1,115 matches
-
de lemn sfânt; Ș-apoi vrură ca din chipu-ți să explice toate. Mută La rugare și la hulă idola de ei făcută Rămînea!... Un gând puternic, dar nimic - decât un gând. În zădar trimit prin secoli de-ntrebări o vijelie Să te cate-n hieroglife din Arabia pustie, Unde Samum își zidește vise-n aer, din nisip. Ele trec pustiul mândru ș-apoi se coboară-n mare, Unde mitele cu-albastre valuri lungi, strălucitoare, Înnecînd a mele gânduri de lungi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
163} Deodată vede că nori se despică În două și cale îi fac printre ei. Ajunsu-i în culme, sub dânsul o clică De vânturi s-alungă prin nouri și-și strică Aripa de stînce, se clatin-în văi. Sub el vijelia cea neagră, turbată, Cu caii de fulger cutreer-nebuni Și bate în vânturi, pe nori răsturnată, Ea stîncile-ndoaie și grindină fată, Amestecă lumea, frământă furtuni. De-asupra-i pe bolta albastră, senină, Cald soare lucește și îmblă cu drag. Pe-a muntelui streșnă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
A cerurilor scară în sbor am să o sui... "Să strig cu răzbunarea pe buze-n lumi deșarte: Te blestăm, căci în lume de viață avui parte!! " (Fulgere) "O, fulgeră-mă numai... o, joacă comedie, Comediant bătrâne cu glas de vijelie! Nu vezi că nu poți face tu v-un mai mare bine "Decît pe vecinicie să mă omori pe mine? {EminescuOpIV 303} "Au crezi tu că eu tremur, dar vezi - mai cred în moarte - "Ai fi prea blând să ai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
barcă de vânt. 6. GENAIA (cca 1868) Creațiunea pământului după o mitologie proprie română. Pământul gând al poetului Rom. În 20 de cânturi. {EminescuOpIV 460} CÎNT I Orbul poet Rom care-a-nvățat să cânte amorul de la filomelă - disperarea de la vijeliile înfiorătoare ale cerului - durerea din mirosul florilor mormântului de sfinți își paște oile de aur ale gândurilor sale; - dă aripi moi pe plaiurile cerului și într-o noapte luminoasă s-a întîmplat să viseze pământul. Lumea moartă nu, cunoștea dor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Floarei - Doina Dainei ca și Klage des Ceres Und wie die Welt bewegt sich der Gedanke Aus Gedanken besteht der Mensch Der Mensch ist sein Gedanke Muma vântului e movibilitatea (neconstanța) Muma munților suflă vânt de primăvară Mumi mării îmflă vijelia prin turbidele valuri Muma ernei desghiață aripele crivățul[ui] din stâncile de ghiață Muma florilor respiră jelița plină de miros Muma pustiei Siroco arzător A pustiei mumă arsă cu-a [ei] suflet-sterp și sec Mări arzîndul vânt Siroco suge viața
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și bucurie, Să văd trecutu-n viață, să văd româna dramă, Cum din mormânt eroii istoriei îi cheamă Și muzica română chemând din munți-n nouri, Din stelele căzînde, din văile-n ecouri, Din brazii ce suspină l-a iernei vijelie, Din fluerul cel jalnic, din buciumu-n câmpie, Chemând doina română, a inimelor plângeri, A sufletului noapte, a dorurilor stîngeri. Romînu-n trecut mare e mare-n viitor! Și tu vrei ca poetul să fie trecător, Pe-a țărei sale țărmuri să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Pe-a țărei sale țărmuri să n-aibă ce să cînte? Dar nu-s colori destule în lume să-nvesmînte A munților Carpatici sublime idealuri Ce-noată-n a lui suflet cum noată-n mare valuri Și-n creeri-i aleargă de gânduri vijelii Cum ginii se sfarîmă-n ruinele pustii. 8. O STEA PIN CERURI... (cca l869) O stea pin ceruri o văd că trece Și eu un nume i-am pus din sbor, Numele unei inime rece Fără fior. Ea nevăzută acum se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dramatic (1869 ) Persoanele MUREȘANU GENIUL LUMINEI ANUL 1848 SILFI DE LUMINĂ Scena înfățișează un peisagiu de o romanticitate sălbatică în munți. Pe de o parte stânci sparte și răsturnate, de alta brazi acățați pe vârfuri de stânci, unii răsturnați de vijelie și torente. În fund pe-un deal se vede ruina încă fumegândă a unui sat de colibi; mai în avanscenă, turnul vechi și negru a bisericei satului - c-o mică biserică de lemn, cu ferestrele mici și cu zăbrele, cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
armonii. Nu vezi că moartea-ntinde umbroasele-i aripe? Nu vezi?... poporul doarme! O clipă... două clipe Și pe-a națiunei frunte al morții rece vis Va sta-n Eternitate - cât lumea în abis. Eu, anul aspru, palid, adus-am vijelii Și... (arată la ruina fumegândă a satului) ... legea mea e moarte... gîndirile-mi pustii! Din secolii din carii auzi națiuni cum plâng Eșit-am eu ca astăzi națiunea ta să sting! Privește-n noaptea lumei!... A morții albă pară Adoarme orice popol
