884 matches
-
25 octombrie 874, atunci când apare într-o chartă a regelui Carol cel Pleșuv, care acordă Chaource, în Tonnerre, abației. Robert a succedat fratelui său Odo al II-lea între 876 și 880. Robert a fost ucis într-o acțiune împotriva vikingilor la răsărit de Paris și a fost succedat de către nepotul său de frate Adalelm. Robert a fost căsătorit cu Gisela (d. între 879 și 884), fiica regelui Ludovic cel Gângav cu Ansgard, însă nu a avut urmași.
Robert I de Troyes () [Corola-website/Science/328515_a_329844]
-
pe fiul său Knut, care se căsătorise cu o ruda a lui Sigeferth și Morcar, acesta a fost investit rege. Cu toate acestea, Ethelred s-a întors în Anglia și a lansat un atac surpriză care a dus la înfrângerea vikingilor și l-a forțat pe Knut să fugă din Anglia. În 1015, Sigeferth și Morcar au participat la o adunare în Oxford, probabil în speranța că vor obține iertare regală, însă au fost uciși de Eadric Streona. Regele Ethelred a
Edmund al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/331033_a_332362]
-
și domnia sa ulterioară pot fi plasate la sfârșitul dinastiei precedente, care au dominat regiunea Fortriu pentru două sau patru generații. Acesta a urmat la tron după moartea regelui Uen, fiul lui Óengus de Fortriu, fratele lui Bran, în lupta împotriva vikingilor în 839. Rezultatul crizei de succesiunea a avut loc între patru pretendenți ai tronului care se alfau în conflict pentru puterea supremă. Domnia lui Kenneth începe din anul 843, însă este probabil să nu fi fost până în 848, după ce l-
Kenneth I al Scoției () [Corola-website/Science/331037_a_332366]
-
deveni rege al Picților, însă nici acest lucru nu este acceptat în totalitate. Cronicile Regilor din Alba raportează faptul că acesta a invadat Saxonia de șase ori, l-a capturat pe Melrose și a ars Dunbar, cât și faptul că vikingii s-au stabilit în Picția. Domnia lui Kenneth a avut un grad sporit de reglementare a nordului în zonele periferice din Scoția modernă. Au fost stabilite regiunile Shetland, Orkney, Caithness, Sutherland, Insulele de Vest și Insula Man, și o parte
Kenneth I al Scoției () [Corola-website/Science/331037_a_332366]
-
a fost conducător în Wessex, dar a murit la câteva săptămâni după tatăl lor. Athelstan a întâlnit rezistență în Wessex timp de mai multe luni și nu a fost încoronat până în septembrie 925. În 927, el a cucerit ultimul regat viking rămas, York, făcându-l primul domnitor anglo-saxon al întregului regat al Angliei. În 934, el a invadat Scoția și l-a forțat pe regele Constantin al Scoției să i se supună, însă domnia lui Athelstan a fost resimțită de către scoțieni
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
York, făcându-l primul domnitor anglo-saxon al întregului regat al Angliei. În 934, el a invadat Scoția și l-a forțat pe regele Constantin al Scoției să i se supună, însă domnia lui Athelstan a fost resimțită de către scoțieni și vikingi, iar în 937 aceștia au invadat Anglia. Athelstan i-a învins în Bătălia de la Brunanburh, o victorie care i-a adus un mare prestigiu atât în Insulele Britanice cât și pe continent. După moartea sa în 939, vikingii au preluat
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
scoțieni și vikingi, iar în 937 aceștia au invadat Anglia. Athelstan i-a învins în Bătălia de la Brunanburh, o victorie care i-a adus un mare prestigiu atât în Insulele Britanice cât și pe continent. După moartea sa în 939, vikingii au preluat din nou controlul în York, și nu a fost recucerit până în 954. Athelstan a centralizat guvernul. El a majorat controlul asupra producției prin întâlnirea cu persoanele de rang înalt din zonele îndepărtate a consiliilor sale. În aceste întâlniri
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
și domnia sa ulterioară pot fi plasate la sfârșitul dinastiei precedente, care au dominat regiunea Fortriu pentru două sau patru generații. Acesta a urmat la tron după moartea regelui Uen, fiul lui Óengus de Fortriu, fratele lui Bran, în lupta împotriva vikingilor în 839. Rezultatul crizei de succesiunea a avut loc între patru pretendenți ai tronului care se aflau în conflict pentru puterea supremă. Domnia lui Kenneth începe din anul 843, însă este probabil să nu fi fost până în 848, după ce l-
Casa de Alpin () [Corola-website/Science/331044_a_332373]
-
