, stă sub semnul versului lui Dan Botta. Există multe prelungiri ale temelor și motivelor anterioare, dar ceea ce definește Zăvor fermecat este atmosfera fantastic-folclorică, de basm, cu mai vechea fascinație legată de vietățile mici ale pădurii. După aceste două cărți de poezie, B. se dedică studiului artei, publicând o serie de articole în revistele de profil, precum și monografii consacrate lui Nicolae Grigorescu, Karl Storck, N. N. Tonitza, Constantin Brâncuși, lucrări ce îl vor consacra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285881_a_287210]
-
adică cred că era un om, pentru că încă putea îngăima cîteva cuvinte: O înghițitură..., domnu' Vasile..., pentru cuțitul ăsta... Cu o mînă tremurîndă întinse un cuțit fără mîner, ruginit și vai de el. Bunul nostru moș Vasile se scoală, prinde vietatea și o dă afară, departe de privirile noastre. Busculada ne-a înmărmurit și ne-a oprit din mîncat. Carolina și cu mine începem a plînge. Moșu' Vasile intră în casă și ne spune blajin: Mîncați, dragii moșului, mîncați să creșteți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
facultatea asta. Bine, și așteptările sunt destul de mari. Pronunți cuvântul jurnalist și îți apar în fața ochilor doar vedete și prezentatori de știri lucioși și cu creierii spălați. Cea mai mare tâmpenie mi se pare să-ți faci idol dintr-o vietate cu creier subdezvoltat pe care patinează musca. Noi, studenții, ne-am obișnuit să ne plângem de milă, măcar avem libertatea să ne băgăm picioarele în facultate, să-i înjurăm că ne-au luat banii pe pregătiri. Ne compătimim. La fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
vecinilor și atunci mai aruncam cu pietre să le alungăm. La un moment dat intră un cocoș arătos, eu pun mâna pe o bucățică de cărămidă plată, o arunc ca pe un bumerang și aceasta nimerește exact cocoșul în cap. Vietatea începe să se zbată de ceasul morții, eu mă sperii, nu mai știu ce să fac și până la urmă îl arunc peste gard. Bineînțeles că a doua zi s-a aflat, mama a plătit cocoșul vecinei, iar eu în tot
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
ca la mașini, apoi simți vântul în față sau în spate, deci nu stai pe loc. Mai mult, viteza redusă te ajută să vezi totul, chiar la 360 grade. Privirea îți poate poposi mai lung asupra unei culmi, a unei vietăți, sau aiurea, neîngrădit. Auzind păsările cerului, bucurându-te de soare și de umbra copacilor, te simți liber, cu adevărat integrat în peisaj. La dreapta, printre copacii înalți, apăru intersecția spre mănăstirea Neamțului, însă conform traseului stabilit de unchiul meu - cunoscător
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Și peisajele, deși sălbatice erau altfel, fiindcă treceam și prin pădure. De reținut pentru acel început de zi, frigul mă obligă să îmbrac "maximul” de flanele. Așteptam (oarecum...) să iasă urșii la șosea (fusesem avertizați de cabanier), numai că singurele vietăți care ne-au blocat drumul au fost vacile, culcate chiar pe mijlocul drumului. Un bucureștean care venea din sens opus, deschise geamul mașinii să mă întrebe ceva. N-a ținut cont de viteza mașinii, încât eu n-am auzit decât
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
ezitant, atent. Când au ajuns la vreo cincisprezece metri de ceea ce li se păruse a fi o colină, s-au dumirit că aceasta era vie și pulsa încet, ritmic, ca și cum respira. Și-au dat seama că, de fapt, este o vietate, o ființă uriașă de lumină. Stătea cu fața în sus, cu ochii închiși, avea niște veșminte de in transparent și părea că doarme. Ai fi zis că este un om gigantic, atâta că, în plus, avea și aripi, niște aripi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
rimă, prin colocvialitate și debit torențial. Iar Câinele de lângă pod rămâne o piesă care nu a pălit, un poem reflexiv axat pe ideea confruntării dramatice a omului cu sinele profund, cu acel alter ego neliniștitor, obsedant, întruchipat simbolic de „trista vietate“, câinele Degringo. Urmează poeziile din Nevoia de cercuri (1966), mai lirice decât... Aventurile lirice. Ele captează ecouri din spațiile intimității, ale erosului, cultivă tonul elegiac. Dar nu exclud nici sarcasmele, umorile negre, exasperările, furiile, pendularea între râs și plâns, în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