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
auziau Vuind încet și lin. "Atît de mult am suferit Dureri, mărirea gre Și astfel toate s-a sfârșit Și-ntreb: de ce? de ce? Ea auzise cumcă el Murise-n bătălii Și de durere ea s-a stins Ca floarea-n vijelii. 36. ADIO, CĂCI DEJA (cca 1875) Adio, căci deja Pe noapte stele cresc. Dar tu, nu tremura Căci te iubesc. {EminescuOpIV 495} Rămâi în dulce-alin Lângă isvorul alb, Când luna[-i] în senin Cu chipul dalb; Când ape plâng încet
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
adună în biografiile lor principalele aluviuni politice și culturale ale epocii lor. Chiar dacă mori de hemoroizi pe front, tot erou ajungi. Oamenii de geniu sunt ca focul. Nu te poți apropia prea tare de ei. Când talentul capătă aspect de vijelie, geniul e pe aproape. Orice culme poate fi și țeapă? Câți regi nu ar vrea acum să slujească la curtea lui Voltaire! Cu timpul, geniile se retrag în adăposturi subterane. Rămân operele și statuile lor ca să înfrunte vitregiile vremii. Când
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pămînt!" Zice același lucru ploii, chiar și celor mai puternice ploi. 7. Pecetluiește mîna tuturor oamenilor, pentru ca toți să se recunoască de făpturi ale Lui. 8. Fiara sălbatică se trage într-o peșteră, și se culcă în vizuina ei. 9. Vijelia vine de la miază-zi, și frigul, din vînturile de la miază-noapte. 10. Dumnezeu, prin suflarea Lui, face gheața, și micșorează locul apelor mari. 11. Încarcă norii cu aburi, și-i risipește scînteietori; 12. mișcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
dar lăsă să cază inima Romei în pământul (Taurului) Bourului. Acel pământ era Dacia. (p. 236) Noaptea împle cu gândire Și cu sufletu-i de nour precum vântul turbură visul din oglinda lacului Ș-astfel se izbesc În creierii mei Vijeliile gândirilor mele Cum ginii trecuturilor Se izbesc în ruinele Unui palat. Nu vezi tu că prin vorbele mele suflă moartea disperare? * Noaptea turbură lumina Precum nouri turbur marea * Împle-a lumea-a ei gândire [ 2Împle]2 sufletu-i de nor
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
MÎța-i sătulă: bestia, să nghiți un cântec... În urma broaștei un plescăit În noapte - și luna În țăndări Octombrie pe ducă. Nu se aud greieri - tic-tac de ceasornic Nu-i loc de greieri. S-a micșorat pămîntul - ...nici de visare O vijelie - păpădia a rămas doar amintire Cu un pas mai aproape de pustiul singurătății ne aduc, surprinse În scene bine regizate, prezența solitară și hieratică a sperietoarei sau sublimarea lucrurilor și Întîmplărilor aievea În litanie nesfîrșită a greierilor. Totul s-a cules
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
spunea: În limbă se întruchipează tot poporul și patria lui, în limbă, prin forța creatoare a spiritului poporului, se transformă în gândire, în imagini și sunet cerul patriei, aerul, formele fizice, climatul ei, câmpiile, munții, pădurile și râurile, furtunile și vijeliile, glasul profund, plin de gândire și de sentiment al naturii din țara ta, glas care se exprimă atât de limpede în cântecele naționale, în melodiile populare, prin versurile poeților naționali. Dar în adâncurile luminoase, străvezii ale limbii populare se oglindește
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
plin, fără lacune, fără destrămări, în marele poem nu există somnolență a timpului. Uneori doar se precipită, ca atunci când forța cosmică se concentrează undeva și se dezlănțuie, ca în război. Unele dintre manifestările forței sunt năvalnice și orb nimicitoare, ca vijeliile, incendiile, puhoaiele, 51 furtunile mării. În unele fiare, ea este forță lacomă de pradă: în lei, în lupi, în mistreți, în marile păsări rapace. Iar pe oameni îi împinge, cu însuși prețul vieții ca putere de viață, să ia înapoi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ei. Cum scânteiază în soare bronzul armelor pe câmpia morții, înălțându-se până mai sus de eter? Ca un foc pustiitor care se vede de departe, mistuind pădurile de pe un munte. 54 Iar vuietul luptei este acela al furtunii, al vijeliei și al ploii grele, care umflă puhoaiele și râurile: se năpustesc în râpe și văi și curg asurzitor, măturând tot în calea lor până ajung să se verse în mare, unde se înfruntă zgomotos cu izbirea valurilor de apele lor