deveni rege al Picților, însă nici acest lucru nu este acceptat în totalitate. Cronicile Regilor din Alba raportează faptul că acesta a invadat Saxonia de șase ori, l-a capturat pe Melrose și a ars Dunbar, cât și faptul că vikingii s-au stabilit în Picția. Domnia lui Kenneth a avut un grad sporit de reglementare a nordului în zonele periferice din Scoția modernă. Au fost stabilite regiunile Shetland, Orkney, Caithness, Sutherland, Insulele de Vest și Insula Man, și o parte
Casa de Alpin () [Corola-website/Science/331044_a_332373]
-
copii, a fost sugerat faptul că Giric a fost fiul lui Donald. Acest lucru nu este acceptat în totalitate de istoricii de astăzi. Donald a murit fie la palatul Cinnbelachoir, fie la Rathinveralmond și a fost îngropat la Iona. Activitatea vikingilor în nordul Marii Britanii pare să fi atins maximul în timpul domniei lui Constantin. Armatele vikingilor erau conduse de un grup mic de oameni. Activitatea vikingilor în Marea Britanie a crescut în 865, când Marea Armată Vikingă, probabil o parte din forțele care
Casa de Alpin () [Corola-website/Science/331044_a_332373]
-
nu este acceptat în totalitate de istoricii de astăzi. Donald a murit fie la palatul Cinnbelachoir, fie la Rathinveralmond și a fost îngropat la Iona. Activitatea vikingilor în nordul Marii Britanii pare să fi atins maximul în timpul domniei lui Constantin. Armatele vikingilor erau conduse de un grup mic de oameni. Activitatea vikingilor în Marea Britanie a crescut în 865, când Marea Armată Vikingă, probabil o parte din forțele care au invadat Francia, au invadat estul Angliei. În anul următor, după ce au obținut tribut
Casa de Alpin () [Corola-website/Science/331044_a_332373]
-
a murit fie la palatul Cinnbelachoir, fie la Rathinveralmond și a fost îngropat la Iona. Activitatea vikingilor în nordul Marii Britanii pare să fi atins maximul în timpul domniei lui Constantin. Armatele vikingilor erau conduse de un grup mic de oameni. Activitatea vikingilor în Marea Britanie a crescut în 865, când Marea Armată Vikingă, probabil o parte din forțele care au invadat Francia, au invadat estul Angliei. În anul următor, după ce au obținut tribut din estul Angliei de la regele Edmund, Marea Armată s-a
Casa de Alpin () [Corola-website/Science/331044_a_332373]
-
armatei s-au instalat la Ecgberht ca regi ai regiunii Northumbrian. Următoarea lor țintă era Mercia, unde regele Burgred, ajutat de cumnatul său Æthelred de Wessex, i-au alungat. În timp ce regatele din estul Angliei erau sub atac, alte armate ale vikingilor erau active în nord. Amlaíb și Auisle, au adus o armată la Fortriu unde au obținut tribut și ostatici în 866. Istoricii nu sunt siguri dacă aceștia s-au stabilit acolo ori dacă s-au întors în Irlanda în 866
Casa de Alpin () [Corola-website/Science/331044_a_332373]
-
a fost urmat la tron de către vărul său, Constantin al II-lea al Scoției. Fiul lui Donald, Malcolm, a devenit rege mai târziu, ca Malcolm I. Domnia sa, la fel ca și a predecesorilor săi, a fost dominată de acțiunile conducătorilor vikingi în Insulele Britanice, în special UI Ímair (nepotul de Imar sau Ivar). În timpul domniei lui Constantin, conducătorii regatelor de sud din Wessex și Mercia, mai târziu Regatul Angliei, și-au extins autoritatea spre nord, în regatele contestate de Northumbria. La
Casa de Alpin () [Corola-website/Science/331044_a_332373]
-
sau Ivar). În timpul domniei lui Constantin, conducătorii regatelor de sud din Wessex și Mercia, mai târziu Regatul Angliei, și-au extins autoritatea spre nord, în regatele contestate de Northumbria. La început, el s-a aliat cu conducătorii de sud împotriva vikingilor, însă în timp, Constantin a intrat în conflict cu ei. Regele Athelstan a avut succes în a-l asigura pe Constantin în 927 si 934, dar cei doi s-au luptat atunci când Constantin, care se aliase cu britanicii din Strathclyde
Casa de Alpin () [Corola-website/Science/331044_a_332373]
-
Constantin a intrat în conflict cu ei. Regele Athelstan a avut succes în a-l asigura pe Constantin în 927 si 934, dar cei doi s-au luptat atunci când Constantin, care se aliase cu britanicii din Strathclyde și cu regele vikingilor de la Dublin, a invadat regatul lui Athelstan în 937, doar pentru a fi învins în marea bătălie de la Brunanburh. În 943, Constantin a abdicat de la tron și s-a retras la Mănăstirea Sf. Andrei, unde a murit în 952. El
Casa de Alpin () [Corola-website/Science/331044_a_332373]
-
să fi fost în sud sau est de Edinburgh, cu mult înainte de domnia lui Indulf. Moartea lui Indulf este raportată de către Cronicile Scotorum în 962, iar Cronicile Regilor din Alba adaugă faptul că el a fost ucis în lupta cu vikingii, lângă Cullen, în bătălia de la Bauds. Profeția Berchán susține că el a murit "în casa aceluiaș apostol sfânt unde a murit și tatăl său", fiind la mănăstirea St. Andrei. A fost îngropat la Iona. Indulf a fost urmat la tron