goală, obiectul nu interesa pe nimeni în afară de Wili, care-l examina cu atenție, netulburat de larma din jur. — Din asta facem cușcă pentru iepuri, l-am auzit. Hai s-o luăm. Avea (părinții aveau, mă rog) iepuri de Angora, niște vietăți simpatice, cu blăniță albă și ochi de un roșu intens, care-mi plăceau și mie foarte mult. Sigur că aveau cușca lor, dar Wili a decis că meritau o sporire de confort, iar eu am fost de acord îndată. Am
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
aceea, copilul privește foarte intrigat la peștele care, scos din apă, se zbate spasmodic fără aer. Îmi dau seama de mulțumirea lui extremă, după euforia ce i se citește-n ochi în timp ce se uită extaziat la salturile agonizante ale micii vietăți. Cred că agonia este momentul cel mai intens îngăduit făpturilor vii. Stropii aceia ultimi de viață, ce se luptă îndârjit să înfrângă moartea, au o determinare, o forță și un avânt pe care niciodată, înainte de asta, viața n-a avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mele uimite. Ars amatoria Azi am văzut doi melci mari în iarbă. Tocmai se acuplau, cel puțin așa cred, și au rămas astfel contopiți într-un singur ghem mult timp. M-am întrebat dacă plăcerea sexuală, pe care o simt vietățile astea fragile, poate să fie comparată, în vreun fel, cu cea a oamenilor. Aș fi putut scrie mai bine o Ars amatoria pentru melci; uneori, ajunge atât de puțin ca să-ți bați joc de tine însuți sau de ceea ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Adopție ratată Sunt pe cale să adopt o veveriță: îi dau de mâncare zilnic, ademenind-o în fel și chip să-și înfrângă sfiala și să se apropie ca să-și ia hrana direct din palma mea. De câteva zile însă, micuța vietate refuză să se hrănească; doar se oprește la doi pași de mine și mă privește intens cu ochii ei puri. Parcă ar vrea să-mi comunice ceva important. Nu pot să înțeleg noua ei purtare. Poate e și acesta un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
apă; era vorba de o apă foarte sărată, căci trupul meu plutea deasupra fără să fac prea mult efort și simțeam o extraordinară senzație de ușurare. În jur înotau sute de viermișori negri, respingători. Aia mi-a explicat că aceste vietăți mizere reușesc să prepare un nămol rău mirositor ce poate să redea vigoare și tinerețe celor care se ung cu el pe corp. Mi-am acoperit trupul cu nămol din acela; Aia mi-a pus un strat mai gros pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
despre cei doi o luase razna pe o câmpie plângând. Ajunsă de oboseală se așeză jos, își puse capul pe un bolovan și adormi. Nu observase mușuroiul de furnici de sub acel bolovan. Se trezi cu zeci de semne de la aceste vietăți. O jumătate de oră mai târziu se afla singură, tăcută în dormitorul ei, simțind nevoia de liniște și refuzând să comunice cu cineva. Un an de zile mai târziu, Carlina se îmbolnăvi de bronhopneumonie și aproape că era să se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de viță aleasă și-și spuse că va trebui să fie pre văzător. O privi de jos În sus și spuse: — N-are picioarele rupte, slavă Domnului, ar fi păcat de un animal atât de frumos. Mai rar o asemenea vietate cu minte care să știe cum să cadă fără să-și facă rău. Mare mirare că-i sperios. Când Îi vezi ochii nu-ți vine să crezi că-i nărăvaș. — Nici nu e. Nu s-a Întâmplat niciodată să se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
doar vorbe. Pe moș Martin nu l-am văzut, în schimb ne a încântat o familie de căpriori. Iedul ei era tare gingaș. Venea după noi ca un mielușel blând. Nu se speria de fel. Domnul Tafulă le era cunoscut vietăților pădurii, căci mereu este în apropierea lor, purtându-le de grijă. Seara era și mai plăcut. Ascultam până târziu trilurile privighetorilor care se întreceau în modelarea sunetelor scoase, alcătuind adevărate concerte. Uneori te gândeai că ești pe alt tărâm, într-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]