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
prea mare, poate fi ocolită în puține ceasuri. Dar are o topografie destul de variată, cu o anumită bună articulare a părților ei în farmecul unui întreg. Clima ei ar fi blândă și aromitoare dacă linele vânturi n-ar deveni adesea vijelii venite dinspre marea aceea fără nume, care o înconjoară cu furtunile ei. Are un golf destul de adânc pentru a putea sluji drept port, are și plaje cu nisipuri aurii. În interior sunt cam de toate, poate unele înălțimi, poate chiar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
plin, fără lacune, fără destrămări, în marele poem nu există somnolență a timpului. Uneori doar se precipită, ca atunci când forța cosmică se concentrează undeva și se dezlănțuie, ca în război. Unele dintre manifestările forței sunt năvalnice și orb nimicitoare, ca vijeliile, incendiile, puhoaiele, furtunile mării. În unele fiare, ea este forță lacomă de pradă: în lei, în lupi, în mistreți, în marile păsări rapace. Iar pe oameni îi împinge, cu însuși prețul vieții ca putere de viață, să ia înapoi ce
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
legilor ei. Cum scânteiază în soare bronzul armelor pe câmpia morții, înălțându-se până mai sus de eter? Ca un foc pustiitor care se vede de departe, mistuind pădurile de pe un munte. Iar vuietul luptei este acela al furtunii, al vijeliei și al ploii grele, care umflă puhoaiele și râurile: se năpustesc în râpe și văi și curg asurzitor, măturând tot în calea lor până ajung să se verse în mare, unde se înfruntă zgomotos cu izbirea valurilor de apele lor
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
prea mare, poate fi ocolită în puține ceasuri. Dar are o topografie destul de variată, cu o anumită bună articulare a părților ei în farmecul unui întreg. Clima ei ar fi blândă și aromitoare dacă linele vânturi n-ar deveni adesea vijelii venite dinspre marea aceea fără nume, care o înconjoară cu furtunile ei. Are un golf destul de adânc pentru a putea sluji drept port, are și plaje cu nisipuri aurii. În interior sunt cam de toate, poate unele înălțimi, poate chiar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și bucurie, Să văd trecutu-n viață, să văd româna dramă, Cum din mormânt eroii istoriei îi cheamă Și muzica română chemând din munții-n nouri, Din stelele căzânde, din văile-n ecouri, Din brazii ce suspină l-a iernei vijelie, Din fluierul cel jalnic, din buciume-n câmpie, Chemând doina română, a inimilor plângeri, A sufletului noapte, a dorurilor stângeri. Românu-n trecut mare e mare-n viitor! Și tu vrei ca poetul să fie trecător, Pe-a țărei sale țărmuri
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a țărei sale țărmuri să n-aibă ce să cânte? Dar nu-s colori destule în lume să-nvesmânte A munților Carpatici sublime idealuri Ce-noată n a lui suflet cum ’noată-n mare valuri Și-n creieri-i aleargă de gânduri vijelii, Cum ginii se sfarmă-n ruinele pustii.” Avem în aceste versuri motivația încarnării poetului coborât din stele și muzica (limba) română în formele căreia el va oglindi trecutul, prezentul, idealurile și peisajul natural ale neamului românesc. Este momentul să remarcăm
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ruga și bietul om cu lacrimi în ochi, îngenuncheat la căpătâiul ei, înțelegând și el primejdia. Pe pădurar, om neînfricat, cu inima și nervii tari, nimeni nu l-a văzut plângând. De afară, se auzeau trosnetele de copaci rupți de vijelie, cu înfricoșare... Câteva pâlpâiri și lampa de cinci focuri, de pe măsuță, s-a stins încet, superstițios... „Doamni... sămn rău...! își zise în gând bătrâna și-și făcu semnul crucii de mai multe ori. - Nu mai ari gaz, mătușă Săftica... murmură
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mintea lui învălmășită, privind-o întrebător în ochi pe bătrână, și ea frământată de același gând. - Ha‟di, fata mamii... hai, mai încearcă, olecuță, olecuță numa‟! o mai îndemnă, moașa, dar fără convingere. Parcă își pierduse orice urmă de nădejde. Vijelia în valuri, care a împiedecat sosirea zorilor Bobotezei, a început sa slăbească... Copilul întârzia să vină, iar femeia urlând în scăpărări de junghiuri, rămase moale. Pleoapele au început să-i lunece tremurat și mintea i s-a închis... Doar câteva
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]