Casa de Alpin () [Corola-website/Science/331044_a_332373]
-
conectarea lor cu casa roială. Unificarea Norvegiei sub conducerea lui Harald, era însă fragilă. Istoricii se contrazic cînd merge vorba despre teritoriul stăpânit de el. Probabil că aceasta era regiunea de coastă din sudul Norvegiei. După ce i-a învins pe vikingi (printre care a fost și celebrul Rollo), după cum povestește Saga, a pornit să colonizeze Islanda și Normandia. La sfârșitul vieții, Harald a făcut o expediție de cucerire în vest, spre coastele Scoției, cucerind Orkney și Insulele Shetland. În primul rând
Dinastia Hårfagre () [Corola-website/Science/331148_a_332477]
-
au avut o doză de ficțiune. În diversele povești, el este descris ca fiind fiul lui Björn Eriksson, și că a guvernat împreună cu fratele său Olof. S-a afirmat faptul că a fost căsătorit cu Sigrid a Ungariei, fiica legendarului viking Skagul Toste și că mai târziu a divorțat, acordându-i regiunea Götaland ca feudă. În conformitate cu legenda lui Eymund, el și-a luat o nouă soție, Auð, fiica lui Haakon Sigurdsson, domnitorul Norvegiei. Înainte ca acest lucru să se întâmple, fratele
Casa de Munsö () [Corola-website/Science/331291_a_332620]
-
nevoie să fie numit un alt co-guvernator, însă se spune că suedezii au refuzat să-l accepte pe nepotul său, Styrbjörn cel Puternic. Styrbjörn a primit 60 de nave de la Eric și a plecat departe pentru a trăi ca un viking. El avea să devină conducătorul Jomsborg și aliatul cât și cumnatul regelui danez Harald I al Danemarcei. Styrbjörn s-a întors în Suedia cu o armată, deși se presupune că Harald și trupele daneze s-au întors în țara lor
Casa de Munsö () [Corola-website/Science/331291_a_332620]
-
foarte supărat și a amenințat să-l alunge pe Ragnvald din regatul său, însă Ragnvald a fost susținut de către tatăl său vitreg, Thorgny Lawspeaker. Thorgny a ținut un discurs puternic în care i-a amintit regelui de marile expediții ale vikingilor din est, unde prodecesorii săi au inteprins, cum ar fi Erik Anundsson și Björn. Agenda sa politică a inclus menținerea echilibrului de putere în Scandinavia, acesta fiind motivul pentru care el i-a sprijinit pe împărații novegieni, Olof al II
Casa de Munsö () [Corola-website/Science/331291_a_332620]
-
au avut o doză de ficțiune. În diversele povești, el este descris ca fiind fiul lui Björn Eriksson, și că a guvernat împreună cu fratele său Olof. S-a afirmat faptul că a fost căsătorit cu Sigrid a Ungariei, fiica legendarului viking Skagul Toste și că mai târziu a divorțat, acordându-i regiunea Götaland ca feudă. În conformitate cu legenda lui Eymund, el și-a luat o nouă soție, Auð, fiica lui Haakon Sigurdsson, domnitorul Norvegiei. Înainte ca acest lucru să se întâmple, fratele
Eric cel Victorios () [Corola-website/Science/331289_a_332618]
-
nevoie să fie numit un alt co-guvernator, însă se spune că suedezii au refuzat să-l accepte pe nepotul său, Styrbjörn cel Puternic. Styrbjörn a primit 60 de nave de la Eric și a plecat departe pentru a trăi ca un viking. El avea să devină conducătorul Jomsborg și aliatul cât și cumnatul regelui danez Harald I al Danemarcei. Styrbjörn s-a întors în Suedia cu o armată, deși se presupune că Harald și trupele daneze s-au întors în țara lor
Eric cel Victorios () [Corola-website/Science/331289_a_332618]
-
ananas" (cuvânt dintr-o limbă amerindiană din Brazilia). Influența germanică asupra limbii franceze nu se limitează la suprastratul constituit de limba francilor, ci continuă în Evul Mediu cu împrumuturi din alte limbi germanice. În primul rând este vorba de limba vikingilor care ocupă Normandia în secolul al X-lea și sunt asimilați de populația locală, care vorbea o limbă "oïl". De la ei rămân mai ales toponime: "Honfleur", "Harfleur", "Barfleur" ("-fleur" însemnând „golf mic”), "Appetot", "Robertot", "Yvetot" (în care "-tot" înseamnă „sat
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
-lea, Duce de Normandia și a lui Judith, fiica lui Conan I, Duce de Britania. De asemenea, el a fost nepot al lui Richard I, Duce de Normandia, strănepot al lui William I de Normandia și stră-strănepot al lui Rollo, vikingul care a fondat Normandia. Înainte să moară, Richard al II-lea a decis ca fiul său cel mare, Richard al III-lea să-i succeadă, în timp ce al doilea fiu al său, Robert, urma să devină conte de Hiémois. În august
Robert I, Duce de Normandia () [Corola-website/Science/334070_a_335399]